Timpul, august 1894 (nr. 168-190)
1894-08-05 / nr. 171
ANUL AL ȘASESPREZECELEA. — No. 171 EDIN IA ABONAMENTELE In țară pe un an............................40. lei „ pe 6 luni...........................................20 lei „ pe 8 luni......................................... 10 lei Pentru streinătate, un an............................50 lei Redacția și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI. 23 — Un exemplar 15 Bani A . Pe cetățenii indiferenți față cu luptele noastre politice, pe acei cari nu și-au dat osteneala să-și facă o părere hotărîtă despre valoarea partidelor și n’au preferință pentru nici unii, îi rugăm să citească Voința Națională, organul și cel dintâi ș și cel din urmă al partidului național-liberal ; să citească însă cu oarecare stăruință, zi de zi, măcar două săptămâni. O ^cupațiunea aceasta nu e tocmai plăcută pentru un om inteligent — o știm, dar e desigur foarte folositoare, căci e cel mai simplu și mai practic mijloc de a-și forma părerea asupra partidului liberal, asupra chipului ,cum acesta simte și judecă. Ocaziunea e nu se poate mai favorabilă acum, în campania electorală ce s’a deschis și când Voința desvălește pe deplin gândirea și metoda de luptă a partidului. In vederea apropiatelor alegeri comunale, partidul liberal a început să ducă o campanie de presă, tinzând să discrediteze administrațiunea noastră comunală. Dar în ce chip duce această campanie ? Pe când noi urmărim pas cu pas discuțiunea și nu lăsăm nici o întrebare a adversarilor fără cuvenitul răspuns, nici un argument fără obiecțiune— toate provocările noastre, toate sfidările de a discuta unele lucruri nu i-au putut face pe voinicoșii liberali să iasă din situațiunea rușinoasă de a se feri ca de foc de multe chestiuni puse de noi în discuțiune, întrebările noastre rămân fără de răspuns, faptele precise pe care le punem înainte nu sunt discutate și necontenit Voința nu face altceva decât să deplaseze discuțiunea. Negreșit că atitudinea aceasta rușinoasă numai de folos poate să ne fie. Căci e peste putință ca cititorii Voinței (dacă cumva are) să nu ne dea dreptate în conștiința lor, când văd cât se trudește partidul liberal să dovedească că am păgubit comuna cu TREIZECI ȘI SEALE (36) de lei și că, chiar pentru atâta fleac, marele partid iese stâlcit din luptă. Ce minciuni n’au inventat liberalii ? Ce stupidități n’au spus ? Au mers cu nerușinarea până a spune că lipsesc bani din casa comunei. Au precizat chiar că lipsește un milion și jumătate. Cu aceasta, gazeta colectivității și-a arătat nu numai infamia, dar și prostia, căci e o prostie să pretinzi că poate dispare cu așa ușurință un milion și jumătate din casa unei administrativiî. . Să fi consultat barem pe Anghelescu, onorabilii domni de la Voința Națională. Anghelescu ’i-ar fi învățat că se pot lua bacșișuri la furnituri, dar că nu merge să furi așa, de-a-dreptul din casă. Să fi consultat pe d. Bibicescu și alții, cari le-ar fi spus că se poate fura asupra cailor, cum ziceau — pe nedrept, credem noi — c’a făcut d. Fleva, cumpărând cai cu un preț și trecând la socoteli un preț mai mare. Dar să fii așa de tâmpit și să pretinzi că o sumă de 1 milion și jumătate, votată de Cameră și ale cărei urme trebue să se găsească fie azi, fie mâine, poate să se evaporeze, asta întrece chiar și prostiile V~ obicinuite ale Voinței Naționale. Ca să se fi ridicat fără curent 1 milion și jumătate din casa primăriei, aceasta nu se putea face decât de două persoane: de primar și de casier —și dacă ar fi ridicat acest un milion și jumătate și l-ar fi băgat în buzunar, ar fi trebuit să înregistreze Voința, în același timp, știrea că primarul și casierul au trecut granița pentru a se pune