Telegraful Roman, 1940 (Anul 88, nr. 1-52)

1940-01-01 / nr. 1

Nr. 1 chemate orce abuzuri ale celor ce, nici în organizarea de astăzi, nu sânt destoinici să-și schimbe năravul de altă dată. Dacă domnii membri vor tăcea, această tăcere nu va fi de aur. Rol precumpănitor în mișcarea de înoire, pornită prin F. R. N., revine, de sine înțeles, preoțimii, slujitoare la altarul Domnului și la altarul nației. Bisericile ortodoxe adelene, înzestrate cu elemente tot mai destoinice, ca străjui­­toare a credinței străbune, vor desfășura și pe terenul național și social activitatea arătată de mai marii țării. — înțelegători, și la înălțimea vremilor, minoritarii noștri au intrat de la început în rândurile Frontului. Prezența și colaborarea lor, pentru desvoltarea armonică și asigu­rarea viitorului acestei țări, sânt întâmpi­nate pretutindeni cu sentimente de mare simpatie. împrumut național In scop de-a întregi înzestrarea bra­vei noastre oștiri, și, în acelaș timp, pen­­tur a da putința plasării capitalurilor în valori mobiliare pe termen scurt, s’au emis In Decemvrie «Bonuri pentru înzestrarea armatei», — bonuri purtătoare de dobândă și rambursabile ,al pari". Contribuirile, prin subscrierea acestor valori, însemnează, în mijlocul evenimen­telor actuale, apărarea căminelor noastre, a vieții, a tradiției, a libertății, a religiei și a tuturor bunurilor moștenite din strămoși. Cler și popor, fără excepție, din pri­nosul lor, își oferă cu drag obolul, zicând: Armata înainte de toate! Biserica în cuvântările Suveranului în Mitropolia Moldovei și în noua mitropolie a Olteniei au fost aleși, înve­stiți și instalați doi dintre ierarhii de mare prestigiu ai clerului ortodox român: II. PP. SS. LI. Irineu Mihălcescu și Nifon Cri­­veanu, recunoscuți în largi cercuri prin ca­litățile lor culturale, morale și misionare, care fac podoaba adevăratului preot. La ceremonia învestirii noilor mitro­­poliți, în ziua de 12 Decemvrie 1939, M. Sa Regele a ținut, ca și la Investirile pre­cedente ale arhiereilor ortodocși, o cuvân­tare dintre cele mai luminoase, menită să slujească, drept meditare și învățătură bo­gată tuturor acelora, cari au oarecare rol în făurirea și refacerea bunului mers în treburile țării. Biserica ortodoxă română este astăzi cea mai mare a Răsăritului. Situația acea­sta îi impune îndatorirea de a se înălța la o spiritualitate corespunzătoare vremilor schimbate. De aceea Suveranul caută stă­ruitor să sprijinească această biserică, să o consulte, făcând să fie slujită de cele mai valoroase puteri românești. Suveranul amintește apoi misiunea internă a Bisericii de a readuce, la căminul încălzitor de su­flete al ei,­­până și ultima oaie rătăcită... și ultimul fiu risipitor“. M. Sa Regele a spus, pe bună dreptate, că poporul, când pierde credința, a intrat pe drumul pieirii. Subliniate trebue și cuvintele regale, care ne spun limpede: «Toate interesele României și ale neamului românesc sânt și interesele bisericii. Biserica, apărând România și românismul, se apară pe ea însăși. Deci, pe lângă ostașii cu armele cari ne apără cu trupul lor gr­ani­ța și la cari ne gân­dim totdeauna cu nesfârșită dragoste și recunoștință, trebue în orce clipă să fim apărați de ostașii sufletului». Cetiți și recetiți cuvântul Regelui dela 12 Decemvrie. Premiu de virtute. Academia Ro­mână a decernat premiul de virtute „Al. Mavrogheni", de o sută