Timpul, ianuarie 1897 (nr. 1-23)

1897-01-28 / nr. 21

ANUL AL NOUA­SPRE­ZECELEA — No. 21 EDIȚIA A TREIA UN NUME FMO BANI­A­R 0 NIȘTEIM TELE In­­ară pe un an.........................................30 lei » pe 6 luni.........................................18 lei » pe 3 luni ....................10 lei Pentru streinătate, un an.........................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20­8. numérul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul ffioman 7-8 CEARTA Cu fizicu] de a ne repeta, nu pu­tem nici astă­zi zice alt­ceva, vor­bind de situația noastră politică, de­cât că zăpăceala crește din zi în zi. Nu e vina noastră, de altmintre­lea, dacă cântăm același cântec de­ o vreme încoace, ci a acelora cari fi­ind în capul afacerilor publice, ne si­lesc a constata nemernicia lor. Este astă­zi neîndoios că avem două guverne, unul pe față, altul o­­cult. Nu e vorbă, cel pe față ar da mult pentru ca să se emancipeze de tutela pe care cel ocult pretinde să o exercite, dar nu poate. Această luptă ascunsă dă loc la hărțueli zilnice, la intrigi cari se țes dintr’o parte și din alta, în fine, la o situațiune absolut anormală care paralizează mersul afacerilor publice. Vinerea trecută era vorba ca să se stabilească o înțelegere între am­bele fracțiuni ale majorității pe baza unei remanieri ministeriale în sensul sturdzist. Dar, tot ce era fixat Vi­neri s’a stricat Sâmbătă, din cauza pretențiunilor prea mari ale Ocultei și astă­zi încurcătura este aceiași. Ruptura între stardziști și aurelianiști este tot atât de complectă ca înain­tea negocierilor ; ambele grupuri țin întruniri intime în care se fac pla­nuri de bătălie, se urzesc comploturi și mici infamii, pare că ar fi două ta­bere dușmane care ar reprezintă par­tide politice /diametral opuse. Mai mult încă , cearta fratricidă între gru­pările guvernamentale este mult mai crâncenă de­cât ar fi lupta între niște adevărați adversari politici; în ori­ce caz, ea este" rǎu­facatoare nu numai pentru partidul liberal, ci mai ales pentru țara întreagă, pe când lupta politică între partide este de esență constituțională și dătătoare de viață. Care poate fi soluțiunea acestei crize latente de care dorește regi­mul liberal. Se presupunem că pentru mo­ment se va restabili o înțelegere, că din cauza instinctului de conservare ambele tabere își vor face concesiuni reciproce și vor izbuti să înjghebeze o a treia formațiune ministerială. O asemenea soluțiune va avea oare sorți de a pune capăt discordiei și a îndemna partidul de la putere spre o lucrare serioasă și spornică ? Suntem convinși că nu ; și iată pentru ce : Regimul liberal nu posede elemen­tele neapărat necesare unui partid de guvernământ care are pretențiunea de a da un guvern stabil și capabil de a lucra la propășirea țarei. El a dovedit că este mai mult o­­ asociațiune de interese, un sindicat politic. In opozițiune, când era vorba de a cuceri puterea, când nu aveau răs­pundere și puteau să-și făurească arme de luptă prin ori­ce mijloace, libe­ralii erau organizați, dar organizarea lor era numai negativă adică menită a distruge. In aceste condițiuni ,i-a surprins aducerea lor la putere. O dată a­­junși, interesele au început a se ciocni, sindicatul s’a desființat sau s’a îm­părțit în mai multe tabere care n’au între ele nici o altă legătură. Șefia d-lui Sturdza, care fusese primită în opozițiune, s’a dovedit că nu era izvorîtă din acea autoritate morală care singură dă șefului unui partid o greutate covârșitoare și îl pune în pozițiune, în împrejurări critice, de a aplana greutățile unei situațiuni. Astă­zi se știe că liberalii n’au șef autorizat. Cel puțin dacă ar avea un stat­­major de bărbați politici cari s’ar prezenta cu un bagagiu de idei, dacă partidul liberal, nevoind sau nepu­tând fi condus de un om, ar fi Ka­rim condus de un program de idei! Și acest element constitutiv și in­dispensabil al ori­cărui partid de gu­vernământ lipsește