Telegraful Român, 1932 (Anul 80, nr. 1-83)

1932-06-11 / nr. 46

2 coditoarea fastei Domnului la Sibiu Mare serbare se pregăteşte, de Rusalii, în centrul Mitropoliei noastre. Tinera şi viguroasa instituţie, Oastea Domnului, organisează, pentru zilele praznicului Pogorârii Duhului sfânt, o manifestaţie sărbătorească în cadre mai largi în oraşul Sibiului. La serbarea, care se ţine cu aprobarea şi binecuvântarea înaltului ocrotitor al Oastei, a I. P. S. Sale mitropolitului Nicolae al Ardealului, vor participa distinşi oaspeţi: fraţii Oprişan şi Lascarov-Moldovanu din capitală. P. Cucernici părinţi protopopi şi toţi Cucernicii preoţi din Arhidieceză conducători de oaste, şi alţii; invităm cu dragoste şi pe ceilalţi preoţi, din împrejurimi şi din depărtări, şi pe toţi cei ce se interesează de activitatea binefăcătoare a Oastei, să vină cât mai mulţi la sărbătoarea ei, cea dintâi în felul proectat. Program amănunţit se va publica la timp In ziua primă se va face în catedrală Şi liturghie a praznicului, după amiazi întrunire în locul şi timpul ce se va designa; în ziua a doua a Praznicului, după liturghie şi predică, rânduirea în coloane şi plecarea de la Catedrală spre marea sală de la Thalia, unde se ţine adunarea şi unde vor lua cuvântul: I. P. S. S. mitropolitul Nicolae, părintele Iosif Trifa, fraţii Oprişan, Lascarov-Moldovanu şi alţii. Serbarea va fi un prilej de rară bucurie şi de creştinească reculegere în greutăţile vieţii de astăzi. Fraţii şi surorile din Oastea ce sporeşte zilnic, vor înţelege negreşit glasul de chemare la Sibiu în zilele de Rusalii. Organizaţi Oastea Domnului come ce svăcnesc la suprafaţa vieţii şi în zilele noastre, descurajând pe cei slabi de înger şi făcândui şovăitori în credinţa în bine, în dreptate, în viitor, in ideal şi pogorănd in suflete acea momeală posomorită unde se urzesc gândurile rebele şi tendinţele subversive ? ! Şi atunci, chiar in plină sârbătoare, se ridică prea adeseori, din subconştientul tenebros, ca un protest mustrător : mai slăbiţi ne cu praznicele, nu vedeţi că n’am primit lefuri, nu putem cumpăra şi vinde ca dobândă, ríavem bani de haine, de hrană, ríavem bani de băi, nici chiar de cinematograf, ri avem bani.., ri avem bani, ne mai arde nouă de sărbătoare? Răusfăţul toţi, lipsa şi suferinţa desigur totdeauna scoboară barometrul entusiasmului, dar numai atunci, când lumina unui ideal superior începe să pălească umbrită de pofte, când amurgeşte în suflete. Când insă înaintea ochiului sufletesc, în lumina trandafirie a tinereţei vibrează, ca şi în cazul de faţă, credinţa în noi, in puterile noastre de popor tânăr, in regele nostru, în menirea noastră, în idealul nostru ce nu poate fi eclipsat de suferinţe trecătoare , când în inimi pulsează generos vigoara şi seva primăverii noastre etnice , mirajul tutuor nădejdilor ce le îndreptăţeşte plămada vieţii ce se urzeşte inoindu-se necontenit, atunci ar ce motiv de şovăire şi de cârtire trebue să înceteze ! Să facem deci sărbătoare chiar din suferinţă! Avem pilda mucenicilor. De ce li cinstim, de ce îl intunjurăm ca admiraţiunea noastră ? Pentru că iluminaţi prin credinţa într’un ideal au avut eroismul pentru triumful acestui ideal, să reziste unei lumi întregi de duşmani, să se lase pârjoliţi sfâşiaţi, zdrobiţi şi să moară fără cârtire, ca imnuri de bucurie și de laudă pe buze. TELEGRAFUL ROMAN Ziua Eroilor în Sibiu Această zi, de primenire a moralului şi de alungare a tot ce este josnicii noi măcar pentru câteva momente, s’a sărbătorit anul acesta ca aceeaş măreţie ca în anii trecuţi. Pe o tribună ridicată în mijlocul cimitirului, în atmosfera