mii lei, societății „Leagănul Sf. Ecaterina" pen­tru valoroasa operă de asistență so­cială înfăptuită de această vrednică in­stituție. Societatea, patronată de M. Sa Regele, e înființată de dnele Catarina Cantacuzino și Irina Ghica în anul 1897 cu scop de a combate mortalitatea in­­fantilă. Astăzi are un mare pavilion în București, cu 400 de paturi, și mai are la țară alte așezăminte de caritate. TELEGRAFUL ROMAN 3 Suveranul a serbat Nașterea Măntuito­­­­rului între ostașii și poporul de la granița de vest a țării Maiestatea Sa Regele Carol II, în­so­țit de Măria Sa Mihai, Mare Voevod de Alba-Iulia, și de o seamă de înalți demnitari a ținut să prăznuească întâia zi de Crăciun în mijlocul trupelor de pe granița apuseană. Regele și Principele Moștenitor, fără a da de veste, au sosit, pe linia de vest, ca să se închine împreună cu ofițerii și soldații, în fața misterului Nașterii Dom­nului și Mântuitorului nostru Iisus K­ri­­stos. Bucuria creștinească și națională, a voinicilor de sub steaguri și a întreg poporului devotat Stăpânului și Apără­torului pământului românesc, nu dovedea altceva, decât faptul că sânt gata cu to­ții la suprema jertfă dacă va fi nevoie. Autoritățile bisericești, civile și mili­tare, atât la Oradea cât și la Cluj, au întâmpinat cu ovaziuni și urâte sosirea Suveranului și a Fiului Său. La Oradea, P. S. Sa episcopul Dr. Nicolae Popoviciu a rostit următoarele: SIRE, — Conștiința românească de la granița de Vest a țării trăește clipe de adâncă bucurie religioasă și națională. Căci astăzi, deodată și împreună cu Dom­nul cerului — Cel născut în peștera Vit­­leemului pentru a noastră mântuire, — a venit la hotarele țării Majestatea Voa­stră, Stăpânul și Apărătorul pământului românesc. Nici o instituție fundamentală a țării n’a scăpat grijei atotcuprinzătoare și îndrumării efective a Majestății Voa­stre. Biserica Vă slăvește, Sire, ca pe ctitorul de episcopii și mitropolii, ca pe binevestitorul unor vremuri, pe care le dorisi dominate de o înaltă și activă spi­ritualitate creștină în toate manifestările vieții publice și particulare. Școala Vă laudă ca pe încercatul în­drumător al unui învățământ adaptat nevoilor speciale ale sufletului românesc și ca pe înțeleptul pedagog al unei edu­cații, temeiuită pe netrecătoarele norme religioase-morale. Armata cu bucurie Vă mărește ca pe Acela care cu neadormită grije și nenumărate jertfe o înzestrați și orga­nizați pentru ceasurile marilor și supre­melor încercări. Țara Vă binecuvintează ca pe fă­cătorul de pace. Institutele de lumină ca pe un nou și strălucit Brâncoveanu al Culturii vă vestesc, privind către Tronul Majestății Voastre, Tron, pe care cu atâta strălucire și glorie îl împodobește Majestatea Voa­stră, prin înțelepciunea profundă și prin iubirea fără seamăn către poporul nostru românesc. Din adâncul sufletului rog pe bunul Dumnezeu, să dăruiască mul­ți ani Ma­jestății Voastre, călăuzitor înțelept și luminat al destinelor neamului românesc.