Timpul, ianuarie 1899 (nr. 1-23)

1899-01-24 / nr. 18

UN NUMER W BANI ABONAMENTELE In țară pe un an............................30 lei » pe 6 Iuni­...................................18 lei » pe 3 luni.....................................10 lei Pentru străinătate, un an...........................50 lei In­ Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile, redacția și administrația București, C­alea Victoriei — 70 LA SENAT Ședința de ort a Senatului a avut mai multa însemnătate de­cât s’ar fi așteptat cine­va față cu obiectul ce era în discuțiune. Nu doar că o modificare a pro­cedurei electorale nu merită a fi discutată cu de­ amănuntul, dar ast­fel cum guvernul vine s-o modi­fice, la spartul târgului, la sfârșitul unei legislaturi, se vede cât colo că avem a face cu o lege de par­tid, iar nu cu o reformă bine chib­zuită și bine studiată. Precum foarte bine a observat d. Brabețeanu, în cuvântarea d-sale, prin legea adusă de guvern nu s’a făcut nimic pentru a garanta pe a­­l­ege­tori în contra violențelor și bru­talităților. Tot atât de puțin se a­­sigură secretul votului și exercițiul liber al dreptului de a vota. Așa­dar pretinsa reformă se re­duce la nimic, căci nu satisface ce­lor două condițiuni de căpetenie care trebue neapărat să fie cuprinse într’o lege de procedură electorală. S’a mai dovedit mai departe că sistemul de votare propus de noua lege, în loc de a îngreuna contro­larea votului, din contra o înles­nește prin faptul că se pot stabili tot felul de chef. In fine, opozițiunea conservatoare a protestat cu energie în contra amestecului magistraturei în luptele politice. D. P. P. Carp a arătat că, supunând justiției contestațiile în materie de procedură electorală, magistratura va fi expusă la bă­­nueți și zărită în vrrtojul fatime­­lor politice. «Cine zice luptă, a zis d. Carp, zice lovitură; cine zice luptă zice părtinire; cine zice lupta, zice bi­ruitori și învinși; armatele învinse spun că au fost trădate. Nu pro­vocați deci bănueți, revoltă în spi­ritul­ alegâtorilor în contra magis­traturei țârei; nu desființați singura garanție care ne-a remas.» Aceste cuvinte au produs o im­­presiune adâncă și trebuiau s’o pro­ducă, căci ele conțin un mare adever. Dar ședința Senatului a mai dat loc și la alte incidente. Unul din ele a oferit opozițiunei conserva­toare prilegiul de a restabili ade­­vărul în privința legendei minci­noase pe care liberalii voesc s-o creeze relativ la bătăuși, atribuind conservatorilor invențiunea acestei tristei instituțiuni. Vocea autorizată a venerabilului nostru șef, d. Lascar Catargiu, s’a ridicat cu putere spre a dovedi cu acte neîndoielnice că liberalii au fost cei dintâia cari au ridicat pe bătăușii electorali la înălțimea unei instituțiuni pe care au perfecționat-o în urmă și au impus-o ca o ne­cesitate în luptele noastre poli­tice. Dovadă este că liberalii sunt acei cari au modificat dispozițiunile in­troduse în lege de conservatori, prin care se dedeau bătăușii pe mâna justiției. Intr’o cuvântare clară și plină de argumente precise, șeful nostru a arătat că prin legea propusă nu se aduce nici o îmbunătățire stereț ,de lucruri actuale. Un alt incident care a caracte­rizat o dată mai mult apucăturile aricioase ale adversarilor noștri, s’a produs când d. Dim. Sturdza a a­­mintit despre alegerile Divanului ad-hoc sub Vogoride, și a insinuat că de atunci liberalii erau apără­torii libertatei electorale în contra conservatorilor. D. Lascar Catargiu s’a ridicat cu putere în­potriva acestei aserțiuni calomnioase, prin care d. Dim. Sturdza cuteza să falsifice un fapt din cele mai însemnate ale istoriei noastre contimporane. Cu autoritatea cunoscută de toți, care dă cuvintelor sale o mare gre­utate, bătrânul luptător a spulberat clovetirile