Timpul, octombrie 1897 (nr. 218-242)

1897-10-26 / nr. 239

ANUL AL NOUA­SPRE­ZECELEA—• No. 239 EDIȚIA A TREIA DUMINECA 26 OCTOMBRE (7 N-BRE) 1897 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an............................................30 lei * pe 6 luni............................................18 lei » pe 3 luni............................................i6 lei Pentru streinătate, un an .......................5 ° lei tu Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA București, PasagruB Ü Soulon ? AVEM CRIZA? Ziarele guvernamentale ’șî dau toată osteneala pentru a face lumea să creadă că nu există criză minis­terială. N’au nevoie de atâta lux de des­­mințiri; îi credem pe cuvânt; cine nu știe că o criză ministerială nu există pentru oficioși de­cât în ziua când Monitorul anunță demisiunea miniștrilor. Acum un an Voința nega cu aceeași rîvnă ori­ce criză în guvern și, după câte­va zile, ca­binetul căzuse și era cât pe aci să cază regimul întreg. Cred oare confrații de la Voința că noi avem un interes deosebit ca să cază guvernul d-lui Sturdza și să fie înlocuit printr’un cabinet Stă­­tescu sau Aurelian ? Fie convinși că, dacă n’am avea în­­ vedere de­cât interesul nostru de partid, asemenea schimbări la față ne ar fi absolut indiferente, căci știm foarte bine că nici Sturdza, nici Stătescu, nici Aurelian nu pot vin­deca rănile de care dorește întreg regimul liberal. Mai mult, nu ne afiim a declara că, din acest punct de vedere, ar trebui să preferim pe d. Sturdza și credem că preferința noastră ar fi ușor de explicat. Un cabinet Aurelian sau Stătescu nu va fi capabil de a face nici roü nici bine —am avut exemplul cu mi­nisterul aurelianistr,pe când d. Dim. Sturdza va face­ roü, precum l’a fă­cut în­tot­deauna. Un temperament ca acela al d-lui Sturdza convine de minune unor adversari ahtiați de putere, căci le dă tot felul de pri­­legiuri pentru a ataca un regim. Unde am putea găsi un alt minis­ter liberal care, într-un an și jumă­tate de putere, să grămădească a­­tâtea greșeli ? Dar ceea ce ne mâhnește este faptul că țara suferă consecințele u­­nei stări de lucruri netolerabile. înțelegem ca partidul liberal să stea la cârma țarei; mai mult încă, admitem ca un partid de guvernă­mânt să nu cază după doui ani de putere; dar ceea ce nu putem ad­mite, este ca acel partid să fie la guvern fără a lucra spornic pentru țară. Aci este criza, onorabili confrați. Nu în faptul că persoanele se schim­bă sau că se produc certuri intes­tine constă situațiunea critică a re­gimului liberal. Sub toate partidele, chiar în cele care sunt cele mai bine organizate, se produc schimbări de persoane și neînțelegeri momentane, dar aceste mișcări lăuntrice în sînul partidelor nu trebuie să paraliseze acțiunea lor, pe tárâmul lucrării re­formatoare. De nenumărate ori am arătat că în curs de doui ani de când este la putere, partidul liberal n’a făcut nimic pentru progresul țarei. Naște acum întrebarea : Poate oare să dăinuiască o ase­menea situațiune ? Poate țara răbda să stea pe loc timp de doui ani fiind amenințată de a urma cu acest sistem de stâr­­piciune. Greșelile unui regim se pot în­drepta ; un guvern, ori­cât de bun ar fi el, se compune de oameni cari pot cădea în erori fiind chiar de bună credință. Ceea­ ce nu se poate repara este timpul perdut, este stagnațiunea. In politica internă a ori­cărui Stat, mai ales în aceea a unul Stat tânâr ca al nostru, guvernele cele mai rele nu sunt acele cari greșesc, căci, pe lângă greșeli, ele totuși găsesc prilegiul de a face ceva bun, de a ealiza vr’un progres. Guvernele în­­tr’adevăr periculoase sunt acele cari unt improductive și guvernează nu­mai și numai pentru a sta la pu­tere. Un ast­fel de regim este cel de astă­zi, și nu este așa pentru­ că s’ar fi uzat precum se uzează par­tidele printr’o ședere prea lungă la