Timpul, ianuarie 1900 (nr. 2-22)

1900-01-28 / nr. 20

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI DOUILEA — No. 20 EDIȚIA A TREIA VINERI 23 IANUARE (9 F­ARE) 1900 UN NUMER 10 BAN! UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE —TREIME TMT- WmWTW ANUNCIUI TIF INSERȚII In­­tră pe un an........................................30 lei mr i, |pi gl'^ ‘"k ^ V'- |8ff W ----------­» Pe 6 luni........................................18 lei I 1 d 1­­ Apai I Hi i­ M I " . MSm ->..$$§ I BIS Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 » pe 3 luni........................................10 lei 9 fra&H [. y îȘ 8 | fl 'Iff SS -jfefcfr*’ Í­­ 5 1 |l|flf§| Reclame ..... Ilf . . . 2.50 Pentru străinatate un an .... 50 lei HH I ■ wHKA B MjjfrJI I A » . . . . > N­ . . . 5.__ In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. |M B M­Jl­Kli llSu­l P Wp&și 1 BHi M . n . . Numărul la Agence de tout naux étrangers * HHHH 8 §BíMk<K­& J JKm In Paris anunc­urile se primesc la A* rue de Maubert, 69 și­ la toate chioșcurile. •ÉB^^8$SW m^rr g/r Seníia Ravas^ 8 place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA REDACȚIA SL ADMINISTRA^pA București, Calea Victoriei — 70 București, Calea Victoriei •— 70 _______________Telefon: 473.________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ TeLEFoN : 473. ■..•■.• ■III II ■■IIIWII «IIIMWWmfftfM ■BWMBBMBBBMMMHHMMBHMBMMBBMMMMMMMMHB ~ ' ■ CAILE FERATE PRIVATE Desbaterile care au urm­at a­­laltă­ ori în Cameră cu prilegiul legei căilor ferate de inițiativă privată, au dat loc la câte­va de­­clarațiuni care merită a fi relevate. Mai intâiu este de observat e­­rezia economică rostită și susți­nută de d. Ionel Brătianu care, vorbind de capitaluri streine, a voit să facă o deosebire între a­­cele capitaluri, împărțindu-le în bine-făcătoare și rău­făcătoare. Mai ciudată teorie economică nu-și poate cine­ va închipui de­cât a­­ceea care constă în a califica ca­pitalul, înainte de toate, cum se poate aprecia dacă introducerea unui anumit capital strein este sau nu folositor țăreî? De­sigur nu în momentul introducerea lui, ci după ce acest capital a fost pus în mi­șcare într’o întreprindere oare­care. Dar și atunci, care este cri­teriul prin care poți aprecia uti­litatea capitalului? Crede oare d. Brătianu că este folositor țarei când capitalurile străine introduse într’o speculațiune sau într’o în­treprindere se perd? Dacă ar fi așa, atunci n’ar întârzia ziua în care România ar fi considerată ca o țară în care capitaliștii stră­ini n’ar trebui să-și rischeze ca­pitalul, căci ar întâmpina de mai înainte un spirit de ostilitate și de nedreptățire. D. Ionel Bră­tianu se preface a uita că ori­ce în­treprindere, ori­ce plasare de capi­tal ori industrie, în căi ferate, în exploatări miniere, are partea ei aleatorie. Care este interesul țărei ? Ea este interesată ca acela care introduce un capital pe pământul României, pentru a-­l plasa într’o afacere de ori­ce soia, să se poată folosi, iar nu să piardă. Numai prin fructificare se atrag capita­luri străine ; este indiferent dacă această fructificare este mare sau mică ; vorba este ca capitalul să nu rămâie neproductiv și să nu se piardă. Mărirea sau acumula­rea capitalului prin fructificare, prin muncă, acest capital fiind el străin sau indigen, iată scopul ori­cărei mișcări economice, căci­­ prin exploatarea capitalului și miș­carea lui se revarsă asupra tutu­­ror claselor sociale un folos ne­tăgăduit. C. Brătianu a vorbit de capi­taluri lacome. Este absolut ridicolă această de­numire în gura unui deputat care se pretinde a fi bărbat serios. Ce poate însemna un capital lacom? O fi oare capitalul care tinde la câștig ? Apoi care este omul gata să-’șî expună averea într’o între­prindere fără a spera câștig? El pate însă să dea și de pagubă. Dar câști­gul poate fi exagerat, să întreacă media unui câștig