Telegraful Roman, 1900 (Anul 48, nr. 1-146)

1900-10-28 / nr. 120

Nr. 120 Si­bi­­u, Sâmbătă 28 Octobre (10 Novembre n.) 1900. Anul X.LT111 ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. S0 fii. Pentru Monarchie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C , 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Apare Martia, Joia şi Sâmbăta. Pen­tru abonamente şi inserţuni a se adresa la Administreţiunea tipografiei archidieperiane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se retuşa. — Articolii nepublicaţi nu se înapoiază INSERŢIUNILE Pentru odată 14 fii., — de dese ori 24 fii., — de trei or 30 fii. rândul cu litere garmond. Din parlamentul ţerei. Moştenitoriul de tron al monar­­chiei noastre, archiducele Ferdinand în vara trecută s’a căsătorit, luându-şi de soţie, o odraslă din o vechia familie nobilă bohemă. Şi-a legat deci fericirea sa fami­liară, fericirea sa casnică de fericirea femeii, pe care o a luat de soţie. După învâţătura bisericei, după doctrinele creştine a lăsat pe tatăl său, a lăsat archiducele clironom pe mu­­ma­ sa, s’a lipit de muerea sa, şi au devenit amândoi un trup. Vorba aceasta este mare, însă noi acuma vorbim de căsătoria archiduce­­lui, de căsătoria moștenitoriului de tron, de căsătororia fiitoriului monarch al Austro-Ungariei, care nu are să asculte numai de inima sa, ci trebue să aibă în vedere și interesele dinastiei sale. Și din albia noastră, casa de Habs­burg are legea specială a casei sale, căr­eia sunt supuşi toţi membrii fami­liei, în toate acţiunile lor, chiar şi în cestiunile de inimă, cari altor muritori le sunt reservate şi garantate ca cel mai mare drept al lor. Legea specială a casei de Habsburg mai ales sfântă trebue să de moşteni­toriului de tron, care ajungând monarch este stăpânul familiei, dinastiei, şi apă­­rătoriul natural al acestei legi Cât timp cineva observă disposi­­ţiunile acelei legi speciale, rămâne mem­bru legal al familiei, trecând peste ea rum pe legăturile cari l’au legat de dinastie. Intre disposiţiunile acestei legi spe­ciale stă şi aceea, ca membrii familiei să se căsătorăscă în familii de aseme­nea rang. Numai atunci e acceptată ca soţie egală soţia, şi eventualii lor prunci ca membri legali ai familiei. In cas contrariu rămâne membru al familiei cu drepturile reservate fami­liei numai bărbatul, soţia şi copiii însă sunt eschişi de la drepturile reservate familiei domnitare. O asemenea căsătorie însă se poate face numai cu prealabila învoire a domnitoriului, şi membrul din familia domnitare renunţă pentru sine dela toate drepturile ca membru al familiei. Cu graţia domnitoriului membrul din fa­milia domnitoare pentru sine se bucură de drepturile sale avute, renunţă însă pentru fiu­toarea sa soţie dela dreptu­rile reservate casei domnitoare, renun­ţă totodată şi pentru pruncii cari eventual i-i va da Dumnezeu. Caşul din urmă s’a aplicat şi la căsătoria archiducelui clironom Fer­dinand. I­ s’a reservat lui personal drep­tul de moştenire la corona, nu s’a re­servat însă nimica pentru soţia lui şi pentru pruncii, cari i-i va da Dumnezeu. In sensul acesta s’a redactat un act de stat, o abzicere formală a archi­ducelui pentru soţia sa şi pentru fiito­­rii sei prunci, şi acest act de stat ar­­chiducele l’a întărit cu jurământ. Vom avea deci împărat-rege a cărui soţie nu va fi împărătusă-regină, nici pruncii săi moştenitori de tron. Declaraţiunea acesta a moştenito­riului de tron vine să fie inarticulată acuma în legile noastre. Asupra acestui lucru se discută acuma în parlamentul nostru de o săptămână lacace. Fiindcă guvernul ţerei noastre crede a fi în interesul statului inarticularea, fără de a se vătăma constituţiunea, inarticularea se va face cu toata oposiţi­­unea celor din partidul independist. Ce complicaţiuni pot isvori din acastă stare de lucruri, noi acuma nu cercăm, ajunge să luăm notiţă despre cele ce se întâmplă în patria noastră, şi să urmărim cu simpatie tot ce ser­­vesce la întărirea dinastiei. Şi in ase­menea situaţiuni oamenii nu fac poli­tică de sentimente. Interesele dinastiei au cerut, ca legile speciale ale casei de Habsburg să fie observate, interesul monarchiei este, ca să fim grupaţi în tote în jurul dinastiei, în jurul casei de Habsburg, care este fericirea patriei noastre. Dacă moştenitoriul de tron a ţi­nut să fie normative pentru sine şi pentru ai sei ceea­ ce nu corespunde nici doctrinei creştine, nici spiritului de