Timpul, iulie 1895 (nr. 145-169)

1895-07-22 / nr. 162

No. 162 nimic despre așa ceva. E adevărat că mi­tropolitul Clement a fost primit de Țar în audiență mai lungă, dar nu puteți cere ca să comunicăm ziarelor conținutul acestei convorbiri. Nu e uzul într’un caz așa de delicat. Și împăratul Franz Joseph a pri­mit odată pe Stambulow și nu de mult pe Stoilow și nu s’a aflat ce au convorbit. Mai vorbirăm puțin despre Bulgaria și Rusia și îndreptai convorbirea asupra lui Stambulow. Abia pronunțasem numele a­­cesta, când d. Theodorow se schimbă cu desăvârșire. Avea probabil intenția să dea freți necazului său, dar se stăpâni și zise cu un gest disprețuitor: — Să­ lăsăm aceasta! De mortuis nil nisi bene. Dar trebue să spun că se face o mare nedreptate prințului și guvernu­lui nostru, făcându i responsabili de omo­­rîrea acestui șef de partid. Era de noto­rietate publică că Stambulov a fost foarte mult favorizat din partea aceasta. Stam­bulow nu a fost numai o figură ne­popu­lară, ci chiar urâtă și avea o vecinicâ frică de moarte. Guvernul a făcut tot ce a pu­tut pentru a împedica o justiție de fon­­d­are. Despre o favorizare a omorului din partea autorităților nici nu poate fi vorba Am întrebat apoi pe d. Theodorow dacă Stoilow se va menține în fruntea guver­nului. — De ce nu? răspunse el. Nu există nici un motiv pentru ca să demisioneze. Noi avem un guvern constituțional și nici prințul, nici Sobrania nu au dat veri un prilej pentru retragerea sa. Un alt redactor al ziarului Neue Freie Presse a intervievat pe mitropolitul C­e­­­ment după sosirea deputațiunei bulgare la Viena. După ce a căutat să explice că Bulgarii nu pot de­cât să aibă simpatii mari pen­tru Rusia, mitropolitul a adăugat : „ Fie­care guvern bulgar care ține seamă de dorințele poporului, trebue să facă politică rusofilă; dacă nu ar face-o, ar fi gonit mai curând sau mai târziu­ Prințul Ferdinand, care își iubește sincer noua sa patrie și pentru a cărei mărire e gata să facă ori­ce sacrificii, a înțeles de mult că Bulgaria nu poate exista fără Rusia. Cred că prințul a căutat să se îm­pace cu Rusia încă pe timpul lui Stam­bulov. Atunci nu se putea face aceasta, acum prințul Ferdinand știe însă prea bine ce are de făcut pentru a-­șî întări dinastia și a se împăca cu Rusia. Asupra întrebărei sub ce condițiuni s’ar admite la Petersburg recunoașterea prin­țului Ferdinand, mitropolitul a răspuns: — Dinastia Bulgariei trebue să fie or­todoxă; ea trebue să aibă aceeași credință ca poporul. Prințul Ferdinand o știe ca și noi. Și pentru că respectează voința po­porului și vrea să vază țara fericită, el știe ce datorează țărei. Suntem acum con­vinși că Bulgaria va avea o dinastie or­todoxă­, această e sigur, foarte sigur. A întrebat în urmă dacă scopul călătoriei, împăcarea cu Rusia, s’a îndeplinit și în ce condițiuni, mitropolitul răspunse ur­mătoarele : — Aducem din Rusia convingerea că împăcarea Rusiei cu Bulgaria e un fipr îndeplinit. Nu vă pot spune în ce con­­dițiunî. Eastern. ȘTIRILE ZILEI Ministerul instrucțiunei publice a pu­blicat în Monitorul Oficial de era avizul următor : Cu începutul anului școlar, la 1 Sep­­tembre 1891­, se deschide la Iași Liceul­­internat, rămânând actualul liceu numai pentru școlari externi. Această nouă școală instalată într’o clă­dire spațioasă