Timpul, iulie 1891 (nr. 144-167)

1891-07-24 / nr. 162

2 iarăși că el a spus adesea prințului Bis­marck : — Dacă ai nevoe de un om care să știe minți, trebue să mă vechemi și să puni pe altul în locul meu. Cred, în adevăr, că n’a mințit nici o dată în viața lui și dacă ar fi afirmat că povestirea mea așa cum am scris’o și așa cum s’a publicat,, era falsă, ași fi admis că nu era adevărată. Dar până acum, după cum știți, n’a a­­firmat nimic asemenea, cu toate că Gazeta de Hamburg, organul prințului Bismarck, i-a somat să o facă, și, cred că, de­oare­ce e mai mult de­cât o lună de atunci, tăce­rea sa trebuie să fie considerată de către cei mai neîncrezători ca o dovadă despre adevărul celor ce am spus. De altminteri nu văd pentru ce ar protesta contele de Munster împotriva conversației sale. E drept că ea desvălue profunda agitație de minte a d-lui de Bismarck într-o epocă remar­cabilă din viața sa, dar ea ne arată pe d. de Munster ca un observator cu desăvâr­șire fin; un om care a socotit că era de datoria sa să lămurească pentru că tănărul împărat luase hotărîrea să depărteze pe prințul Bismarck și care erau motivele ce l-au făcut să se despartă de cancelar, pen­tru care, cu toată ruptura lor, el n’a în­cetat nici o dată să simtă o mare și sin­ceră admirațiune ca om politic, ca patriot și ca om de Stat. Eastern. ȘTIRILE ZILEI Temperatura: Observaț­iunile Casei A. Menu­et C­une, optician­, Calea Victoriei 88, pe ziua de 23 Iulie. Miezul nopții 18,2­7 ore dimineața . . . . +20 Amiazi...............................+80 înălțimea barometrică . . 756 Starea cerului­ frumos * Monitorul oficial de azi publică decretul prin care se primește demisiunea d-lui G. Dem. Theodorescu de la departamen­tul instrucțiunei publice și se numește d. Petre Poni ca titular al acelui depar­tament. * * * Națiunea află că în locul d. Ionescu- Gion va veni la direcția ministerului in­strucțiunei publice, d. Pallade, directo­rul liceului din Iași. * * * Regimentele de călărași No. 6, 7, 8 și 11 vor fi organizate, cu începere de la 1 August, pe 4 escadroane permanente și un al 5-lea cu schimbul. * * * S’a acordat soldatului voluntar Făl­­coianu Stefan, din regimentul 6 artilerie, un concediu de patru ani în străinătate pentru terminarea studiilor sale. Pe timpul cât va urma cursurile scoalei politeh­nice din Paris va primi, cu înce­pere de la 1 Octombre stil nou curent, o subvențiune de 300 lei lunar, iar după ce va fi numit sub­locotenent va primi pe lângă solda gradului și subvenția a­­cordată ofițerilor.* * * Următorii căpitani din arma infanteriei au fost înaintați pe ziua de 20 iulie, la gradul de maior: D. Șendrea N. din regimentul 33 do­robanți în același regiment; Cuțanda C. din batalionul 3 vânători în regimentul 3 dorobanți; Constantin N. din batalionul 4 vânători în regimentul 29 dorobanți; Nicolau C. din regimentul 29 dorobanți în același regiment; Ruja Him. din re­gimentul 33 dorobanți în același regi­ment; Vlădescu din regimentul 6 doro­banți în regimentul 19; Mavrocordat L. din marele stat major în regimentul 14 dorobanți; Târnavit C. din regimentul 21 în regimentul 23 dorobanți și Teodorescu C. din regimentul 6 de linie în regimen­tul 14 dorobanți­* * * 67 elevi cari au absolvit școala mili­tară din Iași și 59 cari au terminat școala militară din Craiova vor trece la 1 Sep­­tembre la școala de ofițeri din București. * * * D. Nicolae Blaramberg, a