Telegraful Roman, 1908 (Anul 56, nr. 1-142)
1908-01-01 / nr. 1
Nr. 1 V Sibiiu, Marți 4/14 Ianuarie 1908. Anul LVI. TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației tipografiei arhidiecezane, Sibiiu, str. măcelarilor 46. Corespondențele să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, strada măcelarilor nr. 45. Epistole nefrancate se refuză. Articoli nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE. » Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii., — de trei ori 30 fii, rândul cu litere garmond. Nr. 12.874/1907 Plen. Cerculariu. cătră onorații membri clericali și mireni ai sinodului protopresbiteral ordinar și extraordinar-electoral din tractul gr.-or. Sibiiu. încredințat din partea Preaveneratului Consistoriu arhidiecezan cu convocarea și cu conducerea sinodului protopresbiteral înmulțit al tractului Sibiiului, chemat a face alegerea de protopresbiter, am onoare a convoca prin aceasta conform regulamentului congresual pentru procedura la alegerea de ppresbe, pe onorații membri ai sinodului protopresbiteral al tractului Sibiiului, ordinar și înmulțit, preoți și mireni, la Sinodul electoral, ce se va ținea Vineri, în 18/11 Ianuarie 1908, la oarele 10 a. m. în sala cea mare a seminariului nostru arhidiecezan din Sibiiu, pentru alegerea de protopresbiter al tractului Sibiiu. Totodată invit pro on, membri ai acelui sinod la sfânta Liturgie, împreunată cu chiemarea Duhului sfânt, care se va începe în ziua numită dimineața la oarele 7 în biserica catedrală din Sibiiu. Sibiiu, 7 ianuarie, 1908. Comisariul consistorial: Mateiu Voileanu m. p. protopresb. ases. cons. Salvarea școalelor noastre. Sibiiu, 13 Ianuarie n. E ziua ultimă a anului, care pentru relele ce ni le-a adus, poate fi numărat cu drept cuvânt între anii cei mai fatali cari au trecut peste poporul român din patria aceasta, în cursul trecutului său destul de lung și destul de sbuciumat. Le mulțămim deci ceriului că am scăpat de el, și se rugăm ceriul, să ne trimită ani mai buni decât cel aspirat. Dacă am scăpat însă de anul, care ne-a adus luptele cele grele, purtate, durere, fără succes, pentru salvarea școalelor noastre confesionale, cari formează o parte din însăși viața noastră națională, nu am scăpat de moștenirile cari ne au rămas dela el, de grijile cele mari ce trebue să le avem cu privire la salvarea școalelor noastre și de sarcinile cele grele, cerute pentru a le putea vedea salvate. Lupta purtată in anul ce espiră pentru apărarea școalelor noastre confesionale va trebui deci să fie continuată și în anul care mâne să începe, firește, pe alt teren, în altă direcție, și resultatul pe care-l va da această luptă va trebui să fie de așa, ca se putem uita barem în parte năcazurile și durerile pe cari ni le-a pricinuit anul care astăzi își închee existența. Un bun început s’a făcut deja pe calea înțeleasă de noi. Mai multe comune, și din cele bine situate, dar și din cele mai sărace, au grăbit deja de pe acuma a se pronunța pentru susținerea școalei confesionale române cu orice preț și cu orice jertfe, din propriile puteri, fără a recurge la ajutoriul de stat, dar între condițiunile, cari ne despoaie școala de caracterul ei confesional și românesc. Și avem firma speranță, că în cursul anului care mâne se începe vor veni și celelalte comune bisericești, toate câte pot, și vor declara și ele, că vreau să conserveze caracterul confesional al școalelor lor cu orice preț și vreau să aducă pentru ele toată jertfa cerută. Astfel apoi, din o nefericire cu care ne-a atins soartea, vom putea să facem act de virtute națională, arătând lumii, că nu este putere, care să ne poată despărți de scumpele noastre comori naționale, de biserică și de școală. Intrând cu astfel de prospecte în noul an care se începe mâne, nu înțelegem de loc rostul tânguirilor ziariului „Drapelul“ din Lugoj, care într’un număr mai recent adresase niște apostrofări