la adăpost de urmările informațiunii Voinței Naționale, care ar fi fost mai nemerit să se dea parchetului decât să se publice. Denunțarea la parchet ar fi făcut-o și ar fi trebuit s’o facă Voința, dacă credea că ceea ce spune e adevărat. Dar n’a crezut un singur moment, dovadă sdrobitoare despre aceasta e că noi am invitat presa să facă o anchetă, și nu presa de toate nuanțele, ci exclusiv pe cea a opozițiunii, iar Voința a avut rușinoasa atitudine de a se face că nici nu știe despre provocarea noastră. Apoi n’avem drept să recomandăm oamenilor imparțiali să citească regulat Voința Națională? Putem noi face pentru partidul conservator și administrația comunală o propagandă mai bună decât aceea pe care o face Voința prin scandaloasa ei purtare ? Acum, de când a început campania electorală propriu zisă, liberalii s’au pus să scoată la maidan acuzările cunoscute, răsuflate, stereotipe de ingerență,de influență etc. Cum se disting și în privința asta redactorii Voinței, prin prostie și mișelie! Citim, de pildă, în Voința Națională de alaltă ori. Pe de altă parte procesele verbale de contravenție au ajuns un fel de clavir electoral, pe care cântă d. Filipescu cum vrea. Băgați de seamă, ce nerușinare e să publici aceasta tocmai după ce, o săptămână întreagă, Timpul a publicat zilnic tabloul proceselor de contravenție ce sub liberali se făceau oamenilor neplăcuți administrațiunii: câte douăzeci de procese într’un an aceleași persoane. Și Timpul sfida pe liberali să facă aceeași probă contra actualei administrațiuni comunale. După ce au fost siliți să înghită și această rușine, fără să poată răspunde absolut nimic, a doua zi cu o seninătate extraordinară redactorii Voinței cutează să vorbească de procesele noastre de contravenție, din care—afară de 3 persoane care au avut contravenții mai numeroase—nu s’a pomenit să se facă de la Ianuarie și până acum mai mult de 3 aceluiași cetățean. Mai zice Voința Națională . Vedem numindu-se prin slujbe de ale primăriei oameni cari nu sunt puși acolo decât pentru a li se cumpăra votul. Oare nu -și aduce aminte Voința că, abia acum câteva zile, i-am propus să facă o statistică comparativă a numărului funcționarilor titrați de sub administrația noastră și a lor ? Nu le-am propus noi ca, cu acte emanând de la membrii partidului liberal, să dovedim că funcționarii lor comunali nu erau decât agenți electorali ? Și după ce au refuzat să facă această probă, nu e o nerușinare să vorbească parcă nu s’ar fi pomenit de aceasta? Și n’ar fi fost oare mai demn ca cel puțin să tacă în această privință ? In fine nu e o culme să vorbești de bande pe acest timp de căldură, numai fiind-că a apărut decretul de convocare a colegiilor electorale, când încă nici o mișcare electorală nu s’a produs ? In privința violențelor știm un singur lucru : că în momentele cele mai liniștite, când nici chiar în Voința nu se semnalase un singur act de brutalitate, a apărut în Froința o provocare la luptă prin mijloace nelegale. Față cu o asemenea atitudine păcătoasă nu putem face altceva decât să recomandăm cu tot dinadinsul și oricui să citească Voința Națională. Ne-am permite chiar să rugăm pe comitetul electoral conservator să facă jertfa de a cumpăra un număr oarecare de exemplare de ale Voinței și de a le împărți gratis, și cei mai îndrăciți colectiviști s’ar vindeca, dacă și-ar citi regulat gazeta. -------------------— —— TELEGRAME Presa franceză despre arangjamentul cu Congo Paris, 15 August. Puținele ziare care comentează arangjamentul cu Statul Congo, mai cu seamă Figaro, Le Matin și Les Débats se declară foarte satisfăcute. Le Temps și La Liberté felicită în mod viu pe d. Hanotaux. Din Maroc Tanger, 15 August. Retragerea