libertate, de care este încălzit secolul nostru, dacă interesele dinastiei şi ale monarchiei au necesitat susţinerea fi­­gurei în casa domnitare, atunci nu avem cuvinte pentru cami noi să cunoscem mai bine, ce e interesul archiducelui clironom. In special noi Românii ne bucu­răm de câte­ ori putem înregistra acte de bucurie în familia domnitoare, şi de câte­ ori vedem bărbaţi tari în carac­ter până la abnegaţiunea de ce este mai scump înaintea unui bărbat, de soţia şi de pruncii sei. Disensiunea se va încheia deci şi în parlamentul nostru şi vom trece la alte lucruri, cari taie mai adânc în vieţa internă a statului nostru. Căile ferate bosniace. Cestiunea căilor ferate bosniace, care zilele trecute da se îndemn a se lansa chiar şi svonuri de crişă atât în cabinetul ungar cât şi în cel austriac, s’a tranşat în fine în mod mulţumitoriu pen­tru ambele părţi ale monarchiei. In şedinţa de Mercuri a consiliului comun ministerial ţi­nut în Budapesta s’a ajuns la înțelegere întră guvernele interesate. Conform comunicatelor semioficiale s’au hotârît următdrele: înainte de toate se va trassa linia strategică de la Serajevo până la Mitroviţa. Acesta va dura vr’o doi-trei ani şi pănă atunci alte lucrări de căi ferate în Bosnia nu se vor începe. După aceea se va trassa linia Bugojno-Spalato, cerută din partea austriacă, și linia Samat- Doboj, cerută din partea ungară. Cesta din urmă ca linie principală, pe care trenurile căilor ferate de stat vor putea comunica fără nici un impediment. Că pentru ce s’a pus din partea gu­vernului ungar atâta pond pe trassarea şi a unei linii special în serviciul intereselor un­gare, întră consideraţiuni mai înalte e şi cea sulevată de „Festi Naple“ în prim-articolul dto 7. Novembre, în care apreciind soluţiunea cestiunii, zice într’un loc urmatoarele : „De altcum trebue se cugetăm, că tot nu e posibil, ca noi să interzicem pe vecie austriacilor anectarea Dalmaţiei la provinciile ocupate. Dacă din întâmplare Dalmaţia ar fi provincie ungară, nu am permite nici noi un asemenea interdict.“ Prin realizarea liniei Samaț Doboj Un­garia ajunge de altcum în posiția de a avea două funcțiuni spre Bosnia. Anume linia Sa­­maț-Doboj și linia Carlstadt-Knin, de mare însămnătate. Referitor la aceasta linie s’au făcut deja din partea croată toate lucrările pregatitoare, și fiind­că aci nu se vor pune din partea Austriei impedimente, planul se poate realiza când guvernul ungar ar voi Budgetul cultelor în dezbate­rea comisiunii financiare. In şedinţa de Mercuri a comisiunii financiare s’a con­tinuat desbaterea budgetului ministeriului de culte şi instrucţiune publică. In firul acestei desbateri unii dintre membrii comisiunii au debitat cu repugnabile suspiţiuni la adresa şcofelor confesionale nemagiare. Anume la titlul şcotelor medii deputatul kossutist Kom­játhy Béla zicea, că „o mare parte a şcote­­lor med­i­­u e acomodată de a face servicii politicei culturale naţionale şi ideii de stat magiara. Intru asigurarea acesteia — ca şco­­iele să facă serviciile dorite de Komjáthy — numai o modalitate esistă: stat­ifi­ca­rea şco­lelor medii. Deputatul Farbaki află a fi de dorit, ca profesorii de la gimnasiile naţionalităţilor „se încetăţenescă în şcolă alt spirit“, în care scop ar fi de dorit să se înfiinţeze în Buda­pesta un convict pe seama candidaţilor de pro­fesori la aceste gimnasti. Reflectând acestora ministrul Wlassics a zis că nu e lipsă de un asemenea convict pentru­ că în collegiul „Eötvös“ se cualifică şi profesori de ai naţionalităţilor, care cu pri­vire la acasa de spirit antipatriotic „nu poate recunosce, ca tote şcolele naţionalităţilor, fără escepţiune, ar instrua tinerimea în spirit ne­­patr­iotic“. După Wlassics a vorbit deputatul Ugran, pentru care e neîndoios, că asupra şcolelor naţionalistice trebue să se esercieze a con­trola mai cu efect; „nu poate fi însă scopul nostru, să împedecăm naţionalităţilor desvol­­tarea lor culturală, dacă pretindem de la ele să fie cu alipire credincioasa la ideia de stat magiar“. Revistă esternă Presidentul Statelor-Unite. La ale­gerea de electori, cari în 4 Decembre vor avea să alegă pe presidentul Statelor-Unite, efectuată Marţi, a învins presidentul de acum Mac Kinley faţă cu contracandidatul Bryan. Electori aderenţi lui Mac Kinley au fost aleşi 292, de ai lui Bryan 155. Majoritatea absolută fiind 244, alegerea lui Mac Kinley e sigură. Prin aceasta a învins de nou par­tidul republican