Timpul, ianuarie 1899 (nr. 1-23)
1899-01-24 / nr. 18
UN NUMER W BANI ABONAMENTELE In țară pe un an............................30 lei » pe 6 Iuni...................................18 lei » pe 3 luni.....................................10 lei Pentru străinătate, un an...........................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile, redacția și administrația București, Calea Victoriei — 70 LA SENAT Ședința de ort a Senatului a avut mai multa însemnătate decât s’ar fi așteptat cineva față cu obiectul ce era în discuțiune. Nu doar că o modificare a procedurei electorale nu merită a fi discutată cu de amănuntul, dar astfel cum guvernul vine s-o modifice, la spartul târgului, la sfârșitul unei legislaturi, se vede cât colo că avem a face cu o lege de partid, iar nu cu o reformă bine chibzuită și bine studiată. Precum foarte bine a observat d. Brabețeanu, în cuvântarea d-sale, prin legea adusă de guvern nu s’a făcut nimic pentru a garanta pe alegetori în contra violențelor și brutalităților. Tot atât de puțin se asigură secretul votului și exercițiul liber al dreptului de a vota. Așadar pretinsa reformă se reduce la nimic, căci nu satisface celor două condițiuni de căpetenie care trebue neapărat să fie cuprinse într’o lege de procedură electorală. S’a mai dovedit mai departe că sistemul de votare propus de noua lege, în loc de a îngreuna controlarea votului, din contra o înlesnește prin faptul că se pot stabili tot felul de chef. In fine, opozițiunea conservatoare a protestat cu energie în contra amestecului magistraturei în luptele politice. D. P. P. Carp a arătat că, supunând justiției contestațiile în materie de procedură electorală, magistratura va fi expusă la bănueți și zărită în vrrtojul fatimelor politice. «Cine zice luptă, a zis d. Carp, zice lovitură; cine zice luptă zice părtinire; cine zice lupta, zice biruitori și învinși; armatele învinse spun că au fost trădate. Nu provocați deci bănueți, revoltă în spiritul alegâtorilor în contra magistraturei țârei; nu desființați singura garanție care ne-a remas.» Aceste cuvinte au produs o impresiune adâncă și trebuiau s’o producă, căci ele conțin un mare adever. Dar ședința Senatului a mai dat loc și la alte incidente. Unul din ele a oferit opozițiunei conservatoare prilegiul de a restabili adevărul în privința legendei mincinoase pe care liberalii voesc s-o creeze relativ la bătăuși, atribuind conservatorilor invențiunea acestei tristei instituțiuni. Vocea autorizată a venerabilului nostru șef, d. Lascar Catargiu, s’a ridicat cu putere spre a dovedi cu acte neîndoielnice că liberalii au fost cei dintâia cari au ridicat pe bătăușii electorali la înălțimea unei instituțiuni pe care au perfecționat-o în urmă și au impus-o ca o necesitate în luptele noastre politice. Dovadă este că liberalii sunt acei cari au modificat dispozițiunile introduse în lege de conservatori, prin care se dedeau bătăușii pe mâna justiției. Intr’o cuvântare clară și plină de argumente precise, șeful nostru a arătat că prin legea propusă nu se aduce nici o îmbunătățire stereț ,de lucruri actuale. Un alt incident care a caracterizat o dată mai mult apucăturile aricioase ale adversarilor noștri, s’a produs când d. Dim. Sturdza a amintit despre alegerile Divanului ad-hoc sub Vogoride, și a insinuat că de atunci liberalii erau apărătorii libertatei electorale în contra conservatorilor. D. Lascar Catargiu s’a ridicat cu putere înpotriva acestei aserțiuni calomnioase, prin care d. Dim. Sturdza cuteza să falsifice un fapt din cele mai însemnate ale istoriei noastre contimporane. Cu autoritatea cunoscută de toți, care dă cuvintelor sale o mare greutate, bătrânul luptător a spulberat clovetirile nedemne