întârziat din nou, sosirea sa în București. Domnia­ sa se află la Berlin. * * * Lupta afla că o societate română e pe cale de a se forma pentru înființarea unui serviciu de Tram-care cari să circule pe toate stradele Capitalei. * * * Joi dimineața noua companie de tramway va pune la dispoziția publicului linia nouă strada Teilor până la sfârșitul casei Ra­­hovei (Puțu de piatră). Această linie se va compune din trei secțiuni: I a secțiune din strada Teilor (colț cu bulevardul Academiei); II- a secțiune din strada Academiei (colț cu bulevardul Academiei) până la calea Rahovei (Podul de peatră, hotel Central); III- a secțiune din calea Rahovei (Podul de peatră, hotel Central) până la finele casei Rahovei (Puțul de piatră) și vice­versa. Prețul pentru parcursul unei secțiune­ este 15 bani, pentru două secțiuni 20 bani și pentru trei secțiune­ 30 bani. FOITA: „TIMPULUI“ I. Heliade­r Adulescu DIN JUDEȚE D. Hulban, a demisionat din funcția de primar al orașului Constanța. In locul sau a fost numit d. Moisiu. * * * D. I. Paladi, fost prefect, se va numi administrator al plășei Constanța din județul Constanța.* * * O societate Elvețiană din Bâle, va con­strui în curând la Severin, pe un teren cedat de comună acelui oraș, o fabrică de conserve alimentare. STRĂINĂTATE Multă lume s’a mirat cum s’a putut cânta în Rus­a înaintea Țarului și a ma­relor duci, vestitul cântec al Marseillezei. Lucrul se explică când vom spune că Marseilleza e pentru împăratul și guver­nul rus cântecul național al Franței. Cât despre cuvintele acestui cântec, ele au fost înlocuite cu altele rusești și care spun cu totul alt­ceva de­cât cele fran­ceze. — La Berlin un șef de orchestră a fost arestat pentru că a cântat Marse­illeza. UN ULTIM CUVÂNT Amor propriu : — Unde slujești acum, Lino? TIMPUL 24 IULIE — Iartă-mă, cocoană, eu nu slujesc; sunt în condiție la don maior Brutăr­escu care face slujbă la un regiment de că­­ciulari. Moș­ Neagu 30 căr și se duseră la Câmpu­lung unde fură primiți cu aclamări generale. Cei mai reacționari se sileau mai mult de­cât toți să facă paradă de entusias­­mul lor. Nimenea nu știa să se arate mai zelos și mai de­votat de­cât acești maeștri ai tuturor școalelor, a­­cești lingușitori ai putere!. Bietul popor, adevărații constituționali nu erau nimic pe lângă acești mari patrioți, aceste instrumente ale Țarului și cei mai umiliți și mai credincioși supuși ’ai Sultanului. Ne­norocire aceluia care nu ar fi strigat: Trăiască gu­vernul provizoriu! Căci în momentul acesta ciocoii erau în focul entusiasmului, erau în vervă ca să iasă din încurcătură cu o funcție și mai lucrativă de­cât cea de mai ’nainte. Cocarda lor era lată cât o pavăză. Ca să nu mai aibă înaintea ochilor pe acești co­mediani nerușinați, membrii guvernului se grăbiră să plece din Câmpu­lung ca să meargă în capitală, unde erau așteptați­ de titluri, descoperiri și invențiuni și nu s-ar menționa cel puțin acea operă ziaristi­că. Cum, aceleia nu se datorește nimic? Dar destul atât, căci nu voesc a pune și alte persoane în joc, ceia ce ar fi tocmai a imita pe d rul Kiriak, adecă a reedita un ziar contra-pamflet. Doctorul G. Nanu Gestiunea d-lui dr. Kiriak D. dr. Nanu ne flagi a publica următoarea întâmpinare la versiunea pe care au publicat’o mai multe ziare în privința numirii d-lui dr. Kiriak în postul de „medic inspector al spita­lelor de chirurgie excentrice". Se strecoară de mai multe