moderat. In loc de 7, 10 sau 15 la sută, capitalistul poate să câștige 50 sau chiar 100 la sută. Unde este răul? Acest fel de lăcomie în materie economică și comercială este ace­lași lucru ca ambițiunea în ma­terie politică sau pe ori­ce alt tărîm al activităței omenești. Cu ce drept d. Brătianu califică ca­pitalurile de lacome, pare că ar avea a face cu un cămătar care pune minorilor cuțitul la gât ? Niște asemenea idei sunt înve­chite și nu mai au trecere la în­ceputul secolului XX ; de altmin­trelea știm bine că chiar acela care le-a rostit nu se crede, ci a voit numai să bată în struna șovinistă. Al douilea punct însemnat ce reese din desbaterea legei căilor ferate de inițiativă privată, este declarațiunea francă și lămurită a ministrului de lucrări publice, în privința necesității de a ne opri pe calea de a construi căi ferate ale Statului,. Căile ferate de interes gene­ral, care alcătuesc rețeaua ac­tuală, sunt pentru moment în­destulătoare pentru desvoltarea noastră. Ele s’au făcut într’un timp relativ scurt și o bună parte din ele nu rentează în­destul pentru a acoperi între­ținerea și amortismentul. Ast­fel Statul se încarcă necontenit cu lucrări costisitoare și neproduc­tive, care măresc datoria publică în mod disproporționat cu folo­sul ce ar trebui să aducă. Tre­buia să se puie o stavilă acestui sistem. Sunt și pentru construirea de căi ferate momente când o țară este săturată ; aceste mo­mente sunt trecătoare, dar un Stat este silit de a ține cont de ele. Corectivul acestor momente de stagnare în materie de con­strucție de căi ferate, este de a lăsa toate liniile care nu sunt de interes general inițiativei private, negreșit sub controlul Statului și în anumite condițiuni. Acest sis­tem mixt are un mare avantagiu: ori­ce linie ferată de interes pri­vat presupune din partea iniția­torilor ei necesitatea și utilitatea de a o construi, căci nimeni nu va risca capital de­cât în vederea unui folos. Ast­fel Statul va putea resufla un număr oare­care de ani, în care timp rețeaua sa de căi ferate își va­­ desvolta traficul în întregimea lui și va deveni destul de rentabilă pentru a per­mite o mai mare complectare. ----------------------MMHSW---------------------­ TELEGRAME Eftinirea scomptului Bruxelles. 7 Februarie Banca Națională a scăzut scomptul ei cu V* la %. [Budgetul Serbiei Niș. 7 Februarie Budgetul care a fost supus azi Skupcineî nu acuză nici o sporire­­ importantă la cheltueli, afară de nouile credite pentru armată, pe care această Adunare le primește în­tot­dea­una în mod favorabil. Se speră că budgetul va fi votat fără multă dificultate pentru guvern. Cu ocazia discuției budgetului, ministrul de finanțe a declarat că guvernul nu dorește să perceapă impozitul asupra venitului de­cât până la concurența de 3 milioane, sumă egală cu ceea ce dă impozitul asupra capitalului care a fost abolit. Lovitura de Stat din China Peking, 7 Februarie Se crede că împărăteasa nu va indrăsni să deposedeze în mod formal pe împărat, de tea­ma unor resistențe serioase la sud. Ciuma Lisabona. 7 Februarie Oficialul anunță dispariția ciumei la Oporto. Măsurile luate în contra proveniențelor din acest oraș au fost ridicate. Bombay. 7 Februarie Eri au fost în oraș 408 decese. Mai sunt aci și alte boli epidemice de­cât ciuma. Situația a devenit și mai gravă în urma afluenței e­­norme de locuitori veniți din teritoriile unde bântue foametea. --------------------------------------------——--­ RENTA SFÂNTULUI NICOLAE Sub titlul acesta găsim în numărul de Marți, 25 cor., al Telegrafului Ro­mân, organul Mitropoliei române din Sibiu, următorul articol : E vorba de chestia despăgubirii bisericei Sfântului Nicolae din Brașov-Sch­eiu din partea Statului român pentru sistarea anui­tății de 88.500 franci pe seama școalelor noastre de acolo—chestie cunoscută în opi­­niunea publică sub titlul de mai sus. Despre aceasta putem