aduse de pe banca ministerială în privința unor fapte istorice la care el a luat o parte atât de covârșitoare. «Nu noi am luat parte la ingerințele electorale ale lui Vogoride, a zis d. Lascar Catargiu, ci noi am fost aceia cari le-am combătut.» Și în sprijinul acestei desmințiri categorice, șeful conservatorilor a adus probe atât de tari încât piticul calomniator de pe banca ministerială a fost silit să bată în retragere, zicând că n’a voit să vorbească de d. Lascar Catargiu, ci de predecesorii sâi. Astfel, ședința de ori a Senatului a fost dezastroasă pentru guvern, căci a dovedit o dată mai mult că-’I lipsește orice autoritate morală. ---------------------------sa*#:«?-------------------------- TELEGRAME Remaniare ministerială în Serbia Belgrad, 3 Februarie D. Atanasovici, ministrul lucrărilor publice,și-a «lut demisia pentru motive de sănătate. In locul sud a fost numit d. Stoianovici. Mișcarea Albanezilor Constantinopol, 3 Februarie După depeși sosite azi, intrunirea șefilor albanezi s’a ținut la Ipek, în cel mai mare secret, de la 26 la 30 Ianuarie. Au aistat la această întrunire două delegați ai Sultanului și toți notabilii mahometaui. Se asigură că întrunirea a votat o declarație de lealitate către Sultan și că asistenții s’au obligat să se fie gata pentru apărarea țeii. Din Camera franceză Paris, 3 Februarie Camera deputaților. D. L^sies întreabă guvernul asupra urcării prețului sulfatului de cupru, așa de necesar viticultorilor și cere aplicarea legii în contra acaparatorilor. D. Lebret răspunde că va face o anchetă și va aplica legea în trebuință. D. Narbonne cere să transforme cestiunea în interpelare. D. Dupuy cere amânarea după discuția budgetului. Amânarea se ordonă cu 217 voturi contra 186. Din Camera italiană Roma, 3 Februarie Camera deputaților. Cu ocazia discuției raportului comisiunei alegerilor, d. Pelloux declară că nu primește ordinea de zi conținând o învituție formală către guvern de a propune amnistia. D. Pelloux insistă pentru adoptarea ordinei de zi Riccio, zicând că Camera luând act de declarațiunile guvernului, aprobă conduși anile comisiunei alegerilor. Aceasta ordine de zi este votată cu o mare majoritate. Situația din Bulgaria Viena. 3 Februarie Se anunță din Sofia Corespondenței Politice că tratatul cu societatea drumurilor de for orientale și convențiunei cu băncile sunt nule, deoarece Poarta n’a aprobat tratatul cu drumurile de fer ia 1 Februarie și guvernul bulgar n’a luat în exploatare drumurile de fer. Noul minister dorind să ajungă la o înțelegere cu binele, în curând vor începe nouă negocieri în privința acestor două afaceri, probabil la Viena. Un caz de anarhie Am anunțat zilele trecute că la Tulcea s’au descoperit neregularități foarte mari în arhiva parchetului local. Din ancheta sumară făcută de judele instructor și procurorul tribunalului, a rezultat că un număr de peste tooo de hârtii din dosare erau parte ascunse, parte distruse, mai multe amenzi nu erau urmărite, rechizitorii neexpediate, sume însemnate sfeterisite. Grefierul tribunalului fiind bănuit, s’a făcut la dânsul acasă o percheziție și s’au găsit într’adevĕr mai multe acte, dosare, etc., ceea ce a îndemnat parchetul să depue pe grefier în arestul preventiv.istrul, ziar din Tulcea, confirmă aceste știri, dar adaugă unele amănunte foarte ciudate. Iată ce spune : «Acuma însă ce vedem ? Ceea ce vedem ne întristează foarte mult. Vedem că tribunalul reprezintă un haos moral sau mai bine zis un haos de imoralitate. Dosare lipsă, bani furați, corpuri delicte sustrase, rechizitorii nejudecate, dosare furate și din arhivă, funcționari din tribunal depuși, magistrați bănuiți pentru dosare de bani, ba se zice că chiar dovediți, judecători