adversarilor noștri. Nu e clar de mirat că certurile intestine se perpetuă în rîndurile lor și devin o boală endemică. Ori­care ar fi soluțiunea ce se va da crizei actuale, fie întoarcerea la putere a d-lui Sturdza, fie conti­nuarea guvernului actual sau o altă formațiune mixtă menită a împăca ambele tabere concurente, râul de căpetenie care roade regimul liberal va persista. Și această stare de lucruri devine și mai îngrijitoare față cu evenimen­tele externe ce se pregătesc și a ști­rilor din în ce mai alarmante cari sosesc din Orient. Țara este în drept să ceară ca în împrejurări atât de grave, cârma Sta­tului să fie într’o mâna destoinică și autorizată, care să poată înfrunta valurile ce vor fi poate ridicate mâi­ne de o furtună europeană. ----------------------minț*---------------------­ TELEGRAM­E Chestia egipteană Londra, 6 Februarie. Se anunță din Caii Agenției Reuter că gu­vernul egiptean a răspuns la reclam­ațiunile Franței și Rusiei că, primind oferta Englitezei de a’î avansa o oare­care sumă în compt cu­rent crede că n’a lipsit obligațiunilor sale in­ternaționale pe cari le respectă cu cea mai mare grijă. Germania și Rusia Berlini, 6 Februarie. Imperatul a primit la am­iezi pe d. Martens consilier intim rus și pe colonelul Napokos­­chitzki în audiență de concediu.,, i fb­ețuri Copenhaga] 6 Februarie. Porturile Aalborg, Randers și Kilding sunt închise de ghețuri­ « Ciuntă Paris, 6 Februarie. Consiliul de miniștrii a interzis debarcarea în porturile franceze a mărfurilor provenind din diferite localități din India atinse de ciumă. Constantinopol­­ă. Februarie O Indiană a murit, având simpt­oame sus­pecte, la Basra, pe un steamer provenind din Ka­­rase ; un alt bolnav de pe același steamer a fost pus în carantină. La Kamarah pe bordul unui steamer un A­­rab atins de o boală suspectă a fost Lolat. Petersburg. 7 Februarie. Ciuma a isbucnit la Kandahar. Guvernul rus protejează granița cu un cordon militar. Reformele pentru Cuba Madrid, 7 Februarie D. Canovas, intervievat, a declarat că va a­­plica cu realitate reformele în insula Cuba ; el nu va aștepta pacificarea desăvârșită a insulei pentru aceasta ; îl va fi de ajuns numai ca răs­coala să scadă. Este convins că resbelul va a­­vea un rezultat favorabil. franța și China Paris. 7 Februarie. Misiunea franceză constituită, în urma unei înțelegeri, între Franța și China, pentru a lua direcțiunea arsenalului din Fuciu, se va îm­barca la Marsilia la 14 Februarie.­­ Greva din Hamburg / Greva s’a terminat.Hamburg, 6 Februarie. Hamburg, 7 Februarie. La Atena s’a produs o bătaie provocată de mai mulți lucrători nemulțumiți de modul cum s’a terminat greva. Poliția a intervenit; sunt mulți răniți printre cari trei agenți de poliție. S’au făcut mai multe arestări. ----------------------Kt«*«*---------------------­ Așteaptă, murgule... d. D. C. Exarcu: Rog pe ministru de interne să’mi respunză ce s’au fă­cut banii adunați pentru monumentele lui Ion Bră­­tianu și Pake Protopo­­pescu. D. ministru Lascar: Ches­tia aceasta privește pe d. Dim. Sturdza și d-sa e e dator să răspunză. D. Dim. Sturdza: Voi răspunde, după ce va răs­punde d. ministru Lascar. (Ședința Senatului de la 25 cor). Ați înțeles ? Noi am înțeles perfect , nu se poate da de urma banilor. Anul trecut, în prima învălmășeală ce s’a produs între colectiviștii cari se numesc azi liberali-democrați, și colec­tiviștii cari continuă a se întitula na­­ționali-liberali, un tiner deputat rupt din tulpina unanimității parlamentare ,și-a permis să apostrofeze guvernul cu în­trebarea indiscretă : — Ce ați făcut cu banii strânși pen­ MARȚI 28 IANUARIE (9 F­RIE) 1897 UN NUME FMIO BANI ANUUCIUR! ȘI I^SERJI! Linia 30 litere petit pag. IV...................0,40 Reclame..................... » III........................2,50 » ...................... » II.................... . 5 — In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas. 