ministrului Ghamnet, partizan al amiciției Franței și Spaniei, este considerată ca sigură. Anarhist achitat Barcelona, 15 August. Juriul a achitat pe anarhistul Harra, urmărit pentru publicare de articole anarhiste. Cholera Maestricht, 15 August. Două cazuri noul de holeră și un deces, până acum au fost 28 decese. La Utrecht un deces. Londra, 15 August. Camera lorzilor a respins cu 294 voturi contra 30 bilul relativ la arendașii irlandezi. Sir Harcourt a declarat la Camera comunilor că speră să poată amâna Parlamentul, săptămâna viitoare. Din Parlamentul englez Londra, 15 August. In cursul desbaterilor asupra birului relativ la arendașii irlandezi, lord Salisbury a declarat că opoziția, ca și guvernul, dorește a fi indulgentă față cu arendașii, însă fără a viola drepturile celorl alte persoane. Datoria Camerii lorzilor este de a combate măsurile periculoase, când crede că s’a înșelat Camera comunelor când le-a adoptat. Această datorie trebuie îndeplinită, fără a se opri la întrebarea dacă, prin votul său, Camera lorzilor își prelungește sau nu existența Numai după acest discurs, bilul a fost respins cu aproape unanimitate. Execuția lui Caserio Lyon, 15 August Execuția lui Caserio se va face mâine dimineață. Datoria Greciei Berlin. 15 August Comitetul german pentru protecțiunea creditorilor greci a propus comitetelor francez și englez o nouă conferință a celor 3 comitete. Această conferință se va ține la Bruxelles. ------------------------♦--------------------- Depeșe telegrafice De când s’a fixat ziua manevrelor electorale, colectiviștii lucrează pe capete ca să ’și mobilizeze cadrele. S’au concentrat trepădușii, s’au chemat în activitate cei ce fuseseră lăsați în disponibilitate ca pedeapsă disciplinară pentru greșeli grave în contra onoarei, în fine s’au dat ordine să se prezinte la corp chiar cei reformați pentru purtare rea din obicinuință. La apelul nominal care s’a făcut ori în lagărul din Dealul Spirei s’a constatat că nu lipsesc decât cei cari se găsesc în vilegiatură la Tergșor și cei dosiți în străinătate. Acestora din urmă, conform ordinului de zi dat de șeful marelui Stat-major al ordiei, li s’a telegrafiat ca până în 24 de ceasuri să se afle musai, toți, pe la corpurile respective. Mi-a picat în mână copia câtor-va din aceste depeșî și le transcriu aci pentru cei cari vor voi să facă într’o zi istoria documentată a celor șeapte ani de foamete ai colectivităței. D. Gogu Cantacuzino, președintele Senatului....din Sibiu, a telegrafiat d-lui REIA Dimitrie Sturdza, prin prințesa Gorceacoff: «Resboiul declarat. Totul gata. Nu lipsesc decât muniții, arme și oameni. Victoria asigurată». D. Paladi, președintele provizoriu al comitetului electoral din capitală, a telegrafiat, la Viena, d-lui Fleva : «Vom învinge și fără tine, vino cel puțin de adună chipiurile». D. Manolache Culoglu, descendinte, în linie frântă, din Mihaiu Viteazul, a telegrafiat, la Ianina, d-lui M. Ferechide, coborâtor din Mircea cel bătrân : «Perioada electorală începută. Vino imediat cu pistolul. Flovi îți găsim noi». Nae Ulmeanu, poet și autor dramatic, a depeșat căpitanului Stănciulescu : „Unde este timpul cel de vitejie „Când furam cu toții ca înt’o Vlăsie!“ Cetățeanul Toboc, om simplu, dar cu bun simț, a telegrafiat d-lui Carada scurt și cuprinzător: «Trimite parale, murim foame». In fine, un geanachet din Ploești, necăjit de puținul interes ce arată alesul lor, d. Stoicescu, pentru campania ce s’a deschis, ’i-a trimis acest energic ultimatum : «Ori alegeri, ori plimbare. Cu amendouă nu se poate e scandal». Rică. --------- ♦----------------------- VINERI 5/17 AUGUST 1894 MUNCIURI ȘI INSERȚII litere petit pag. IV......................0,40 ..................... ....................... III ..... . 