îmbolnăvindu-se asupra anchetei procurorului, concedii luate pentru boală deși pretinsul bolnav se plimba, două trei dulapuri deschise, cu dosare ce nu se găsesc de ani întregi, alte dulapuri forțate și sparte chiar in incinta tribunalului și chiar în timpul când procurorul cercetează aceste nemaiauzite abuzuri, și pe deasupra tuturor acestora mii și mii de afaceri neregulate și neînregistrate, mulțime de crime comunicate telegrafic și necercetate cu ani și multe multe altele. Acuma toată lumea vede că județul Tulcea are justiție.... da, județul Tulcea are justiție..., dar e ea oare pentru a face dreptate, s’au pentru a acoperi injustiția atâtor străini rău-făcători și inimici ai Statului și dominațiunei române ? Faptele par a dovedi această din urmă ipoteză. Ministerul justiției știe oare ceva ?! Noi suferim amar, căci ticăloșia e făcută de ai noștri, de ale noastre coade de topor. Acestea sunt durerile noastre.» Dacă numai jumătate din cele ce denunță lilrul ar fi adevărate, ar trebui să se revolte orice om de omenie. Nu știe oare nimic de ministru al justiției despre cele ce se arată aci ? Și dacă știe, luat-a vre-o măsură pentru a dovedi pe vinovați, pentru a-I pedepsi și a reintroduce ordinea la tribunalul de Tulcea ? Ori îl preocupă și pe d. Stoicescu numai alegerile viitoare și numai vrea să știe nici de justiție nici de justițiabili ? --------------------------------------------------- Studenții români la Paris Zarul U Temps publică în numărul de Mercur, 1 Februarie, articolul următor: Colonia română de la l Paris se pregătește a celebra, în ziua de 5 Februare, ziua reunirei celor două principate sub un singur principe (24 Ianuarie st. v. 1859). Sub patronagiul ministrului României, d. Grigore Chica, cele patru asociațiuni române din Paris, Cercul Român, Liga pentru unitatea culturală a Românilor (secțiunea din Paris), Grupul studiilor juridice și sociale, Ateneul franco-român, — organizează o serbare comună. Dintre aceste asociațiuni, cea din urmă—cea mai tânără—este, poate cea mai originală, întemeiată în ziua de 2> Maiü, anul trecut, sub președinția onorifică a d-lui Ernest Lavisse, de la Academia franceză, și a ministrului Grigore Ghica, ea s’a ’manifestat in public, într’una din serile trecute, prin o conferință ținută în amfiteatrul Sorbonei. D. Lavisse ne-a atras atenția asupra utilității programului urmărit de Ateneul franco-român. Secretarul general al acestei societăți, d. d.d. Theodoru (președinți efectivi sunt d-nil Emile Picot, membru al Institutului, profesor la școala de limbi orientale vii, și Jean Cantacuzino, șef de laboratoriu la institutul Pasteur), ne-a explicat programul acesta în modul următor : «Colonia română universitară a fost totdeauna numeroasă la Paris. Dar până azi n’a avut decât puține raporturi cu lumea universitară franceză și în particular cu studenții, din cauză că membrii ei principali se devotau politicei. Noi nu voim să ne amestecăm în politică; noi voim si mărim relațiunile cu dv. pe terenul lterar și științific. Prin conferințe, dări de seamă, etc., voim să expunem gânditorilor francezi starea societății române și mișcarea gândirei române, și, de altă parte, avem dorința să căutăm, în confrințe făcute pentru noi de către Francezi, explicațiuni asupra ideilor noastre, asupra mișcării gândirii noastre, pe care nu le găsim totdeauna în cărțile d-voastră. Sperăm că contactul acesta va avea rezultatul cel mai bun». D. Michel Bréal, membru al Institutului, profesor la colegiul de Franța, a prezidat conferința din serile trecute. Dânsul era secondat de d. Ferdinand Buisson, profesor la Sorbonna. Conferința a fost ținută de d. Henry Bérenger, vorbind despre «Educațiunea poporului în