Telegraful Român, 1972 (Anul 120, nr. 1-48)
1972-01-01 / nr. 1-2
Nr. 1—2 „Iisus Hristos. Iarăşi se deschid cerurile în noaptea sfîntă a Naşterii Domnului şi iarăşi îngerul vesteşte păstorilor „bucurie care va fi pentru tot poporul“, că iată „s-a născut astăzi Mîntuitor, care este Hristos-Domnul“ şi „mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu“ cu grai dintru înălţime, zice: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămînt pace, între oameni bunăvoire“ (Luca 2, 8—14). Căci noaptea aceasta este noapte de taină, noapte de mare bucurie, cînd Mesia cel aşteptat a venit ca un prunc nevinovat într-o lume însetată de pace, de dreptate, de mîntuire. De aceea în noaptea aceasta colindătorii, cu glasurile lor pline de bucurie, cîntă cu îngerii, se închină cu păstorii, călătoresc cu magii, aduc în sufletul credincioşilor lumina dumnezeiască a pruncului lisus din ieslea Betleemului. Cerul şi pămîntul, toată suflarea creştinească de pretutindeni preamăresc pe Fiul lui Dumnezeu întrupat pentru mîntuirea noastră. Să ne îndreptăm şi noi, cu bucurie mare, cu inimă smerită, spre acest prunc dumnezeiesc şi să ascultăm vestirea păcii pe care Iisus Hristos, Domnul şi Mîntuitorul nostru, o aduce pe pămînt, în sufletele noastre, în viaţa noastră, între oameni şi între popoare, pace pentru care luptă milioane de oameni. Vechiul Testament este vremea aşteptării unui Mîntuitor. Lumea este însetată de pace, care nu înseamnă numai lipsa de război, ci cuprindea toate roadele unei vieţi de propăşire şi mulţumire. Cum însă pacea era scurtă, războaiele dese şi înrobirea apăsătoare, proorocii îndreaptă nădejdea unei păci universale şi veşnice spre viitor, prevestind că va veni Mesia, care va întemeia o împărăţie a păcii atotcuprinzătoare şi fără sfîrşit, cînd „dreptatea şi pacea vor înflori din belşug“ şi „munţii vor rodi pace şi colinele mîntuite“ (Ps. 72173, 3—7). Mesia va fi „Domn al păcii“ şi „pacea lui va fi fără sfîrşit“. „Domnul păcii“ a venit prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, prin naşterea pruncului Iisus. El a venit în lume ca „să ne îndrepte picioarele pe calea păcii“ (Luca 1, 79). El este „Dumnezeul dragostei şi al păcii" (II Corinteni 13, 11) şi Evanghelia Lui este „evanghelia păcii“ (F. Ap. 10, 36). El ne dă pacea lui Dumnezeu, întrucît Dumnezeu este Tatăl nostru, cel plin de iubire şi noi — în Iisus Hristos — sîntem fiii Lui. El ne dă pacea lăuntrică, pacea sufletului, întrucît prin hani Lui ne eliberează de robia păcatului şi ne face fii ai lui Dumnezeu după har, care caută sfinţenia, duc o viaţă curată şi de virtute. El ne dă pacea cu semenii, pentru că toarnă în sufletele noastre dragostea, bunăvoirea, înţelegerea, dreptatea şi ne cheamă să fim „făcători de pace“ (Matei 5, 9). El dărîmă „zidul vrajbei“ dintre popoare şi le uneşte „într-un trup“, „făcînd între ele pace“ (Efeseni 2, 14—18). El cheamă mădularele acestui „trup“, care cuprinde toate popoarele, să trăiască în „unitatea duhului prin legătura păcii“. Iisus Hristos, Domnul păcii, ne îndreaptă „picioarele pe calea păcii“, adică la acţiunea pentru pace, la lucrarea necontenită pentru pace, căci pacea se câştigă prin osteneală, prin luptă. Darul păcii, revărsat de lisus Hristos în inimile noastre, ne este dat ca — prin el — să avem încredere, să avem siguranţa că dacă ducem lupta cea bună a păcii în dragoste şi dreptate — El ne va ajuta să ieşim biruitori în această luptă. Iisus Hristos ne dă garanţia păcii, cu condiţia ca şi noi să ne angajăm toate forţele în slujba păcii. De aceea pacea este — pe de o parte — un dar, pe de altă parte trebuie mereu apărată, mereu cucerită prin lupta tuturor iubitorilor de pace, prin lupta fiecăruia, prin lupta popoarelor din întreaga lume. La această luptă pentru pace sîntem chemaţi şi noi. Ne cheamă Iisus Hristos „Domnul păcii“, ne cheamă Biserica noastră, Biserica dragostei frăţeşti, ne cheamă poporul nostru, popor iubitor de pace şi luptător pentru pace, ne cheamă omenirea întreagă, care luptă ca toate popoarele, în libertate, egalitate şi frăţietate să conlucreze în muncă paşnică pentru ca pămîntul să devină o împărăţie a păcii universale şi veşnice. Ne cheamă Iisus Hristos ca nu numai să