și anume întocmită, înzes­trată cu tot materialul didactic reclamat de programa liceală clasică , cu un mobi­lier consiliat de cerințele igienice și didac­tice, este menită a experimenta, în cele mai bune condițiuni de isbândă, învăță­mântul liceal clasic numai cu elevi interni și a prezenta un model de școală in a­­cest fel. Atât pentru îngrijirea materială, cât și pentru partea educativă și instructivă a internilor, s’au luat măsuri ca acestei școale să nu ’i lipsească nimic din ce contribue la păstrarea și desvoltarea sănătatei fisice și morale, la vigoarea corpului și la îm­bogățirea minței. Alegerea corpului profesoral, asistat de pedagogi cu studii înalte din Franța, Ger­mania și Anglia, suma de exerciții cor­­porale și de îndeletniciri artistice, întreți­nerea în abundență și in curățenie prin mijloacele îndestulătoare acordate de bud­get. totul face să se spere că experiența acestui Liceu-antrenat va da rezultate mul­țumitoare. La acest liceu este loc pentru 300 șco­lari. Ministerul a hotărît ca 100 locuri să fie destinate la copiii silitori și săraci, cari au nevoie de asistența Statului pen­tru a merge cu distincțiune înainte la în­vățătură. Cele­ i’alte 200 locuri sunt rezer­vate pentru acei tineri ai căror părinți cu dare de mână voesc și pot să -i în­credințeze îngrijirea Statului. Plata anuală a unui școlar solvent este de 1.000 lei, răspunsă in două rate: 1r. Septembre și în Februarie. Cererile de locuri de solvenți se adre­sează ministerului cultelor și instrucțiune­­i publice. * Pentru ocuparea locurilor de interni (bursieri și solvenți), cari devin vacante cu începutul anului școlar 1895 96 la se­­m­inariile din Iași, Roman, Curtea de­ Ar­­geș și R.­Vâlcea, se va ține concurs la 1 Septembre 1895 pentru clasele a IV și I­Ia. Locuri vacante sunt: In seminarul cireniamin», din Iași, clasa a IV-a, 10 bursieri. In seminarul din Roman, clasa I-a, 41 bursieri și 7 solvenți. In seminarul din Curtea-de-Argeș, clasa I-a, 13 bursieri și 4 solvenți. In seminarul din R.­Vâlcea, clasa I-a, 27 bursieri și 6 solvenți * * * La 10 Octombre 1895 se va ține con­curs pentru ocuparea a 11 burse va­cante din școala normală superioară din București, și anume : 5 în diviziunea li­terară și 6 în diviziunea științifică. La școala normală superioară din Iași se află ș­apte burse vacante, și, anume: două la matematice, două la științele na­turale, două la istorie și filologie și una la științele fizico-chimice. Concursul se va ține în ziua de 1 Octombre în localul Universităței din Iași. La 1 Octombre 1895 se va ține con­curs, în palatul Universităței din Bucu­rești, pentru ocuparea a 13 burse vacante din internatul facultăței de teologie. * * * Consiliul comunei rurale Mierlești, din județul Olt, a fost disolvat numindu-se membri în comisiunea interimară domnii Gheorghe Ion Popa, Vasile Ionescu și Ma­rin Cărunta.