Franța.» Conferențiarul a fost mult aplaudat. D. Bréal a pronunțat apoi câteva cuvinte. Dânsul pune această seară sub patronagiul lui Michelet care, cel d’Intein, la 1853, a îndemnat Franța să cunoască și să iubească România, «cea din urmă venită între națiunile Europei, o orfelină, un copil găsit». Enumeră apoi tot ce ne apropie de Români: limba, în primul rând. «Răsfoesc adeseori câte un dicționar românesc, numai pentru plăcerea de a întâlni toate aceste vechi cunoștințe, pe acești veri rătăciți în mijlocul unei lumi slave», și apoi conformitatea de gusturi și o simpatie instinctivă. «Cine a putut contesta — adaogă d-sa — Românilor rudenia lor cu Roma ? Dacă ar lipsi limba, ar ajurga să privim trăsurile obrazului, curățenia profilului la femeile române, curățenia liniilor și energia fizionomiei la tineri, cari am putea zice că s’au coborât de pe coloana lui Traian... Sunt și afinitățile morale . Românului îi place societatea, plăcerile spiritului; el iubește tot ce înfrumusețează farmecele vieții... România are deja savanți cu totul distinși ; ajunge să numesc pe Littre al României, d. Hasdeu, autorul marelui Dicționar al limbei române. Un alt amic al meu, prințul Alexandru Bibescu, a fondat un premiu pentru a fi decernat, din trei în trei ani, unei lucrări care ar face mai bine cunoscută limba românească; aceste lucrări trebuesc scrise în latinește, românește sau franțuzește». D. Lavisse va prezida a doua conferință a Atheneului franco român. Adăugăm că ministrul instrucției publice a oferit asociației, pentru instalarea unei biblioteci române, localurile bisericei din strada Jean-de-Beauvais ; colegul său român a dăruit cărți pentru colecții. ---------------------------------------------------| Principesa Bulgariei — Prin fir telegrafic — Sofia. 3 Februarie Prințul Filip și fiul său Leopold au sosit la 10 ore de dimineață. Prințul Ferdinand II aștepta la gară. La coborâre din vagon, Altețele Lor s’au aruncat unul în brațele altuia și au plâns mult timp sărulânduse. Corpul principesei defuncte a fost depus în capela arzândă. După amiazi vor defila în fața coșciugului : corpul diplomatic, primarul, foștii și actualii miniștri, ofițerii din garnizoana din Sofia, toți cu soțiile lor. Sofia. 3 Februarie Capela este deschisă. Populația se grămădește în fața palatului. Cu tot programul desemnând persoanele cărora este permisă libera intrare în capelă, poporul nu încetează de a veni cu grămada. Au defilat azi dimineață în fața corpului principesei: corpul diplomatic, toți foștii și actualii miniștrii precum și toți ofițerii garnisoaei din Sofia, toți soțiile lor. Rămășițele mortuare al principesei se odihnesc pe un pat de paradă, intr’un coșciug de metal deschis. Principesa este îmbrăcată în alb cu o coroană pe cap și ține în mânele încrucișate o cruce și mătănii de jur împrejurul coșciugului sunt coroane și decorațiuni funerare. Fața principesei este puțin palidă; ea pare că doarme. Fiecare trecând pe dinaintea coșciugului, se Închină. Toată lumea plânge. Damele nu pot să reție pânsul lor tare, care nu încetează și mișcă toată lumea. O tăcere enormă domnește pretutindeni. Întreg palatul este cernit. Azi dimineață s’a zis un parastas de către monseniorul Menini, archiepiscop din Filipopoli, în prezența prințului Ferdinand, a prinului Filip de Coburg și a fiului său Leopold. După parastas, capela a fost deschisă corpului diplomatic. In fiecare moment se depun coroane de alungul zidurilor capelei, înmormântarea se va face Mercuri, după ce toată lumea va fi defilat pe dinaintea corpului principesei. Rămășițele mortuare ale principesei vor fi transportate la Filipopoli pentru a fi depuse la catedrala catolică a Sfântului Ludovic, până în ziua când se vor depune în mod definitiv în masoleul ce se va ridica. Mii de persoane cer să intre în capelă, dar conform programului oficial al ceremonialului, toate sunt reținute de comitetul municipal, astfel ca fiecare să aibă locul său. De pretutindeni continuă să sosească depeși de condoleanțe. Cea mai mare parte cer știri despre sanătatea prințului Ferdinand și micilor principi. S-a lansat o circulară în tot principatul asupra bunei sănătăți a principesei noi născută, Nadejda, precum și asupra aceleia a Întregii familii princiare. Sofia. 