Telegraful Roman, 1904 (Anul 52, nr. 1-141)

1904-01-24 / nr. 9

Nr. 9 Sibiiu, Sâmbătă, 24 Ianuarie (6 Februarie) 1904 Anul LII. TELEGRAFUL ROMAN Apare Marţia. Joia şi Sâmbăta ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 lunii 8 C. 50 fii. Pentru monarohie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la AdalulstraţiaBBt tipsgrafiel archidlepesaas Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului­ Ronda“, strada Măcelarilor Nr. 34. Epistolele nefrancate se refuză.. Articolii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERTIUNILE: Pentru odată 14 fii., — de două ori 84 fii., — de trei or 80 fii. rândul cu litere garmond Tot mai reu. Miliițiu, 5 Februarie n. La tot răul Românul pățit zice: ferește-ne Doamne de mai rău. Și nouă ne vine să credem, că abia mai putem zice vorba înțeleptă a Românului. Zi de zi din râu dăm tot mai în râu , atâta am perdut, cât abia mai avem ce să perdem. După toate semnele ni­ se pregătesc zile tot mai grele mai ales în cele ale școlelor. Cât a venit la cârmă guvernul actual, între altele a promis la o in­terpelare a deputatului Kossuth, că va lua măsuri în favorul limbii magiare, ca aceea să se propună mai cu efect în şcofele poporale. Promisiunea acesta din programul guvernului este pe cale a se împlini. După cum a cetit publicul nostru, în zilele acestea în capitala ţerii noa­­stre au fost întruniţi inspectorii de şcole şi sub presidenția ministrului de culte au discutat asupra mesuiilor, cari ministrul voiește să le introducă în fa­vorul limbii magiare. Până acuma nu avem încă instruc­țiunea ministerială, ca în deplină cu­noștință de causă să ne pronunțăm.­­Avem înse înaintea noastru dările de seama despre desbaterile din anchetă, avem unele enunciaţiuni mai mult ge­nerale ale ministrului de culte, şi unele dorinţe esprimate în decursul delibera­­ţiunilor de către inspectorii ungari de şcole. Din acestea ne putem orienta din destul asupra celor­ ce se pregătesc. Noi o am spus de mult, o am spus înainte de acesta cu 20 de ani, că în ministeriul de culte este de mult pregătit un plan grandios, un plan bine studiat şi întocmit, cum are se urmeze magiarizarea întregei instrucţiuni pu­blice. O am spus de mult, că planul acesta se pune în practică succesiv, când mai pe față, când mai pe ascuns, însă consecvent se pune în practici, și este numai cestiune de­­ timp și de împrejurări punerea aceluia în practică în toate detaiurile. Cine a urmărit cu atențiune des­­voltarea lucrurilor numai la sculele ele­mentare — ca să rămânem numai la acelea — a putut observa, că cele mai multe din ordinaţiunile de azi cu pri­vire la propunerea limbii magiare au trecut şi peste textul, dar­ şi peste spi­ritul articolului de lege XVIII. 1879, prin care s’a decretat limba magiară ca limbă de propunere în şcollele ele­mentare din patria nostra. Despre articolul de lege XXXVIII din 1868, care legiueşte, ca fie­care elev se înveţe în limba sa maternă până unde se începe instrucţiunea su­­periora (universitatea, academia) azi nu mai vorbim, căci la acela azi nime nu se mai cugetă, de cât dar’ când se esprimă iei-colea câte o dorinţă, ca legea aceea să se delăture cu totul. Articolul de lege XXVIII: 1876 normeaza cercul de competinţă al in­spectorilor de şcolle faţă cu şculele con­fesiunilor. Astăzi prin ordinaţiuni cercul de competinţă al inspectorilor de şcolă s’a lăţit mult peste disposiţiunile legii de care vorbim. Indrasnela în direcţiunile nefavora­bile pentru noi a mers aşa departe, în­cât unele confesiuni şi-au întins mâna şi în sanctuariul bisericei noastre, cerând, ca studiul religiunei, ca ritualele noastre să se înveţe în limba magiară, deo­camdată elevilor greco-orientali de la şcolele acelor confesiuni. După cum transpiră din ancheta de care am făcut amintire, acuma se vor lua măsuri faţă cu pedagogiile noastre. Cu provocare la analogia unor disposiţiuni din legea de instrucţiune, de doi ani încoce ni­ s’a luat îndreptă­ţirea de a face fetele esamene la pe­dagogiile