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Estorian 7-8 tru monumentul nemuritorului Ion C. Brătianu ? Și pe când pereții Camerei în care ședeau numai descendenți și admiratori ai regretatului părinte al colectivității repercutau ecoul unor șoapte perfide : «Alegeri! Alegeri!» — se ridică de pe banca ministerială figura întunecoasă a amicului cel mai devotat al marelui ce­tățean fără statue și strigă cu emfază : — Banii pentru monumentul lui Bră­tianu? Sunteți niște calomniatori! Su­mele sunt depuse pe*" numele meu, la Banca Națională, și desfid pe vezi­ cine să’mi dovedească contrariul ! Camera, uimită de atâta curagiu, a aplaudat pe casierul monumentului care devenise și casierul țării și furia colec­tivității era mai mai să se deslănțu­­iască de fapt pe capul bietului in­discret. Și a reintrat în tăcere chestia monu­mentului, pentru că toată lumea se aș­tepta să vază la primăvară, pe o piață publică a Capitalei, figura în marmoră a lui Ion C. Brătianu sau... măcar re­­cepția Băncii Naționale. A trecut însă primăvara, a trecut și vara, a venit toamna și ne-a părăsit și ea pentru a face loc iernei. Și... se pre­gătește și iarna să se ducă, dar monu­ment ioc! Atunci, tot indiscretele ramure rupte de pe arborele partidului național-libe­­ral au început să se miște de adierea vântului primăvăratec și au desgropat din zăpadă chestia monumentului. Și, ca să nu mai pățească cu rândul trecut, li­beralii-democrați au recurs la sistemul american al cercetărilor la fața locului și s’au dus la Banca Națională. — Mă iertați, adeverat să fie că po­sedați în cușca..., mă iertați, în boltele d-v. suma adunată pentru monumentul nemuritorului ? — In registrele noastre nu există con­turi abstracte. Banii se depun, când se depun, pe numele unei persoane reale. — Atunci, mă iertați, există vr’un fond pe numele d-lui Gr. Cantacuzino, casie­rul monumentului? —­­ Banca noastră i­u tlistăinuește se­cretele depunătorilor. Ați înțeles ? Noi am înțeles : nu se poate da de urma banilor. Cearta e în familia liberală. Pentru noi prezintă numai un interes moral : să se vază câtă pietate practică colecti­viștii pentru cel ce a dat viață și altă dată și lustru partidului lor. Și liberalii să aștepte până o vorbi d. Vasile Lascar, care așteaptă să vor­bească d. Dim. Sturdza, care așteaptă să vorbească d. Vasile Lascar. Ca to­ țărei o ast­fel de reformă, care e dis­cursul vre­ unuia din fruntașii noștri în care să se fi enunțat această re­formă, care e articolul din Timpul, organul oficios al partidului, care să fi propus modificarea Constituției ? Ceva mai mult: L'Indépendance Roumaine, începând o serie de articole prin care tinde la o modificare a Constituției, d. G. Em. Lahovari a luat precauțiunea de a se retrage mai intenn din comitetul diriginte al partidului și a publicat cu această ocazie scrisoarea adresată d-lui Lascar Catargiu, prin care precizează destul de bine că se retrage tocmai fiind­că nu vrea să solidarizeze partidul con­servator cu ideile pe care le susține. Dar vom reveni asupra acestei ches­tiuni și vom arăta pentru ce suntem in contra revizuirii Constituției. --------------------------------------------------­----------------------*#*58*®----------------------­ Fantazia Confraților Confrații de la Dreptatea se dedau la niște conjecturi cam riscate cu pri­vire la niște pretinse neînțelegeri în sînul partidului conservator. Ca să dovedească aceste neînțele­geri amabilii confrați argumentează ast­fel: Cu ocazia alegerilor de la Botoșani conservatorii au expulzat cu forța pe junimiști din clubul conservator etc... Junimiștii au­ contribuit la căderea d lui Panu și conservatorii la căderea d-lui Carp. Și mai la vale . Pricina rupture­ dintre junimiști și conser­vatori, este deci după discursul d-lui Carp, că cei dintâiu vor să păstreze Constituția așa cum este, iar cei din urmă să o suprime sau să o modifice în sensul restrângerei libertăților publice. La prima parte a insinuărilor Drep­tății răspundem că nu intră în