Timpul, decembrie 1891 (nr. 266-288)
1891-12-04 / nr. 268
ANUL AL TREISPREZECELEA.—No. 268 ABONAMENTELE. In țară pe un an............................................... „ pe 6 luni............................................... „ pe 3 luni............................................... Pentru streinătate, un an . . . . 40 lei 20 lei 10 lei 60 lei Redacția și Administrația 43. — Calea Victoriei, 43 Un exemplar 155 Unni TMPU Simmmi Partidul conservator Una din armele cele mai de căpetenie întrebuințate de Ion Brătianu pentru a combate partidul conservator și a-și întări guvernul său, a fost fără îndoială tactica mereu urmată de el intru a slăbi și a desbina chiar acel partid. Mijloacele de care se slujia sunt îndestul cunoscute: persecuțiuni în contra unora, slavă și favoruri pentru alții, vrajba și neînțelegerea îndemânatic semănate între noi, ambiții demesurate deșteptate în mintea câtorva dintre ai noștri. Tot ce-i sta la îndemână era întrebuințat de el pentru a-și ajunge țelul dorit, adică desorganizarea partidului conservator. Această tactică, sistematic și cu iscusință urmată, a dat din nenorocire roadele ei. Adesea ori desbinarea și discordia se ivau printre noi, adesea ori răndurile noastre se rămau, de multe ori ne vedeam siliți să constatăm că nu mai puteam conta pe sprijinul unora dintre ai noștri. In același timp, pentru a putea urma cu folos lupta energică ce susținea in contra regimului despotic al colectivităței, partidul nostru se văzu silit a recurge la singurul mijloc rămas la dispoziția opozițiunei, la alianțe cu elemente străine de el, la primirea în sinul sau a unor oameni care nu împărtășiau vederile sale politice, dar cari sufereau și ei în acelașî chip loviturile colectivităței. In fine silințele noastre și energia desfășurată de noi triumfală și țara, exasperată, scutură jugul care o apăsa : colectivitatea căzu de la putere. De drept partidul conservator era chemat a’i lua locul. Dar în ce stare se găsea el! Pe de o parte desbinat și micșorat prin silințele lui Ion Brătianu, pe de alta încătușat în alianțele încheiate cu elemente străine, a căror conlucrare la guvern era cu neputință din pricina deosebirilor de principii și de vederi politice. Astfel se găsea partidul nostru la căderea colectivității de la putere și de aceea n’a putut să se așeze de la început la cârma Statului în condițiunile în care trebuia să se afle pentru a da țerei un guvern tare și statornic. Din această cauză toate ministerele formate până acum de diferitele fracțiuni ale partidului nostru nu au putut să-și dea întregimea puterilor, îndreptarea însă nu întârzie a se produce. Pe de o parte elementele conservatoare, desbinate până atunci, începură a gravita unele spre altele, iar pe de alta alianțele nenaturale se desfășură. Una singură persistă și aceasta din pricina unui ce neînțeles, alianța cu d. Vernescu. Fiecare din noi își închipuise că d.Vernescu și grupul să fuzionase cu noi și că admițănd toate principiile noastre, nu mai formau cu noi decât un singur partid. Nu astfel însă era realitatea lucrurilor. D. Vernescu, după cum o dovedi mai târziu, rămăsese străin printre noi. După cum apele unui râu care se varsă în mare păstrează câtva timp individualitatea lor și nu se confund cu apele mărei, tot astfel grupul d-lui Vernescu își păstrase individualitatea, dorințele, procedeurile sale proprii și nu se confundase cu noi. Fuziune între noi și ei nu fusese niciodată, de fapt. O simplă alipire avusese loc, o simplă alianță se formase între două părți ale căror credințe, vederi și interese erau cu totul deosebite, între doi tovarăși, dintre care unul, d. Vernescu nu avea altă țintă decât de a se a întări în detrimentul celuil alt și de a trage toate foloasele numai pentru el și ai săi. Această