Telegraful Român, 1923 (Anul 72, nr. 1-104)

1923-03-28 / nr. 23-24

Anul LXXI Sibiu. 15/28 Martie 1923-Telegraful Abonamentul: « Un an 150 Lei. — Șase luni 75 Lei. — Trei luni 40 Lei. — Pentru străinătate un an 250 Lei. ----- Ziarul apare Marția și Vinerea Corespondențele sa se adreseze Redacției „Telegraful Român“, Strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză — , Articole nepublicate nu se Înapoiază.­­ — . Red. «Transilvania» * (Schimb) Sibiu (Sir- Șaguna 8) JL Li li Prețul inserți­unilor ■ [UNK]‘ettt 3 Lei pentru odată, dacă se publ­ci de m­­­­ulte ori se dă rabatul cuvenit. Abonam­éiftele și Inserțiunile să se adreseze Administrației ziarului „Telegraful Ro­­mo­mâna, Sibiu, Strada Mitropoliei Nr. 45. _ ______________________________Nr. 23—24 Organ național-bisericesc Nr. 936 Onor I­u­li Nr. 2553/1923 Ep. Circulară cătră toate oficiile protopresbiterale și pa­rohiale din arhidieceza ortodoxă română de Alba-Iulia și Sibiu In baza concluzului Vener. Sinod ar­­hidiecezan Nr. 34/1922 referitor la înfiin­țarea Internatului arhidiecezan pentru or­fanii de preoți, prin aceasta dispunem, ca la sărbătorile sf. Paști din acest an să se poarte în toate bisericile din arhidieceza noastră un disc în favorul susținerii acelui internat. Sumele incassate în singuraticele pa­rohii se vor administra oficiilor protopres­biterale, de unde se vor trimite apoi până la 15 Mai a. c. Consistorului arhidiecezan pe lângă raport însoțit de o consemnare întocmită după comunele bisericești. Atragem atențiunea oficiilor parohiale asupra executării stricte a acestei dispozi­­țiuni, dar în viitor să nu mai trimită, ra­mele incassate direct oficiului cassei arhi­­diecezane. Date fiind greutățile mari ce avem de întâmpinat cu organizarea și susținerea acestui internat, — Onor. preoțime este poftită, ca în predicile ce se vor rosti la sărbătorile sf. Paști — invocând serviciile ce are să aducă acest internat bisericii și poporului nostru, amintite în circulara noa­stră Nr. 816/1922 Ep., — să îndemne pe credincioșii noștri să contribue în măsură cât mai largă la susținerea acestui internat Sibiu, 10 Martie 1923. Consistorul arhidiecezan. Nr. 2441 Notificare oficială Atragem atențiunea Prea onoratelor oficii protopresbiterale și onoratelor oficii parohiale la dispozițiunea­­ lui 9 din Statutele Fondului de pensiuni arhidiecezan, prin care se dispune a se purta pentru augmentarea acestui fond un disc de două ori pe an, și anume la Dumineca Floriilor și a doua zi de Rusalii Prin urmare oficiile parohiale să dispună purtarea acestui disc, iar suma ce se va aduna a o trimite ofi­ciului protopopesc concenient în termin de 8 zile; oficiile protopopești au să substernă Con­sistorului arhidiecezan pe lângă conspect banii colectați, în timp de 15 zile. Sibiu la 8 Martie 1923. Consistoriul arhidiecezan. Fondul de pensiune Chestia asigurării unei pensiuni echi­tabile pe seama funcționarului, care și-a împlinit serviciul ta iortă­­ ruda — până la epuizarea forțelor sale fizice și intelec­tuale — a fost și este una din problemele cele mai însemnate și care a preocupat mult toate instituțiile de stat, bisericești și particulare. Sinodul nostru arhidiecezan, pătruns de însemnătatea acestei probleme, în 1891 a pus bază fondului de penziuni, apoi în anii 1901 și 1919 a modificat statutele stabilite pentru a asigura penzioniștilor o penziune amăsurată împrejurărilor de atunci. Având în vedere, că cu alipirea Ardealului la țara mamă, împrejurările s’au schimbat­­ radical, pe de o parte, că statul român a luat asupra sa salarizarea preoților și func­­ționarilor bisericești, pe de altă parte prin devaloarea valutei, scumpirea traiului și drept urmare firească urcarea retribuțiilor la sume, cari nu mai stau în nici o pro­porție cu sumele de bază luate la fondul de pensiuni după statutele în vigoare astăzi. Consistorul s’a văzut îndemnat să compună un nou proiect de statute, pe care-l va prezenta sinodului arhidiecezan spre aprobare. Prin noul proiect s’a căutat, ca să se asigure membrilor o pensiune mai echita­bilă și mai acomodată împrejurărilor grele de trai de astăzi. Având fondul de penzii și menire caritativă, Consistorul a decis, cu abatere de la statutele de până acum, să asigure și ajutoare în caz de moarte, atât pe seama membrilor fondului, cât și pe seama urmașilor