* * * A fost numit definitiv la catedra sa, conform art. 364 din legea instrucțiunei publice, d. Ioan Bogdan, profesor de lim­­bele slavice la facultatea de litere și filo­­sofie de la Universitatea din București. * * * D. dr. .Mihail Minculescu, actual medic la plășile Ocolu-Vulcan și Tism­ana, din județul Tulcea, a fost însărcinat și cu ser­viciul de medic la jumătate din plasa Sulina, acel județ. * * * D. doctorand în medicină G. Ioachi­­mescu, actual oficiant sanitar la punctul Chilia-Vechie, din județul Tulcea, a fost permutat în asemenea calitate la punctul "’-tu George, însărcinat provizoriu și cu îndeplinirea serviciului medical în jumă­tate din plasa Sulina, acel județ, in locul d-lui doctorand Victor Crăsescu, care se va chema în altă funcțiune. * * PM STRMMATATE Polit. Correspondent află că baronul Calice, care s’a întors de puțin timp la Constantinople, a fost atins de o boală gastrică. Este multă speranță că se va însănătoși în curând. * * * Din Paris. S’au schimbat telegrame foarte cordiale între d. Felix Faure, președintele repu­blicei și regele Greciei cu ocazia sosirei acestui din urmă la Aix-les-Bains. * * * SULrifaÜ Un ofițer se prezintă la un bancher. — Să'mi mai împrumuți jooo de lei, se roagă el — Dacă 'ți mai împrumut și banii a­­ceștia, răspunse bancherul, vei avea să­ mi dai deja jumătate din mâna fetei mele ! Moș­ Neagu. DIN STRĂINĂTATE Mișcarea macedoneană, o depeșe din Sofia, trimisă ziarelor din Ungaria cu data de 29 Iulie st. n , anunță că o ceată de vre­o patru mii de oameni au cutreerat stradele orașului purtând îna­intea lor portrete celor trei ofițeri bulgari căzuți în Macedonia. Ceata a pornit cu alaia mare cutreerând mai multe strade și cântând cântece pa­triotice, slăvind libertatea și amintind cu entuziasm răscoala din Macedonia. Cunoscutul aderent al familiei Karave­­lov, și însuflețite demagog, Chitanciev, a ținut un discurs înaintea palatului prin­cipelui, spunând următoarele : «Libertatea pretinde jertfe. Bulgarii sunt gata să aducă aceste jertfe în ori­ce moment, dacă libertatea o va cere. Și atunci nimeni nu va fi în stare să oprească revoluția, nimeni nu va putea sta­ în calea noastră, iar noi toți murim cu plăcere și cu dor pentru libertatea Macedoniei». In întreg decursul demonstrației, ceata striga in gura mare : « Trăiască revoluția . La procesiune au luat parte și mai mulți ofițeri bulgari, purtând bandă neagră la braț. Tot cu data de 29 iulie se depășează acelorași ziare din Belgrad, că întâmplă­rile zilelor din urmă din Macedonia sunt considerate în Serbia ca lucruri anormale.Se crede de altă parte că evenimentele din Macedonia vor influența chiar și asu­­pra guvernului Stoilow, căci guvernul a­­cesta va ajunge în poziție de a nu se mai putea ține. Se ivesc temeri serioase că desvoltarea afacerilor din Bulgaria periclitează in mod serios pacea întregei Peninsule­ Balcanice și ast­fel și Serbia va fi silită să ia parte la Încurcăturile acestea. TIMPUL 22 IULIE pagini străine I> II V RUH — Așa de râü dispusă și de capricioa­­să ca astăzi n’a fost Suleika nici­odată, se gândea bătrâna Haisa. Cel puțin de zece­ ori mi-a dat astăzi porunci contra­zicătoare și pe lângă toată silința și pe lângă toată atențiunea mea, am auzit nu­mai vorbe mânioase și de mustrare. Dar nu-i iau în nume de rău­ acest caprițifl, — își zise mai departe Haișa, măcinând cafeaua. O așa fată tânără plină de viață să fie măritată cu un bătrân, care ’i-ar putea fi tată ! Un om, care toată ziua își înjură și-șî bate servitorii, a cărui în­treagă activitate constă în somn, mâncare, băutură și fumat ! E pare minune că draga mea Suleika e­rau dispusă și capricioasă ? Nu ! nu trebue deci să mă supăr pe ea. Haișa turna cafeaua măcinată