Timpul, octombrie 1897 (nr. 218-242)
1897-10-26 / nr. 239
ANUL AL NOUASPREZECELEA—• No. 239 EDIȚIA A TREIA DUMINECA 26 OCTOMBRE (7 N-BRE) 1897 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an............................................30 lei * pe 6 luni............................................18 lei » pe 3 luni............................................i6 lei Pentru streinătate, un an .......................5 ° lei tu Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA București, PasagruB Ü Soulon ? AVEM CRIZA? Ziarele guvernamentale ’șî dau toată osteneala pentru a face lumea să creadă că nu există criză ministerială. N’au nevoie de atâta lux de desmințiri; îi credem pe cuvânt; cine nu știe că o criză ministerială nu există pentru oficioși decât în ziua când Monitorul anunță demisiunea miniștrilor. Acum un an Voința nega cu aceeași rîvnă orice criză în guvern și, după câteva zile, cabinetul căzuse și era cât pe aci să cază regimul întreg. Cred oare confrații de la Voința că noi avem un interes deosebit ca să cază guvernul d-lui Sturdza și să fie înlocuit printr’un cabinet Stătescu sau Aurelian ? Fie convinși că, dacă n’am avea în vedere decât interesul nostru de partid, asemenea schimbări la față ne ar fi absolut indiferente, căci știm foarte bine că nici Sturdza, nici Stătescu, nici Aurelian nu pot vindeca rănile de care dorește întreg regimul liberal. Mai mult, nu ne afiim a declara că, din acest punct de vedere, ar trebui să preferim pe d. Sturdza și credem că preferința noastră ar fi ușor de explicat. Un cabinet Aurelian sau Stătescu nu va fi capabil de a face nici roü nici bine —am avut exemplul cu ministerul aurelianistr,pe când d. Dim. Sturdza va face roü, precum l’a făcut întotdeauna. Un temperament ca acela al d-lui Sturdza convine de minune unor adversari ahtiați de putere, căci le dă tot felul de prilegiuri pentru a ataca un regim. Unde am putea găsi un alt minister liberal care, într-un an și jumătate de putere, să grămădească atâtea greșeli ? Dar ceea ce ne mâhnește este faptul că țara suferă consecințele unei stări de lucruri netolerabile. înțelegem ca partidul liberal să stea la cârma țarei; mai mult încă, admitem ca un partid de guvernământ să nu cază după doui ani de putere; dar ceea ce nu putem admite, este ca acel partid să fie la guvern fără a lucra spornic pentru țară. Aci este criza, onorabili confrați. Nu în faptul că persoanele se schimbă sau că se produc certuri intestine constă situațiunea critică a regimului liberal. Sub toate partidele, chiar în cele care sunt cele mai bine organizate, se produc schimbări de persoane și neînțelegeri momentane, dar aceste mișcări lăuntrice în sînul partidelor nu trebuie să paraliseze acțiunea lor, pe tárâmul lucrării reformatoare. De nenumărate ori am arătat că în curs de doui ani de când este la putere, partidul liberal n’a făcut nimic pentru progresul țarei. Naște acum întrebarea : Poate oare să dăinuiască o asemenea situațiune ? Poate țara răbda să stea pe loc timp de doui ani fiind amenințată de a urma cu acest sistem de stârpiciune. Greșelile unui regim se pot îndrepta ; un guvern, oricât de bun ar fi el, se compune de oameni cari pot cădea în erori fiind chiar de bună credință. Ceea ce nu se poate repara este timpul perdut, este stagnațiunea. In politica internă a oricărui Stat, mai ales în aceea a unul Stat tânâr ca al nostru, guvernele cele mai rele nu sunt acele cari greșesc, căci, pe lângă greșeli, ele totuși găsesc prilegiul de a face ceva bun, de a ealiza vr’un progres. Guvernele într’adevăr periculoase sunt acele cari unt improductive și guvernează numai și numai pentru a sta la putere. Un astfel de regim este cel de astăzi, și nu este așa pentru că s’ar fi uzat precum se uzează partidele printr’o ședere prea lungă