înmiresmată a zilelor de iunie, prin fumul de tămâie binemirositoare, în asociaţie cu pietatea recunoştinţa întregii asistenţe şi în podoaba zecilor de cununi de pe mormintele vrednicilor eroi, P. S. S. arhiereul Vasile a oficiat, înconjurat de soborul preoţilor, serviciul divin pentru veşnica odihnă a fraţilor cari şi-au înfrăţit trupul cu pământul ţării, numai din dragostea curată de a lăsa urmaşilor un patrimoniu nepreţuit. Patria întregită. La sfârşit, colonelul Popa a rostit calde cuvinte de omagiu în numele tuturor acelora, cari din recunoştinţă au venit să-şi plece inima şi genunchii, în pioasă rugăciune, pe glia acoperitoare de oseminte ostăşeşti. La această pioasă solemnitate au luat parte, in frunte cu I. P. S. Sa Mitropolitul, ofiţerii garnizoanei din localitate, şefii autorităţilor civile şi numeros public. Ploaia torenţială, pornită pe când dl colonel Popa își rostea cuvântul a făcut asistența să se risipească. Colecte pentru biserici. Mulţi colectanţi in Ardeal umbli de la casă la casi cu pantahuza (cartea de adunat milostenii), şi sub motiv că cer .-Ajutoare pentru ridicarea de biserici ortodoxe, colectează pentru biserici greco-catolice sau pentru alt scop nemărturisit. Autorităţile civile sunt datoare să nu admită colecte, care n’au aprobarea forurilor chemate. Publicul să fie luător de seamă şi să controleze cartea prin care i se cere contribuţia. E greşală şi păcat, ca in vremea când biserici de ale noastre ortodoxe stau neterminate, credincioşii ei să încurajeze cu banul ridicarea altora. Momente înălţătoare la Adunarea eparhială Timpul nostru nu e caracterizat numai prin criza economică-financiară, ci şi printr’o prăbuşire de vechi idoli, de vechi Încrederi, de vechi prejudeciţi. Intelectualii, tineri şi bătrâni, încrezători înainte vreme ca nn nişte exemen ipotezele materialiste şi evoluţioniste, azi privesc uimiţi cum se clatină aceşti stâlpi din conştiinţele lor, cum se preling în neant ca figurile de fum sau de nouri. Şi cu sufletele goale şi nehotărâte, fiindcă vechii lor stăpâni le-au părăsit, ascultă acum un jur la chemările ce le vin din diferite părţi, de la diferite grupe cari reprezintă altă concepţie despre viaţă. Cu sufletele I inaide, oarecum ruşinate de vechea lor mândrie, cu sufletele slăbite oarecum de puterea de-a se încălzi şi entuziasma uşor, in urma pustiitoarei decepţii Indurate cu vechile teze materialiste, eî ascultă mai atenţi ca altădată glasul celor ce ie vorbesc in numele bisericii, cuvinte pe cari Înainte ie condamnau da capo ca goale de senz sau absurde, Ii se par acum că închid un senz interesant, idealuri asupra cărora nu voiau să mediteze decât o clipă, ie conturează acum nălţimi demne de-a te contempla. Ei nu s’au declarat încă, cu toată hotărârea partizani ai idealurilor creştine, ei nu sunt incă învăluiţi de curentul ce mişcă viaţa obştii cu adevărat credincioase. Dar privesc şi ascultă la realităţile creştine cu interesul omului care vrea să afle toate condiţiile unei ţări in care gândul ii şopteşte să intre, dar nu cu destulă forţă. E monentul cel mai prielnic dar şi cel suprem ca Biserica să le grăiască aşafel ca ei să nu fie ispitiţi de alte chemări din alte părţi. Din nehotărârea prezentă ei trebue să iasă in curând. Să facem aşa ca să iaşi spre Biserici. Or când reprezentanţii Bsericii ii se adresează cu căldură şi din laturi ce ie sunt mai apropiate, atunci onstaţi cum ies din nehotărâre, cum te declară de entuziast gate să urmeze şi să ajute la sforţările Bisericii, iar in ochi şi un suflet cu lumina acelui sfânt ideal, ce triumfă prin tăria şi suferinţa lor Criza