­­—Au urmat vorbirile celorlalți repre­zentanți ai autorităților locale. Răspunzând tuturor, Suveranul a ținut următoarea cuvântare: DOMNILOR, Din adâncul sufletului mulțumesc pentru frumoasele cuvinte și caldele urări — și pot adăuga, pentru senti­mentele atât de înalte, cu care M’ați întâmpinat în această creștinească sărbătoare aci în acest oraș del strajă a graniței noastre. Este o împreunare care poate unora să le pară curioasă. Azi este proslăvirea Acelui care a predicat pe întinsul omenirei pacea și buna în­țelegere între oameni, și în aceeaș zi Eu să vin în mijlocul celor care poartă arme ucigătoare ••• I Insă scopul oștirii mele nu este de a râvni la ceea ce nu este al nostru, ci este ca intr’un gând de pace să păzească hotărâtă ceea ce este româ­nesc. De aceea am ales această zi de creștinească sărbătoare, ca să vin și să aduc, iubiților Mei ostași, urările cele mai calde și o rază de încredere din sufletul Meu, sufletului lor. Cu aceste gănduri, tuturor celor din acest frumos ținut al Bihorului le spun, mulțumindu-le încă odată pentru cuvintele lor, să le dea Dum­nezeu pace și „La mulți ani"!... M. La Regele luând prânzul la masa soldaților a rostit următoarele cuvinte: „Ostași, — ridic păharul Meu în sănătatea acelora care stau din tot sufletul de veghe la hotarul țării, și le spun tuturora. La mulți ani!“ In vremea mesei ostașii au cântat colinde, iar Moș Crăciun si-a împărțit daruri. In aceeaș zi, după amiazi, Suveranul a venit la Cluj, unde a fost salutat cu omagială însuflețire de clujeni și de să­teni sosiți din comunele învecinate. Omagiul bisericii noastre l-a adus P. S. Sa episcopul Nicolae Colan, zicând următoarele: Obșteasca bucurie, care ne încălzește și ne luminează sufletele astăzi, își are obârșia într'o îndoită sărbătoare: A Naș­terii Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a prezenței Majestății Voastre printre noi, a arătării Domnului din Cer, și a arătării Domnului nostru de pe pământ. Din mijlocul luminatului praznic care ne covârșește inimile, îngăduiți-mi, Sire, să vă înfățișez omagiile sentimen­telor de adâncă admirație și de neclintită credință ale clerului și poporului drept credincios din eparhia Vadului, Feleacului și Clujului, rugând pe bunul Părinte ceresc să Vă aibă pururea în Sfânta Sa pază și să Vă rânduiască îndelungată, pașnică și glorioasă Domnie. — — Cuvântări au mai ținut dnii: Dr. Coriolan Tătaru, rezident regal; repre­zentanții diferitelor culte; generalul Gh. Florescu, în numele armatei; Dr. I. Pap, aducând omagiul magistraturii; I. Agâr­­biceanu, în numele parlamentarilor; rec­torul universității Tr. Ștefănescu-Goangă ; primarul municipal S. Bornemisa, prof. G. Sofronie; Ana Sofia Meteș, în numele femeilor române din Ardeal; Dr. I. Mol­dovan reprezentând «Astra» ș. a. Răspunsul Suveranului: „DOMNILOR, Adânc mișcat de foarte caldele cuvinte ce mi-au fost rostite cu pri­lejul acestei scurte vizite în inima Ardealului, țin — înainte de toate — să mulțumesc tuturor vorbitorilor din adâncul sufletului Meu, pentru cele ce Mi s’au rostit. Am avut deosebita bucuria de a vedea, din toate aceste cuvinte, des­­prinzându-se un înălțător gând, un gând care, sunt convins, că nu se leagă numai de ziua de astăzi, care e ziua Nașterii Făuritorului păcii, ci este un gând ce izvorăște din adâncul sufletului dv. Mi s’a vorbit de ideea de pace, și când s’a spus vorba de „pace“, am dorit să văd în ea o idee de bună înțelegere, de bună conviețuire a tu­turor locuitorilor acestui pământ. In ideia de pace am dorit și doresc să văd ideia formării din ce în ce mai puternice în acest popor a unui sin­gur mănunchiu, în care să fie o sin­gură gândire, o singură credință. Dacă astăzi ostașii cu armele în mână păzesc granițele noastre, să aibe ei totdeauna această credință și să poată vedea că în spatele lor este un singur popor, o singură credință, o singură dorință. Și că aceste cuvinte, în această sală istorică, să răsune și mai pro­fund pentru inimile tuturor, facă-se ca această sărbătoare creștinească să reverse și mai puternic asupra popo­rului Meu, acest gând salvator. Nu­mai prin unire și dragoste între frați se poate năzui la mai bine, la mai mult și la veșnicie. Așa să fie! La mulți ani tuturor!