nedemne aduse de pe banca ministerială în privința unor fapte istorice la care el a luat o parte atât de covârșitoare. «Nu noi am luat parte la inge­rințele electorale ale lui Vogoride, a zis d. Lascar Catargiu, ci noi am fost aceia cari le-am combătut.» Și în sprijinul acestei desmințiri cate­gorice, șeful conservatorilor a adus probe atât de tari în­cât piticul calomniator de pe banca ministe­rială a fost silit să bată în retra­gere, zicând că n’a voit să vor­bească de d. Lascar Catargiu, ci de predecesorii sâi. Ast­fel, ședința de ori a Sena­tului a fost dezastroasă pentru gu­vern, căci a dovedit o dată mai mult că-’I lipsește ori­ce autoritate morală. ---------------------------sa*#:«?--------------------------­ TELEGRAME Remaniare ministerială în Serbia Belgrad, 3 Februarie D. Atanasovici, ministrul lucrărilor publice,­­și-a «lut demisia pentru motive de sănătate. In locul sud a fost numit d. Stoianovici. Mișcarea Albanezilor Constantinopol, 3 Februarie După depeși sosite azi, intrunirea șefilor al­banezi s’a ținut la Ipek, în cel mai mare secret, de la 26 la 30 Ianuarie. Au a­istat la această întrunire două delegați ai Sultanului și toți no­tabilii m­ahometaui. Se asigură că întrunirea a votat o declarație de lealitate către Sultan și că asistenții s’au obligat să se fie gata pentru apărarea țe­ii. Din Camera franceză Paris, 3 Februarie Camera deputaților. D. L^sies întreabă gu­vernul asupra urcării prețului sulfatului de cu­pru, așa de necesar viticultorilor și cere apli­carea legii în contra acaparatorilor. D. Lebret răspunde că va face o anchetă și va aplica legea în trebuință. D. Narbonne cere să transforme cestiunea în interpelare. D. Dupuy cere amânarea după discuția bud­getului. Amânarea se ordonă cu 217 voturi contra 186. Din Camera italiană Roma, 3 Februarie Camera deputaților. Cu ocazia discuției rapor­tului comisiunei alegerilor, d. Pelloux declară că nu primește ordinea de zi conținând o în­vituție formală către guvern de a propune am­nistia. D. Pelloux insistă pentru adoptarea ordi­­nei de zi Riccio, zicând că Camera luând act de declarațiunile guvernului, aprobă conduși a­­nile comisiunei alegerilor. Aceasta ordine de zi este votată cu o mare majoritate. Situația din Bulgaria Viena. 3 Februarie Se anunță din Sofia Corespondenței Politice că tratatul cu societatea drumurilor de for ori­entale și convențiunei cu băncile sunt nule, de­oare­ce Poarta n’a aprobat tratatul cu drumu­rile de fer ia 1 Februarie și guvernul bulgar n’a luat în exploatare drumurile de fer. Noul minister dorind să ajungă la o înțele­gere cu binele, în curând vor începe nouă ne­gocieri în privința acestor două afaceri, proba­bil la Viena. Un caz de anarhie Am anunțat zilele trecute că la Tulcea s’au descoperit neregularități foarte mari în arhiva parchetului local. Din ancheta sumară făcută de judele instructor și pro­curorul tribunalului, a rezultat că un nu­măr de peste tooo de hârtii din dosare erau parte ascunse, parte distruse, mai multe amenzi nu erau urmărite, rechizitorii neex­pediate, sume însemnate sfeterisite. Grefie­rul tribunalului fiind bănuit, s’a făcut la dânsul acasă o percheziție și s’au găsit în­­tr’adevĕr mai multe acte, dosare, etc., ceea ce a îndemnat parchetul să depue pe gre­fier în arestul preventiv.