obi­­biceiurile conservatorilor a se trata ca niște colectiviști și că prin urmare e cu totul fantastică știrea expulzării junimiștilor din club, fie cu forța, fie chiar fără forță. Cu atât mai puțin poate fi vorba de aceasta, cu cât toți conservatorii din Botoșani au votat pe ambii candidați conservatori, după cum a afirmat-o zilele trecute Era Nouă. Cine a contribuit la căderea d-lor Carp și Panu nu e altul de­cât tot acela care a contribuit și la reu­șita d-lui Sectiaris la Galați: guver­nul. In ce privește intențiunea ce ne atribue Dreptatea că vrem să modi­ficăm Constituția in sensul restrân­gerii libertăților publice, am fi în drept s’o întrebăm ce o îndreptățește să afirme lucrul acesta? Un partid politic, când vrea să în­scrie în programul său un punct așa de important o face pe față, iar nu pe ascuns. Or, care e manifestul par­tidului conservator prin care anunță Răscoala din Creta — Prin fir telegrafic — Paris, 6 Februarie Se anunță din Atena Agenției Ha­vas că trei sferturi din cartierul creștin au fost incendiate; numeroase familii creștine s-au refugiat pe bor­dul corăbiilor de resbel străine. Nu­mărul victimelor se urcă la 300. Circulă știrea că musulmanii vor ataca pe marinarii francezi debar­cați pentru a proteje biserica și școa­­lele catolice. La Rétim­no, 3000 de Turci blo­chează palatul guvernatorul­ui și cer revocarea sa. S-a interzis familiilor musulmane de a pleca. Atena. 6 Februarie Camera deputaților. D. Delyannis, președinte al consiliului de miniștri, anunță trimiterea a 5 corăbii de res­­bel la Canea (aplause). Paris. 6 Februarie D. Hanotaux a comunicat consiliului de miniștrii că la Canea s’a angajat o luptă foarte vie intre musulmani și creștini. O parte a orașului a fost incendiată. Consulul francez și co­mandantul stațiunei navale franceze, au debarcat marinari de ai flotei, cari, cu concursul marinarilor aparținând celor­l­alte puteri, au lucrat la stin­gerea incendiului. Naționalii și prote­­giații francezi s’au refugiat la con­sulat. Sute de persoane s’au imbarcat pe bastimentele în radă. Atena, 6 Februarie. Corabia de resbel austro-ungară Selenico a sosit azi la Retimno, Paris, 6 Februarie. Bursa a fost foarte rea impresio­nată de discursul secretarului de Stat englez în privința Egiptului. Pe de altă parte cestiunea cretanâ continuă să inspire temeri destul de serioase care cresc încă prin efervescența spi­ritelor din Grecia. Atena. 6 Februarie. La Milo au sosit A000 de refugiați creteni. La Retimno situația devine critică. De la Canea nu se primește nici o știre ; există temeri că s’a rupt cablul. Canea, 6 Februarie. Aproape toți creștini au fost tran­sportați pe bordul corăbiilor de resbel. Cifra victimelor pare a fi mai mică de­cât ceea indicată la început. In oraș circulă patrule de marinari eu­ropeni­. Atena, 6 Februarie. D. Skyza’,, ministru al afacerilor străine, a făcut o vizită reprezentan­ților puterilor și i-a asigurat că tri­miterea corăbiilor grecești la Canea are un caracter pacific. Atena, 6 Februarie. D. Mavrocordato, ministrul Greciei la Constantinopol, a fost însărcinat să explice Porții însemnătatea trimiterii de corăbii grecești în Creta, Paris, 7 Februarie. Se anunță din Atena Agenției Ha­vas că Liga Națională va publica mâine în ziare o proclam­ațiune in­vitând poporul cretan să proclame fără întârziere unirea sa cu Grecia. La Canea, populația asmuțită, fură și prădează de Sâmbătă dimineață; o bătaie s-a încins în afară de zidurile Caneei; soldații luptă cu musulmanii. Palatul guvernatorului este blocat de musulmani. Prințul Berovici a distri­buit arme pentru a ridica blocarea. Atena. 