“. Masa a fost luată, seara, la Regi­mentul 3 de Transmisiuni. In sală se aflau detașamente din toate regimentele garnizoanei. La fiecare masă un ofițer și un subofițer, mâncau cot la cot, cu trupa. Alături de Suveran și de Marele Voevod, dnii Al. Vaida-Voevod consilier regal, generalul Ilcuș, ministrul Radianu, rezidentul regal C. Tătaru, mâncau din gamelele trupei, închinând din ceștile smălțuite. Regele s’a adresat soldaților zicând: Ostași, — Fericit de a avea acest prilej al sfintelor sărbători ale Cră­ciunului ca să vin în mijlocul vostru, ridic paharul acesta pentru sănătatea soldaților din garnizoana Cluj. La mulți ani! Pe celelalte fronturi, soldații au fost vizitați, din încredințarea Suveranului, de către dl prim-ministru Gh. Tatărescu și alți membri ai guvernului. Darul Suveranului. Voevodul Cul­turii românești, M. Sa Regele Carol al II-lea, a trimis soldaților de toate armele 60 mii de volume, ca dar de sfintele sărbători ale Crăciunului. Sânt, aceste volume, cele mai alese lucrări ale scrii­torilor români. Cinstirea făcută ostășimii este, în acelaș timp, și cinstirea adusă purtătorilor români de condei. Darul regal a produs soldaților cea mai curată bucurie. Instalarea I. P. S. Nifon. — Înscăunarea Înalt Prea Sf. N’fo­n Cri­­veanul la Craiova s’a săvârșit Joi­­n 21 Decemvrie 1939, intr’un cadru solemn. Au participat la acest act memorabil re­­prezentanții Înaltului Guvern, ai Bise­ricii, autoritățile locale, civile și militare, clerul și mulțime de credincioși. Rezi­dența Regală a ținutului Olt în frunte cu Escelența Sa, Domnul Dinu Simion a pregătit programul serbării de înscău­nare. Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Nicolae al Ardealului­ a fost re­­prezintat la această serbare prin delegatul său, P. C. N­. Scorobeț, consilier arhi­­episcopesc, care a făcut noului Mitropolit urări de lungă, rodnică și binecuvântată păstorire. Bucuria credincioșilor noii Mitropolii e bucuria întregii Biserici or­todoxe naționale, care prin noua insti­tuție reînoiește conservarea Arhipăstorului, a Clerului și a poporului în slujba lui Dumnezeu și a fericirii neamului. 1. P. Sf. Nifon ia în primire o glorioasă moștenire bisericească și națio­nală. Dumnezeu să-i ajute ca să o îmbo­gățească prin biruințe nouă. — Coresp. Abonați organul național-bisericesc „ Telegraful Român“ Invităm iubiții noștri cetitori și abo­nați ca, în cercul cunoscuților și priete­nilor, să stăruiască spre răspândirea ziarului care intră, cu numărul de fată, în al 88-lea an de existentă. Telegraful Român, sprijinit de con­­dee încercate și viguroase, va contribui și mai departe, cu articole, informații note, de interes general, la desăvârșirea muncii necurmate ce o poartă pentru neam și biserică. Abonamentele se fac prin mandat poștal adresat către: Administrația Telegraful Român, Sibiu. Rugăm a se scrie legibil: numele abonatului și locuința sa. Redacția și Administrația Telegrafului Român

Next