vorbim despre pace, ci să şi fim „făcători de pace“, căci „cel ce va face şi va învăţa“ acela va fi mare în împărăţia lui Dumnezeu. Domnul Păcii"* Ne cheamă Biserica Ortodoxă Română prin glasul ierarhilor ei, în frunte cu Prea Fericitul Părinte Patriarh Justinian, prin glasul preoţilor şi credincioşilor ei, ca să adîncim, să desăvîrşim „unitatea duhului în legătura Păcii“, unitatea deplină în dreapta credinţă, în sfintele slujbe şi rînduieli, în înfăţişarea bisericilor, în lucrarea faptelor bune şi ziditoare pentru semeni, pentru Patrie, pentru Biserică. Ne cheamă poporul, conducătorii lui înţelepţi, ca toţi fiii lui — fără deosebire de naţionalitate şi credinţe religioase — într-o unitate deplină să-şi pună sufletul şi munca în slujba Patriei, una şi nedespărţită, liberă şi independentă, căci prin întărirea Patriei noastre se întăreşte şi pacea între popoare, ţara noastră fiind preţuită pretutindeni pentru lupta ei consecventă pentru colaborare şi securitate în Europa, pentru dezarmarea generală şi totală, pentru făurirea unei vieţi noi de pace, libertate şi dreptate în toată lumea. Deşi mai sînt tulburări şi războaie în diferite părţi ale pămîntului, noi sîntem încredinţaţi că, prin putatrea de grijă a lui Dumnezeu şi prin lupta tuturor forţelor iubitoare de pace, lumea se îndreaptă spre o viaţă de pace statornică, de progres continuu, ca întreg pămâtul să devină o grădină înflorită şi roditoare sub soarele luminos al păcii, al belşugului material şi spiritual şi al înfrăţirii tuturor. Cu aceste gînduri şi simţăminte ne-am pregătit toţi să primim Naşterea lui Iisus. Pentru aceasta ne-am înfrînat în vremea postului de la poftele păcătoase, ne-am curăţit de păcate în Sfînta Taină a Spovedaniei, ne-am împărtăşit cu Trupul şi Sîngele Domnului, ne-am împăcat cu aceia cu care am avut vreo nemulţumire sau ceartă, am restabilit dragostea în inima noastră faţă de membrii familiei noastre, am luat hotărîrea ca — de acum înainte — să păstrăm dragostea netulburată şi s-o arătăm în lucrarea păcii între oameni şi popoare. Iisus Hristos, cel ce s-a născut în ieslea Betleemului, cel ce s-a sălăşluit în sufletele noastre prin rugăciunile Bisericii, să ne ajute să fim peste tot soli ai păcii şi să sprijinim pacea prin munca noastră pentru propăşirea Patriei noastre, prin lupta noastră pentru pace şi înfrăţire universală. * Din Pastorala la Nașterea Domnului — 1971 — a I. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului. TELEGRAFUL ROMAN 100 de ani de la înfiinţarea societăţii „România Jună” din Viena După cum ştim, alături de „Asociaţia transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român“ (Astra) şi, de multe ori, la imboldul acesteia, în liceele româneşti din Transilvania şi mai apoi într-o seamă de centre universitare ale fostului imperiu austro-ungar, ca de pildă Budapesta şi Viena, tinerii intelectuali români cultivau cu mai multă ardoare valorile noastre naţionale, avînd ca scop final unirea tuturor românilor într-o singură ţară. Astfel, în 1864 la Viena de pildă se face pomenire de „Societatea literară şi ştiinţifică“, avînd ca scop „cultivarea limbii şi literaturii naţionale, prin producerea de teme în limba română“. Sporind numărul tinerilor români care studiau la Viena, în 1868 s-a înfiinţat o nouă societate cu numele de „România“, în 1871, cele două societăţi s-au contopit în una singură cu numirea de „Societatea academică socială-literară România-Jună“, avînd în comitetul de conducere între alţii pe: loan Slavici, preşedinte, Daniil Popovici Barcianu (viitor profesor la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu), secretar de şedinţe, şi Mihail Eminescu, bibliotecar. De reţinut că imnul noii societăţi a fost: „Pe-al nostru steag e scris unire...