2,50 NI . .5. anuneiurile se primesc la Agenția—S Place de la Bourse și Administrația STRADA DOAMNEI, 23-Un exemplar 15 Bani Finanțele liberale si conservatoare După o lună de răspândire, financiarul de la Podul Turcului și-a adunat argumente ca să reînceapă, cu forțe noul campania în contra păcătoasei administrațiuni comunale, care a păgubit comuna cu 36 franci. Acest răgaz de o lună a dat colegului lui Zaharia două avantaje : întâia a lăsat în uitare tot ce nu-i convenea din polemica angajată, al douilea de a găsi argumente noui pentru susținerea păcătoșiei administrațiunei conservatoare, care a păgubit comuna cu 36 de franci. Dar tactica Voinței e tot atât de greșită cât sunt de proaste argumentele financiarului de la Podul Turcului. Tactica e greșită, căci, cu riscul de a plictisi pe cititori, vom recapitula toate undtele la care n’a răspuns ilustrul financiar, și anume: I. De ce a mințit Voința Națională susținând că în 86 și-a făcut împrumuturile provizorii cu 5 la sută, când în realitate le-a făcut cu 6 la sută. II. De ce a mințit când a spus că acele împrumuturi le-a făcut pentru trebuințe extraordinare, când în realitate a împrumutat 100.000 fr. pentru spese de cancelarie, repararea bufetului de la Ciș—megiu și o diurnă de 50 lei grăjdarului Largias. III. De ce a mințit când a spus că sunt dânșii dobânda împrumuturilor era plătibilă la finele fiecărui semestru, iar sub noi e la finele fie cărui trimestru, și de ce n’a răspuns la documentele ce i-am dat în această privință de la 27 iulie 1881, precum și de ce nu a luat notă că tocmai în ultimele noastre împrumuturi am stipulat ca dobânda să fie plătibilă semestrial . IV. De ce a mințit când a spus că ei nu faceau împrumuturi provizorii, atunci când noi am făcut un singur împrumut de 10 mii lei în 93 pentru trebuințe extraordinare, iar ei într’un an au făcut trei împrumuturi provizorii în sumă de vr’o 260 mii lei. V. De ce nu ne-au răspuns la acuzarea că nici nu-și încheiau socotelile și că au trimis cu toptanul, cu o singură adresă, socoteli pe trei ani ai lor. VI. Pentru ce n’au răspuns la îndemnul nostru de a se constitui o anchetă de către presa opozițiunii pentru a constata lipsa ce zice că există în casa comunei. Fiindcă provocăm pe Voința să ne dea toate aceste deslușiri, mai atingem 2 puncte din timpul administrațiunei lor, pe care asemenea am dori să nu le tălmăcească ca acte de merit pentru administrațiunea comunală liberală, afară dacă nu le vor explica prin marele lor argument care îi scoate din toate încurcăturile, cum că și aceste sunt consecințele gestiunii financiare a conservatorilor de acum 20 de ani. Iată aceste puncte: Am zis mai sus că administrațiunea lor nici nu-și încheia socotelile. Dar când se întâmpla să le încheie, le făceau așa de prost că nici Curtea de compturî nu pricepea conținutul lor. Așa, mai deunăzi, Curtea de compturî a trimes administrațiunii comunale socotelile încheiate pe un an din timpul colectiviștilor, cu rugăciunea de a le descurca, căci nu se poate pricepe nimic din ele. Altă cestiune. Fiindcă vorbim mai sus de împrumuturi, vrem să dovedim că aceste, pe vremea liberalilor, de multe ori nu erau justificate prin nimic ori prin neregula ce domnea in gestiunea lor financiară. Ca dovadă, reproducem următorul extras dintr’un raport din 1887 către consiliul comunal, raport iscălit de d-nii Socec, d-l Sergiu și Al. Vlădescu. Iată ce zice între altele raportul: • D-lor consilieri: «Suntem de părere că administrațiunea comunală trebue să se mărginească în cheltuielile prevăzute de budget, să nu facă nici o cheltuială înainte de a consulta fondul budgetar respectiv, să fie o regulă