Timpul, septembrie 1891 (nr. 192-215)
1891-09-19 / nr. 206
A ANUL AL TREISPREZECELEA.—No. 206. ABONAMENTELE. In țară pe un an.................................40 lei pe 6 luni..................................20 lei pe 3 luni............................ . 10 lei Pentru streinătate, un an . . . . 60 lei Redacția |i Administrația 43. — Calea Victoriei, — 43 Un exemplar 15 Bani EDIȚIA A DOUA O importantă declarative I Am relevat, mai deunăzi, deosebirea care există, în ceea ce privește politica externă, între cele două fracțiuni care compun partidul liberal-național. Reproducând în același timp declarațiunea cuprinsă în ultimul manifest al partidului liberal, care indica o părăsire a politicei urmate până atunci de d. Ioan Brătianu, am arătat că fracțiunea, ce o numim colectivistă pentru a o distinge de cealaltă, se raliase la politica preconizată de grupul foștilor disidenți. Ziarul la Liberté, care, trebue să recunoaștem, are o atitudine foarte netedă în ceea ce privește politica externă, emoționat de concluziunile ce am tras din manifestațiunile contradictorii ale celor două grupuri liberale în ceea ce privește politica din afară, a desmințit afirmațiunile noastre și a declarat că, partidul național-liberal, urmează în afară o politică favorabilă triplei alianțe. Națiunea, organul șefului partidei liberale, a început însă de atunci să se ocupe aproape zilnic de politica externă și aceasta pentru a contrazice declarațiile ziarului la Liberté și pentru a afirma, (ce-i drept, până ori în termeni vagi) o politică cu totul opusă celei preconizate de organul d-lui Dim. Sturdza. Azi însă Națiunea, într’un articol apărut în capul coloanelor sale, lămurește lucrul pe deplin și se pune în contrazicere absolută cu declarațiunile ziarului la Liberté. După ce reproduce ultimul articol din Kreuzzeitung, organul d-lui Dim. Brătianu zice: „iată răspunsul pe care -l dă însăși Kreuzzeitung asupra situațiunei, răspuns care credem că spune mai mult decât am putea să spunem noi, cu privire la condițiunile în care se află azi România, față cu așa numita triplă alianță. w Va se zică, după mărturisirea foilor germane și austro ungare, România ținându-se de pulpanele triplei alianțe și neurmând o politică națională și în afară de orice influențe străine, se găsește azi într’o situațiune astfel, încât totul să depindă pentru ea numai de la Unguri. „Dar, pentru numele lui Dumnezeu, ce însemnează această batjocoră, ce însemnează această rușine aruncată în fața neamului românesc ?“ Nu mai încape îndoială, fracțiunea disidentă din partidul liberal este ostilă politicei puterilor centrale. Aceasta o confirmă articolul Națiunei, după ce o afirmase d. Kogălniceanu în Cameră. Și ziarul la Liberté a fost rea inspirat când, răspunzându-ne mai deunăzi, a spus că simpatiile personale ale d-lui Kogălniceanu pentru Rusia nu puteau avea nici o înrîurire asupra politicei partidului liberal. Confratele nostru uitase că discursul rostit de d. Kogălniceanu cu ocazia creditelor pentru fortificații fusese precedat de această lămurire: „Voese a face o declarațiune în numele colegilor mei disidenți din partidul liberal-național. “ Această politică a grupului disident este astăzi politica întregului partid liberal. Când zicem „întreg partidul liberal“ înțelegem organizația oficială a partidului, în contra direcțiunei căreia se pot negreșit ridica obiecțiuni, cum face de pildă la Liberté, dar aceste manifestațiuni n’au valoarea decât a unor simple rezerve cari nu infirmă hotărârile oficiale ale comitetelor partidului. In adevăr, în extractele ce am reprodus mai sus din articolul Națiunei, se găsesc aceste cuvinte: „o politică națională și in afară de orice influențe străine. “ Aceasta e înseși textual formula care, în ultimul manifest al partidului liberal, a rezumat politica externă a liberalilor naționali. Națiunea slujindu-se de înșiși termenii ultimei declarațiuni a partidului liberal, voește a stabili ceea ce negreșit se bănuia deja, că prin „o politică națională