3 Februarie Iată câteva noi amănunte autentice asupra ultimelor momente ale principesei Maria Luisa . Când doctorii au constatat pedemul, au informat îndată pa prințul Ferdinand că orice speranță era perdută. Principesa Maria Luisa însăși a recunoscut gravitatea boaei sale și, având toată cunoștința, a cerut să vază pe copiii ei cari au fost aduși înaintea patului său. Ea a zis prințului: «Eu mor, dar voi fi întotdeauna cu tine și de sus din Cer voi veghea asupra Bulgariei, asupra ta, asupra copiilor noștri și asupra cauzei Bulgariei.» Ea a mai zis Încă, adresându-se prințului Boris: «Intr’o zi, când vei fi chemat să domnești, caută să fii un Suveran exemplar.» Prințul Ferdinand, care ținea fără încetare mâna principesei, o săruta cu căldură și plângea neîncetat. Micii principi au fost îndepărtați apoi, după ce au mai sărutat odată pe principesa. Pe la 8 ore principesa Maria Luisa a pierdut cunoștința, respirând foarte liniștit. Prințul Ferdinand era tot în genunchi la fața patului principesei. ----------------------mmm--------------------- Afacerea Dreyfus — Prin fir telegrafic — Paris, 3 Februarie Comisiunea de revizuire a ținut după amiazi o întrunire oficioasă care a ținut 5 ore, și în care a ascultat pe d-nii Dupuy și Lehret. Este cu neputință de a obține cea mai mică indicațiune precisă asupra acestei întruniri, precum și asupra motivelor audiențil d-lor Dupuy și Lehret, a căror întrevedere este comentată în diferite feluri. Nici o notă nu s’a comunicat presei, UN NUMĂR 10 BANI »NUNCIURI SI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.....................0.40 Reclame....................... III.........................250 » NI..........5.— In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas. 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Paris, 3 Februarie Camera criminală a Curții de casație a ascultat pe generalul Roget. Paris. 3 Februarie In culoarele Camerei se pretinde că comisiunea de revizuire insistă pentru una din următoarele două soluțiuni: sau urmărirea d-lui Quesnay de Beaurepaire pentru acusațiuni în contra unor magistrați, sau deferirea acestor magistrați înaintea consiliului superior al magistraturei. Se zice că de câteva zile comisiunea de revizuire primește scrisori de amenințări în contra mai multora din membrii ei. ---------------------------------------------------- CĂTRE TINERIMEA ROMÂNA D. Sava Straănescu ne adresează scrisoarea următoare : Domnule redactor. Ca mulțumire studenților universitari din București și junimei academice din Viena, cari m’au felicitat pentru c’am întins o mână de ajutor tânărului Lucian Baleaș, gonit din Universitatea din Oradea-Mare, am onoare a va ruga să înserați în ziarul d-v. următorul răspuns : Ceea ce am făcut este o simplă datoria de Român, căci nu poate fi Român care să nu’și iubească țara și neamul și să nu fie gata a-și sacrifica averea și viața pentru apărarea lor. Ceea ce me bucură însă este ecoul ce faptul meu a găsit în inimele Românilor și în special în tinerimea universitară. Am fost atins de pedeapsa nedreaptă ce s’a dat tânărului Bocaș, pedeapsă care nu este bazată pe un text de lege, ci pe ordonanță