7 Februarie. O depeșă din Canea adresată zia­rului Asty anunță că soldații apoco­roniști și sfartoți au ocupat Halepa. Depeșile din Retimno reclamă aju­toare. Escadra elenă a sosit la”. Canea și a luat loc lângă flota engleză. Paris, 7 Februarie. După Esgaro, d. Hanotaux ar fi de­clarat că prevede pentru primăvară o situație grea în Creta, dar că totuși este convins că în curând se va face o înțelegere și că se va produce o îm­păciuire generală sigură. Munir-bey, ambasadorul turc, crede de asemenea că în curând va interveni o înțele­gere și așteaptă cu încredere răspun­sul Sultanului la reclamațiunile pu­terilor mari. Roma, 7 Februarie. Se anunță din Calea Agenției Ște­fani, că Incendiul care era aproape stins, a reînceput. Toate familiile creș­tine se află pe bordul corăbiilor de resbel. Se observă că se dă foc satelor din împrejurimi. La Retimo și Candia situația este proastă. Consulii cer trimiterea de corăbii de resbel. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------— Reformele turcești Cu cât se apropie ceasul în care Eu­ropa își va spune cuvântul față de des­trăbălarea imperiului otoman, cu atât se observă mai multă emoțiune în cer­curile diplomatice care au cel mai mare interes pentru ca reformele să fie ac­ceptate și realizate. In fruntea acestora se află Franța. Cea mai mare parte din creanțele Statului turcesc se află în mâinele capitaliștilor francezi și aceștia știui că o Turcie lăsată în voda soartei ar însemna pierderea sigură ’’a sutelor de milioane încredințate visu­reloi oto­mane, pe când o Turcie reorganizată și cu finanțe regulate ar reda efectelor otomane întreaga lor valoare. I Interesele Franței au fost acelea cari au animat mai mult pe diplomația ei să lucreze din toate puterile asup­ra ca­binetelor europene în sensul unirii îm­bunătățiri a situației din imperi­ul oto­man, și tot Franța a reușit să împingă dezitațiunile Rusiei, singura putere care părea opusă însănătoșirii radicale a admi­nistrației turcești. Secundată cu multă inimă de către Anglia și Austro-Unga­­ria, având sprijinul neîndoios al Italiei și siguranța că Germania nu va opune nici o rezistență, învingând în fine și scrupulele Rusiei, Franța așteaptă cu nerăbdare și cu o emoțiune rea ascunsă momentul decisiv. Emoțiunea aceasta o trădează Le Temps, organul ministerului de externe al Franței. «Ambasadorii din Constan­­tinopole ’șî-a fi terminat opera pregăti­toare,—scrie ziarul acesta. Ei nu mai așteaptă de­cât ratificarea cabinetelor înainte de a comunica Sultanului pro­iectul de reforme ce au elaborat cu a­­tâta grijă. Puterile se află deci în a­­junul unui moment decisiv. Concertul european­­ și-a acordat în fine instru­mentele și va începe simfonia. Nu s’ar putea pretinde ca uvertura aceasta să producă aceiași impresie asupra tuturor urechilor. E prea evident că muzica n’a fost scrisă în special pentru a gâdila gustul lui Abdul-Hamid. Esențialul e ca fie­care.executant să’șî cunoască bine partea și să se preocupe, înainte de toate, de armonia generală». Ziarul francez se felicită cu drept cuvânt de armonia ce a domnit tot tim­pul și până la sfârșit între ambasadorii din Constantinopole : aceștia au studiat un plan de reforme, l’au discutat cu minuțiozitate, au cumpănit cu atențiune toate consecințele directe sau indirecte, au prevăzut și măsurat toate eventua­litățile posibile și s’au înțeles pe deplin nu numai asupra fondului propunerilor lor, ci și asupra unui modus operandi și până și asupra întrebuințării la caz de nevoe, a mijloacelor indispensabile de constrângere. Acordul acesta desâvârșit n’a fost tulburat nici când guvernul Sultanului, emoționat de siguranța că de astă dată nu va mai scăpa cu subterfugii și amânări, a adresat cabinetelor europene o notă de protestare contra faptului că ambasadorii se ocupă de soarta impe­riului turcesc fără a-­i comunica mersul desbaterilor. Guvernul otoman a pri­mit asupra acestei note un răspuns ca­tegoric din partea tuturor puterilor mari, răspuns care a luminat de sigur pe Sultanul Abdul Hamid asupra inten­­țiunei hotărîte a Europei întregi de a realiza reformele propuse. Și când con­tele Muraviev se afla la Paris, miniștri de externe ai Rusiei și Franței au in­vitat la o conferință pe Manir bey, ambasadorul Turciei, care a eșit cu

Next