Timpul, octombrie 1892 (nr. 216-240)
1892-10-14 / nr. 227
ANUL AL PATRUSPREZECELEA. — No. 227 EDIȚIA A l>OUA ABONAMENTELE: ln țară pe un an..................................40 lei „ pe 0 luni..................................20 lei „ pe 3 luni...................................10 lei Pentru străinătate, uiu.......................50 lei Redacția și Administrația 23. STRADA DOAMNEI. 23. Un exemplar 10 Bani In fine, după șapte luni de frământări, majoritatea comisiunei însărcinată cu elaborarea noului program politic al partidului liberalnațional a izbutit a înjgheba un proiect de program. Am dat ieri esența raportului privitor la această lucrare. Oricine a putut vedea din acest rezumat că aci nu e vorba numai de un program de luptă cuprinzând unele cestiuni la ordinea zilei, ci de o așezare cu totul nouă a întregei organizări a Statului. O asemenea lucrare nu se poate discuta într-un singur articol de ziar, nu o vom discuta dar astăzi cu deamănuntul, mai ales că densa este încă departe de a fi definitivă, ci ne vom mărgini a o aprecia în bloc. Nota caracteristică a proiectului de program este o tendință pronunțată spre reforme așa zise democratice. De exemplu, el propune sistemul colegiului unic pentru alegerea Senatului, Camerei, consiliilor județene și comunale, introduce reprezentațiunea proporțională, dar nu admite votul universal, ci stabilește un cens oarecare și menține încă votul prin delegațiune pentru acei cari nu vor întruni condițiunile censitare sau scutirile prevăzute în lege. De la început te iubești dar de o contrazicere ce se explică numai de teama de a nu speria opiniunea publică prin reforme prea radicale. Căci, ce însemnează bunăoară de a menține sistemul celor două Corpuri legiuitoare, când ambele aceste Corpuri se aleg aproape de aceiași alegători ai unui singur colegiu ? Mai sunt de observat și alte dispozițiuni contradictorii în partea proiectului privitoare la reforma electorală. Vom reveni asupra lor atunci când programul va fi votat într-un mod definitiv. Proiectul de program trece în în revistă aproape toate ramurile organizațiunei Statului, intoducând pretutindeni reforme esențiale care, în cele mai multe cazuri, modifică cu totul economia lor actuală. Nu un guvern, nu un partid, nici măcar o generațiune întreagă n’ar fi în stare să pune în aplicare toate reformele conținute în proiectul de program. Afară de reforma electorală, care dă o formă cu totul nouă sistemului nostru parlamentar și necesită o modificare esențială a Constituțiunei, proiectul cuprinde: Măsuri legislative pentru neatârnarea consiliilor județene și comunale de puterea centrală; Legi pentru întrânarea abuzurilor din partea funcționarilor publici; Lărgirea acțiunea magistraților în alegeri; Instituirea casselor rurale; Tocmelile agricole; înființarea monopolului cârciumelor în comunele rurale în folosul exclusiv al școalei ; Descentralizarea administrativă a județelor și a comunelor; Reforma învățământului public; Desființarea impozitului personal; Stabilirea impozitului pe venit; Desființarea accizelor; Concursul pentru intrarea in magistratură ; Revizuirea codicelor noastre; Modificarea organizațiunei armatei în sensul desvoltărei armatei teritoriale; Modificarea legei asupra pozițiunei ofițerilor; Micșorarea competinței tribunalelor militare; îmbunătățirea soartei clerului mirean și admiterea sa în Sinod; Modificarea esențială a politicei noastre economice; Adoptarea în politica externă a unei linii de purtare absolut nepărtinitoare și bazată numai pe interesele noastre naționale. Această scurtă enumerare numai a punctelor principale conținute în proiectul de program cred că este îndestulătoare pentru a dovedi câtă dreptate am avut când am zis că pentru aplicarea acestor reforme trebuiesc mai multe generațiuni. Proiectul, așa cum este el alcătuit, este clar o lucrare ce n’are decât o valoare teoretică. Așa se întâmplă de obicei cu programele politice care nu se mărginesc în desvoltarea unor cestiuni militante, a căror soluțiune este urgentă, ci au pretențiunea de a cuprinde un câmp atât de larg, încât se pierde în zarea viitorului. Cu toate acestea, noi am văzut cu o vie mulțămire apărând proiectul de program al partidului liberal. De acum înainte vom avea ce discuta cu adversarii noștri pe tărîmul ideilor. Poate că