materială din zilele noastre oricât de grozavă ar fi, oricât de mult s’ar părea, că îngenunchează lumea sub povara ei, fă ând să se clatine sufletele slabe şi să slăbească credinţa în zilele senine de sărbătoare, totuşi nu pârjoleşte aşa usturător ca focul, nu sfâşie aşa adânc ca unghiile şi dinţii leilor şi leoparzilor, nu zdrobeşte aşa cumplit, ca uneltele de tortură Şi atunci... dece ochiul nostru s’ar întuneca de mânie de ce s'ar încleşta pumnul, de ce ar rosti gata vorbe grele de ocară la situaţia de astăzi? Suntem noi ca cei ce nu mai cu nădejde?! Navem şi noi idealul nostru ca creştini şi români tot atât de vibrant ca şi al mucenicilor? Nu nerită, nu aşteaptă acest ideal, al nostru, udat ca lacrămi şi sânge de înaintaşi, să fie sfinţit şi prin tributul nostru de suferinţă?! Pentru că nu Sub semnul acesta susţinut Adunarea eparhială din arhiepiscopia de Sibiu şi Alba-lulia în anul acesta. Se putea citi pe feţe, pe priviri interesul cu care membrii mireni ascultau rapoartele activităţii Bisericii dintr’un an, admirabile sinteze de gând Înalt şi faptă misionară. Citeai pe feţele lor cum se luminează la un moment dat de înţelegerea unui lucru, care până cund Ie trecea numai pe la urechi, vedeai apoi căzând pe gânduri, semn că conştiinţa ie era pusă acum s pre deosebire de altădată, in mişcare. Înălţător a fost momentul când deputatul de Mediaş, Dr. Victor Ştirbei descriind mizeria ce o îndură muciubeşte preoţimea, propune ca Adunarea eparhială să se intrepună cu toată insistenţa pentru ca guvernul să nu o mai trateze atât de master, să se înainteze un memoriu energic guvernului pentru achitarea salariilor: «Pentru a pune biserica şi preoţimea ei in stare de a putea suporta criza şi de a combate valul de dezagregare socială, preoţimea noastră trebue să-şi primească salarul său in mod regulat şi la timp, ca şi alţi funcţionari ai statului». Din toate cuvântările membrilor mireni respira aceeaş constatare şi credinţă că Biserica este astăzi singurul dig Împotriva haosului de anarhie şi imoralitate. Momentul culminant din şedinţa de Marţi 31 Mai a. m. a fost acela pe care înalt Prea Sfinţia Sa mitropolitul Nicolae aduce la cunoştinţa Adunării eparhiale că a reuşit să constituească un Cerc de studii socialcreştine dintr’o seamă de bărbaţi reiieraţi atât prin concepţia lor creştină despre viaţă, cât şi prin marea lor valoare intelectuală. Acest cerc, din care fac parte bărbaţi ca PP. SS. II arhiereii Vasile de Răşinar şi Andrei Crişanul, Siraion Mehedinţi, Ştefan Bogdan, Victor Stanciu, Bogdan Duică, I. Lupaş, Valeriu Iordăchescu, D. Spânu, etc., având ca preşedinte pe I. P. S. Sa, are ca misiune cercetarea problemelor sociale de la ordinea zilei în lumina Evangheliei. Rezultatele acestor cercetări se vor răspândi In marele public printr’o bibliotecă social,creştină, prin contemai suferinţa e teren prielnic pentru virtuţile mari. Sus inimile! Sufletul nostru are nevoie să evadeze din când un cânt din mocneala şi proza vieţii de toate zilele, are nevoie de reculegere, de împrospătare, de eroism, şi aceste popasuri fericite în drumul ursitei sale le ofer zilele mari din viaţa neamului, cum este şi aniversarea urcării pe tron a măritului nostru Rege El întrupează idealul consolidării neamului nostru între hotarele-i fireşti. Toată fiinţa şi-a închinat-o acestui iream, iar deviza sa şi a glorioasei sale Case este: nimic fără Dumnezeu. In această zi de aniversare, care este şi de revizuire a gândurilor noastre, şi-i trimitem deci ca felicitare singurul cuvânt potrivit: Totul pentru neam și pentru Regel Amin. Nr. 46 Organizaţi Reuniuni de femei