ministerială, pedeapsă care nu lovește mimul un fapt determinat și îndeplinit, care anulează titluri neexistente și suprimă mijloacele de viață pentru viitor, pedeapsă nedreaptă care tinde a suprima în tinerime orice manifestație a vieței intelectuale și morale și a năbuși simțirile cele mai nobile ale omului. Aceasta este nu o pedeapsă, ci un întreit asasinat material, moral și intelectual. Am fost revoltat pentru că de mult timp Ungaria ne dă exemplul tuturor fărădelegilor. Mă revoltă măcelurile de la S tatna, precum mă revoltă acelea de la Mehadica și din alte părți, îmi emărește sufletul respingerea plângerei femeilor germane care își apără datinele și suvenirile căminurilor lor, precum am fost amărât când am văzut respinsă plângerea din Momorandul fraților noștri de dincolo de Carpați. Și cum să nu fiț revoltat că voz copii de 3 âni răpiți din brațele mamei lor și aruncați în kis dedovuri (aziluri ungurești), când voz smulgându-se panglicele de pe capul fetelor române, când voz tineri Români desbrăcați de branele lor tradiționale tricolore, când voz pe frații noștri întemnițați pentru că au cântat Intr’un moment de veselie un cântec de dor sau In supărare o doină de durere, când vez pe preoți, depozitarii credinței și apărătorii neamului românesc, târâți în temniță și pe învățătorii, conducetorii intelectuali ai tinerimei, condamnați la câte 3 și 6 luni de zile pentru pretinse agitațiuni. In fine, când vez elita societății, pe reprezentanții presei și orice manifestare nobilă maltratată și pedepsită cu pușcăria, nu pot să nu me revolt. Temnițele gem de condamnați Germani, Români, Slavi și Italieni, cari nu au altă crimă decât aceea de a nu fi fost născuți Unguri. Se întreb acum, o țară în care legile nu se respectă, fiind administrată prin ordonanță ministerială, o țară în care dreptate nu există, țară în care libertate nu există, o țară în care se împiedică orice aspirațiune și se falsifică orice manifestare a vieței publice, nu constitue oare un pericol pentru pace și nu este aceasta un element de desordine în mijlocul Europei civilizate ? Și dacă acum trecem la altă ordine de idei, me întreb: Roma sa vreo instituție neatinsă de mâna sacrilege a desnaționalizării popoarelor conlocuitoare cu elementul unguresc? Re masa In picioare vreunul din principiile cele mari câștigate de omenire cu torente de sânge ? Libertate individuală, libertate de conștiință, libertate de întrunire, libertate de presă, nimic din marile principii ce fac puterea și admirațiunea puterilor civilizate nu este respectat în Ungaria. In aprinderea creerului șovinist, el calcă drepturile istorice ale popoarelor conlocuitoare și ținendu-le în condițiuni excepționale și sub legi speciale, au pretențiunea de a-și asimila popoarele pe care le prigonesc. El uită că nu au nimic din elementele trebuincioase pentru asimilare. El uită că pentru a asimila trebue să fie superiori în cultură, să aibă moravuri blânde și să fie toleranți și cuviincioși, calități pe care nu le au în aceeași măsură cu popoarele conlocuitoare de rasă latină, germană și slavă. Ceea ce Wlassics face cu tânărul Bolcaș, guvernul unguresc face cu 12.000.000 pe cari o nenorocită întâmplare ,i-a pus sub oblăduirea lui, iar faptul guvernului unguresc îl calific cu același termen ca și pentru ministrul de culte. Această nenorocită stare de lucruri a adus despotismul, confuzia și anarhia în țara vecină. Ceea ce se petrece acolo, este dovada adevărului ziselor mele, că nimeni nu poate călca nepedepsit principiile eterne ale echităței, dreptăței și libertatel. Acum mĕ întreb : Ce este de făcut, scumpă și dragă tinerime ? Un singur lucru : Și facem lumină, și lucrăm. Călcarea de lege, despotismul și arbitra-