Telegraful Român, 1932 (Anul 80, nr. 1-83)
1932-01-01 / nr. 1-2
Anul LXXX Sibiu, 1 ianuar 1932 Nr. 1—Roman Abonamentul 9a an 300 Lei. — Şase luni 250 Lei. — Trei ani 130 Lei. — Pentru străinătate an an 000 Lei. — Pentru America 4 Dolari. Ziarul apare Marţia şi Vinerea Coraapondenţii ca să se adreseze Redacţiei Telegraful Român strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză Articole nepublicate nu înapoiază. Preţul inaerţiunilor 1 an şir petit 6 Lei pentru odată, dacă se publică de mai nulte ori se dă rabatul cuvenit Organ naţional-bisericesc Abonamentele şi inaerţiunile să se adreseze Administraţiei ziarului Telegraful Român, Sibiu, str. Mitropoliei 45 Anul 1932 (1) Să întâmpinăm noul an întăriţi în sentimente de iubire pentru lege şi neam, pentru ţară şi tron, şi pentru pilduitorul lor trecut, bogat în duhul jertfelnic de mari ctitori şi glorioşi înaintaşi, simboluri de înaintare şi consolidare naţională şi bisericească. Ascultând glasul lor de chemare, să intrăm cucernici în anul ce nu poate decât să ne ursească bucurii şi dureri, izbânzi şi pierderi, plăceri şi suferinţe, izvoare trimise de sus, ca să ne îndrepteze paşii gândurilor noastre numai in căile binelui şi ale adevărului, în care am crezut şi credem neşovăitori. Anul nou ne invită la şi mai înteţită muncă, la sinceră pocăinţă, la încredere în virtuţile ce am moştenit; ne îndeamnă mai ales la încrederea în Dumnezeul părinţilor noştri şi în dragostea Lui pentru toţi cari îi cer înalta ocrotire. In cursul anilor expiraţi, ziarul nostru a dus luptă demnă şi cinstită, apărând ca organ de control interesele bisericeşti împotriva celor ce nesocotesc sau atacă biserica şi clerul ei. Am dat îndrumări şi orientări, după putinţă, tuturor acelora cari le au căutat în conformitate cu demnitatea şi prestigiul lor şi al nostru. In fapte chibzuite şi în cuvinte cumpănite, cum se cade tagmei zise intelectuale, am lucrat şi vom continua lucrarea la această gazetă ce împlineşte în curând opt decenii de apariţie. Violenţele din limba cronicarilor zilei de astăzi, — când toţi fruntaşii vieţii publice din partidele politice sânt, fără excepţie, prezentaţi cititorilor ca oameni stricaţi sau tâmpiţi, — nu ne ispitesc de loc, pe lângă toate iscusinţele mari de stil ale frazelor menite să-i înfiereze. Vom stărui cu seriozitate şi cu râvnă pentru ameliorarea situaţiei clerului nostru, înconjurând toate agitaţiile fără rost şi pornirile de prisos. Sânt multe neajunsuri şi mizerii, mari şi mărunte. Le vom face faţă nu exagerându-le, ci căutând prin conlucrare armonică să ne reducem şi stârpim. Fie ca anul 1932 să ne scutească pe toţi, mai mult ca anii precedenţi, de povara grijilor zilei de mâne şi, mai pe sus de toate, să ne aducă salvatoarea însănătoşire a bunelor moravuri sufleteşti ! Cu această dorinţă ne adresăm cătră iubiţii noştri cititori şi Ie zicem: La anul şi la mulţi ani! FOIŞOARA PREDICĂ — Rostită în biserica catedrală a doua zi de Crăciun, în anul Domnului 1931 — In numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh! Veniţi să ne bucurăm de Domnul, carele om făcându-se pentru iubirea de oameni, ne a îmbrăcat iarăş cu chipul nestricăciunii! [Dintr'o cântare dela Naşterea Domnului). Iubiţilor creştini! Sfintele sărbători ale Naşterii Domnului, în acest an, ne-au sosit în mijlocul unei apăsări, unei depresiuni economice, cum de mult nu s’a mai pomenit între graniţele ţării noastre binecuvântate de Dumnezeu cu atâtea bunătăţi. Ori în care parte ţi-ai întoarce privirile, nu vezi decât feţe întunecate de îngrijorare. Ori încotro ai pleca, eşti întimpinat numai cu vorbe de tânguire, din cari parcă transpiră o imensă suferinţă. Se tânguieşte săteanul plugar, că nu-şi poate valoriza cu preţ agoniseala pământului atât de darnic în acest an; orăşanul comerciant şi industriaş se tânguieşte, că n’are cui vinde marfa, n’are cui pieri produsele atelierului său; se tânguieşte funcţionarul, că nu şi-a primit leafa de luni de zile; se tânguiesc datornicii, că-i ruinează carnetele; se tânguiesc chiar bogaţii, că nu-şi pot ridica banii adunaţi în bănci; se tânguieşte muncitorul, că n’are cui să