și în afară de orice influențe străine“ trebue să se înțeleagă o atitudine alta decât politica de apropiere de tripla alianță propovăduită de ziarul la Liberté. Apoi organul d-lui Dim. Brătianu stabilește că aceasta este politica întregului partid liberal, politică care rezultă din însuși programul ce a fost iscălit de toți șefii partidului, printre cari era și Ion Brătianu. Odată pacea nu a fost așa de garantată ca acum. Paris, 29 Septembre Ziarele sunt unanime ca să arate tendința cu desăvârșire pacinică a ultimului discurs al generalului de Caprivi. Temps declară că cancelarul a făcut serviciu opiniunei publice, constatând că Tripla alianță știe că înțelegerea franco-rusească nu este neliniștitoare. Liberté zice că situațiunea nu a fost nici o dată mai clară și mai exact definită. TELEGRAME Roma 29 Septembre Opinione desminte pretinsele neînțelegeri ce ar exista între miniștri. Ea declară că d. di Rudini va rosti discursul său program la Milan, dar fără pompă și fără solemnitate. Berlin, 29 Septembre (Oficial). Recolta grâului de iarnă și de vară a Rusiei în 1891 se urcă 18,400,000 quintale metrice contra 18 jum. milioane în 1890. Paris, 29 Septembre. Un consiliu de miniștri ținut azi dimineață a fixat deschiderea Camerilor la 15 Octombre. Roma. 29 Septembre D. dig Rudini a plecat la Monza, unde va asista mâine la recepțiunea Regelui României de către Regele Italiei. Berlin, 29 Septembre. Toate ziarele de aseară anunță că nu se va face nici o subscripțiune pentru împrumutul rusesc la Berlin. Colonia, 29 Septembre. Gazeta de Colonia află din St. Petersburg că ministrul marinei rusești va face să se construiască un mare număr de încrucișători torpilori, deoarece marina rusească sub acest raport este mai inferioară decât aceea a celorlalte puteri. Colonia, 17 Septembre Minstrul Boethicher a rostit un discurs la Remscheid la banchetul asociațiunei agricole a Prusiei Renane. Ministru a zis că prosperitatea agriculturei și a industriei depinde de menținerea păcii. Multe temeri s’au produs în privința păcii, dar afară de vr’un caz neprevăzut nici Consiliul penalienstruitme Ședința de la 17 Septembre Ședința se deschide la ora 9 seara sub președința d-lui ministru Poni. Se intră în ordinea zilei. D. S. Halip (Bârlad) citește instrucțiunile asupra aplicării programului de învățământ în privința Geografiei. B. Mihăilescu (Galați) condamnă modul metodologic al instrucțiunilor. Prin metodologie se vor face anume cărți de studii conforme instrucțiunilor, împiedicându-se aparițiunea manualelor de școală, cari n’ar intra în principiile stabilite prin aceste instrucțiuni. Astfel unul s’au două autori ar avea monopolul exclusiv al cărților didactice. D-sa propune alte instrucțiuni, cari sunt bazate pe principiile fundamentale și generale ale pedagogiei, fără să admită metodologia. D. Buțureanu (Iași) respunde că comisiunea pentru elaborarea instrucțiunilor n’a ținut de loc socoteală de metodologie, ci numai de spiritul programului de învățământ elaborat de acest consiliu în anul trecut. Aceste instrucțiuni nu sunt decât cheia programului, un fel de înlesnire dată învățătorilor pentru aplicarea mai ușoară a programului. Instrucțiunile sunt elaborate independent de toate considerațiile de prin- vii .1 JOI 19 SEPTEMBRE 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . . p.40 Reclame........................ III ... . 1.50 T ............................ II ... . 