în apă fierbinte, puse zahar, apoi o turna in­­tr’o ceașcă de argint și se duse cu ea în camera stăpânei sale. Această cameră nu era mai mare ca de patru metri pătrați. Două ferestre cu zăbrele de lemn permi­­teau privirea către stradă, impedicau însă pe curioși de a privi înăuntru. De-a lun­­gul peretului se afla un divan vărgat, pe jos era întins un covor pestriț, iar pe masă se aflau mai multe lucruri femeești. Un pat și o sobă complectau mobilieiul ha­remului. Suleika sta la fereastră, răzimându-șî fruntea arzătoare de geam. La zgomotul ce-i făcu ușa deschizându-se, se întoarse repede. Suleika avea acum cam șeapte­spre­­zece ani; figura ei era învălită cu totul într'o haină largă. Că Suleika era fru­moasă se vedea la prima privire. Pe fața ei încântătoare se vedeau urmele plânsului. — Ce vrei Haișa ? strigă ea servitoa­rei. Ți-am spus să mă lași singură ! — Scumpa mea stăpână, îți aduc ca­feaua pe care ai cerut-o, răspunse Haișa cu timiditate. — Nu mi trebue cafea, lasă-mă în pace, răspunse Suleika isbind cu piciorul în pă­mânt, dar când văzu că bătrâna servi­toare începu să plângă, ’i se muta cu totul necazul. — Haișa, scumpa mea Haișa, nu te supăra, zise ea plângând, sunt atât de nenorocită. Haișa puse ceașca jos, lua într’o mână capul Suleikei și sărutându-i cu îngrijire fruntea, zise: —• Suleika, trandafirul meu frumos, ce ai? Spune-mî, ce te face să fii nenorocită? Tu știi bine că ’mi dau viața pentr­u tine, numai să nu te văd s­ferindă ! — Mă întrebi ce mă face nenorocită? Toate, toate, ași voi să mă duc de aici acasă pentru ca să pot cânta și juca cu fetele. Ași vrea să fiu liberă să scap­i acest om, care m’a răpit și m’a închis aici!.. . Dar, draga mea, voi să zică Haișa, dar fu întreruptă de sunetele unei muzici din depărtare. Suleika alerga îndată la fereastră, deschise un geam mic și plivi curioasă pe stradă Haisa se mulțumi să privească printre zăbrelele celei­l’alte ier­t re. Cu muzica în frunte un regiment uri­c intrâ în micul orășel din Bosnia.aus- Suleika ascultă cu plăcere muzica ce se apropia, cu o curiozitate febrilă își încorda ochii pentru ca să vadă priveliștea In frunte venea muzica cântând. Inima Su­leikei bătea cu putere. Această m­zică era u mu­t mai frumoasă de­cât cea turcească. . După muzică venea călare un băi­at, a cărui uniformă scânteia de aur, apoi soldații, toți tineri și voinici. Suleica pri­vea, abea ținându-și răsuflarea, ea ș­tia că geamul e deschis, că era pri­n urmare în pr­­ejdie de a fi văzută. De­odată se re­trase de la fereastră. Cu sânul svârnind, cu obrajii roșii căzu pe divan. Lepădase pantofii brodați cu aur, așa încât eșiră la iveală două piciorușe încântătoare. — L’ai văzut ? întrebă ea după câtă­va vreme pe Haișa. — Da, pe un tânăr ofițer cu mustața neagră. M am speriat și eu, de­oare­ce trebue să te fi zărit, căci privind în sus, sarise și salută cu sabia. Așa salută ofițerii, încheia Haișa. Suleika devenea din zi în zi mai tristă. Ea nu dormea noaptea; in tot momentul se gândea la frumosul ofițer. Ore întregi pândea la fereastră, sperând că are să­­ va­d. Și u­n zadarnic. Ofițer d trecea des pe acolo, tot­dea­una u­itându-se o fereastră. Tânărului aventurier ’i-a plăcut fața Suleikei, așa încât dorea să aibă c­u ea o întrevedere. In local­tatea aceasta, I­i i se urîse