zice acum liniștiți, consummatum est, căci—avându-și începu­tul încă la anii 1860, după multe peripeții și felurite greutăți, după minuțioase cer­cetări făcute de organele guvernului pa­triei noastre atât la Brașov cât și la Si­­biu, după multe amărăciuni cauzate între­gului public român, dar mai ales bisericeî proprietare și sfințite în deosebi de ferici­tul Mitropolit Miron până în ultimele zile ale vieții sale,­a ajuns în sfârșit la o re­­solvire finală îmbucurătoare, și cu atât mai așteptată de toți, cu cât s’a făcut atât de mult zgomot jurnalistic în jurul acestei chestiuni“. Aci Telegraful Român reproduce textul expunere! de motive și a proiectului de­ ­­ lege depus în Camera română ; apoi arată ce s’a petrecut, în chestia aceasta, în Parlamentul ungar și continuă textual ast­fel : „Dar din cele apărute până acum în zia­ristică asupra acestei afaceri s’ar părea ca și când numai cele două guverne de la Budapesta și București ar fi pertractat și resolvit cauza, fără ingerința și învoirea Bisericei Sf. Nicolae din Brașov, ca partea cea direct interesată și ca fost proprietar al moșiilor ocupate de Statul român, pen­tru care și pretinde această rentă, sistată de trei ani încoace, și că ast­fel tot meri­tul mulțumitoarei rezolvări ar reveni nu­mai celor două guverne indicate. Noi suntem datori a întregi lucrul și a lămuri afacerea, arătând că cele două gu­verne au intrat în pertractări diplomatice ca și la învoirea bisericei Sf. Nicolae, res­­pectându-i deplinul ei drept autonom. Re­­presentanța legală a acestei biserici—ca parte pretendentă—a statolit condițiunile pe baza cărora afacerea a ajuns la solu­­țiunea cunoscută, reservându-și dreptul ca la cas de neacceptare a condițiunilor puse să-și validiteze drepturile avute pe cale pro­cesuală. De aci urmează că o mare parte a me­ritului la resolvarea causei este al repre­­sentanților numitei biserici și al deplinei încrederi ce aceștia­­ și-au pus în ambele guverne actuale din Budapesta și București, care au finalizat afacerea spre mulțumi­rea lor. Cât privește împrejurarea că biserica a aflat de bine a-și încredința și aloca capi­talul rentei cu destinațiune hotărîtă la casa centrală de Stat din Budapesta—abstra­­gând de la dreptul autonom al comunei bi­sericești—trebue să adăugăm, că—mai a­­vând comuna și datorința a-șî asigura a­­verea—unde ar afla pentru aceasta un loc mai solid și mai sigur mai ales pentru o sumă așa de însemnată, ca și casa unui Stat cu finanțele regulate și cu garanțiile cuvenite ? Considerând toate acestea, noi ținem so­­luțiunea ce s’a dat cestiunei rentei de cea mai nimerită, și de aceea ne și bucurăm de ea. Este nimerită acea soluțiune nu nu­mai pentru că biserica a ajuns la dreptul ei, iar școalele greu amenințate din lipse de mijloace își‘ Văd asigurată­­ pentru tot­­dea­una existența lor, ci și din motivul că cu finali,sau ea aceasta­ dispare dintre noi o mare causă de nemulțumire ce de mult ținea spiritele în­ agitațiune. Ast­fel acum se va restabili liniștea între noi, între gu­vernele celor două țări ce trăesc și vor să trăiască în raporturi amicale, iar pe lângă acestea înaltul guvern al patriei se va putea convinge că venitul acelei rente nu se întrebuințează decât în conformitate cu destinațiunea hotărîtă de proprietarul ave­rii, de biserica Sf. Nicolae, adică pentru gim­­nasiul și realele susținute de ea. Noi suntem mulțumitori guvernului pa­triei noastre pentru acea soluțiune nime­rită și mai ales pentru că cu multă bună­voință a susținut dreptul bisericei noastre din Brașov față cu Statul român până la definitiva lui finalizare și, sperăm că a­­ceastă recunoștință cuvenită va afla ecou la toți ai noștri, iar guvernului român tre­bue să-i mulțumim pentru achitarea spre mulțumirea generală a acestui obliga­­ment față de o biserică a noastră. Peste tot mulțumire vor simți toți câți au ostenit pentru resolvarea a­­cestei afaceri care a dat ansă la atâtea bânueli și necazuri. Resolvirea favorabilă fie­ le răsplată.