ultimă alianță nenaturală desfăcăndu-se în chipul cunoscut, dispăru și cea din urmă piedică la reconstituirea întregului partid conservator cu toate elementele care-i compuneau odinioară. Astăzi faptul este îndeplinit. Astăzi în fine, partidul conservator reînjghebat și curățit se află la guvern și țara este în drept a aștepta de la el îndeplinirea reformelor binefăcătoare și munca roditoare pe care este destoinic a le da Și țara judecând activitatea viitoare a partidului conservator după legile înțelepte cu care a înzestrat-o până acum, după măsurile salutare care s’au luat, după cinstea ce s’a arătat în administrațiunea intereselor publice, are încredere în acest guvern unde vede toate puterile noastre unite într’un singur mănunchi, unde vede oameni vrednici, cinstiți și cu tragere de inimă pentru binele obștesc uniți într’un singur gând. Țara are încredere, căci constată că partidul conservator, departe de a fi slăbit prin aproape patru ani de guvern, departe de a fi obosit sau de a-șî vedea puterile istovite, el este tot atât de puternic, tot atât de verde ca și la început ln adevăr, sub conducerea vechiului și încercatului său șef înconjurat de fruntașii săi și întărit de tinerile talente care vin spre noi cu încredere, partidul conservator este plin de viață și gata la o muncă spornică. Ministeriile pregătesc legi noue ale căror nevoie este simțită de țară: fiecare membru din partid este însuflețit de dorința de a lucra la binele obștesc și de a dovedi ce poate partidul conservator reîntregit și lipsit de piedicele aduse de elementele străine cu care a guvernat până azi. Țara le știe acestea toate și de aceea are în guvern aceeași încredere pe care și guvernul o are în sprijinul și in aprobarea ei. Ștefan Mărăcinii Budapesta, 14 Decembre Comisiunea Camerei a adoptat în unanimitate convențiunea pi veterinară cu Germania. Pans. 14 Decembre. Comisiunea vămilor a Camerei a ascultat pe d. Ribot în privința proectului care autoriză guvernul să proroage cu începere de la 1892 tractatele de convențiuni cu străinătatea care au fost denunțate. D. Ribot declară că se va acorda țarilor interesate tariful minimum, dar acest tarif va putea fi modificat. Ministrul crede cu neputință de a obține de la cele la alte tări să mențină tarifele lor; el a remis comisiunei textul tractatelor Germaniei cu diferitele State. Comisiuna a adoptat proiectul. TELEGRAME Berlin, 14 Decembre. Reichstagul a început a doua citire a tractatului de comerț cu Austro-Ungaria. Articolele 1 și 2 au fost adoptate cu o mare majoritate. D. der Boetticher a combătut temerile cari s-au manifestat în cursul discuției în privința atitudinei Americei; se cunoaște buna-voința acestei republici. Răspunzând mai multor oratori, d. Marschall a zis că tractatele de comerț poate să indispue oarecari grupe de interesați, dar rezbelul economic leagă vrajba între națiuni chiar. El combate cu falsă ideea că nu trebue să se asocieze alianțele economice cu cele politice. Berlin, 14 Decembre D. Mirbach a prezintat Reicstagului un amendament care tinde să fixeze o taxă generală de 20 mărci pentru vin fără distingere. eixisia a doua din care faceau parte domnii C. Boerescu, Aristid Pascal și D. Alexandrescu, și care a lucrat cu domnii Vernescu și Blaramia curând vom reveni mai pe larg. berg. Moralitate Politică întrunirea Colectiviștilor de Duminecă ne-a dovedit încă o dată până unde acești oameni pot să se coboare. Plini de noroi fac totul ca să nu se poată curăța; din contră li se pare că e o glorie starea de decadență în care sunt. Ceea ce însă m’a înspăimântat a fost discursul d-lui Palladi. D. Palladi a dovedit în această întrunire că e un adevărat colectivist ; pentru dânsul nu există nimic sacru. E sufi lent să-î strălucească dinaintea