cârma Statului sau fiind-că ar fi dat ce putea da și este istovit de mun­că. Nu ! Regimul liberal a arătat ce poate, sau, mai bine zis, ce nu poate, câ­te­va luni după ce a venit la pu­tere. Țara și Suveranul ’i-au dat ră­gaz peste răgaz; în prima sesiune a Parlamentului nu s’a făcut nimic și s’a dat ca motiv că trebuea un oare­­care timp până să se îndrepteze gre­șelile noastre. Or, aceste pretinse greșeli s’au dovedit în urmă că erau lucrări meritoase de care liberalii se folosesc, aplicând aproape toate legile votate de noi. A­u venit a doua sesiune, cu un alt guvern liberal, și iarăși nu s’a făcut mai nimic; partidul s’a frac­­ționat în grupuri și grupulețe din cari unele se combat cu înverșunare, iar altele se paralizează unul pe al­tul. Fleviștii sunt cel mai aprigi dușmani ai guvernului sturdzist. Aurelianiștii nu mai urmează pe șe­ful guvernului și pretind să regene­reze partidul; grupul d-lui Stătescu intrighează și așteaptă ca puterea să-l cadă în sîn. Și unii și alții se adună în conciliabule așa zise se­crete și caută a recruta partizani. Voința excomunică pe Fleva și a­­runcă Drapeliștilor o săgeată zi­­cându-le că au o atitudine vagă și nedefinită. Drapelul face campanii în contra șefiei d-lui Sturdza și în contra delfinului colectivităței. D. Fleva cere capul lui Moțoc și urmă­rește pe Ungurul sfet în persoana primului-ministru. Armonia în partidul liberal, în a­­junul deschiderei a treiei sesiuni, ne face efectul cacofoniei ce domnește într’un orchestru când se acordă ins­trumentele înainte de începerea spec­tacolului. Iată sub ce auspicii va începe lu­crarea parlamentară de es timp. Ză­păceala este și mai mare de­cât a­­nul trecut. Rezultatul nu poate fi de­cât o stârpiciune complectă. Și Voința se supără când vorbim de criză. Apoi, ce criză mai pericu­loasă, mai evidentă, mai acută poate fi pentru un partid de guvernământ de­cât starea pe care am descris-o mai sus ? Dacă cele ce se petrec astă­zi în partidul de la putere nu înseamnă o criză, rugăm pe confrații din presa oficioasă să ne indice cuvântul care se potrivește unei asemeni stări de lucruri. Nu cum­va colectiviștii voesc ca, pentru a vorbi de criză, să aștep­tăm ziua în care grupările liberale se vor lua de pârâ -----------------------------------------------------­ TELEGRAM­­E Contele Goluchowski în Italia Viena, 5 Noembre Imperatul a primit la amiazi pe contele Go­luchowski. Viena. 5 Noembre Gontele Goluchowski a plecat seara la Monza. Banca Franței Paris. 5 Noembre Senatul a adoptat fără modificare proiectul de reînoire a privilegiului Băncii Franței. Situația Serbiei Petersburg. 5 Noembre Discutând recentul articol al ziarului Frem­denblatt asupra Serbiei, Novosti expune că în urma înțelegerii dintre Rusia și Austro-Unga­­ria, o perioadă de pace și de liniște va începe pentru Peninsula balcanică. Statele Balcanilor vor fi silite să respecte voința Rusiei și a Austro- Ungariei. Novosti termină zicând că luptele partidelor care au făcut atâta zoü în Statele Balcanilor au fost nutrite mai puțin de­­ forța partidelor de­cât de presiunea din afară. Pentru că agitația permanentă a peninsulei balcanice amenința pacea lumii, trebue să se facă o primire bună declarațiunilor ziarului Fremdenblatt, care răspunde necesității de a stabili relațiuni normale între Rusia și Austro- Ungaria și intre aceste două State și peninsula balcanică. — — ---------—|-----------------------­ VORBĂ DE CLACĂ :Indépendance Roumaine ne caută ceartă cu luminarea. Pentru că am reprodus din Epoca o informație în care se feicea că în aceiași zi au apărut în Tribuna Po­porului din Arad și în Independența două articole cu același fond de idei și cu același titlu — lucru pe care­­ l confirmă azi însăși Independența prin citațiunile sale — d. George Em. La­­hovari numește ziare de scandal or­ganele partidului din al cărui