“ --------------------------------------------------------­RISB01UL din africa de sud — Prin fir telegrafic — Londra, 7 Februarie Ziarele de aseară publică niște telegrame din Sterkstroom, cu data de azi, spunând că Burii au­ atacat în același timp avant­­posturile e­­gleze, în diferite puncte. Lupta continuă. Londra. 7 Februarie Se vestește din lagărul Burilor lângă Ladysmith, Agenției Reuter, cu data de 6 Februarie, că Englezii au bombardat pozi­țiile Burilor de pe Tugela superioară cu tunuri de calibru mare și încă cu alte tu­nuri. Trupele engleze au trecut Tugela, lângă puntea Drift și la Molen-Drift, pen­tru a lua cu asalt pozițiile Burilor. Lângă puntea Drift, generalul Burgher a respins trupele engleze care s’au retras în dezor­­dine mare și au trecut înapoi Tugela. Lupta cu Burii continuă lângă Molen-Drift. Burii n’au suferit perderi. Cape­ Toron. 7 Februarie Generalii Roberts și Kitchener au pă­răsit orașul. Londra. 7 Februarie Se vestește din Sterkstroom, cu data de 5 Februarie, că situația generală este tot aceeași, însă că „Imperial mounted infan­try”, a părăsit lagărul Sâmbătă, îndreptân­­du-se spre vest. Se așteaptă evenimente importante. Londra. 7 Februarie Se vestește din Lorenzo­ Marquez, după o știre sosită în această localitate, din car­tierul general al Burilor, că trupele en­gleze au trecut Tugela la 5 Februarie, sub protecția unui foc puternic de artilerie, în două puncte diferite. Englezii au fost respinși într-un punct. Londra, 7 Februarie Ministerul de răsboiu confirmă știrea spu­nând că generalul Buller a trecut Tugela și se îndreptează spre Ladysmith. Știrea ministerului de răsboiu cu privire la trecerea Tugelei adaugă că operațiunile continuă, însă n’a sosit nici o știre în ceea ce privește resultatul lor. Londra. 7 Februarie Se vestește din Hoofdlanger, lângă La­dysmith, Agenției Reuter, cu data de 6 Fe­bruarie, la orele 11 dimineața, că Englezii au suferit perderi mari în lupta care a a­­vut loc în ajun lângă puntea Drift, însă că la Molen-Drift au luat în posesie un mic Kopje având puțină importanță și pe care -l ocupă încă. Perderile de aci sunt necunoscute. Multe tunuri erau în baterie și acest foc de artilerie a fost cel mai mare care a fost auzit până acum. Focul a început din nou a doua zi cu mai multă violență. Londra. 7 Februarie Se vestește din Sterkstroom, cu data de 5 Februarie, că generalul Roberts a publi­cat o proclamare invitând pe Burii din Transvaal și din Statul liber Orange să părăsească cele două republice, făcându-le o bună primire la Englezi. Proclamarea in­vită pe resvrătiții din colonii să se supue acum, de­cât să cadă prizonieri de răsboiü, căci aceștia nu vor fi tratați ca Burii. Berlin, 7 Februarie Doctorul Leyds, reprezintantul Transvaa­­lului în Europa, se va întoarce seara la Bruxelles, Londra, 7 Februarie Camera Comunelor. — Discuția Adresei ca răspuns la discursul Tronului continuă. D. Redmond, șeful naționaliștilor irlan­dezi, propune ca să se sfârșească resboiul pe baza recunoașterei republicelor sud-a­­fricane și Orange. D. Redmond declară că simpatiile Irlan­dezilor aparțin Burilor, cari se luptă cu eroism pentru neatârnarea lor. Acest resboi, care putea fi înlăturat cu bună-voință și cu spirit de împăcare, este nedrept. Amendamentul d-lui Redmond se respinge, după discuție, cu 368 de voturi contra 66. ---------------------------------------------------­ „Rentele“ și încă ceva :I «Apéra­ mé Doamne de amici, că de inimici mé voia apéra eu !» E foarte clar și ușor de înțeles că dacă un guvern, din motive puternice de ordin mai înalt, dictate de interese mari de Stat, a refuzat plătirea rentelor și a început per­tractări cu guvernul austro-ungar, pentru a afla o nouă modalitate de plătire , gu­vernul următor, fie el de