aspre Arhiereilor noștri, învinuindui, că nu știu se facă alta, decât reproduc „clișeurile vechi ale pastoralelor, în cari se variază an de an aceeași temă“, încolo, nimic, dar chiar nimic. Indolență revoltătoare. Nici o orientare, nici un cuvânt de mângâiere. Parca nu iar privi de loc întreaga afacere (a școalelor, bine înțeles) pe care au tras’o pe panta birocratică, lipsită de duh și de suflet! Dacă înțelegem bine pe confrații din Lugoj, părerea lor este, că nu s’a făcut destul de mult, că nu s’a făcut tot ce ar fi trebuit să fie făcut, pentru ca școalele noastre confesionale să fie salvate. E frumos și e și ușor a se pune pe hârtie, că Arhiereii noștri trebuiau să facă tot pentru susținerea școalelor noastre ca școale confesionale române, dar credem că e foarte greu a definia acest tot, a stabili punct de punct acel sigur tot, care poate să dea resultatul dorit de toți. Și nu credem să se angajeze nici confrații de la Lugoj la o lucrare de natura aceasta! Dar chiar dacă s’ar angaja și ar face precizarea acelui tot cu o minuțiositate vrednică de admirația tuturor, și chiar dacă și Arhiereii noștri ar accepta de bună și corectă linia de conduită, planul de bătaie, ca să zicem așa, al „Drapelului“, Arhiereii noștri totuși nu s’ar putea apuca de capul lor de executarea planului, pentru că nu ei sunt mai marii în conducerea afacerilor noastre bisericești școlare, ci forurile competente constituționale. Biserica noastră are întocmiri și așezeminte constituționale. Tot ce se face, chiar și acel tot, despre care „Drapelul“ crede că nu s’a făcut, trece prin corporațiunile competente, pe cari Arhiereii au datorința să le consulte totdeauna, să le fee avisul și să le execute hotărârile. Dacă cumva în privința aceasta știe „Drapelul“, că nu s’a făcut tot ce trebuia să fie făcut, binevoiască și spună. Noi însă așa știm, că nimic nu a fost între lăsat. Consistoriul metropolitan, cea mai înaltă corporațiune în biserica noastră, a fost convocat la timp pentru a fi consultat, și consistoriul metropolitan a decretat susținerea tuturor școalelor confesionale române, fie cu orice jertfe, și a indigerat consistoriilor eparhiale cele ce au de făcut și de urmat. Consistoriile eparhiale apoi la rândul lor au luat toate măsurile de lipsă pentru executarea promptă a celor decretate din partea consistoriului metropolitan, însărcinând organele subalterne să caute, ca urcarea salatelor învățătorești să se facă, în înțelesul nouei legi școlare, încă de acum în parohiile cari sunt în stare să aducă jertfele cerute, iar cu privire la cele mai slabe, cari nu sunt în stare să mai poarte sarcini noi, se adune datele de lipsă, pentru a putea fi ajutorate acestea din fondurile centrale, ori pe altă cale. Credem, că în aceste măsuri, luate din partea forurilor bisericești acuzate cu „indolență“ din partea „Drapelului“, se cuprinde deja acel tot înțeles de confrații dela Lugoj, iar mai mult nu se putea face. Că afacerea a fost pusă pe panta birocratică, e de sine înțeles, pentru că nu va aștepta nici un om cu judecată sănătoasă, ca Arhiereii să meargă din comună în comună, cu desagii plini de tipărituri, și se comunice credincioșilor hotărârea consistoriului metropolitan. De aceea au doară organe mijlocitoare, ca acestea se exe Biblioteca Judeteana ASTRA IUII 1111 *230P* FOISOARA. Crăciunul săracilor noștri din Sibiiu. Dela anul 1899 „Reuniunea sodalilor români din Sibiiu“, împlinește an de an misiunea umanitară-creștinească, bine plăcută oamenilor și lui Dzeu, de a aduna dela cei cu belșug și de a împărți celor scăpătați și lipsiți, daruri de Crăciun. Se contribue prin această faptă creștinească la mângăierea și a celui care poate da și la acelui care primește darul făcut cu inimă curată. La asemenea ocasiuni localitățile Reuniunei se prefac în bogate magazii de îmbrăcăminte, albituri, stofe de haine, de încălțăminte, de alimente, cozonaci, zaharicale, magazii, ce-și