­istrul, ziar din Tulcea, confirmă aceste știri, dar adaugă unele amănunte foarte ciudate. Iată ce spune : «Acuma însă ce vedem ? Ceea ce vedem ne întristează foarte mult. Vedem că tribu­nalul reprezintă un haos moral sau mai bine zis un haos de imoralitate. Dosare lipsă, bani furați, corpuri delicte sustrase, rechizitorii nejudecate, dosare furate și din arhivă, funcționari din tribunal depuși, ma­gistrați bănuiți pentru dosare de bani, ba se zice că chiar dovediți, judecători îmbol­­năvindu-se asupra anchetei procurorului, concedii luate pentru boală de­și pretinsul bolnav se plimba, două trei dulapuri des­chise, cu dosare ce nu se găsesc de ani întregi, alte dulapuri forțate și sparte chiar in incinta tribunalului și chiar în timpul când procurorul cercetează aceste ne­mai­auzite abuzuri, și pe de­asupra tuturor acestora mii și mii de afaceri neregulate și neînregistrate, mulțime de crime comuni­cate telegrafic și necercetate cu ani și multe multe altele. Acuma toată lumea vede că județul Tul­cea are justiție.... da, județul Tulcea are justiție..., dar e ea oare pentru a face drep­tate, s’au pentru a acoperi injustiția atâ­tor străini rău­-făcători și inimici ai Statu­lui și dominațiunei române ? Faptele par a dovedi această din urmă ipoteză. Ministerul justiției știe oare ceva ?! Noi suferim amar, căci ticăloșia e făcută de ai noștri, de ale noastre coade de topor. Acestea sunt durerile noastre.» Dacă numai jumătate din cele ce de­nunță lilrul ar fi adevărate, ar trebui să se revolte ori­ce om de omenie. Nu știe oare nimic de ministru al jus­tiției despre cele ce se arată aci ? Și dacă știe, luat-a vre-o măsură pentru a dovedi pe vinovați, pentru a-­I pedepsi și a rein­troduce ordinea la tribunalul de Tulcea ? Ori îl preocupă și pe d. Stoicescu nu­mai alegerile viitoare și numai vrea să știe nici de justiție nici de justițiabili ? ---------------------------------------------------­ Studenții români la Paris Z­arul U Temps publică în numărul de Mer­cur­, 1 Februarie, articolul următor: Colonia română de la l Paris se pre­gătește a celebra, în ziua de 5 Februare, ziua reunirei celor două principate sub un singur principe (24 Ianuarie st. v. 1859). Sub patronagiul ministrului Ro­mâniei, d. Grigore Ch­ica, cele patru a­sociațiuni române din Paris, Cercul Român, Liga pentru unitatea culturală a Românilor (secțiunea din Paris), Gru­pul studiilor juridice și sociale, Ateneul franco-român, — organizează o serbare comună. Dintre aceste asociațiuni, cea din urmă—cea mai tânără—este, poate cea mai originală, întemeiată în ziua de 2­> Maiü, anul trecut, sub președinția ono­rifică a d-lui Ernest Lavisse, de la A­­cademia franceză, și a ministrului Gri­gore Gh­ica, ea s’a ’manifestat in public, într’una din serile trecute, prin o con­ferință ținută în amfiteatrul Sorbonei. D. Lavisse ne-a atras atenția asupra utilită­ții programului urmărit­ de Ateneul fran­co-român. Secretarul general al acestei societăți, d. d.­d. Theodoru (președinți e­­fectivi sunt d-nil Emile Picot, membru al Institutului, profesor la școala de limbi orientale vii, și Jean Cantacuzino, șef de laboratoriu la institutul Pasteur), ne-a explicat programul acesta în mo­dul următor : «Colonia română universitară a fost tot­­dea­una numeroasă la Paris. Dar până azi n’a avut de­cât puține raporturi cu lumea universitară franceză și în particular cu stu­denții, din cauză că membrii ei principali se devotau politicei. Noi nu voim să ne a­­mestecăm în politică; noi voim si mărim relațiunile cu d­v. pe terenul l­terar și știin­țific. Prin conferințe, dări de seamă, etc., voim să expunem gânditorilor francezi starea societății române și mișcarea gândirei ro­mâne, și, de altă parte, avem dorința să căutăm, în conf­rințe făcute pentru noi de către Francezi, explicațiuni asupra ideilor noastre, asupra mișcării gândirii noastre, pe care nu le găsim tot­dea­una în cărțile d-voastră. Sperăm că contactul acesta va avea re­zultatul cel mai bun». D. Michel Bréal, membru al Institutu­lui, profesor la colegiul de Franța, a prezidat conferința din serile trecute. Dânsul era secondat de d. Ferdinand Buisson, profesor la Sorbonna. Confe­rința a fost ținută de d. Henry Bérenger, vorbind despre «Educațiunea