ci totul, cum ar fi dorit el să pe­treacă în brațele frumoasei Turcoaice... într’o seară — era cam întunerec, — se întâlni cu o figură travestită. Aceasta Ii dete un pachet: — Aici e o haină, îmbracă o și vino peste o oră la arborele cel mare din vale. Figura aceasta era Haișa. Ea nu putea să vadă­­­e iubita ei suferind. într’o zi zi de către Suleika: — Bărbatul tän e la moșie, de unde nu va veni de­cât după patru­spre­zece zile. Iți voi aduce pe frumosul ofițer. Allah te va ierta, căci nu te voia lăsa să mori. La început Suleika nu voia să admită aceasta, dar în sfârșit ceda stăruin­elor Hainei Primejdie nu era,­­­ăci Emin, bărbatul, nu era acasă. Cu inima palpita dă aștepta în camera e . Pe cap avea un fes împodobit cu flori și mărgăritar , iar haina ei era frumoasă ca de mireasă. Ast­fel imp­dobită, aștep­a pe alesul inimei sale Pași ușori se auziră, ușa se descinse și o figură travestită intra în că­ntru. Era tâ­nărul ofițer. Regül Emin se întorsese și se bucura foarte mult că soția sa a dev­nit mai veselă și mai sănătoasă Nu­­ mai necăjea cu capriciile ei. Em­n era, firește, mu­țumit, deși nu-și putea explica cauza acestei schim­bări. Va fi făcut cunoștință cu femeile de p­e aici, și când femeile se pun a vorbă sunt fericite. — Suleika, zise el într’o zi, treb­e să mă duc iarăși o moșie, unde voia sta vre-o 4—5 zile. Suleika îi sărută mâ­n, zicând că aș­teaptă cu dor întoarcerea sa. Emin își aprinse ciubucul, încăleca și pleca la pas. Părăul umflat de ploae rup­sese podul, de aceea Emin își întoarse calul și pleca către casă, zicendu-și că a doua zi va pune să repare podul. Acum se va culca așa de încetișor ca să nu audă Su­leika. De ce să știe ea că­­ s’a întors ? Poate ar fi cerut să­­ spună o poveste lungă și pe­tru aceasta begul n’avea chei acum, înaintea ușei Suleikei se poticni. Iacă niște pantofi, zise el pipăindu-i cu mâ­n , cum vin ei aici ? Tocmai voia să intre în odaia Suleikei, dar se gândi că pantofii puteau să fie ai unei femei străine, ca e­a intr’un motiv oare­care a fost silită să înoptez la Suleika. In acest caz pantofii de afară interzic intrarea în harem El intra în camera sa, c­are era veci­n cu haremul și se întinse pe d­ivan ca să doarmă. Somnul îi fu neliniștit. 11 tulburați da­­r averile de la moșie și prezența panto­filor. Fel de fel de bănueți îi treceau prin minte. Atunci auzi vocea Suleihei și apoi o altă voce.. Turburat de mânie, Emin sări de pe divan, smulse din perete hangerul și nă­văli in camera ei. — Allah eliber... La Illah il V Allah­­ răsună vocea Muezinului, care chiema pe credincioși la rugăciune, ca să mulțu­mească lui D-zeu că au petrecut o noapte in pace. In aceeași zi un Turc se anunță la co­mandantul militar al pieței. — Astă noapte am ucis un ofițer în casa mea. Porunciți să se ridice cadavrul. ÎNTÂMPLĂRI Sinucidere. — In ziua de 17 Maiű a. e., fata Maria Iacob, în vârstă de 15 ani, fiica lui Sandu ți a Rucsandei Iacob, din cătuna Lungociu, comuna Fundeni, județul Tecuciu, in urma certei avută cu mama sa, dispărând din casa părintească, ’i s’a găsit cadavrul de către un locuitor ce voia a da la pețte, în ziua de 5 Iulie a. e., orele 11 a. m., în riul Siret, în dreptul cătunei Lungociu, ți a fost recunoscută de părinții ei, cari, la cercetă­rile făcute, au declarat că nu au nici