și ei, când vor avea de desvoltat, și de apărat un program atât de substanțial și de întins, vor părăsi nenorocitul obiceiu de a polemiza într’un mod care înjosește prestigiul presei și care ar trebui să fie lăsat numai foilor de scandal. Naște acum întrebarea dacă acest program are sorți de a deveni definitiv. Ne vine greu a crede că mulți din bărbații marcanți ai partidului liberal să adere la ideile principale conținute în proiect. Liberalii sunt mai ales un partid de guvernământ și, ca atare, ei au nevoie de un program limitat și practic în ce privește aplicarea sa imediată, iar nu de o declarațiune de principii care este mai mult de domeniul teoretic. Așa cum este alcătuit astăzi proiectul elaborat de comisiune, el nu este un program de luptă al unui partid de guvernământ, ci enunțarea unor deziderate mai mult sau mai puțin discutabile și aplicabile într’un viitor destul de depărtat. Țara e sătulă de asemenea oglindiri înșelătoare menite a o frământa fără a’î aduce nici un folos, nici o îndestulare a nevoilor sale urgente. Ea a mai făcut experiența unui program tot așa de atrăgător ce i-a fost oferit de coalițiunea de la Mazar-Pașa, își aduce aminte că din atâtea promisiuni și reforme frumoase așternute atunci pe hârtie nu s’a ales aproape cu nimic, și de aceea a devenit sceptică. TELEGRAME Proiectele militare germane Colonia, 24 Octombre. Gazeta de Colonia zice că proiectul militar fixează efectivul de pace pentru perioolul de la 1 Oct. 1893 până la 31 Martie 1899 la o medie de 492068 oameni împărțiți in 711 batalioane de infanterie, 477 escadroane de cavalerie, 494 baterii de campanie, 37 batalioane de artilerie pedestră, 24 batalioane de pionieri, 7 batalioane de trupe de drumuri de fer, 21 batalioane de tren. Se presupune că trupele pedestre vor face un serviciu de două ani. Expunerea motivelor face să se observe că situația militară s’a schimbat în detrimentul Germaniei; ea cere măsuri eficace pentru ca toți oamenii in stare de a purta arme să facă serviciul militar. Trebuie de asemenea să-și rezerve mijloacele de a păstra oamenii sub arme până la finele celui de al 3-a an în oarecari cazuri prevăzute de codul penal. Cheltuelile cerute de proiect sunt : 66.800.000 mărci plătite odată, dintre care 61 milioane în 1893—94; cheltuelile anuale se vor urca la 64 milioane dintre care 56.400.000 mărci pentru cei dintâiu ani. Sporirea efectivului este de 2138 ofițeri, 234 doctori militari, 11832 subofițeri, 22032 soldați și 6130 cal. Berlin, 24 Octombre. Monitorul Imperiului declară că Gazeta de Colonia nu poate să fi avut cunoștință de conținutul legei militare decât pe cale ne legală. Din delegațiile austro-ungare. Budapesta, 25 Octombre. D. Gziraky a declarat delegațiunea, în numele d-lul de Kallay, ca răspuns la o cestiune a d-lui Ugron că juridicțiunea consulară va intra în vigoare probabil pe la jumătatea anului viitor. Delegațiunea afară de cei 3 membri ai opoziției a luat act de acest răspuns; ea a început apoi budgetul armatei; discuția se continuă mâine. Alegeri în Portugalia. Lisabona, 24 Octombre. La Lisabona au fost aleși 4 deputați monarhiștî și două republicani. D. Serpa Pimentel a fost reales. Câteva desordine s’au produs la Coimbra; s’au trimis trupe. D. Mariano Carvalho a fost reales. ------------------------———------------------- MERCURI 14/26 OCTOMBRE 1892 ANUNCIURI sI INSERȚII: h»jp 30 litere petit pag. IV...................0,40 .<v»p"tradatae .... .III....................1,50 , IA............... . II...................2,50 Ih Paws anunciurile se primesc la Agenții Ha»«», « Place de la Bourse edacția și Administrația STRADA DOAMNEI’. 23. Un exemplar IO Banî DEMOCRAȚII NOȘTRI Avem și noi democrați! Și de ce adecă să nu-i avem, când toate popoarele civilizate îi au ! ? Astăzi isvorul a toată puterea și a toată desvoltarea e poporul și nu sună în urechile mulțime nimic mai frumos și mai adimenitor decât vorbele „democrat“ și „democrație“ ; dacă vrei dar ca multe priviri să se îndrepteze asupra ta și ca tinerimea „generoasă“ să alerge la tine, strigă tare că ești democrat, și vorbește mereu și cu o căldură din cei in ce mai mare despre democrație. Așa numai, șezând pe saltea, nici gologani nu se adună, nici nume în lume nu se câștigă. Aceasta e rațiunea de a fi a democrației române din zilele