poporului în Franța.» Conferențiarul a fost mult aplaudat. D. Bréal a pronunțat apoi câte­va cu­vinte. Dânsul pune această seară sub patro­­nagiul lui Michelet care, cel d’Intein, la 1853, a îndemnat Franța să cunoască și să iubească România, «cea din urmă venită între națiunile Europei, o orfe­lină, un copil găsit». Enumeră apoi tot ce ne apropie de Români: limba, în primul rând. «Răsfoesc adeseori câte un dicționar românesc, numai pentru plăcerea de a întâlni toate aceste ve­chi cunoștințe, pe acești veri rătăciți în mijlocul unei lumi slave», și apoi conformitatea de gusturi și o simpatie instinctivă. «Cine a putut contesta — adaogă d-sa — Românilor rudenia lor cu Roma ? Dacă ar lipsi limba, ar ajurga să privim trăsurile obrazului, curățenia profilului la femeile ro­mâne, curățenia liniilor și energia fiziono­miei la tineri, cari am putea zice că s’au coborât de pe coloana lui Traian... Sunt și afinitățile morale . Românului îi place so­cietatea, plăcerile spiritului; el iubește tot ce înfrumusețează farmecele vieții... România are deja savanți cu totul dis­tinși ; ajunge să numesc pe Littre al Ro­mâniei, d. Hasdeu, autorul marelui Dicțio­nar al limbei române. Un alt amic al meu, prințul Alexandru Bibescu, a fondat un pre­­miu pentru a fi decernat, din trei în trei ani, unei lucrări care ar face mai bine cunoscută limba românească; aceste lucrări trebuesc scrise în latinește, românește sau franțuzește». D. Lavisse va prezida a doua con­ferință a Ath­eneului franco român. Adăugăm că ministrul instrucției pu­blice a oferit asociației, pentru instala­rea unei biblioteci române, localurile bisericei din strada Jean-de-Beauvais ; colegul său român a dăruit cărți pen­tru colecții. ---------------------------------------------------­| Principesa Bulgariei — Prin fir telegrafic — Sofia. 3 Februarie Prințul Filip și fiul său Leopold au sosit la 10 ore de dimineață. Prințul Ferdinand II aștepta la gară. La coborâre din vagon, Altețele Lor s’au aruncat unul în brațele altuia și au plâns mult timp sărulân­du­se. Cor­pul principesei defuncte a fost depus în capela arzândă. După amiazi vor defila în fața coșciugu­lui : corpul diplomatic, primarul, foștii și actualii miniștri,­ ofițerii din garnizoana din Sofia, toți cu soțiile lor. Sofia. 3 Februarie Capela este deschisă. Populația se gră­mădește în fața palatului. Cu tot programul desemnând persoanele cărora este permisă libera intrare în capelă, poporul nu înce­tează de a veni cu grămada. Au defilat azi dimineață în fața corpului principesei: corpul diplomatic, toți foștii și actualii miniștrii precum și toți ofițerii gar­­nisoaei din Sofia, toți soțiile lor. Rămășițele mortuare al principesei se odihnesc pe un pat de paradă, intr’un coșciug de metal deschis. Principesa este îmbrăcată în alb cu o coroană pe cap și ține în mâ­nele încrucișate o cruce și mă­tănii de jur împrejurul coșciugului sunt co­roane și decorațiuni funerare. Fața principesei este puțin palidă; ea pare că doarme. Fie­care trecând pe dinaintea coșciug­ului, se Închină. Toată lumea plânge. Damele nu pot să reție p­ânsul lor tare, care nu încetează și mișcă toată lumea. O tăcere enormă domnește pretutindeni. Întreg palatul este cernit. Azi dimineață s’a zis un parastas de că­tre monseniorul Menini, archiepiscop din Filipopoli, în prezența prințului Ferdinand, a prinului Filip de Coburg și­ a fiului său Leopold. După parastas, capela a fost deschisă corpului diplomatic. In fie­care moment se depun coroane de alungul zidurilor capelei, înmormântarea se va face Mercuri, după ce toată lumea va fi defilat pe dinaintea corpului principesei. Rămășițele mortuare ale principesei vor fi transportate la Filipopoli pentru a fi de­puse la catedrala catolică a Sfâ­ntului Lu­dovic, până