zile prin zi­are, căte o informație, care caută a justi­fica numirea recentă a d-lui dr. Kiriac. Nu vom­ căuta a aduce vre-o învinuire onor. Eforii, pentru această numire, căci nu-mi este dat mie a critica faptele administra­ției sale. Trrebue însă, să restabilesc ade­­vărul în această numire și aceasta, tocmai din cauza reclamei, care tinde atât de mult a se infiltra în moravurile corpului­­ nostru, în­cât se simte o grabnică reacțiune în această privință. D. Kiriak, nu este medicul secundar cel mai vechi, în specialitatea de chirurgie, dar este singurul care a trecut concurs în chirurghie de medic secundar. Da, aceasta este adevărat. Dar ce însă este tot atât de adevărat, este că nu d sa a fost ales in virtutea acestui drept, dar postul a fost din nou creat în vederea d-sale. Acest post poartă în adevăr, numirea de medic inspector al spitalelor de chir­urgie excen­trice și în budget se prevede un singur salariu de medic primar, iar nu un serviciu de chirurgie cu medic secundar, cu interni, externi, supraveghetoare, servitoare și pa­turi de bolnavi. Cu toate aceste, astă­zi i se pune la dispoziție un serviciu, ceia ce înseamnă că d. Kiriac se bucură de multă protecțiune în onor. Eforie. Dar alții cari sunt mii vechi secundari de­cât d-sa, pentru ce care nu au concurs și încă special de chirurgie ? t­oți o știu , fiind­că concurs nu a existat de aproape trei ani, de unde imposibilitatea pentru cine­va de a se prezenta la concurs și fiind­că sub administrația trecută, dacă cineva se prezentă la un concurs și nu avea con­curent el era numit fără concurs. In acest caz mă aflu și eu, care acum opt ani la concursul de medic secundar nu am avut înscris pentru a concura de­cât pe d. Ki­­rirk, care retrăgendu-se. Eforia s’a crezut în drept de a mă numi, astfel precum a făcut de altmintrelea și cele­l­alte numiri, chiar de medici primari. Mai târziu­, adică acum trei ani, când trebuia se reconcurez, în zadar am așteptat concursul, în zadar am cerut ca acesta să se publice, căci o­­norabila Eforie a întârziat nirea de a o face. Dar se zice că concursul unic care a fost trecut ca secundar pentru chirurgie, este acel al d-lui Kiriak. Da, și nici nu putea să fie altfel, de­oare­ce regulamen­­tarea concursurilor în ceia ce privește specializarea serviciilor, este de curând fă­cută și în tot timpul ce a urmat acestei regulamentari, nu sa mai publicat concurs. In privința nenumăratelor titluri, desco­periri și lucrări, enumerate in ziarul radi­cal al radicalului d. dr. Kiriak, trebue să spunem, că aceste sunt atât de numeroase în­cât s’a scăpat din vedere a se mai adă­­uga încă un titlu, și încă cel mai valoros pe care d. dr. Kiriak îl poate număra la activul său. Acesta este, câte­va numere ale unui ziar-pamflet, întitulat „Doctorul Asaky“ care a fost redactat de d. dr. Kiriac și care a avut drept s­cop de a face apologia șefului său înjosind tot odată și tratând de ingnorența cea mai profundă pe întregul corp medical din țară. In acest ziar, se arata zilnic, că profesorii facultă­ții noastre, adecă acei care l’au învățat carte pe d-sa sunt oam­enii care merită mai mult disprețul din toată țara. Nu înțeleg dar astă­zi, pentru ce, ca să se explice numirea, s’ar face atâta paradă DIN SLANIC­ ­<Corespondență particulară a „ Timpului“) Băile Slanicului (Bacău) 21 Iulie 1891. Vizitatorii Slănicului s’au înmulțit în mod extra­ordinar săptămâna trecută, numărul