în toate cumpărările ce face de diferite materiale. Observând neîncetat budgetul și legea comptabilității și mărginindu-șî dorințele in limitele budgetare, administrațiunea noastră ar putea să evite în viitor noul cereri de credite». Prin urmare, cererile de credite erau datorate împregiurării că nu se observau toate aceste regule de bună administrațiune, împrumutul de 110 mii lei, care a provocat acest raport, a fost făcut numai entru lucrări angagiate peste alocațiunile vdgetare, lucru pedepsit de legea comptabilității. Să ne întoarcem acum la nouăle argumente ale financiarului de la Podul Turcului. Ultimul argument ce l’a găsit spre a ne strivi pentru că am păgubit comuna cu 36 lei, făcând un împrumut provizoriu cu 6 și jumătate la sută, este că două comune rurale au putut împrumuta, pe un termen destul de scurt, cu dobândă de 5 la sută de la casa de depuneri. Deosebirea între aceste împrumuturi e că ele nu sunt provizorii și plătibile oricând și că, în împrumutul provizoriu al comunei București, casa de depuneri fiind expusă a primi plata într’un moment când nu ’i-ar veni la socoteală, a cerut 6 și jumătate la sută. De altmintreli, cum am dovedit altă dată, aceeași dobândă a plătit o administrația comunală sunt liberali pentru împrumuturile ei provizorii. Dar este o nerușinare de a generaliza și de a zice că comuna împrumută cu 6 lun. la sută, când pentru împrumuturile ei consolidate — ca cel de 5 milioane și cel de 750 mii lei — nu plătește decât 5 la sută. In ce privește convențiunea făcută de liberali la 84, prin care se acordă Băncei naționale dreptul de a percepe ea impozitele comunei pentru plata cuponului. Voința găsește în adevăr mijlocul de a face din această convențiune rușinoasă un titlu de glorie pentru liberali. Explicațiunea e ușoară. Voința zice că convențiunea e o consecință a relei administrațiuni financiare comunale a conservatorilor de acum douăzeci de ani... Noi nu vedem pentru ce Voința mai caută alte argumente decât acesta pentru a răspunde la toate acuzările ce s’ar face administrațiunii liberale. Cu sistemul acesta, însă, am putea și noi să respingem, fără nici o osteneală, criticele financiarului de la Podul Turcului, explicând totul prin reaua administrațiune de 12 ani a partidului liberal. Din nenorocire, argumentul Voinței nu se potrivește cu cazul de care e vorba, căci împrumutul făcut de liberali s’a realizat la 1882 fără clauza rușinoasă a sechestrării impozitelor comunale, iar convențiunea de care vorbim s’a făcut în 1884—și nu vedem ce amestecau conservatorii în vremea de la 82 la 84. Să se noteze încă, că nu creditorilor pentru realizarea împrumutului din 82 s’a oferit acea garanție, ci, după ce s’a realizat împrumutul, s’a oferit rușinoasa chezășie Băncei naționale—care nu făcea decât să plătească cuponul—deoarece administrațiunea liberală nu-și făcea provizionul la timp. Și acum, ilustre financiar de la Podul Turcului, gândește-te bine la toate aceste, adună noul... argumente și la revedere peste o lună—căci mai curând n’o să ne răspunzi. ------------------------♦----------------------- Intre Turcia și Italia (Prin fir telegrafic) Constantinopole, 15 August Agenția din Constantinopole află din loc competent că guvernul turcesc respinge reproșul că a făcut în afacerea Catalani demersuri contrarii obiceiurilor diplomatice și că a întârziat a răspunde la întrebarea Italiei relativă la agrearea numirei noului ambasador. Poarta a primit această întrebare la 22 iunie și, uzând de dreptul ce are fiecare guvern de a se lumina pentru a putea să se pronunțe în cunoștință de cauză, a voit să examineze mai intâiu punctul de a ști dacă misiunea d-lui Catalani ar putea să dea rezultate favorabile. Í