față cu partidul democrat, aderent al valutei de argint. * Situația in China. Conform unor ra­­poarte date de ziarul englez „Times“, curtea se pregătesce de resboiu. Oastea de sub co­manda prinţului Jungfusiang e puternică şi are multă muniţiune. Prinţul Tuan se află tot în fruntea guvernului. Contele Waldersee a trimis trupe să taie curţii ch­neze calea spre Tayangu, pe unde se făcea aprovisionarea curţii în Sin­­gafu. Contra acestor trupe curtea chineză a trimis 20.000 de ostaşi. * Conferență internațională. „Novoje Viemja“ din Petersburg raporteaza, că am­basadorul italian va pleca în curând la Roma, ducând regelui Victor Emanuel o epistolă de la ţarul Nicolae. In acesta ţarul ruaga pe regele să fie inițiativa pentru­ ca cestiunea chineză să se reguleze printr’o conferenţă in­ternaţională. Conferenţă înv. din Făgăraş, (Urmare.) 12. Invăţătoriul din Feldioara Ioan Pura, care aparţine protopresbiteratului Avrigului şi avea să m­erga la Sibiiu, descopere că scăpând trenul spre Sibiiu, spre a nu absenta dela conferenţe s’a presentat aici la Făgăraş. Se ia la cunoscinţă. 13. Urmeza acuma ordinea zilei cu prelegerile practice din singuraticele obiecte de învăţământ. Ioan Capătă ţine prelegere practică din studiul religiunei luând ca temă parabola „Vameşul şi Fariseul.“ Tema o a lucrat după treptele for­male. Terminată prelegerea se deschide discu­­siunea asupra prelegerei. 1. Parochul din Galaţi Nicolau Aron constată că în general tema a fost bine lucrată, unele greşeli însă totuşi s’au stre­curat, pe cari le accentueaza. Prelegătoriul nu a ţinut disciplina cu­­viincioasa, se lăsa prea iute în vorbire cu elevii, răspundea şi unuia şi altuia la între­bările puse, prin ce s’a abătut dela firul predării. In un singur cas a provocat mai întâiu pe elev, şi apoi a pus întrebarea, ceea ce nu a fost bine, ci consecvent trebuia să pună mai întâiu întrebarea şi apoi să pro­­voace pe elevi să răspundă. Ca scădere amintesce împregiurarea, că invăţătoriul prea mult ajută elevilor, el pro­nunţă cuvântul de jumătate, şi elevul are să întregască cealaltă jumătate, de el păcă­tosul. Dacă un elev nu nimerea răspunsul, continua cu altul, care da răspuns bun. In fine la sistemisare s’a estins prea tare. 2. Chirion Adămoiu află că a purces corect când a pus întrebări şi s'a ocupat cu toţi elevii, cari dau răspunsul. Numai aşa putem ajunge la scop cu scormonirea ideilor. Nu a fost mulţămit întru tote cu sen­­tenţa, care trebue să fie scurtă şi clară. 3. Galacteon Stelea află, că nu s'a repetat din destul sentenţa, apoi sentenţa să o introducă elevii în caietele lor. 4. Traian Cerbu află că a purces co­rect când a ajutat elevilor. Invăţătoriul trebue să le stea întru ajutoriu şi să-’i pună să se ajutoreze reciproc. 5. loan Paicu susţine, că ţinţa a fost prea lungă; nu a spus prelegătoriul pănă unde a mers analisa, pănă unde sintesa, pănă unde sistemisarea, pănă unde aplicarea. La asociare s’au adus prea multe esemple, şi nu toate au fost aplicabile. Iubirea lui Iosif câtră părinţi a fost răsplătită în prima linie cu haina cea pestriţă şi nu cu domnirea preste Egipet. Escepţioneză unele espresiuni: „S’a suit la biserica din Ierusalim““ Pentru ce a fo­losit cuvântul „s’a suit“? Nu trebuia să compare pe Fariseu cu Vameşul. Altcum tema a fost bine lucrată. 5. loan Popa arată că cuvântul „s’a suit“ e luat din tecstul biblic, din Evan­­gelie. Invăţătoriul nu poate substitui el cuvin­tele din Evangelie, trebue să le fee cum sunt şi să le esplice. •­ 6. Mateiu Mateiu află că tema a fost bună, ţinta a fost precis şi bine alăsă, mai scurt nu se poate esprima. Sen­tenţa încă a fost clară, greşală a fost că nu s’a scris pe tablă. 7. loan Berghea află greşală în aceea că tema na s’a împărţit în unităţi metodice, şi fie-care nu a fost tractată special. Trebuia să facă de multe ori repetiţia cu elevii, până când se aşeza in mintea lor. Gramatica şi limba a fost corectă. 8. Ioachim Trif afla că tema a fost bi­­nişoră şi dânsul aşa o ar classifica. 9. Galacteon Stelea crede că nu a fost bună ţinta, trebuia să se spună: vom vorbi despre 2 oameni, şi apoi la urmă să fieşitla ivela Vameşul şi Fariseul. 10. Ioan Paicu escepţionază ţinta dată de antevorbitoriu. Este în contra celor ce cred că senten­ţa trebuia scrisă pe tablă şi în caietele elevilor. La istoria biblică sentenţa e tipărită după fie­care piesă, deci am face un lucru de prisos folosind la istoria biblică caiete.

Next