îndreptățiți ai lor. Proiectul cel nou se publică în foaia oficioasă, ca să dea posibilitatea tuturor celor interesați să-și sp­­ună părerea, având a-și înainta, până la Dumineca Tomii, Con­sistorului observările și propunerile ce vor crede că trebue făcute, și de cari se va ți­nea cont la redactarea definitivă în sinodul arhidiecezan. De aceea se atrage în mod special atențiunea părinților protopopi și preoți precum și a deputaților sinodali asupra noului proiect, ca să-și spună fiecare părerea în această privință, ca să se facă o lucrare cât mai perfectă și cât mai ducă­toare la scopul uman ce-l are. In­erul de față se publică statutele. FOISOARA !Pred­ica, la Dumineca Floriilor Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. loan 12, 13. Iubiți fii. — De șase săptămă­i petrecem împreună, întreg postul păresimilor mi-a trecut în convorbiri sufletești. Am urcat împreună mun­tele sfânt al Sionului, cu râvna ce la voi­nici când altă dată nu am observat. Sânt martor ocular al si­linței voastre de a păstra în întregime curățenia sufletului și trupului, ocolind toate prilejurile ce duc la cădere morală. Nu v’ați lăsat ispitiți nici de mamona, care ca să tragă in cursele sale cre­știni, făgăduește comori și măriri. Ați primit de­prinderi creștine, și mai ales ați devenit creștini atunci, când — drept pecete a legăturii voastre cu Domnul Isus Hristos — v’ați Împărtășit cu Tainele sfintei noastre biserici. Cade bine sufletului meu a mărturisi toate acestea. Și de ce nu v’aș aduce laudă, când v’ați învrednicit laudei? Să nu cumva să vă ducă în rătăcire însă lauda mea, crezând că acum v’ați făcut datorința și acum puteți odihni pe laurii câștigați. Cel mai greu păcat v’ar apăsa sufletele, stând acum pe loc. Zice Hristos: «Din rodurile lor veți cu­noaște pe ei» (Mat. 7, 16), și într’alt loc: «Nu poate cetatea să se ascuntă deasupra muntelui stând» (Mat. 5, 14). Zice așa Hristos, ca să vă îndemne la muncă rodnică, la munca ce trebue să o îndepliniți tocmai acum, când prin însuși­rile câștigate în post v’ați desăvârșit. Nu se poate ca acum când sufletul vostru stă sus ca o cetate, nu se poate ca aceia să nu se vadă și de alții, și nu se poate să nu arătați roduri, adecă fapte, când din fapte vă va cunoaște pe voi lumea viitoare. Vremea trecută a postului a fost prilej să vă întăriți sufletește. Restul ce mai urmează e prilej de a păși pe terenul faptelor. «Fiți făcă­tori cuvântului — zice Apostolul — și nu numai ascultători, amăgindu vă pe voi înșivă. Că de este cineva ascultător cuvântului, și nu făcător, acesta este asemene omului ce și caută fața na­șterii sale in oglindă, — s’a căutat pe sine și s’a dus și îndată și-a uitat în ce chip era» (Ia­­cob 1, 22—23). Care va să zică, fără fapte sân­­tem ca omul ce se privește în oglindă. Până ce e lângă oglindă, i se vede chipul. Îndată ce se depărtează de oglindă, se perd și urmele chi­pului său din oglindă. Lipsa faptelor creștine ușor ne ar aduce numirea de fățarnici și creștini de foc de paie, cari sânt și nu sânt creștini. Datorința ne e acum, repet, a păși pe te­renul faptelor, îndemn bun la fapte ne dă săr­bătoarea cea mare a creștinătății. Dumineca Flo­riilor sau stâlparilor, cum i se mai zice. Isus învie pe Lazar din morți. După în­vierea lui Lazar apoi — știind că se află la ca­pătul operei — trei ani de zile lucrată în popor, întreprinde călătoria sa din urmă în Ierusalim mergând călare pe mânzul asinei. In Ierusalim se serba paștele jidovesc, la care se adună multă lume, din toate unghiurile Palestinei, de față erau și mulți străini, căci zice evanghelistul: «Și era oarecari Elim­ din cei ce se suise ca să se închine» (Ioan 12, 20). Isus merge la Ierusalim, pentru serbare, dar mai ales merge să se dea pe sine jertfă pentru lume, împlinind voia Ta­tălui, care îl menise de Răscumpărător al lumii. Poporul din jur prinde vestea călătoriei lui Isus. Ca la comandă și ies întru întâmpinare: bătrâni, femei, copii, aproape și sugătorii, cum numește Evanghelia pe copiii mai mici, se insirue și for­mează garda lui Isus. Șirurile oastei formate, se poate zice, din ce are jurul mai fără putere fi­zică, izbucnește în strigăte: «OsanaI Osana ! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului !» Duhul acesta cuprinde toate pătu­rile societății din Ierusalim. Contrarii cei mari

Next