lor trebue să fie azi peste 800. D’alt­fel se știe că până la 20 iulie crește acest număr, iar de la această dată sta­țiunea Slănicu’ui începe a merge spre de­clin. Mulți dintre vizitatori, cari vin a­­cum, sunt atrași și de vestea venirei Re­gelui, veste care nu știți din ce cauză întârzie a se realiza. Pe lângă muzica regimentului 13 de dorobanți, a mai sosit de câte­va zile și muzica regimentului 10 din Focșani, a­­dusă înadins pentru primirea Regelui. Ambele muzici se alternează în cântare și sunt destul de bune. Una din ele cântă dimineața și după amiaza la Cascadă, po­­zițiunea cea mai des frecventată din Slă­­nic, din cauza frumoșilor săi brazi. Cu privire la muzica regimentului 13, am spus în corespondența precedentă că are pe lângă ea și vr’o 6 lăutari orches­­triști. Dintre aceștia, două tineri, frații V. și O. Botreanu, unul de 18 și altul de 14 ani numai, elevi ai Conservatorului din Iași, cântă foarte frumos și din gură. In seara de 19 curent, cunoscutul co­­pil-pianist Rao­d Koczalsky (de 7 ani) a dat un concert, care a reușit destul de bine. Eri, 20 iulie, cu ocazia serbărei Sf. Ilie, fiind hramul bisericuței Slănicului, s'a strâns, ca în fie­care an, o mulțime de săteni din împrejurimi, aducând cu ei lucruri casnice de vânzare și venind cei mai mulți să bea borgJi­s, așa nu­mesc ei apa minerală cea mai plăcută de băut (No 1) de aici. După eșirea din biserică, s’au încins hore frumoase de tineri săteni și sătence, în fața marelui hotel al epitropiei, hore care au durat până seara și la cari priviau mai toți «vizitatorii Slănicului. Dintre neajuunsurile acestei stațiuni balneare, semnalez următoarele: salonul de cură s’a transformat anul acesta în bazar de mărfuri aduse de diferiți co­mercianți spre desfacere, așa că pe timp ploios vizitatorii sunt foarte jenați în facerea curei; alt neajuns­e cu băncile din Parcul Slănicului, cari sunt foarte nepractice și incomode. Nu sunt lucruri mari aceste, dar bine ar fi ca pe viitor să se îndrepteze. Timpul este foarte călduros. Agricula­­ tea Ungariei. Iată dispozițiunile principale: Prin art. 1, părțile contractante se leagă ca în afară de joncțiunile de la Predeal și Orșova, să facă nouă legături prin Ghimeș- Palanka și Turnu-Roșu-Rîul-Vadului. Prin art. 2 se stabilește că aceste legături tre­bue să se facă pănă în cel mai târziu­ șase ani. Art. prevede trimiterea unei comisiuni mixte la punctele de fruntarii pentru a studia lucrările teh­nice și a stabili punc­tele de joncțiune. Prin art. 5 se convine ca la fie­care punct de joncțiune să se clă­dească câte o gară de fruntarie pe locul cel mai apropiat de hotar, în caz când din cauza greutăților de teren nu s-ar putea clădi două gări, comisiunea mixtă va con­veni pentru clădirea unei gări comune. Cu toate acestea fart. 6) fie­care din contrac­tanți remâne liber a-și clădi mai târziu o gară proprie, anunțând despre aceasta cu doi ani mai nainte, cealaltă parte contrac­tantă și fără a se plăti vr’o despăgubire. Art. 9 exprimă dorința ambelor părți con­tractante cu construcțiunea și exploatarea nouilor linii ce se vor lega să se facă pe cât posibil în condițiuni i­dentice. Distanța dintre șine s’a stabilit la un metru 435 m­m. Art. 12 prevede că poliția gărilor de fruntarii o au în primul loc funcționarii a­­celor gări. Deplina suveranitate în gara comună internațională cu privire la servi­ciul de justiție și de poliție e