ori­ce culoare po­litică, nu se mai poate întoarce îndărăt la vechea ordine, nu mai poate plăti nici el rentele, ci silit este să continue pertractă­rile și să caute ca afacerea să fie aranjată pe cale diplomatică. Guvernul conservator din România era silit deci să meargă pe calea începută de guvernul de mai înainte și dacă mergând pe calea aceasta s’a convins că acesta nu a comis acte de trădare în jurul chestiei din întrebare, bună descoperire a făcut, iar Epoca prin aceea că constată lucrul a­­cesta în public, asemenea bună faptă face. Negreșit că bărbații atât de sus puși, cum sunt miniștrii, ridicați la posturile lor din voința țarei și din încrederea Coroa­nei, nu sunt, nu pot să fie capabili de rău­tate intenționată, de trădare, comisă la a­­dresa neamului propriu. Și noi dorim din toată inima ca în sînul neamului româ­nesc nici să nu se afle nici­odată oameni cari să ne păteze paginile istoriei cu fapte păgubitoare intereselor neamului întreg ro­mânesc. Dar „amicul“ de la București al Tribu­nei Poporului, pe lângă Epoca mai aduce ca argument în contra noastră și unele cu­vinte din România Jună, care se­ zice că s’ar referi la noi. România Jună a susținut adică, așa se zice, că acuza de trădare, ridicată în tre­cut în contra d-lui Sturdza, a fost bazată numai pe niște „vorbe smintite“. Dacă Ro­mânia Jună într’adevĕr a numit „vorbe smintite“ bazele acuzei de trădare, ce ’i se arunca în față d-lui Sturdza la timpul său, din toate părțile, sigur că a făcut aceasta și o putea face numai cu privire la unele, iar nu la toate faptele care au provocat de­cretarea lor de trădare națională, adică, cu privire la faptele care poate că íntr’adevér au fost prea aspru judecate. Pentru că nici România Jună nici altă foaie de dincolo, și nici un om nepreocu­pat și cu judecată sănătoasă, nu va putea zice că nu s’au comis greșeli dincolo, în chestii mari naționale. Nimeni de ex. nu va putea nega și nu va putea înfrumuseța zeul istorît din divizarea noastră, din di­vizarea membrilor unui corp atât de pu­ternic și impunător, cum era partidul și comitetul nostru național mai nainte. Căci fapt e că am fost desbinați, și fapt e, că cel mai mare rol posibil de când există Statul român, ni s’a făcut prin desbinarea aceasta, ni s’a făcut a­­tunci, când noi, uniți în cugete și în sim­țiri, duceam cu energie și în perfectă so­lidaritate lupta sfântă înainte, iar un băr­bat sus pus, din „România“, probabil în­demnat de unii „amici“ dintre „ai noștri“ s’a amestecat între noi, a spart solidarita­tea noastră, ne-a stricat buna înțelegere, a divizat comitetul și partidul nostru na­țional, făcând din­amicii de odinioară duș­mani, din consoții de luptă, uniți sub un steag în contra inamicului comun, luptă­tori unul în contra altuia, ca să-și consume forțele și timpul în lupte fără rost și des­­gustătoare pentru publicul românesc, în lupte purtate între frați. Ei bine, vorbele purtate pe tema aceasta în contra bărbatului „sus pus“ din Româ­nia sigur că nici România Jună și nici nimeni pe lume nu le va putea numi „vorbe smintite“, pentru că de fapt n’au fost vorbe smintite, ci au fost vorbe scoase din inimile noastre rănite de moarte, toc­mai din partea omului de la care vinde­care de la ne așteptam, pentru că vinde­care predicase și promisese, și unii dintre noi au fost destul de naivi să se razime pe seriositatea și sinceritatea vorbelor sale. Se va zice poate că nu cei din Româ­nia, și în special nu unul dintre cei din România poartă vina că partidul și comi­tetul nostru s’a desbinat în două. Vorbe de apărare și vorbe de înfrumu­sețare, dar vorbe fără temeiű. Contrarii noștriî știu foarte bine ce s’a întâmplat și cum s’a întâmplat, și ne și dovedesc că știu, pentru că ne spun ceea­ ce știm fără nici o reservă. Egyetértés, foaie la care colaborează vestitul Jancsó Benedek, scria de ex. în numărul de la 30 ianuarie ur­mătoarele : ...