în ziua când se vor depune în mod definitiv în masoleul ce se va ridica. Mii de persoane cer să intre în capelă, dar conform programului oficial al ceremo­nialului, toate sunt reținute de comitetul mu­nicipal, ast­fel ca fie­care să aibă locul său. De pretutindeni continuă să sosească de­peși de condoleanțe. Cea mai mare parte cer știri despre sanătatea prințului Ferdi­nand și micilor principi. S-a lansat o circulară în tot principatul asupra bunei sănătăți a principesei noi nă­scută, Nadejda, precum și asupra aceleia a Întregii familii princiare. Sofia. 3 Februarie Iată câte­va noi amănunte autentice asu­pra ultimelor momente ale principesei Ma­ria Luisa . Când doctorii au constatat pedemul, au informat îndată pa prințul Ferdinand că ori­ce speranță era perdută. Principesa Maria Luisa însă­și a recu­noscut gravitatea boa­ei sale și, având toată cunoștința, a cerut să vază pe copiii ei cari au fost aduși înaintea patului său. Ea a zis prințului: «Eu mor, dar voi fi în­tot­dea­una cu tine și de sus din Cer voi veghea asupra Bulgariei, asupra ta, asupra copiilor noștri și asupra cauzei Bulgariei.» Ea a mai zis Încă, adresându-se prințului Boris: «Intr’o zi, când vei fi chemat să domnești, caută să fii un Suveran exemplar.» Prințul Ferdinand, care ținea fără înce­tare mâna principesei, o săruta cu căldură și plângea neîncetat. Micii principi au fost îndepărtați apoi, după ce au mai sărutat odată pe principesa. Pe la 8 ore principesa Maria Luisa a pierdut cunoștința, respirând foarte liniștit. Prințul Ferdinand era tot în genunchi la fața patului principesei. ----------------------mmm---------------------­ Afacerea Dreyfus — Prin fir telegrafic — Paris, 3 Februarie Comisiunea de revizuire a ținut după a­­miazi o întrunire oficioasă care a ținut 5 ore, și în care a ascultat pe d-nii Dupuy și Lehret. Este cu neputință de a obține cea mai mică indicațiune precisă asupra acestei în­truniri, precum și asupra motivelor audiențil d-lor Dupuy și Lehret, a căror întrevedere este comentată în diferite feluri. Nici o notă nu s’a comunicat presei, UN NUMĂR 10 BANI »NUNCIURI SI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.....................0.40 Reclame....................... III.........................2­50 » NI..........5.— In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas. 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Paris, 3 Februarie Camera criminală a Curții de casație a ascultat pe generalul Roget. Paris. 3 Februarie In culoarele Camerei se pretinde că co­­misiunea de revizuire insistă pentru una din următoarele două soluțiuni: sau urmărirea d-lui Quesnay de Beaurepaire pentru acu­­sațiuni în contra unor magistrați, sau defe­rirea acestor magistrați înaintea consiliului superior al magistraturei. Se zice că de câte­va zile comisiunea de revizuire primește scrisori de amenințări în contra mai multora din membrii ei. ----------------------------------------------------­ CĂTRE TINERIMEA ROMÂNA D. Sava Straănescu ne adresează scrisoarea următoare : Domnule redactor. Ca mulțumire studenților universitari din București și junimei academice din Viena, cari m’au felicitat pentru c’am întins o mână de ajutor tânărului Lucian Baleaș, gonit din Universitatea din Oradea-Mare, am onoare a va ruga să înserați în ziarul d-v. urmă­torul răspuns : Ceea ce am făcut este o simplă datoria de Român, căci nu poate fi Român care să nu’și iubească țara și neamul și să nu fie gata a-și sacrifica averea și viața pentru apărarea lor. Ceea ce me bucură însă este ecoul ce faptul meu a găsit în inimele Românilor și în special în tinerimea universitară. Am fost atins de pedeapsa nedreaptă ce s’a dat tânărului Bocaș, pedeapsă care nu este ba­zată pe un text de lege, ci pe ordonanță