așteaptă noii stăpâni, Înghețați trupește și sufletește, încât pentru anul de față, împărțirea darurilor adunate s’a făcut Duminecă în 23 Dec. v. c. (5 Ian. n.) de la ora 2—6 d. a., când Reuniunea locaș de binefacere și de cald adăpost a fost pentru sute de învăței meseriași, pentru copii de școală și pentru oameni scăpătați, de toate vârstele, împărțirea s’a făcut sub conducerea prezidentului Reuniunei Vic. Tor dă farm, asistat de membrii comitetului și de soția sa, profesoara Eugenia Tordășanu, care nu e mai puțin zeloasă, când vorba e de înaintarea afacerilor Reuniunei, respective a meseriașilor noștri. In cuvântarea ce a premers împărțirea, prezidentul Tordășianu să repoartă la însemnătatea sărbătorilor Nașterii Mântuitorului nostru Isus Christos, care s’a născut, a viețuit, a chinuit și moartea a luat pentru a noastră mântuire. Face dare de seamă amănunțită despre darurile ce i s’au dat și scoate la iveală frumosul act de recunoștință, arătat de următorii sociali, foști membri ai Reuniunei, acum aflători în America: loan Heda, loan Popasov, Constantin Moga, Ilie Slavu, măsari și Ilie lancu, lăcătuș, dintre cari cei 2 dintâiu, pe când erau învățăcei în Sibiiu au fost îmbrăcați din darurile de Crăciun și cari de data aceasta și-au adus aminte și ei de învățăceii săraci și au colectat între prietini pe seama lor suma de 70 cor. Aducând cuvinte de mulțămită tuturor dăruitorilor, roagă pe cei împărtășiți să aducă și ei mulțămită părintelui ceresc și să fie cu recunoștință față de binefăcătorii lor. Le pune la inimă să părăsească lenea, pricinuitoarea sărăciei, să fie ca cruțare și mai presus de toate să-și țină în curățenie sufletul, trupul și îmbrăcămintea. Purcepându-se la împărțire, cu câte un rând de vestminte nouă, anume confecționate, au fost împărtășiți următorii: Victor Baciu, înv. cismar, originar din Veștem, tatăl său zilei, mai are 8 frați, din cari 2 la școală; Vasile Suciu, înv. cismar, originar din Urisiul sup., tatăl său econ. sărac, mai are 8 frați, din cari unul învățăcel cojocar, iar celalalți servitori; Romul Dănilă, înv. pantof., tatăl său pantofar sărac, mai are 4 frați, din cari 1 servitor, 1 la școală și 2 minori; Nic. Luca, înv. cismar, originar din Ocna, tatăl său econom bolnav, mai are 6 frați, unul învățăcel lăcătuș, 4 la școală; Lazar Mândrean, școlar, tatăl său măsar scăpătat, orfan de mamă cu încă 3 frați minori; Dumitru Târnăvean, școlar, orfan de tată, cu încă 10 frați, din cari unii servitori, alții minori; Vasile Ișan, școlar, tatăl său tăietor de lemne, cu 2 frați minori; Ilie Babeș, învățăcel tapester, orfan de mamă, tatăl său în spital, cu încă un frate învățăcel pantofar; Traian Negrea, înv. pant., originar din Feldioara-săcuiască, tatăl zilei, mai are 7 frați; Ilie Vermap, înv. măsar, originar de Ocna, tatăl sfingilor, cu încă 4 frați, 2 școl. și 2 minori; Antoniu Aleman, "școl., tatăl său expres sărac; Traian Gligor, școlar, tatăl său tăietor de lemne, mai are 6 frați; loan Bot, școl., tatăl său tipograf, mai are 3 frați minori. Marcu Gligor, învățăcel rotar, originar din Ampoița, orfan de tată, mai are 7 frați, din cari i se dai faur, 2 la școală și 4 minori. Intre cei împărtășiți cu ghete noue și cu câte un rând de vestminte vechi reparate, se află și învățăcelul faur Victor Marienescu, care s’a presentat în opinci și în îmbrăcăminte țărănească, după cum să poartă în Mogoș (Munții Apuseni). Ca un ce nou, celor mai mulți învățăcei meseriași li s’au dăruit pe lângă pălării și căciuli noue și câte o perie de dinți, prav de dinți și câte o bucată de săpun. Puțini, foarte puțini au rămas nemângăiați din belșugul, de care dispunea generoasa Reuniune a modeștilor și nepretențioșilor noștri meseriași. Fie, ca lacrămile vărsate de săracii noștri să serviască drept cea mai înaltă răsplată pentru toți aceia, cari jertfe au adus pe altarul acestei cause sfinte. DO.