la cârma Statului sau fiind-că ar fi dat ce putea da și este istovit de muncă. Nu ! Regimul liberal a arătat ce poate, sau, mai bine zis, ce nu poate, câteva luni după ce a venit la putere. Țara și Suveranul ’i-au dat răgaz peste răgaz; în prima sesiune a Parlamentului nu s’a făcut nimic și s’a dat ca motiv că trebuea un oarecare timp până să se îndrepteze greșelile noastre. Or, aceste pretinse greșeli s’au dovedit în urmă că erau lucrări meritoase de care liberalii se folosesc, aplicând aproape toate legile votate de noi. Au venit a doua sesiune, cu un alt guvern liberal, și iarăși nu s’a făcut mai nimic; partidul s’a fracționat în grupuri și grupulețe din cari unele se combat cu înverșunare, iar altele se paralizează unul pe altul. Fleviștii sunt cel mai aprigi dușmani ai guvernului sturdzist. Aurelianiștii nu mai urmează pe șeful guvernului și pretind să regenereze partidul; grupul d-lui Stătescu intrighează și așteaptă ca puterea să-l cadă în sîn. Și unii și alții se adună în conciliabule așa zise secrete și caută a recruta partizani. Voința excomunică pe Fleva și aruncă Drapeliștilor o săgeată zicându-le că au o atitudine vagă și nedefinită. Drapelul face campanii în contra șefiei d-lui Sturdza și în contra delfinului colectivităței. D. Fleva cere capul lui Moțoc și urmărește pe Ungurul sfet în persoana primului-ministru. Armonia în partidul liberal, în ajunul deschiderei a treiei sesiuni, ne face efectul cacofoniei ce domnește într’un orchestru când se acordă instrumentele înainte de începerea spectacolului. Iată sub ce auspicii va începe lucrarea parlamentară de es timp. Zăpăceala este și mai mare decât anul trecut. Rezultatul nu poate fi decât o stârpiciune complectă. Și Voința se supără când vorbim de criză. Apoi, ce criză mai periculoasă, mai evidentă, mai acută poate fi pentru un partid de guvernământ decât starea pe care am descris-o mai sus ? Dacă cele ce se petrec astăzi în partidul de la putere nu înseamnă o criză, rugăm pe confrații din presa oficioasă să ne indice cuvântul care se potrivește unei asemeni stări de lucruri. Nu cumva colectiviștii voesc ca, pentru a vorbi de criză, să așteptăm ziua în care grupările liberale se vor lua de pârâ ----------------------------------------------------- TELEGRAME Contele Goluchowski în Italia Viena, 5 Noembre Imperatul a primit la amiazi pe contele Goluchowski. Viena. 5 Noembre Gontele Goluchowski a plecat seara la Monza. Banca Franței Paris. 5 Noembre Senatul a adoptat fără modificare proiectul de reînoire a privilegiului Băncii Franței. Situația Serbiei Petersburg. 5 Noembre Discutând recentul articol al ziarului Fremdenblatt asupra Serbiei, Novosti expune că în urma înțelegerii dintre Rusia și Austro-Ungaria, o perioadă de pace și de liniște va începe pentru Peninsula balcanică. Statele Balcanilor vor fi silite să respecte voința Rusiei și a Austro- Ungariei. Novosti termină zicând că luptele partidelor care au făcut atâta zoü în Statele Balcanilor au fost nutrite mai puțin de forța partidelor decât de presiunea din afară. Pentru că agitația permanentă a peninsulei balcanice amenința pacea lumii, trebue să se facă o primire bună declarațiunilor ziarului Fremdenblatt, care răspunde necesității de a stabili relațiuni normale între Rusia și Austro- Ungaria și intre aceste două State și peninsula balcanică. — — ---------—|----------------------- VORBĂ DE CLACĂ :Indépendance Roumaine ne caută ceartă cu luminarea. Pentru că am reprodus din Epoca o informație în care se feicea că în aceiași zi au apărut în Tribuna Poporului din Arad și în Independența două articole cu același fond de idei și cu același titlu — lucru pe care l confirmă azi însăși Independența prin citațiunile sale — d. George Em. Lahovari numește ziare de scandal organele partidului