ochilor ciolanul putere fie el văzut cât de departe, pentru ca acest matador al colectiviștilor să uite totul; nu mai există și n’a mai existat pentru dânsul nimic, dar absolut nimic. D-sa a dovedit până la evidență că atunci când în opoziția unita făcea în întruniri publice portretul colectivistului, compus numai dintr’un enorm stomac care atrofiază totul și inimă care bate și creer care cugetă; aceasta provenea find-că portretul acela îl vedea în el însuși și era suficient să se uite în oglindă pentru a vedea portretul colectivistului. Nu ușor și orișicine poate fi sau să devie colectivist, trebue să fi făcut din o stofă aparte. Dar ce vreți, intră în caracterul, în 6 MERCURI 4 DECEMBRE 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . . 0.40 Reclame...................„ III ... . 1.50 V ................................. II ... . 3.50 In Taris anunciurile se primesc la Agenda îfapcts, 8 Place de la Bourse. Redacția și Administrația 43, — Calea Victoriei, — 43 Un esemplar 155 Unui Lepa jitatoriilor comisii de ocoale Se știe că de câtva timp o comisiune a fost însărcinată de ministerul justiției ca să refacă legea judecătoriilor comunale și de ocoale. Acea comisiune și-a terminat lucrările și cum este probabil că actualul guvern o va prezintă corpurilor legiuitoare, ne facem o plăcută datorie de a arăta în scurt care este economia zisei legi. Noua lege menține și judecătoriile comunale și judecătorile de ocoale. Judecătoriile comunale se înființează în toate comunele regatului. Ele se compun din primarul, preotul și institutorul comunei. Ele au competința până la 100 lei cu drept de apel la judecătoriile de ocol. Numeral, circumscripția și reședința judecătoriilor de ocol nu se fixează prin lege. Aceasta se lasă la ulterioare decisiuni ministeriale. La fiecare judecătorie se află un grefier ajutor plătit cu 300 lei pe lună și ale cărei atribuțiuni sunt de grefier când judecătorul este prezent, de grefier și de judecător dar numai în ceea ce privește jurisdicțiunea grațioasă când judecătorul este absent. Aceste judecătorii nu funcționează tot anul. După nevoile localnice ministerul fixează mai multe sesiuni pe an în care an se funcționeze aceste judecători. Oficiul de judecător se face de către un judecător de tribunal delegat pentru o sesiune. In consecință actualii supleanți de tribunale devin judecători și se mai creează vre-o 160 de judecători noi pe lângă tribunalele de județ. Acești judecători au leafa ca toți judecătorii, plus o indemnitate de 20 lei pe zi și spese de transport când sunt în sesiune. Ei locuesc când sunt în misiune în palatul judecătoresc unde vor avea apartamentul II. Localurile judecătoriilor se vor construi de stat și anuitatea se va suferi pentru două treimi de județe, și pentru o treime de către stat. In timpul când nu sunt în sesiune judecătorii funcționează la tribunal ca toți ceilalți judecători. O inovațiune foarte fericită este aceea că ori de câte ori sunt destul judecători la un tribunal, președintul are dreptul a constitui prin tragere la sorți o a doua sau a treia secție, astfel ca nici un proces să nu se mai amâne pentru orele înaintate. Competința noilor judecători este foarte întinsă. Ei judecă în prima instanță în materie mobiliară până la 3000 lei și în materie imobiliară până la 12 pogoane. Ei au în competința lor eșirile din indiviziune între săteni, divorțurile, adopțiunile și tutelele lor. Ei autentifică chiar testamentele și actele de transmisiune de drepturi reale In acest caz transcripțiunea se face de către tribunalul județului din oficiu după cererea judecătoriei fără deranjarea părțior. In materie corecțională ei judecă insultele, unele ultragie, unele furturi, amenințări, distrugeri etc. Legea cea nouă rezolvă și nesfârșita