2.50 In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse, 444W . redacția și Administrația 43, — Calea Victoriei, 43 In exemplar 15 Bani Concentrările Zgomotele pe care unele ziare, dintr’un interes de reclamă, le răspândesc în public cu privire la niște pretinse concentrări extraordinare ale armatei române, sunt lipsite de orice temeiu. Anul acesta nu numai că nu se fac concentrări extraordinare, cum afirmă acele gazete, dar ele vor fi mai puțin însemnate decât în alți ani, deoarece nici nu se fac manevre propriu zise, ci, după cum am anunțat și noi și alte ziare, se concentrează trupele numai la reședința regimentelor lor. Nu se concentrează decât rezervele din 1884 și concediații din 1886, cum și dorobanții cu schimbul din anii 1888, 89,90 și 91, dar aceștia sunt sub arme de fapt și acum numai vor fi concentrați. Ce e mai mult, ministerul de rezbel a fost anul acesta foarte larg în privința acordărei dispenselor. In fine, anul acesta nu se concentrează nici stat major, nici tren, nici ambulanță, pentru motivul foarte simplu că nu se fac manevre. Cei care caută să justifice știrile lor alarmante despre pretinse concentrări extraordinar de mari prin alte știri alarmante relative la o pretinsă mare aglomerațiune de trupe rusești în Basarabia, afle că nici această din urmă știre nu este adeverată și că nici în Basarabia nu s’au concentrat mai multe trupe decât în alte tenuri pentru manevre. cipilele sunt întocmite conform spiritului programului. Programul fiind analitic, e foarte firesc ca instrucțiunile se fie întocmite în acelaș spirit. Deci nu se poate admite nici o discuție. D-niu Haliță și Muzicescu mai citesc și alte instrucțiuni. D. ministru Poni declară că aceste instrucțiuni nu sunt obligatorii; ele sunt numai niște sfaturi, pe cari ministerul va ține să le ia în considerație. In urma propunerii d-lor Bädäran și Enescu, consiliul ia act de aceste instrucțiuni și le recomandă atențianel d-lui ministru. Reforma învățământului La ordinea zilei discuțiunea generală asupra proiectului de lege al d-lui ministru Poni. D. Virg. Arion după ce arată necesitatea reformei învățământului, relevă trei principii importante în proiectul d-lui Poni: 1) Obligativitatea. 2) Unificarea școlilor primare. 3) Garanțiile pentru stabilitatea corpului didactic. In privința obligativității relevă în treacăt, că faptul ca se impune copiilor de a învăța o singură și anume religiune, constitue o violare a libertății de conștiință. E, însă, o teorie falsă de a susține că principiul obligativității constitue o violare a libertății individuale. Libertatea individuală este numai politică; ea nu împedică de loc Statul de a interveni în favorul desvoltării instrucției rurale. Chiar legea din 1864 admite obligativitatea instrucției. In țările cele mai liberale și mai înaintate în cultură, obligativitatea e în vigoare. Studiază cauzele, cari determină pe țărani a sustrage pe copii lor de la instrucție. Și cu o vervă admirabilă constată că mizeria în care se află o parte a populațiunei rurale, este cauza principală a inferiorității de cultură a păturei țărănești. Asupra unificării școlilor primare, oratorul crede, că ea va produce rezultate satisfăcătoare. Iar relativ la garanțiile pentru stabilitatea corpului didactic, d-sa susține inamovibilitatea, admite, însă, ca legea să prevadă anume dispozițiuni in contra acelor învățători, cari ar propaga idei anarhiste și subversive, dar nu admite măsuri în contra socialismului. Oratorul vrea un corp didactic independent de omși ce fel de fluctuațiuni politice. D. A. Bădărău (Iași) insistă asupra fazelor prin care au trecut toate reformele anterioare propuse de predecesorii d-lui ministru Poni. Constată că astăzi toată societatea, țara întreagă, fără deosebire de vederi politice, așteaptă cu nerăbdare reforma instrucțiune pe baze moderne. Reforma învățământului este atât de importantă în viața unui Stat civilizat, încât ea este indirectă legătură și trebue să vizeze gestiunile sociale și politice cele mai arzătoare. Muți susțin că această lege ar fi reacționară și mult mai înapoiată în tendințele și spiritul ei legal de la 1864. Eroare gravă! Legea din 1864 este o compilație vagă a legilor străine. Legea veche n'a avut și nu are de loc în vedere nevoile noastre sociale. In cele mai principale ale ei dispozițiuni este vagă, fără să vizeze un ideal mai înalt. Legea ce se discută însă acum, corespunde pe deplin nevoilor noastre sociale precum și spiritului public al țării noastre; ea precisează lămurit chiar și punctele cele mai neînsemnate. Legea veche, de pildă, admițând