rezervat (art. 13) pentru acel Stat pe teritoriul că­ruia se află gara; sunt însă unele rezerve pentru delictele comise împotriva patriei și altele. Funcționarii gărilor comune depind, în cea­ ce privește disciplina, statelor respec­tive. Art. 21 declară că fie­care punct de joncțiune formează o trecere vamală des­chisă ori­când pentru toți călătorii și pen­tru toate mărfurile. La fie­care gară de fruntarie (art. 22) vor fi biurouri vamale. După art. 33 gara din Predeal, care e pro­prietatea României, se recunoaște ca gară internațională. O declarațiune specială stabilește rela­­țiunile privitoare la gara Predeal. Convenția româno-ungară Ministrul ungar, d. Baroș, a depus în Camera ungară proectul de convențiune în­cheiat cu România cu privire la nouăle jonc­țiuni de căi ferate cu România și regula­­rea celor vechi s’a încheiat la Pesta la 2 Martie a. c. de către d-nii G. Duca și E. Lahovari din partea României și consilie­rii ministeriali Szabó și Ludwigh din pat­ ÎNTÂMPLĂRILE zilei Răpit și maltratat. — Națiunea află că d. Radu Bucureșteanu, proprietar din Si­naia și comerciant de la Azuga, a fost hră­­pit din stabilimentul său de mai mulți oa­meni în seara zilei de Sf. Petru și Pavel și dus la o altă casă unde i s-au aplicat lovituri și cu cuțitul, cauzându-i tăcere. Fiind autoritate comunală la Azuga e de mirare cum s’au putut petrece aseme­nea atrocități și cu amenințare de moarte dacă pacientul nu va pleca de acolo cu co­­merciul său. ȘTIRI MĂRUNTE —— Numărul tunelelor mari se va mai mări cu unul. Muntele Simplon din Elveția va fi tâtăl și noul tunel va avea o lungi­me de 21 de kilometre. Guvernul confedera­­țiunei va intra în vorbă și cu Italia pen­tru această lucrare, care va dura cinci ani. —x— — Mersul h­olerei. După ziarul oficial din Constantinopole au murit în ziua de 27 iulie 79 de per­soane în Meca, 30 în Djedah și 31 în Alep­po. Printre aceștia directorul vămel din A­­leppo, Șerif-Efendi. —x— -------• Din Lisabona se scrie că prințul moștenitor al Portugaliei, Louis Philipp, e greu bolnav. Prințul nu are încă nici pa­tru ani. —x— —~~~ Pe la finele anului 1891 se îm­plinesc o sută de ani de când presa există în Belgia. E vorba a se serba acest cente­nar printr-un congres internațional al zia­­riștilor ce se va convoca la Bruxel. Aces­t congres se va ține în Septembrie viitor și A­MINTIRI ASUPRA ISTORIEI REGENERĂREI ROMÂNE SAU Evenimentele de la 1848 (Traducere din limba franceză) , Teli se hotărî, în sfârșit, să -și urmeze tovarășii. — Ca să scap aparențele, zise el, ca să nu las să crează poporul că sunt neînțelegeri printre oa­menii mișcăre, mă întorc cu voi, și sunt hotărât să tac și să sufer până la sfârșit. Dar o­dată ajunși la capătul carierei noastre, fericiți sau nenorociți, vă fă­­găduesc că’mî voiu regula socotelile cu Rosetti și cu Brătianu. Și întinse mâna lui Rosetti. — Iată, domnule, îi zise el, ve dau cuvântul meu de onoare că’mi voiu plăti datoria. Viitorimea o să re cunoască. Unindu-se din nou ast­fel, fugarii plecară din cu­ GUVERNUL NAȚIONAL ! La sosirea lui Magheru, Tell, Goleștii și cei l’alțî, locuitorii din București, după o așteptare de trei zile în șir afară de barieră, îi primiră cu aclama­­țiuni unanime. Orașul serbători întoarcerea lor și spiritele se a­­sigurară. Câmpineanu și cu Crețulescu depuseră puterea. Heliade și cu C. Filipescu se însoairă cu tovarășii lor și, guvernul național, devenit mai