cestiune a acțiunilor posesorii și toate celelalte dificultăți suscitate de practică. In privința procedurei inovațiunile acestei legi care în totalul ei are un caracter foarte original, sunt numeroase. Să cităm câteva ori de câte ori judecătorul ordonă o cercetare locală el poate cu ooada cercetărei să judece și fondul la localitate; părțile pot în loc de pledoarii să dea sau să trimită memorii în scris; apelul nu se mai dă la instanța superioară ci la grefa instanței care a judecat ; termenele pentru sentințele date contradictorii curg de la pronunțare, iar nu de la comunicare ; oricine propune martori sau experți trebue prealabil să depună la grefă cheltuelile de transport și indemnizația lor tarifată prin lege; cel ce perde procesul suflă toate cheltuelile, și de trei ori pe atât, dacă procesul din parter a fost inspirat de o vădită rea credință , nici un proces nu se poate amâna de la o sesiune la alta , etc. etc. Acestea sunt în linii generale principiile nouei legi elaborate de către domnii Tache Ionescu și C. Disescu în urma însărcinării ce li s’a dat de către comisiunea La Băile Eforiei Cu sesonul de toamnă colectiviștii au început seria întrunirilor publice. Debutul a fost alaltă erî la sala Eforiei. Ca oratori au vorbit aproape tot ce e mai însemnat în marele partid liberal național (zis și colectivist), afară de d. Stătescu care nu prea e amator de asemenea reprezentații. Au vorbit Dimitrie Sturdza și d. Dimitrie Ghica, fiul d-lui Ion Ghica, care se botează prinț pentru că a fost bey turcesc în insula Samos. Acești oratori au tunat în deosebi în contra boerilor, a ciocoilor, a străinilor și au anunțat că libertățile publice sunt amenințate și că trebue să sară lumea, ca să le scape și să readucă la guvern pe colectiviști cu d. Mitiță Sturdza în cap și cu d-nii Carada, Radu Mihai etc. în coadă. Ceilalți oratori, d-nii Pherekydes, Fiera, Pallade, au vorbit de generalul Cernat care s’a retras la pensie după patruzeci de ani de serviciu, de prorogarea Adunării pentru opt zile, lucru foarte constituțional, și pe care îl făcea răposatul Iancu Brătianu când îl venia bine și iarăși de libertățile publice în pericol, și atâta tot. Trebue să recunoaștem că bietele libertăți publice sunt foarte des amenințate la noi, căci acum vre-o trei ani, când era Iancu Brătianu și partidul liberal la putere împreună cu d. Mitiță Sturdza, oratorul de est, tot d-nii Fiera și Pallade veniau să strige că libertățile publice sunt amenințate, și atunci eram alături de d-lor și le admiram curagiul, căci de obiceiu pe acele vremuri, când erau prefecți de poliție d-nii Radu Mihai sau prințul Moruzi, întrunirile publice unde se spuneau asemenea lucruri se terminau printr’o invazie de bătăuși și o strașnică bătae. Cât despre idei, de program, de reforme, nici pomeneală n’a fost în discursurile oratorilor de est. D-l Fiera și ceil’alți au spus că programul d-lor este poporul ș i drepturile poporului, libertățile poporului etc. Aceasta îi scutesc de a mai găsi altceva. Când i se spune cu un glas răsunător și cu un gest dramatic asemenea fraze, ori mai bine zis asemenea fleacuri, care nu vor să zică nimic, publicul prezent nu lipsește niciodată de a striga: „Bravo bravo ! “ — dar țara rîde obiceiul, în starea de a fi a colectivistului ca să lingi unde ai scuipat, ca să venerezi ceea ce ai desprețuit și înjurat, să delatrezi ceea ce am căutat să i sfărâmî. D. Palladi vorbește de moralitate în moravuri politice, tratează pe foștii săi tovarăși de prostituați? Dumnealui? dar, uită oare onorabilul că, ori și ce ar fi zis acela pe care azi îl compară cu o vînzătoare destinată să atragă pe călători prin obiadele sale, nimic nu egalează cu votul d-sale în afacerea dărei în judecată a marelui om de Stat Ion Brătianu ? Uită oare domnul Palladică, atunci când d-sa vota darea în judecată a lui Ion Brătianu, acela pe care azi îl acuză, —în mod cum numai un colectivist poate și știe să acuze,—scria articole nenumărate, ținea discursuri peste discursuri, făcea în fine tot ce-i sta prin putință ca să oprească darea în judecată a lui Ion Brătianu,—arătând cu modul acesta că ce-i condusese înj opoziție contra lui Ion Brătianu, ce-i dăduse acel curagiu, acea putere de luptă, nu fusese câtuși de puțin interesul momentan și meschin, ura personală, ambițiunea, ci un singur lucru... binele ța rel. E lesne, lesne de tot să vii să înjuri luând diferite articole sau discursuri ale unui actual inimic, fost amic politic.—Dar e foarte greu sâ-ți dai socoteală de acțiunile tale, de activul și pasivul teu.— Orice ai zice și oricât ai plânge pe trecutul teu nenorocit, nimic nu va putea să șteargă votul de dare în judecată a acelora alături de cari ești azi.— Dacă, omul comparat de tine cu o vînzătoare publică are la pasivul său nenumărate scrieri prin cari îl puteți pune în contradicție, — are însă un moment în viața sa în care el a știut să arate, că ura și pasiunile brutale nu l-a condus nici o dată în acțiunile sale, un moment în care el s’a ridicat d’asupra tuturor ambițiunilor și a arătat că știe să ierte chiar pe aceia care au vrut să’l sdrobiască.—Acest moment îți lipsește și nici o dată în viață nu te vei ridica la această treaptă. A fi colectivist și a nu fi condus in acțiunile tale de ură, de invidie, de ambițiuni murdare, e un ce imposibil. Era un ce însă, care se părea până acuma că se respectă oarecum chiar de colectivist. —acest ce era amiciția, colegialitatea.— Domnul Palladi a dovedit că nici acest lucru nu-l are sucru. "Orice colectivist ar fi avut dreptul să înjure pe Tache Ionescu. Nici o dată d. Palladi. Dar ce vreți ? Femeea cea mai frumoasă nu poate să dea de cât ce are— tot așa și colectivistul cel mai distins nu poate sâ-ți dea decât ce posedă: ură, venin, injurii..... totul se isprăvește aci, de sentimente, de amiciție să nuri vorbești nici o dată. Sc. C. Arion Puterea armată a Rusiei Progresele anului din urmă.—Dislocarea trupelor la granița apusană.—Doaă nouă corpuri de armată.— Fortărețele.— Porturile și căile. Norddeutsche Allgemeine Zeitung publică un foarte interesant studiu asupra armatei rusești în anul 1891 și din care se vede că anul trecut a fost unul din cei mai bogați în rezultate pentru armata rusească. Abstrăgând de altfel de la introducerea pastei cu repetiție cu calibru mic și a pulberei fără fum, măsurile luate de administrația pastei rusești în anul din urmă au fost pentru desvoltarea treptată și după un anumit plan al puterei armatei și mai ales pentru complectarea de altfel neimportantă a dislocărilor de trupe la granița apusană, pentru complectarea fortificațiilor și comunicațiilor. In ce privește complectarea dislocărilor de trupe la granița apusană, ținuturile de la graniță cari se învecinesc cu Posen și Silezia au fost dotate ceva mai mult cu cavalerie. Pentru anul viitor se proiectează crearea a două nouă corpuri de armată, al 18- lea și 19-lea, astfel că atunci armata rusească va avea în total 22 de corpuri de armată. O atențiune deosebită dă articolul trupelor de ocupațiune ale fortărețelor, cari în Rusia ca și în Franța există deja și în timp de pace. E vorba a se forma în total 28 de batalioane infanterie de fortăreață,—sunt deja douăzeci,—din cari apoi în rezbel se formează tot atâtea regimente de câte patru batalioane. Afară de aceasta mai sunt 51 de batalioane artilerie de fortăreață, un număr oarecare de baterii de atac, un despărțământ constant de inginerie, telegrafie și telefonie de fortăreață, stațiuni de porumbel călători și despărțăminte de navigație aeriana.