noastre. Mulțimea o găsește interesantă, cum interesanți îi găsește și pe commedianții, cari trec bătând tobele și sunând trâmbițele de a lungul ulițelor ca să facă reclamă și să adune lume pentru proxima reprezentațiune extraordinară; ea se adună dar pe la, răspântii, privește și face haz, dar stă locului, și numai băieții le fac, întocmai ca și comedianților, alara democraților noștri. De aceea partidele noastre politice sunt tolerante față cu acești concurenți inofensivi, cari mai pot să le facă și bune servicii, când vorba e de a pune la cale și vre-un scandal. Ar fi timpul ca toleranța aceasta să înceteze. A fost fieștecare I dintre noi om tîner ; știm dar cu toții ce covîrșitoare e în tinerețe pornirea spre idealuri și cât de puțină dibăcie se cere ca să îmbeți oameni tineri cu vorbe late. Beția e, ce-i drept, trecătoare, dar timpul, cât ea ține, e perdut in flecarii și deșteptarea e desamăgire. N’ar fi în societatea noastră atâtea capete seci, dacă atât de mulți dintre tinerii noștri n’ar fi petrecut cei si mai frumoși ani din viața lor în Jaiurări, n’ar fi atâte inimi reci, cum zice Eminescu, dacă nu s’ar fi făcut atât abuz de pornirile generoase ale tinerimei-N’an dar, fără îndoială, partididele serioase să intre în discuțiuni principiale cu «democrații», e însă mai presus de oriși ce interes de partid să ne dăm cu toții silința de a feri pe tinerii noștri de această perdere de timp și de desamăgirile, care-i fac bătrâni fără de vreme. E puțină silința, pe care trebue I să ni-o dam, pentru ca tinerii noștri să se ferească ei înșiși de assemenea amăgiri. E destul să spunem adevărul, pentru ca cel mai inteligenți dinre dânșii să înțeleagă, că astăzi, aici pe pământul acesta, la mijloc între mari împărății și multe polipoare, care rîvnesc la bogățiile țer ri noastre, democrația națională nu e cu putință. Demofili, — da! — avem să fim cu toții; avem să iubim pe popor lui ruinăm și să ne gândim zi și noapte cum și în ce fel se pot spori bogățiile și puterile lui vii, cum să-l ferim de exploatatori și să-l facem din zi în zi mai destoinic de a păstra și spori moștenirea rămasă de la străbuni, cum să-l scoatem stăpân odată de sine; democrat însă astăzi, în țara noastră, nu poate să fie decât acela, care e străin de neamul nostru, ori căruia puțin îi pasă dacă țara aceasta va rămâne ori nu românească. De când e lumea, cetele de flămânzi și de exploatatori nesățioși s’au îmbulzit spre țările cu pământ mănos. Romanii odinioară, deși stăpâneau o lume întreagă, au petrecut peste o sută de zile în necurmată veselie, când s’au văzut stăpâni pe pământul acesta, căci nu aveau ei în întreaga lor împărăție o a doua țară ca „Dacia felix“, unde iarba crește până în brâu, lanul des poartă spice mari și grele- pădurile îmbătrânesc fără de uscături și adâncimile pământului ascund comori nesecate. Cine oare a cunoscut pământul acesta și n’a voit să-l stăpânească? cine nu-l cunoaște și nu ține să aibă parte din bogățiile lui? Dar atunci, când el era cutreerat de oardele barbare, atunci, când Tătari, Leși, Cazaci și Turci jefuiau sate și orau și duceau flăcăi și fete în robie, atunci când Fanarioții luau dăjdii până chiar și pentru vițelul din vacă, atunci, fără îndoială, singuri noi. Românii, am stăruit, am luptat, am răbdat și am suferit. Tot numai noi singuri am făcut curajurile, am croit și așternut drumurile, singuri am organizat aici un Stat, în care erî și cine e sigur de viața sa și de avutul lui. Acum însă, după ce toate s’au făcut, dau cu toții năvală asupra terei noastre,—desigur nu pentru că ne iubesc, ci pentru că țin să’șî facă parte din bogățiile pământului nostru și să exploateze pe cei ce-i muncesc în sudoarea feței. Puși în fața acestor exploatatori din zi în zi mai numeroși, era cestiune de ordine socială și de înaltă dreptate să asigurăm pentru fiii și nepoții noștri stăpânirea pământului prin o lege fundamentală, în virtutea căreia numai Românii pot să fie părtași la stăpânirea pământului nostru, „întrebați,—le zicem tinerilor — pe marii stegari ai „democrației“ și stăruiți să vă dea răspuns deslușit dacă sunt ori nu și ei gata să dea avutul și sângele lor pentru susținerea acestei legi“. Dacă vor zice „da“, ve mint când spun că sunt „democrați“, iar dacă vor zice „nul“ pe mint când spun că sunt Români. Căci legea