noastre, sub cuvânt, că ele nu­mai la pedagogie de fete pot învăţa şi pot câştiga diplomă Noi nu avem pedagogii de fete, nici nu avem speranţe să facem între împrejurările actuale. Compatrioţii noştri saşi, priviţi cu ochi mai buni, şi tractaţi mai cu cru­ţare, tocmai acuma se frământă: cum se înfiinţeze o pedagogie de fete? Chiar şi actualele noastre institute pedagogice sunt puse la grele probe când vorba e să se dee candidaţilor di­plomă, deoare­ce la limba magiară se fac restricţiuni cari nu mai pot fi acope­rite cu legea din anul 18­19. Din enunciațiunile actualului mi­nistru de la culte am înțeles două lu­cruri, că va umbla pe cărările antece­sorilor săi și că nu va statifica toate scofele. Ori­cine va fi ministru de culte la noi, va trebui să meargă pe cărările croite de planul cel mare, după care are să se desvoalte politica de instruc­țiune în statul nostru. Că nu va statifica deodată toate şcu­­lele, o credem, şi o şi înţelegem. S’a vorbit în acea anchetă, că se vor lua şcufele numai din mânile con­fesiunilor cari nu dau garanţă că vor esecuta legile în intențiunile inspecto­rilor de şcole. Ce sens ar avea luarea şcufelor din mările ungurilor, fie ei reformaţi, evang. lutersm­i, ori romano-catolici ? Noi vom sta gata de apărare, şi vom conserva ce vom pute conserva. In celelalte speranţa noastra este în Dumnezeul părinţilor noştri, el ne-a ocrotit în toate timpurile, el poate pune stavilă tuturor pornirilor duşmane noue. Doamne, nu zăbovi! FOIȘORA Igiena ,scolara!) de Dr. I. Beu. Scopul scoalei este dintră cele mai nobile. Cercetarea scoalei însă își are primejdiile sale. S’a constatat, că răspândirea unei serii de boale se fa­cilitează mult prin convenirea copiilor în localurile de şcoală, că însăşi petrecerea în şcoală nu este totdeuna fără pericol pentru fragedul organism al copiilor şi în fine că ocupaţiunea din şcoală nu este aşa inofensivă. Dat fiind de altă parte, că părinţii sunt obligaţi a-­şi trimite copiii la şcoală, este numai natural, dacă se cere, ca şcoala şi instrucţia să fie astfel întocmite, ca copiii să nu su­fere după urma lor. In scrierea de faţă vom arăta cum trebue să fie construit şi aranjat localul de şcoală, ca petrecerea copiilor în el să nu fie împreunată cu pericol de îmbolnăviri, şi cum să se întoc­mească instrucţia, ca ea să nu altereze desvoltarea normală a copiilor. Expunerile noastre în primul rând sunt după: Handbuch der Schulhygiene de Dr. Leo Burgerstein şi Dr. Aug. Neto­­litzky şi Istoria igienei (partea III Igiena şcolară) de Dr. I. Felix, în rândul al doilea după: Grundzüge der Hygiene de Dr. W. Frausnitz și alte scrieri. --------------- •#. Edificiul scoalei. O scoală corespunzătoare trebue sa fie adăpostită în un edificiu special, clădit în conformitate cu anumite norme, sta­bilite de igiena şcolară. Prima cerinţă igienică este, ca edificiul şcoalei să fie clădit la un loc liber, accesibil pentru lumină şi aer, accesibil pentru copiii de şcoală. Dar să se iee măsurile de precau­­ţiune, ca această condiţiune să nu dispară nici în viitor. Terenul, pe care se clădesce, să fie plan, mai ales pentru motivul, că pe un teren cu ridicături iarna se formează ghiaţă, lunecuşuri, ce pot provoca accidente regretabile. La nici un cas edificiul şcoalei să nu se clădească pe un teren, al cărui nivel este sub cel al vecinătăţii. Când în apro­piere se află locuri mlăştinoase, e bine, ca terenul să fie chiar ceva mai ridicat. In apropierea edificiului şcolar să nu se găsească nimic ce ar putea abate lumina solară, ce ar putea strica aerul şi ce ar conturba instrucţia. Edificiul şcoalei să nu se clădească în capătul comunei, ci la un loc, care să nu fie departe pentru nici un elev. Solul şi subsolul să fie uscat, permeabil pentru apă şi aer, liber de substanţe organice trecute în putrefacţie. Cât să fie de mare locul, unde are să se clădească edifi­ciul şcoalei? In Francia mărimea minimală e­ fixată cu 500 m2, în Englitera cu 1000 m2. Fără îndoială, nu pretutindenea este