comi­tet d-sa făcea parte până mai alaltă­ieri. Nu insistăm asupra sistemului In­dependenței de a ne arunca și nouă răspunderea pentru o informație ci­tată din alt ziar. Cu același drept Voința ne-ar putea acuza de rea cre­dință pentru că am reprodus după Independența știrea relativă la pretinsa intențiune a d-lui general Berendel de a renunța la dispoziția din proiectul său privitoare­­ la scutirea fil­or de străini de la serviciul m­ilitar. Cu chipul acesta nu știm unde s’ar pu­tea opri cine­va. Noi nici n’am văzut până azi vre-un număr al Tribunei Poporului, pe care n’o primim, așa că buna noastră cre­dință in ceea­ ce privește identitatea fondului de idei a articolelor apărute In această foaie și în Independența, nu poate fi un moment suspectată. Ceva mai mult, Independența își în­chipuie că reproducerea acelei infor­­matii in Timpul săi făcut după o matură chibzuință, cu intențiuni ascunse, poate chiar după o convocare a comi­tetului partidului conservator. Gând colo ea fusese reprodusă in momentul de a pune ziarul sub presă de secre­tarul redacțiunii, fără știrea măcar a directorului ziarului. Dar odată citat isvelul din care se lua acea informație, răspunderea Tim­pului era acoperită și deci nici un drept nu mai avea Independența să ne insulte, chiar absolut eronată să fi fost acea informație. * Astă­zi vedem însă din chiar ex­plicațiile Independenței că Epoca a avut dreptate și că nu numai titlul, dar și fondul ideilor din articolele Tribunei Poporului și Independenței erau comune. Epoca nu spusese doar­ că același articol, absolut identic ca formă, apăruse simultane. In organul din Arad al d-lui Sturdza și în or­ganul francez de pe piața Teatrului. Atunci de ce se supără Indepen­dența și insultă organele partidului conservator, care până acum au păs­trat față de ea un limbagiu foarte cuviincios și au fost nu numai de o extremă corectitudine, dar incă pu­tem zice de o extremă indulgență ? Am putea să terminăm această po­lemică, care ne repugnează nouă mai mult poate de­cât Independenței, răs­­punzăndu-i pur și simplu : Tu te fâ­­ches, done tu as tort. Ținem insă să repetăm, ceea­ ce am mai spus și altă dată, că nu Inde­pendența, are a se plânge de noi, ci noi de ea , că nu noi am început s’o atacăm, ci că ea a început și că până astă­zi n’a reparat încă insulta ce ne-a făcut in chestia interview­ului cu Leszenszky. Gât despre acuzația pe care o aduce Timpului că ar fi susținut de clubul conservator și de membrii partidului, ea e puerilă, căci această împrejurare departe de a fi un blam pentru Tim­pul, ii servă din contră ca un titlu. Timpul, nefiind un ziar de speculă, ci organul oficial al unui partid, nimic mai firesc de­cât de a fi susținut de proprii săi partizani. Numai dacă am accepta favoruri de la d. Sturdza, In­dependența ar avea dreptul să ne acuze. Independența nu vede oare că fă­­căndu-ne o imputare din această îm­prejurare, lovește chiar în fratele di­rectorului său care până mai când era cotizator la Timpul și In­sacrul d-sale, care este cotizator și astăzi, care e membru în comitetul partidu­lui și care aprobă pe deplin atitudi­nea Timpului, precum o aprobă în­treg comitetul ? Acuzația că am trăi din subvențiuni ministeriale, o respingem. Registrele noastre le ținem la dispoziția ori­cui spre a dovedi că această acuzație e calomnioa­să. Din toate astea se vede că, fără să fi dat noi pricină. Independența ne in­sultă și ne calomniază și tot ea țipă, se plânge în contra noastră și ne a­­menință cu fulgerele sale. O ast­fel de atitudine isterică cade in domeniul patologic, ceea ce ne o­­bligă să ne declinăm competința și să încheiăm nci această neplăcută po­lemică. -----------------------MBK8#-----------------------­ DIN ÎNCURCĂTURĂ IN ÎNCURCĂTURĂ Zăpăceala din partidul național-libe­­ral merge crescând. De când cu amenințarea d-lui