ministerială, pedeapsă care nu lovește mi­mul un fapt determinat și îndeplinit, care anulează titluri neexistente și suprimă mij­loacele de viață pentru viitor, pedeapsă ne­dreaptă care tinde a suprima în tinerime ori­ce manifestație a vieței intelectuale și morale și a năbuși simțirile cele mai no­bile ale omului. Aceasta este nu o pedeapsă, ci un întreit asasinat material, moral și in­telectual. Am fost revoltat pentru că de mult timp Ungaria ne dă exemplul tuturor fără­de­le­­gilor. Mă revoltă măcelurile de la S­ ta­tna, precum mă revoltă acelea de la Mehadica și din alte părți, îmi emărește sufletul res­pingerea plângerei femeilor germane care își apără datinele și suvenirile căminurilor lor, precum am fost amărât când am văzut respinsă plângerea din Mom­orandul fraților noștri de dincolo de Carpați. Și cum să nu fiț revoltat că voz copii de 3 âni răpiți din brațele mamei lor și aruncați în kis dedovuri (aziluri ungurești), când voz smulgându-se panglicele de pe capul fetelor române, c­â­nd voz tineri Români desbrăcați de branele lor tradiționale tricolore, când voz pe frații noștri întemnițați pentru că au c­ântat Intr’un moment de veselie un cântec de dor sau In supărare o doină de durere, când vez pe preoți, depozitarii credinței și apă­rătorii neamului românesc, târâți în temniță și pe învățătorii, conducetorii intelectuali ai tinerimei, condamnați la câte 3 și 6 luni de zile pentru pretinse agitațiuni. In fine, când vez elita societății, pe reprezentanții presei și ori­ce manifestare nobilă maltra­tată și pedepsită cu pușcăria, nu pot să nu me revolt. Temnițele gem de condamnați Germani, Români, Slavi și Italieni, cari nu au altă crimă de­cât aceea de a nu fi fost născuți Unguri. Se întreb acum, o țară în care legile nu se respectă, fiind administrată prin ordo­nanță ministerială, o țară în care dreptate nu există, țară în care libertate nu există, o țară în care se împiedică ori­ce aspira­­țiune și se falsifică ori­ce manifestare a vieței publice, nu constitue oare un pericol pentru pace și nu este aceasta un element de desordine în mijlocul Europei civilizate ? Și dacă acum trecem la altă ordine de idei, me întreb: Roma s­a vre­o instituție neatinsă de mâna sacrilege a desnaționali­­zării popoarelor conlocuitoare cu elementul unguresc? Re mas­a In picioare vre­unul din principiile cele mari câștigate de omenire cu torente de sânge ? Libertate individuală, libertate de conștiință, libertate de întrunire, libertate de presă, nimic din marile prin­cipii ce fac puterea și admirațiunea puterilor civilizate nu este respectat în Ungaria. In aprinderea creerului șovinist, el calcă drepturile istorice ale popoarelor conlocui­toare și ținendu-le în condițiuni excepțio­nale și sub legi speciale, au pretențiunea de a-și asimila popoarele pe care le prigo­nesc. El uită că nu au nimic din elementele trebuincioase pentru asimilare. El uită că pentru a asimila trebue să fie superiori în cultură, să aibă moravuri blânde și să fie toleranți și cuviincioși, calități pe care nu le au în aceeași măsură cu popoarele con­locuitoare de rasă latină, germană și slavă. Ceea ce Wlassics face cu tânărul Bolcaș, guvernul unguresc face cu 12.000.000 pe cari o nenorocită întâmplare ,i-a pus sub oblăduirea lui, iar faptul guvernului un­guresc îl calific cu același termen ca și pentru ministrul de culte. Această nenorocită stare de lucruri a a­­dus despotismul, confuzia și anarhia în ța­ra vecină. Ceea­ ce se petrece acolo, este dovada adevărului ziselor mele, că nimeni nu poate călca nepedepsit principiile eterne ale echităței, dreptăței și libertatel. Acum mĕ întreb : Ce este de făcut, scum­pă și dragă tinerime ? Un singur lucru : Și facem lumină, și lucrăm. Călcarea de lege, despotismul și arbitra-

Next