din al cărui comitet d-sa făcea parte până mai alaltăieri. Nu insistăm asupra sistemului Independenței de a ne arunca și nouă răspunderea pentru o informație citată din alt ziar. Cu același drept Voința ne-ar putea acuza de rea credință pentru că am reprodus după Independența știrea relativă la pretinsa intențiune a d-lui general Berendel de a renunța la dispoziția din proiectul său privitoare la scutirea filor de străini de la serviciul militar. Cu chipul acesta nu știm unde s’ar putea opri cineva. Noi nici n’am văzut până azi vre-un număr al Tribunei Poporului, pe care n’o primim, așa că buna noastră credință in ceea ce privește identitatea fondului de idei a articolelor apărute In această foaie și în Independența, nu poate fi un moment suspectată. Ceva mai mult, Independența își închipuie că reproducerea acelei informatii in Timpul săi făcut după o matură chibzuință, cu intențiuni ascunse, poate chiar după o convocare a comitetului partidului conservator. Gând colo ea fusese reprodusă in momentul de a pune ziarul sub presă de secretarul redacțiunii, fără știrea măcar a directorului ziarului. Dar odată citat isvelul din care se lua acea informație, răspunderea Timpului era acoperită și deci nici un drept nu mai avea Independența să ne insulte, chiar absolut eronată să fi fost acea informație. * Astăzi vedem însă din chiar explicațiile Independenței că Epoca a avut dreptate și că nu numai titlul, dar și fondul ideilor din articolele Tribunei Poporului și Independenței erau comune. Epoca nu spusese doar că același articol, absolut identic ca formă, apăruse simultane. In organul din Arad al d-lui Sturdza și în organul francez de pe piața Teatrului. Atunci de ce se supără Independența și insultă organele partidului conservator, care până acum au păstrat față de ea un limbagiu foarte cuviincios și au fost nu numai de o extremă corectitudine, dar incă putem zice de o extremă indulgență ? Am putea să terminăm această polemică, care ne repugnează nouă mai mult poate decât Independenței, răspunzăndu-i pur și simplu : Tu te fâches, done tu as tort. Ținem insă să repetăm, ceea ce am mai spus și altă dată, că nu Independența, are a se plânge de noi, ci noi de ea , că nu noi am început s’o atacăm, ci că ea a început și că până astăzi n’a reparat încă insulta ce ne-a făcut in chestia interviewului cu Leszenszky. Gât despre acuzația pe care o aduce Timpului că ar fi susținut de clubul conservator și de membrii partidului, ea e puerilă, căci această împrejurare departe de a fi un blam pentru Timpul, ii servă din contră ca un titlu. Timpul, nefiind un ziar de speculă, ci organul oficial al unui partid, nimic mai firesc decât de a fi susținut de proprii săi partizani. Numai dacă am accepta favoruri de la d. Sturdza, Independența ar avea dreptul să ne acuze. Independența nu vede oare că făcăndu-ne o imputare din această împrejurare, lovește chiar în fratele directorului său care până mai când era cotizator la Timpul și Insacrul d-sale, care este cotizator și astăzi, care e membru în comitetul partidului și care aprobă pe deplin atitudinea Timpului, precum o aprobă întreg comitetul ? Acuzația că am trăi din subvențiuni ministeriale, o respingem. Registrele noastre le ținem la dispoziția oricui spre a dovedi că această acuzație e calomnioasă. Din toate astea se vede că, fără să fi dat noi pricină. Independența ne insultă și ne calomniază și tot ea țipă, se plânge în contra noastră și ne amenință cu fulgerele sale. O astfel de atitudine isterică cade in domeniul patologic, ceea ce ne obligă să ne declinăm competința și să încheiăm nci această neplăcută polemică. -----------------------MBK8#----------------------- DIN ÎNCURCĂTURĂ IN ÎNCURCĂTURĂ Zăpăceala din partidul național-liberal merge crescând. De când cu amenințarea