tare prin în­crederea poporului și prin lipsa dușmanilor binelui obștesc, începu a lucra cu energie. Ordinea se în­tărea dintr’o zi întrab­a pe bazele largi ale liber­tăței generale, începu să se simtă deosebirea dintre vechiul guvern și cel de față. Decretele împăciui­toare și pline de respect față cu demnitatea omului, satisfăceau toate partidele. ’ Purtarea și manierele fie­cărui membru al guver­nului erau urmate de toți funcționarii, ast­fel că locuitorii de ori-ce culoare, afară de câțî-va Rumano­­fanarioțî cari se aflau în Moldova pe lângă Duhamel și câțî-va agenți rusești, toți erau mulțămițî de nouile instituțiuni și gata să le apere Rușii chiar cei de origină, stabiliți în București ca neguțători și meșteșugari, faceau cauză comună cu indigenii, și se măguleau că văzuse lucruri, pe care, în țara lor, nu li se îngăduia să le nădăjduiască de­cât dupa moarte.1) Se numără mai­ multe comisiuni întocmite din oa­meni pricepuți ca să alcătuiască proiecte de legi pentru Adunarea generală constituantă. Una fu în­sărcinată cu reforma instrucțiunei publice, generale, obligatorie și gratuită după litera și spiritul artico­lului 16 din Constituție. Alta fu însărcinată cu ramura administrativă. O a treia se ocupa cu reforma impozitelor și a ministerului de finance, precum și de întemeiarea unei bănci naționale. O a patra fu numită ca să se ocupe de lucrările publice, de industria națională și de agricultură. O a cincea fu numită și avu printre însușirile . Mulți dintre vechii creștini din Rusia, protestase în­potriva reformei sau ereziei Țarului, care’și numise, în­po­triva legilor canonice, un al șaselea patriarh­ sau papă și care dăduse creștinismului direcția catolicismului sau a sis­temului absolut. Dar ei înșiși au fost mânjiți cu numele de eretici sau rascolnici; ei au­ fost persecutați într’un chip așa de crud, în­cât o mare parte au fost necinstiți să se adăpos­tească in Turcia și n Moldo-Valachia. Dacă există acum un element democratic în Rusia, acesta e resturile acelor creș­tini vechi care sapă în umbră temeliile țarismului așa pre­cum cel d’intâiu creștini supaü pe ale imperiului roman, și regenerarea armatei, modul de recrutare, îmbu­nătățirea fizică și morală a soldatului, cum și re­gulamentul gardei naționale. Se promulgă un mod de alegere pentru represen­­tanții Adunărei generale constituante, pe bazele su­fragiului universal, de unde nu erau excluși de­cât minorii cari nu atinsese vârsta de douăzeci și unu de ani, oamenii recunoscuți ca nebuni și acei a că­rora viață fusese pătată de o osîndă criminală. Prin decrete publice, toți locuitorii de toate cla­sele, de toate condițiile și de toate culorile politice, fură invitați să vină de la țară sau din străinătate, unde se aflau retrași, ca să ia parte la alegere și să se bucure de drepturile lor cetățenești. Din toate districtele, veniră deputațiuni ca să -și manifesteze simpatiile lor pentru nouile instituții, să felicite guvernul național și să-l asigure de aju­torul lor pentru păstrarea libertăților și a bunei rândueli. Foile publice sunt pline de discursuri rostite de către deputațiuni cum și de răspunsurile pe care Heliade le făcea în numele colegilor săi. Aceste foi, precum și membrii deputațiunilor și aproape toți locuitorii din capitală, pot să mărturisească despre bunele și cinstitele intențiuni ale guvernului pentru interesele tuturor condițiunilor. (Va urma).

Next