o bă­nuială asupra morței, stabilindu-se că însuți dânsa ți-a cauzat moartea prin aruncarea în valurile acelui rân, în momente de furie și disperare, provocată de aspra dojană ce ’i se făcuse de mama sa. Cadavrul fiind în putrefacție, s’a autorizat înmormântarea. Victimele unui lup. — In noaptea de 5 Iulie a. e., a intrat în armanu­ d-lui aren­­daț B. Maltezeanu, din comuna Stelnica, ju­dețul Ialomița, un lup care a omorît 4 câini și 2 oi. Acest lup a fost împuțcat în pădurea Roțu, din cuprinsul comunei Dudețti, presupunân­­du-se a fi fost turbat, înecați.­In ziua de 3 Iulie a. c., s’a înecat în iazul de pe moții Ș­trănești, jude­țul Vasluiu, un individ Gheorghe, al li Va­sile a Tudorei, de loc din comuna Dolhețti, județul Falciu, care venise la munca câm­pului. — In dimineața de 5 Iulie a. c., la co­muna Gura­ Boului, județul Olt, s’a găsit moartă, într’un heleșteu, fata Ținea Radu Popescu, care, de mai mult timp suferind de epilepsie și pelagră, perduse facultățile mintale. — In ziua de 7 Iulie a. c., pe la orele 4 a. m., căzând ploaie torențială asupra cătunei Valea-Boului, din comuna Onceștî, județul Tecuciu, locuitorul Constantin H. Păvăluță, în vârstă de 55 ani, agricultor, din acea co­mună, care se afla pe câmp la secetă, voind să treacă o rîpă care trece prin sat, spre a se duce acasă, a fost luat de torentul apei, fiind s­igur, iar după încetarea ploiei, cam pe la orele 6 p. m., tot în acea zi, s’a gă­sit cadavrul numitului aruncat de apă pe țesut din vale. El era necăsătorit ți cam idiot, trăia la un loc cu un frate al sau, tot necăsătorit ți cam în aceeați stare mintală. — În ziua de 9 Iulie a. c., fata Nicolae Țuțuianu, în etate de 16 ani, Maria din comuna Țăndărei, județul Ialomița, ducân­­du-se să se scalde în riul Ialomița, ți ne­­țtiind să înoate, s’a înecat. Cadavrul s’a găsit. — In ziua de 1I Iunie a. c., copila Lita, fiica femeei Ținea Văduva, din comuna Axin­­tele, județul Ialomița, în etate de 6 ani și jumătate, scăldându-se în rîul Ialomița, s’a înecat. Mort din bătae.—In ziua de 7 Iulie a. m. , individul Selamet Murtaza, bătând crunt pe locuitorul Abrachim Ismail din Medgidia, județul Constanța, acesta a fost trimis în 1895 căutarea spit­alului județean din Cernavoda, iar culpabilul a fost înaintat parchetului împreună cu actele dresate. La 9 Iulie pacientul, refuzând să mai stea^*­­*9 în spital, s’a reîntors la Medgidia, unde, în ziua de 13 Iulie, pe la orele 6 p. m., a în­cetat din viață. Culpabilul, care în ac­st in­terval fusese pus în libertate de către par­chet, a dispărut. Se crede a fi luat drumul spre Constanța sau Baeram-Dede. Parchetul a fost din nou sezisat. ........ ....­...................♦...- -----------------------­ FElK­ TJRIJMil Înălțimea norilor. — Conferința me­teorologică ținută în anul 1891 la Mün­chen a decis ca să se constate înălțimea­­ norilor in 20 de locuri. Observația în de­curs de un an întreg dă rezultatele ur­mătoare : înălțimea cea mai mare o au norii așa numiți: cirrus sau în limbaj comun mie­lușei. Aceștia se înalță vara până 14.930 m, iarna până la 11.560 m., înălțimea mijlocie este cam de 9923 m. Norii numiți cumuli ajung vara la maximul înălțimea de 3582 m , iarna de 2690 m. Alte feluri de nori se schimbă de la înălțimea de 120 până la 12.000 m. Sunt însă nori cari