d-lui Sturdza că orî râmâne d-sa în fruntea guvernului, ori se retrage tot partidul de la putere, până și d. Eug. Stătescu s’a cutremurat de groază și Drapeliștii, cari prea s’au angajat pe urmele Sfinxului, nu mai au încotro. D. Eug. Stătescu a declarat era unul ziarist că «nu nutrește nici un sentiment ostil față de cabinetul actual, în care numâră mulți amici», că «se va sili să facă să înceteze disidențele din partidul liberal» și, dacă nu va reuși, «va continua să povățuiască pe cei cari îi fac cinstea de a-’î cere un sfat să susție guvernul, chiar informația sa actuală". Și Drapelul, imediat după d. Eug. Stătescu, declară la rându-i că’și îndreptează toată activitatea «pentru a întări și înălța partidul național-liberal». In același timp promite pentru mâine «un interesant articol despre șefii de partide», articol ce bănuim că se va deosebi oarecum de articolul de astăvară asupra aceluiași subiect. Cu toate că, in aparență, manifestațiunile acestea îndreptățesc presupunerea că Aurelianiștii au pierdut speranța de a-și impune vederile în partid și preferă, cu o resemnare eroică, să le arunce peste bord numai spre a salva corabia—puterea — de o catastrofă inevitabilă, zăpăceala cetat de a domni în nu numai că a însferele partidului național-liberal, dar crește mereu. In chestia Leszenszky situația guvernului a devenit și mai critică decând cu interpelarea deputatului român Șerban în Camera din Budapesta. Baronul Banffy a promis că va răspunde a doua zi, Joi presupunem dlar că ziarele ungurești cari vor sosi azi în capitală ne vor aduce lămuririle necesare. De răspunsul ce va fi dat primul-ministru al Ungariei se leagă atâtea considerațiuni politice pentru noi, în țară, că d. Dim. Sturdza va avea de furcă spre a se putea scăpa de această penibilă afacere. In chestia liniei maritime Brăila-Rotterdam e constatat astăzi că guvernul sau d. ministru Ionel Brătianu personal a comis o călcare de lege flagrantă. După legea de exploatare a căilor noastre ferate, se cere imperios ca să se fie licitație pentru furnituri mai mari de 100.000 lei. Or, încheind cu sindicatul minelor din Westfalia un contract, fără licitațiune, pentru o sumă mult mai mare, legea a fost călcată. Cum se va descurca dar guvernul de chestia aceasta ? Și trebue notat că în ambele aceste chestiuni cei de la Drapelul s’au pronunțat în contra guvernului, ceea ce-i obligă moralmente să ia în Parlament o poziție analogă. Chiar dacă s’ar înjgheba dar din nou o împăcare între Aureliaști și Sturdziști, afacerile Ieszenszkyi și linia Brăila-Rotterdam—fără a vorbi de multe altele—va sili pe cei dintâi să blameze pe d. Sturdza. tre Unde mai puneți că nici situația dingrupările liberale nu are tocmai sorți să se limpezească, cu toate declarațiile împăciuitoare ? ---------———-------------------- CHESTIA LESZENSZKY IN CAMERA MAGHIARA Am reprodus era cuvent cu cuvent textul desbaterilor din Camera ungurească cu prilejul anunțării interpelării d-lui deputat dr. N. Șerban asupra decorării lui Leszenszky cu Coroana României. Facem azi loc câtorva aprecieri ale ziarelor ungare scrise in urma acestei ședințe. Egyetértés scrie: „Interpelarea deputatului Șerban era așteptată cu cel mai mare interes, fiind de un colorit naționalist. După Polonyi a venit rândul lui Șerban, care a interpelat pe primul ministru maghiar dacă e adevărat și cum s’a făcut, că Regele României a decorat «pe un cineva devenit faimos prin persecuția Românilor», pe Ieszenszky Sándor. Numele lui Ieszeszky nu prea e iubit de opoziție, deoarece de el sunt legate toate dispozițiile guvernului luate la ultimele alegeri generale, dar cu atât mai iubit este înaintea partidului UN NNIV8ER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV ..... . 0,40 Reclame................................III................2,5a » II.................. 1b. Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Amnista 7 guvernamental, care l a și aclamat cu frenezie. o întreaga opoziție a observat de altfel mare rezervă in cursul interpelării lui Șerban, deși s’a putut remarca că ea nu ascultă prea bucuros pe interpolator. Barentauer și Leszkay au dat, prin întreruperile lor, expresiune nemulțumirei opoziției în contra aceste interpelări. Iar Bánffy a declarat repede că va răspunde a doua zi la această interpelare, deși ea nu e de competința Camerei». In Budapesti Hírlap găsim următoarele: «... Apoi a urmat interpelarea singurului Român intransigent din Camera maghiară, interpelarea lui Nicolae Șerban, care a fost așteptată cu mult interes. Șerban a interpelat în afacerea care ustură acum atât de mult pe iredentiștii din România, în afacerea Coroanei României, pe care a conferit-o Regele României cu ocazia vizitei sale în Budapesta consilerului ministerial Leszenszky Sándor. Șerban impută lui Banffy această decorație care—după dânsul,—a revoltat opinia publică din România a făcut imposibilă alipirea României căși are tripla alianță, ceea ce a produs hohote de rîs în toate părțile Camerei, căci sentimentul general e că nu noi ci România are nevoie de alianța noastră. Camera a ascultat când cu ilaritate "Când cu zgomote de protestări interpelarea lui Șerban, mai ales trebatice merite a câștigat când a înieszenszky pentru această decorație și dacă e adevărat că Banffy a înșelat pe Regele României ?» In darea sa de seamă asupra ședinței Camerei Magyar Hírlap scrie următoarele : «Interpelarea lui Șerban a făcut pe Banffy să sară în sus. In interpelarea sa Șerban a ales cu mult interes atributele personale. Din punct de vedere gramatical, îi iertăm aceasta, dar în politică ele exprimă mult. A fost o mare animație când oratorul a vorbit despre încordarea dintre guvernul maghiar și poporul român. S’a produs un mare zgomot, dar Șerban nu s’a speriat, ci cu o voce ridicată a declarat: — Dacă guvernul d-voastea n’ar împiedica desvoltarea națională a Românilor, v’ați convinge de credința poporului român. Așa ? ! Șerban a ridicat coiful, am recunoscut într’însul pe toreadorul Daciei ! Cuvintele sale privitoare la «faimosul Leszenszky» au produs un efect foarte ciudat. Asupra pretinselor suferințe ale fraților noștri Români s’au produs protestări generale.» Apoi, într’un articol de fond, același ziar scrie, sub titlul «Coroana României»: «In realitate !Coroana României nu s’a dat funcționarului ministerial și nu privește pe cetățenii maghiari, ci privește pe unii cetățeni ai României și s’a dat acelui bărbat al vieței publice maghiare, care din mai multe cauze e temut și odios înaintea unei pături a opiniei publice române. a Decorarea lui Leszenszky a dovedit cu un fapt mai tare de cum e o vorbă că, România oficială,—aceasta singura cu care avem noi relații,— stă departe de intervenția ilegală și absurdă în afacerile noastre interne». -----------------------*088m----------------------- .Afacerile din Orient — Prin fir telegrafic — Londra, 5 Noembre, D. Balfour a pronunțat la Norwich un discurs relevând meritele concertului european, combătut de opoziție și care a împedicat un resbel general, a asigurat autonomia insulei Creta și va economisi Greciei durerea de a da pe mâna Turciei o parte a populațiunei sale. Constantinopol. 5 Noembre Azi a fost a II-a conferință în privința păcii. Știrea privitoare la prinderea de către tâlhari a căpitanului Morgen, delegat german pe lângă comisiunea de delimitare a graniței, este falsă. Paris. 5 Noembre . Știri din Atena zic că afacerea torpilelor fără fulminant continuă să pasioneze opinia publică. Ziarele au o tendința de a compromite pe prințul George. Asty publică un interview sensațio-