trebuinţă de un loc aşa mare. Dar ş­i nu se aibă în vedere n numai poporaţia actuală. Mai ales înn deceniile din urmă po­­­poraţia a crescut repede. Se impune deci, ca locul, unde se clădesce un edificiu şcolar, să fie astfel măsurat, ca acesta eventual să se mai poată lărgi. Bine­înţeles, nu edificiul şcoalei va avea să cuprindă un loc atât de mare, ci toate celelalte instituţiuni, pe cari igiena le cere astăzi dela o şcoală şi cari se vor menţiona în cursul acestei scrieri. In localităţile, unde nu este apaduct, o condiţiune în­semnată este, ca pe acel loc să se poată săpa o fântână cu apă corespundătoare; apă fără miros, fără gust, rece, limpede, incoloră, lipsită de substanţe organice şi microorganisme pa­togene. Fântâna şcoalei (la rigoare nici o fântâna) să nu se sape în apropierea latrinei, gunoiului, grajdului etc., de­oare­ce conţinutul acestora uşor se poate strecura în fântână. Indată­ ce apa îşi schimbă culoarea sau gustul, ea devine suspectă şi e necesar, ca să fie cercetată de oameni pricepători. Pănă ce aceştia îşi vor spune cuvântul, din fântână nu e permis să se mai bee. Un moment să nu se treacă cu vederea, să nu stagneze apa. Spre acest scop fântâna scoalei să fie o fântână căutată,, iarna și vara. In fine ea să fie acoperită și înzestrată cu pompă. La scoală umblă copii de toată sama, cu temperament diferit. Paza bună feresce primejdia rea. In către să fie situat frontul unui edificiu școlar ? întrebarea aceasta îşi găsesce răspunsul în două momente. Autorii: şcoala trebue să aibă lumină destulă; apoi, mai trebue să fie destul de caldă. *) Cu ortografia autorului. Serviciu militar de doi ani. In şedinţa de alaltăieri a comisiunii budgetare ministrul de răsboiu a declarat, că va reco­manda dietei imperiale decretarea prin lege a serviciului militar de doi ani și că deja în proximele proiecte militare se vor cuprinde disposițiuni în privința aceasta. — E vorbă fnsă de ministrul de resboiu al Germaniei. Episcopul de la Timisoara. In 10 Decembre a. tr. sinodul de la­­Jarlovitz alesese episcop al diecesei sârbești timișorene pe archimandritul Dr. George Letici. Cum cetim acum în ziarele din capitală, M. Sa a întărit alegerea. Convocarea dietei austriace. Cum se raportezi din Viena, guvernul au­striac va convoca Reichsrathul (dieta imperială austriacă) pe ziua de 23 Februarie, luându-se ca sigur că până atunci delegaţiunile îşi vor termină toate agendele. Din delegaţiuni. Mercuri după a­­miazi şi-a început şedinţele delegaţiunea un­gară, resolvând câteva agende de formalitate: concedii câtorva membri, presentarea comu­nicatului întrat de la delegaţiunea austriacă privitor la cele hotărîte în aceea, alegerea prezentului subcomisiunii pentru afacerile externe (Láng Lajos) şi alegerea notariului (Pap Géza). Programul de lucru al delegaţiunii e următoriul : Joi înainte de am azi a ţinut şedinţă subcomisiunea pentru afacerile externe, având la ordinea zilei discutarea budgetului; după amiazi a ţinut şedinţă „subcomisiunea de provianţare a subcomisiunii pentru aface­rile militare“; pe azi înainte de amiazi era convocată la şedinţă aceeaşi „subcomisiune a subcomisiunii“, care pe după amiazi sub­comisiunea pentru reviolarea socotelilor, mânc are să ţină şedinţă subcomisiunea pentru afa­cerile marinei de resboiu. Luni îşi începe lucrările subcomisiunea pentru afacerile mi­litare, care Marţi va ţine şedinţă subcomisiu­nea financiara. Interesul general e îndreptat asupra şedinţelor subcomisiunii pentru afacerile mi­litare, deoare­ce în oare­care din aceste şedinţe ministrul de răsboiu va trebui să se pronunţe asupra reformelor militare, respective asupra concesiunilor şterse de dieta ungară cu privire la validitatea magiarismului în sinul armatei. Deosebi cercurile politice magiare aşteptă cu mare interes enunciaţiunile ministrului de răsboiu, fiind­că de la chipul cum ele vor fi mulţămitore, ori nu, şi a făcut pendentă par­tidul poporal continuarea ori sistarea obstruc­ţiei faţă cu cabinetul Tisza.

Next