se ridică și plutesc la o înălțime nespus mai mare ca cele precedente. Aceștia sunt norii cari se văd la apusul soarelui sau înainte de răsăritul lui în admirabila culoare roșietică. Unii dintre aceștia ajung și înălțimea de 130 mii m., peste suprafața apei și profesorul Mohn a definit înălțimea unui ast­fel de nor, în anul 1892, cu 132.000 m. Aceasta face de 8 ori cât înălțimea celui mai mare­­ munte «Mont Everest» din Himalaia. Aceste măsuri ne dovedesc și că stratul­­ de aer, ce înconjoară pământul, treb­e să fie cu mult mai gros de 12 mile, cum se credea până acum. -------------------------------------------------------------­ DIN TOATA LUMEA — O mică statistică. Guvernul Statelor­ Unite din America de Nord a publicat nu de mult o statistică, din care ne putem face o ideiă despre lă­țirea mișcării ți succesele femeilor din acel continent. Statistica se ••.■mpartă la anul 1890 în raport cu anul 1870 cu privire la fe­meile ce au o ocupațiune independentă. Din această comparațiune rees pentru America de Nord cifrele urmatoare: Numerile aceștia învederează că lumea nouă întrece lumea veche in toate privințele. 1 1870 1890 Artiste d­ram­­lice............. 692 3,949 Archi­trete........................... 1­22 Pictore ți scuptore .... 412 1,­810 Poete................................ 159 2,725 Preotese........................... 67­1,235 Dentiste........................... 24 337 Inginere .................................. — 127 Ziariste................................ 34 888 Avocate............................ 5 208 Muzicante........................... 5,755 34,518 Amploiate............................ 414 4,875 Dactore în medicină . . . 527 4, 555 Directoare de teatru . . . 100 634 Comptabile......................................— 27 777 Scriitoare............................ 8,016 64’,048 Stenografiste și culegatoare de litere.................. 7­21,185 LITERE-ARTE-ȘTIINȚE Moș Teacă, ziarul spiritualului nostru confrate Anton Bacalbașa, a ajuns acuma la a­rul 19. Numărul acesta a apărut azi. Materia­­ bogată și aleasă îl face foarte prețuit. Ne facem o plăcere a-1 recomanda cititorilor noștri. ------------------------------------------------------------­ MUZICA SI TEATRU Aseară, în grădina teatrului Dacia, a avut loc a doua reprezentație a trupei de subt direcțiunea d-lui Vlădicescu. E de prisos să mai vorbim de calitățile superioare ale acestui artist emerit; scopul nostru, scriind aceste rânduri, este să în­demnăm pe iubitorii de distracții agreabile și instructive ca să asiste la aceste repre­zentații. Pentru Sâmbătă sunt anunțate două frumoase comedii: Vraja de iubire și Ulița Lunei. ------------------------------------------------------------­ Buletin War, comercial și apel Telegraf și telefon în Bulgaria.­ O telegramă din Sofia ne anunță următoarele: Linia telefonică Sofia-Rusciuk este gata și va începe să funcționeze de la 1 (13) August. Există proiectul de a cere legă­tura cu București. S-a încheiat un acord cu Serbia pentru introducerea serviciului mandatelor poștale și pentru crearea unei linii telegrafice di­recte între Sofia și Belgrad, care va func­ționa chiar de la 1 (13) August. Se va sta­bili de asemenea o linie telefonică între aceste două orașe , însă ea nu va fi inau­gurată inainte de 1 Ianuarie 1896.

Next