Sturdza că orî râmâne d-sa în fruntea guver­nului, ori se retrage tot partidul de la putere, până și d. Eug. Stătescu s’a cu­tremurat de groază și Drapeliștii, cari prea s’au angajat pe urmele Sfinxului, nu mai au încotro. D. Eug. Stătescu a declarat era unul ziarist că «nu nutrește nici un sentiment ostil față de cabinetul actual, în care numâră mulți amici», că «se va sili să facă să înceteze disidențele din partidul liberal» și, dacă nu va reuși, «va con­tinua să povățuiască pe cei cari îi fac cinstea de a-’î cere un sfat să susție guvernul, chiar informația sa actuală". Și Drapelul, imediat după d. Eug. Stătescu, declară la rându-­i că­’și în­­dreptează toată activitatea «pentru a în­tări și înălța partidul național-liberal». In același timp promite pentru mâine «un interesant articol despre șefii de partide», articol ce bănuim că se va deosebi oare­cum de articolul de astă­­vară asupra aceluiași subiect. Cu toate că, in aparență, manifesta­­țiunile acestea îndreptățesc presupune­rea că Aurelianiștii au pierdut speranța de a-­și impune vederile în partid și preferă, cu o resemnare eroică, să le arunce peste bord numai spre a salva corabia—puterea — de o catastrofă ine­vitabilă, zăpăceala cetat de a domni în nu numai că a în­sferele partidului național-liberal, dar crește mereu. In chestia Leszenszky situația guver­nului a devenit și mai critică de­când cu interpelarea deputatului român Șer­­ban în Camera din Budapesta. Baronul Banffy a promis că va răspunde a doua zi, Joi­­ presupunem dlar că ziarele un­gurești cari vor sosi azi în capitală ne vor aduce lămuririle necesare. De răs­­punsul ce va fi dat primul-ministru al Ungariei se leagă atâtea considerațiuni politice pentru noi, în țară, că d. Dim­. Sturdza va avea de furcă spre a se putea scăpa de această penibilă afacere. In chestia liniei maritime Brăila-Rot­­terdam e constatat astă­zi că guvernul sau d. ministru Ionel Brătianu perso­nal a comis o călcare de lege flagrantă. După legea de exploatare a căilor noastre ferate, se cere imperios ca să se fie licitație pentru furnituri mai mari de 100.000 lei. Or, încheind cu sindi­catul minelor din Westfalia un contract, fără licitațiune, pentru o sumă mult mai mare, legea a fost călcată. Cum se va descurca dar guvernul de chestia a­­ceasta ? Și trebue notat că în ambele aceste chestiuni cei de la Drapelul s’au pro­nunțat în contra guvernului, ceea ce-i obligă moralmente să ia în Parlament o poziție analogă. Chiar dacă s’ar în­jgheba dar din nou o împăcare între Aureliaști și­ Sturdziști, afacerile Ies­­zenszkyi și linia Brăila-Rotterdam—fără a vorbi de multe altele—va sili pe cei dintâi­ să blameze pe d. Sturdza. tre Unde mai puneți că nici situația din­grupările liberale nu are tocmai sorți să se limpezească, cu toate decla­rațiile împăciuitoare ? ---------———--------------------­ CHESTIA LESZENSZKY IN CAMERA MAGHIARA Am reprodus era cuvent cu cuvent textul desbaterilor din Camera un­gurească cu prilejul anunțării inter­pelării d-lui deputat dr. N. Șerban asupra decorării lui Leszenszky cu Co­roana României. Facem azi loc câtor­va aprecieri ale ziarelor ungare scrise in urma acestei ședințe. Egyetértés scrie: „Interpelarea deputatului Șerban era așteptată cu cel mai mare interes, fiind de un colorit naționalist. După Polonyi a venit rândul lui Șerban, care a inter­pelat pe primul ministru maghiar dacă e adevărat și cum s’a făcut, că Regele României a decorat «pe un cine­va de­venit faimos prin persecuția Români­lor», pe Ieszenszky Sándor. Numele lui Ieszeszky nu prea e iubit de opoziție, de­oare­ce de el sunt le­gate toate dispozițiile guvernului luate la ultimele alegeri generale, dar cu a­­tât mai iubit este înaintea partidului UN NNIV8ER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV ..... . 0,40 Reclame................................III................2,5a » II.................. 1b. Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Amnista 7 guvernamental, care­­ l a și aclamat cu frenezie. o întreaga opoziție a observat de alt­fel mare rezervă in cursul interpelării lui Șerban, de­și s’a putut remarca că ea nu ascultă prea bucuros pe interpo­lator. Ba­rentau­er și Leszkay au dat, prin întreruperile lor, expresiune nemul­­țumirei opoziției în contra aceste inter­pelări. Iar Bánffy a declarat repede că va răspunde a doua zi la această interpe­lare, de­și ea nu e de competința Ca­merei». In Budapesti Hírlap găsim urmă­­toa­rele: «... Apoi a urmat interpelarea singu­rului Român intransigent din Camera maghiară, interpelarea lui Nicolae Șer­ban, care a fost așteptată cu mult in­teres.­­ Șerban a interpelat în afacerea care ustură acum atât de mult pe iredentiștii din România, în afacerea Coroanei Ro­mâniei, pe care a conferit-o Regele Ro­mâniei cu ocazia vizitei sale în Buda­pesta consilerului ministerial Leszenszky Sándor. Șerban impută lui Banffy a­­ceastă decorație care—după dânsul,—a revoltat opinia publică din România a făcut imposibilă alipirea României că­și are tripla alianță, ceea ce a produs ho­hote de rîs în toate părțile Camerei, căci sentimentul general e că nu noi ci România are nevoie de alianța noastră. Camera a ascultat când cu ilaritate "Când cu zgomote de protestări interpe­larea lui Șerban, mai ales trebat­ice merite a câștigat când a în­ieszenszky pentru această decorație și dacă e a­­devărat că Banffy a înșelat pe Regele României ?» In darea sa de seamă asupra ședin­ței Camerei Magyar Hírlap scrie ur­mătoarele : «Interpelarea lui Șerban a făcut pe Banffy să sară în sus. In interpelarea sa Șerban a ales cu mult interes atributele personale. Din punct de vedere gramatical, îi iertăm aceasta, dar în politică ele exprimă mult. A fost o mare animație când orato­rul a vorbit despre încordarea dintre guvernul maghiar și poporul român. S’a produs un mare zgomot, dar Șer­ban nu s’a speriat, ci cu o voce ridi­cată a declarat: — Dacă guvernul d-voastea n’ar îm­piedica desvoltarea națională a Româ­nilor, v’ați convinge de credința popo­rului român. Așa ? ! Șer­ban a ridicat coiful, am recunoscut într’însul pe toreadorul Da­ciei ! Cuvintele sale privitoare la «faimosul Leszenszky» au produs un efect foarte ciudat. Asupra pretinselor suferințe ale fraților noștri Români s’au produs pro­testări generale.» Apoi, într’un articol de fond, ace­lași ziar scrie, sub titlul «Coroana României»: «In realitate !Coroana României nu s’a dat funcționarului ministerial și nu privește pe cetățenii maghiari, ci pri­vește pe unii cetățeni ai României și s’a dat acelui bărbat al vieței publice maghiare, care din mai multe cauze e temut și odios înaintea unei pături a opiniei publice române. a Decorarea lui Leszenszky a dovedit cu un fapt mai tare de cum e o vor­bă că, România oficială,—aceasta sin­gura cu care avem noi relații,— stă de­parte de intervenția ilegală și absurdă în afacerile noastre interne». -----------------------*088m-----------------------­ .Afacerile din Orient — Prin fir telegrafic — Londra, 5 Noembre, D. Balfour a pronunțat la Norwich un discurs relevând meritele concertu­lui european, combătut de opoziție și care a împedicat un resbel general, a asigurat autonomia insulei Creta și va economisi Greciei durerea de a da pe mâna Turciei o parte a populațiu­­nei sale. Constantinopol. 5 Noembre Azi a fost a II-a conferință în pri­vința păcii. Știrea privitoare la prinderea de că­tre tâlhari a căpitanului Morgen, de­legat german pe lângă comisiunea de delimitare a graniței, este falsă. Paris. 5 Noembre . Știri din Atena zic că afacerea tor­pilelor fără fulminant continuă să pa­sioneze opinia publică. Ziarele au o tendința de a compromite pe prințul George. Asty publică un interview sensațio-

Next