principiul obligativității, nu a prevăzut nici o dispoziție pentru aplicarea și executarea obligativității, astfel că acest principiu a rămas în formă de desiderat până azi, fără să se fi putut aplica vreo dată. Mijloacele coercitive pe cari le prevede proiectul de față pentru garantarea obligativității, au făcut pe unii să zică că proiectul este reacționar. Această acuzațiune este nefondată. Dacă în Franța, clericalii cari sunt liberali, cer revendicarea drepturilor părinților asupra copiilor, aceasta nu este un motiv de a face și noi astfel. Clericalii din Franța au de zecimi de ani acest clișeu, fără să-l realizeze când vin la putere. Este de datoria Statului ca să intervină pentru ridicarea nivelului moral și intelectual al populațiunei rurale. Țăranul nici odată nu se va ridica de sine în mediul cultural al nostru, trebue noi să ne scoborâm la el și să’i dăm concursul și să’i ridicăm la un mediu social egal cu noi. Unde este aici reacționarismul? Orele fiind 12, continuarea discuției se amână pe mâne. D. Bădărău și-a rezervat dreptul de a vorbi în cestiunea inamovibilității învățătorilor. D. Al. Odobescu roagă consiliul sărenunțe la continuarea discuțiunei generale și mâne să se înceapă discuția pe articole. D. ministru Poni insistă pe lângă antevorbitor să renunțe la propunerea sa, deoarece ține prea mult ca discuția să fie cât se poate de largă și fiecare să-și desvolte liber părerile sale. Ședința se ridică. Liberalii și inamovibilitatea Pentru a se vedea cari sunt părerile liberalilor în cestiunea inamovibilităței învățătorilor, extragem din importanta expunere de motive cu care d. Dim. Sturdza însoțește proiectul d-sale de lege asupra reformei învățământului, câteva date care arată legislațiunea altor țări relativ la măsurile disciplinare în contra corpului didactic, împreună cu d. Dim. Sturdza atragem serioasa atențiune a tuturor asupra acestor date care,—cum spune fostul ministru liberal-„vor da ori cui mijlocul de a judeca în deplină „cunoștință de cauză.“ Iată datele culese de**d. Dimitrie Sturdza. In toată Germania toate pedepsele disciplinare, până la destituire inclusiv, se aplică institutorilor de către autoritățile școlare, cele mai grele pedepse fiind date de autoritățile mai superioare. Pentru școlile secundare și superioare, autoritatea care pronunță cele mai mari pedepse este curtea disciplinară din Berlin, compusă dintr-un președinte și zece membri, dintre care patru trebue să fie luați dintre membrii tribunalului suprem. Atât acuzatul cât și delegatul ministrului care a susținut acuzarea, au dreptul de apel la consiliul de miniștri. In Austro-Ungaria se urmează întocmai ca în Germania, cu deosebire că curțile disciplinare au altă organizare, deși sunt numite tot de guvern și compuse, în majoritate, de persoane luate în afară din școală. „In Belgia toate pedepsile disciplinare, în contra institutorilor și profesorilor de orice grad, se pronunță de autoritățile școlare, cele mai grele de către ministru. „In Italia toate pedepsele contra institutorilor, până la destituire inclusiv, se pronunță de consiliul provincial, și în cazuri urgente de primar. Condamnații au dreptul de recurs la minister. Pentru profesorii secundari, toate pedepsele se aplică de ministru, după ce ia avizul consiliului superior care corespunde consiliului permanent de la noi. Pentru profesorii superiori se face tot așa, însă atunci se cere ca avizul consiliului superior se fie conform. „In Olanda, în Danemarca tot ministrul pronunță pedepsele cele mai mari contra institutorilor, cele mai mici putând fi aplicate și de autoritățile școlare inferioare. „In Elveția corpul didactic în genere, poate fi suspendat sau revocat tot de autoritatea care face numirea, în cantonul de Geneva, de consiliul de Stat; în cantonul de St. Gall, de consiliul școlar; în cantonul de Bâle, de micul consiliu de Stat; în cantonul de Fribourg, de autoritatea care a făcut numirea (aceștia sunt proprii termeni ai legii); în cantonul de Muckel, I