“ (cuvintele aparţinînd lui Andrei Bîrseanu, iar muzica lui Ciprian Porumbescu), cîntec devenit celebru pentru toate generaţiile de patrioţi români. între manifestările de mare răsunet ale acestei Societăţi se numără serbările de la Putna din 14— 16 august 1871, prilejuite de împlinirea a 400 de ani de la sfinţirea Mănăstirii Putna, cu care prilej s-a ţinut şi primul congres al studenţilor români de la Universităţile din Bucureşti, Iaşi, Paris, Viena, Torino, Pisa, Berlin, Budapesta, Cluj etc. împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea societăţii „România Jună“ a fost subliniată, în cadrul coloniei române din Viena, printr-o seamă de festivităţi deosebit de bogate, organizate de P. C. prof. Dr. Gheorghe Moisescu de la parohia ortodoxă română din Viena şi care au avut loc în zilele de 3—6 decembrie 1971. La aceste festivităţi au participat, între alţii, foşti membri ai Societăţii „România Jună“, ca: Octavian Moşescu, Dr. Octavian Lupu, profesor Filaret Barbu ş.a., au fost prezenţi ambasadorul României la Viena, dl Dumitru Aninoiu, Eminenţa Sa cardinalul König, rectorul universităţii vieneze, Dr. Al. Dordett, reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe: greacă, rusă, bulgară, sîrbă, ai Bisericilor veche catolică şi luterană etc. La invitaţia coloniei române din Viena şi cu binecuvîntarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Justinian, la menţionatele serbări a participat şi î. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului cu care prilej a rostit o cuvîntare din care încrestăm gînduri ca acestea: „Am răspuns cu bucurie la chemarea ce mi s-a făcut de a participa la sărbătorirea centenarului „României June“ din Viena şi să aduc aici omagiul Bisericii Ortodoxe Române, binecuvîntarea P. F. Patriarh Justinian şi totodată, ca fost student al Facultăţii de Teologie şi Filozofie a Univeristăţii vieneze şi ca Mitropolit al Ardealului, să cinstesc vredniciile acelor generaţii de studenţi români, din toate provinciile româneşti, care, pătrunşi de un „nobil entuziasm naţional“, s-au unit în societatea „România Jună“ cu gîndul ca astfel să „poată lupta cîndva cu succes în mijlocul naţiunii“ române „pentru binele obştesc“. Societatea „România Jună“ a fost sprijinită material şi moral de Biserică. Astfel, între membri fondatori şi onorari sunt amintiţi: mitropoliţii Miron Romanul, Ioan Meţianu, Silvestru Moraru, Ioan Vancea, Victor Mihali; episcopii loan Popazu, Nicolae Popea; arhim. Ilarion Puşcariu; consilierii eparhiali Nicolae Cristea şi Matei Voileanu; canonicii Timotei Cipariu şi loan Moldovan. Foaia „Telegraful Român“ a publicat dări de seamă despre activitatea şi manifestările „României June“ şi unele din conferinţele susţinute la şedinţele ei. Dar „România Jună“ nu este numai mărturie a solidarităţii tuturor fiilor poporului român, ci este şi mărturia înfrăţirii dintre poporul român şi poporul austriac, în editura coloniei române din Austria, semnată fiind de P. C. prof. Dr. Gh. Moisescu, a apărut cartea: „Centenarul Societăţii Academice Literare «România Jună» din Viena 1871—1971“, 192 pag. în limbile română şi germană. Festivităţile centenarului au scos în evidenţă rolul însemnat pe care l-a avut societatea „România Jună“ a studenţilor români din Viena în lupta pentru realizarea visului de veacuri al poporului nostru: Crearea statului naţional şi unitatea poporului român într-o ţară liberă şi independentă. Această unitate şi-a găsit împlinirea desăvîrşită în aceşti ani, cînd ţara noastră, una, liberă şi independentă, realizează progrese din ce în ce mai mari, fiind stimată şi preţuită în toată lumea. R. Informaţii . Duminică, 5 decembrie 1971, la Centrul Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului din Cluj a avut loc sesiunea anuală a adunării eparhiale, care a coincis şi cu sărbătorirea împlinirii a 50 de ani de la instalarea celui dintîi episcop al reînfiinţatei Episcopii a Vadului, Feleacului şi Clujului. Cu acest prilej, P. S. Episcop Teofil al Clujului a rostit o cuvîntare, în care a evocat momente mai importante din viaţa acestei Episcopii, care-şi are începuturile în vechile Episcopii a Vadului, Feleacului, a Maramureşului şi a Geoagiului. Arhiepiscopia de Alba-Iulia şi Sibiu a fost reprezentată la această festivitate de către P. C. vicar Tr. Belaşcu, iar episcopia Oradiei de către C. pr. N. Mara, care au adus salutul eparhiilor pe care le reprezentau. Tot cu acest prilej festiv, la Centrul eparhial Cluj a fost deschisă o expoziţie, care a oglindit diverse aspecte din activitatea acestei eparhii sub ultimii trei vlădici: Nicolae Ivan, Nicolae Colan şi P. S. Episcop Teofil. Pag- 3