aceasta are consecințe neapărate, care nu se pot concorda cu principiile democratice. Una din aceste e legea, in virtutea căreia plugarul român e numai un fel de posesor, — ca odinioară patricianul roman, — al pământului séu și nu poate să vînză, nici să zălogească moșia lui. De ce această restricțiune ? Pentru că aceia, cari au creat legea, nu l’au socotit pe plugarul român destul de copt economicește, pentru ca să poată chivernisi averea sa. Mai întrebați-i, — ne rugăm, — pe stegarii „democrației“, dacă sunt ori nu și ei gata să dea sângele și avutul lor pentru susținerea acestei legi. Dacă vor zice «da » sunt niște caraghiozi, cari vor să facă «democrație» într’o țară, in care partea cea cu desăvârșire mare a cetățenimii sunt oameni puși sub ocrotirea Statului. Iar dacă vor zice «hm!» ei sunt cei mai primejdioși dintre dușmanii țârii noastre, căci ne împing spre tulburări sociale, ale căror consecvențe sunt incalculabile. Pentru toți oamenii, cari au deprinderea de a gândi mai înainte de a fi rostit o vorbă, democrație va să zică stăpânirea de sine a poporului constituit din totalitatea cetățenilor. «Nu-i recunoaștem, —zic democrații, — nimeni ia dreptul de a chivernisi afacerile noastre, nu socotim pe nimeni vrednic de a ne epitropisi, nu primim ocrotirea nimănui, ci cerem putința de a chivernisi noi înșine afacerile și de a ne apăra înșiși interesele» întrebați pe stegarii „democrației“, ce cer ei pentru massele, pe care pretind a le susține , vor mai multe drepturi ori mai multă ocrotire? Dacă drepturi cer, nu înțeleg ori nu vor să fie în seamă înaltele sezoane de Stat pentru care toți conducătorii de până acum ai Statului român am fost de acord în ceea ce privește pozițiunea masselor în viața noastră publică, iar dacă ocrotire cer, recunosc dimpreună cu organizatorii și cu actualii conducători ai Statului român, că marea mulțime a cetățenilor români sunt oameni încă incapabili de a chivernisi propriile lor afaceri și, prin urmare, încă mai incapabili de a lua parte la conducerea afacerilor comune ale țârii, întrebați, stăruiți să vi se dea răspuns lămurit și cu puțină bătaie de cap veți ajunge la convingerea, că aveți aface cu două feluri de oameni: unii, mai inofensivi, cari nu știu nici ei ce vor, și alții, mai primejdios, cari vor să facă din Romania un fel de Americă, in care Românii să fie robii pământului muncit de dânșii. Nu acesta este idealul adevăraților Români cari țin la țărișoara lor. Racheiul cu Behanin Ultima depeșă. Lupta decizivă apropiată. Forțele franceze și forțele dahomeiene. — Pierderile de până astăzi ale Francezilor. Știri de senzație. După ce lipsa de știri din Dahomey, care a ținut vreo două zile la Paris, dăduse deja naștere la o penibilă perplexitate în capitala Franței, colonelul Dodds a dat în sfârșit iarașa de veste despre dânsul. Ultima depeșă a colonelului, al cărei text, ni-1 aduc ziarele franceze, e de la Apka, 17 Octombrie, și zice : «Am continuat marșul nostru inainte în zilele de 13, 14 și 15 Octombrie. «La 13, după ce am înconjurat pe la nord o poziție dușmană tăind drumul, am ocupat un lagăr important, evacuat în mare grabă de Dahomenienî. «.La 14, bivuacul nostru a fost atacat, la nordul satului Kato, de dușman, care a fost respins. «La 15, două atacuri succesive ale dușmanului au fost respinse ; la al douilea atac Dahomenienii, prinși intre două focuri încrucișate, au fost respinși cu perderi considerabile. «.Din partea noastră, am pierdut in aceste trei zile 18 morți, dintre cari un ofițer, și 85 de răniți, dintre cari 6 ofițeri. «La 16 ne am stabilit bivuacul la răsărit de la Akpa. «De îndată ce vom fi terminat reprovizionarea noastră, vii ataca direct linia râului Kato, ultimul rempart al trupelor dahomeiene și care protejiază forțele lor bătute de noi succesiv în aceste din urmă zile, și unde tabără actualment garda particulară a lui Behanzin». Le Tempe, care trece drept organ al ministerului francez de externe, face in numărul de Vineri asupra acestei depeși reflecțiile următoare: «Dahomenienii cum se vede, prezintă o rezistență încăpățînată și discută terenul pas cu pas. Dar acesta e un fapt care a fost in totdeauna prevăzut. Behanzin își joaca capul și coroana; fetișiștii și partizanii lor știu de asemenea că joacă o partidă mare, de aceea n’a fost nici o dată