muncească; se tânguieşte însuşi statul, că nu poate încassa impozitele. Dar cine nu se tânguieşte ? S’ar părea, că toată supărarea câtă e pe lume, toate năcazurile, toată mizeria s’au adunat să facă cor în ţara noastră, că să-i turbure Românului patriarhala tihnă de Crăciun şi să-i strice bucuria sărbătorilor Naşterii Domnului. Dar mai mult! Pe firul amintirilor i se înşiră icoane de altădată, din vremuri mai grase, despre Crăciunuri cu bucurii zgomotoase, cu daruri bogate, cari prin contrast fac, ca apăsarea de astăzi să adune în suflete şi mai multă amărăciune. Incontestabil, vremurile sunt grele, la noi şi în toată lumea. E fapt, că sărăcia ne paşte mai mult decât altădată. Nimeni nu va nega, că asupra societăţii noastre, ca şi asupra lumii întregi, s’au îngrămădit enorme greutăţi economice, în vârtejul cărora economiştii tehnicieni şi politicieni bâjbăie aiuriţi să afle o ieşire salvatoare şi leacul nu-l nimeresc, pentru că îl caută numai pe pământ cu ştiinţă omenească şi cu mijloace pământeşti. Vedem cu ochii proprii, cum din învolburarea nevoilor de tot felul se varsă suferinţa în cascade asupra oamenilor, nu numai în ţara noastră, ci în toată lumea. Dar mie mi se pare, că această realitate aspră cu întregul ei alaiu de eşecuri, de căderi, de dezastre economice, ni se înfăţişează atât de uluitoare în duritatea ei, pentru că ochiul nostru s’a deprins să o privească prin lentila măritoare a unei concepţii de viaţă extrem de materialiste. Mintea noastră, zăgăzuită de „răutatea zilei“, s’a retras parcă tocmai la polul opus al concepţiei creştine despre viaţă, uitând învăţătura Bunului nostru Mântuitor, care o îndreaptă spre cerul deschis nouă tuturor prin preamărită Sa întrupare şi naştere. El, în dumnezeiasca Sa cuvântare de pe Muntele Fericirilor, ne spune: „Nu vă îngrijiţi de viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Uitaţi-vă la paserile cerului, că nu samănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Luaţi seama la crinii 252. An nou! Am încheiat încă un ciclu de 365 de zile. In sufletul nostru, în viaţa lumii, şi-a filtrat substanţa de emoţii, de idei şi de fapte un alt ciclu multimilenar de clipe. Analiza noastră fugitivă nu găseşte într’un an trecut decât un număr de zile. Dar sub imperiul obişnuinţii şi al unui instinct metafizic, atribuim toţi unui an şi o altă unitate decât aceea a unei sume, fie ea de zile sau de anotimpuri, de evenimente economice sau de capitole bugetare. Un an este pentru toţi o fiinţă, născând succesiv din străfundurile realităţii, sortit să reveleze lumii noui aspecte ale acelei realităţi, să deschidă noui drumuri pentru fiinţele ce-i succed, asemănătoare lui. Un an nu este numai suma momentelor trăite de omenire în răstimpul unei rotaţiuni a pământului în jurul soarelui, în compoziţia lui nu intră numai elemente sufleteşti şi fizice, ci el vine cu o anume conformaţie, plin de anumite intenţii de dincolo de lumea văzută şi simţită, intenţii cari au un rol precumpănitor la extragerea şi formularea în evenimente, a materialului fizic şi sufletesc din lume. E ceva într’un an care depăşeşte empiricul: un an este plămădit din metafizic şi fizic, din eternitate şi vremelnicie. De aici fiorul cu care aşteptăm anul nou. Oare cu ce intenţii se apropie de noi noul sol al veşniciei? Ce plenipotenţă a primit de la Stăpânul Anilor? Ce mişcări va răscoli în sânul lumii empirice, cum te va coordona şi în ce direcţie va trasa liniile anilor viitori? Anul trecut, continuând pe cel anterior, a răscolit şi mai mult antitezele în viaţa economică şi spirituală, intensificând dureros criza materială şi morală. Va continua anul care vine pe aceeaş linie? Toţi dorim să nu fie acesta cazul. Dar, dacă totuş acesta va fi, noi, încrezători în înţelepciunea planurilor divine, vom căuta ca şi din aceste împrejurări să scoatem maximum de folos duhovnicesc pentru obştea creştinească. Diorates- Nr. 10.224/931 Ep. Circulară către toate Oficiile protopresbiterale şi parohiale din Arhiepiscopia ortodoxă română de Alba-Iulia şi Sibiu Se aduce la cunoştinţa On. Oficii protopresbiterale şi paro- I hiale, că în urma celor stabilite