„Dar el (Sturdza) după ce a ajuns în­­ fruntea guvernului României, n’a mai „ținut de compatibilă cu politica corectă, „reclamată cu tot dreptul de interesele „țerei, acțiunea comună a conducătorilor „din Ardeal; și-a dat însă silințe să-­l fo­losească și mai departe, ca unelte pentru „interesele și planurile sale, însă în altă „direcțiune. Știa el foarte bine că puterile „concentrate trebuesc divizate, și folosin­­­du-se de apucăturile sale politice, el sin­­­gur a creat partid contrar în sînul „comitetului național român. In frun­­­tea partidului contrar a fost pus—dr. Lu­­„caciu!“ Iată deci că și străinii, dușmanii noștri, știă foarte bine cine a făcut desbinarea între noi, cine a provocat scisiune în sînul comitetului național, lucru pe care de alt­cum Românii de mult il știe și regretă că s'a putut întâmpla. De aceea, cuvintele rostite în jurul acestei fapte împlinite, pentru noi foarte dureroasă, nu pot să fie „vorbe smintite“, cum crede „amicul“ de la București al Trib. Pop. Să admitem însă pe un moment, fără să concedem, că într’adevĕr cuvintele referi­toare la desbinarea băgată între conducă­torii noștri din partea unor cercuri politice „sus puse“ din Regat, încă ar fi „vorbe smintite“, întrebăm : nu mai sunt oare și alte fapte săvârșite de cercurile „sus puse“ din Regatul român, fapte dureros simțite din partea noastră, asupra cărora istoria nu se va pronunța în termeni prea elo­­gioși față de cei sau de cel ce le-a comis ? Cum stăm deci cu aceste fapte împlinite și cu m­ult amar suportate din partea noastră? Cum stăm în prima linie cu de­corarea lui Jeszenszky, acest dușman de moarte al neamului românesc? Se va zice că primul sfetnic de pe acele vremuri al Regelui Carol nu e vinovat în chestia aceasta, fiind­că nu însoțise pe Re­gele la Pesta și fiind­că nu a avut cunoș­tință despre cele ce s’au petrecut la Pesta. Și apoi nici n’a știut că cine e Jeszenszky, la a cărui decorare au putut coopera de alt­cum și interese mai înalte de Stat. Faptul e că primul-ministru român n’a însoțit pe Regele român la Budapesta a­­tunci când a fost decorat dușmanul nea­mului românesc, faimosul Jeszenszky. Dar și aceea e fapt, că Regele român a dat lui Jeszenszky numai decorația, pe când brevetul, îndreptățirea de a purta decorația, ’i-a dat-o guvernul român de pe acele vre­muri. Nu se poate zice deci că decorarea lui Jeszenszky s’a făcut fără concursul gu­vernului român din zilele acelea, cum nu se poate zice nici aceea că nimeni în Ro­mânia n’a știut cine e Jeszenszky, de­cât numai după decorare. Pentru că dacă Monarh­ul Austro-Un­­gariei a știut cine e Vas. A. Urechiă, și atunci când a făcut vizita la București, la prânzul de la palat, a cerut expres să-­i fie prezentat „președintele Ligei culturale sigur că și sfetnicii de atunci ai Regelui Carol vor fi știut și trebuiau să știe cine e Jeszenszky și ce rol are el în politica noastră. De aceea nu putem accepta altă desvi­­novățire pe tema aceasta de­cât numai admiterea că într’adevăr motive grave po­litice și de înalte interese de Stat au făcut inevitabilă decorarea lui Jeszenszky. Dar admițând cooperarea acestor motive grave, trebue iarăși să ne întrebăm, oare omul angajat atât de mult în chestia națională, după ce a luat cunoștință despre decorarea întâmplată și despre resensul și durerea cu care a fost ea primită în toate cercu­rile românești, — nu era șieși și neamului său obligat să-­și dea demisia imediat și să se retragă de la putere pentru a nu fi silit ca el să subscrie brevetul de decorare ? Dacă așa se făcea atunci, putea să creadă toată lumea că într’adevăr guvernul ro­mân nu e implicat în chestia decorării lui Jeszenszky, iar de altă parte prim-ministrul român de atunci ar fi salvat cu acest ener­gic pas în prima linie onoarea propriului tată al din Sibiu zilei, douilea articol al Tribunei asupra chestiunei la ordinea *

Next