Timpul, octombrie 1900 (nr. 218-241)
1900-10-26 / nr. 238
v * fr V ANUL AL DOUĂZECI ȘI DOUILEA —No. 238 Effispi» H TREIA UN NUMAR 10 BANI &bonat elitele Inara pe un an..................................30 lei » pe 6 luni...................................18 lei » pe 3 luni...................................10 lei Pentru străinatate un an . . . . 50 lei *11 luni» ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de joumaux étranger n rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victor text 70 Telefon .478 Domnii membri ai Clubului conservator sunt rugați a se întruni DUMINECA, 29 OCTOMBRE la orele 2 p. m., în saloanele Clubului conservator. G GR- CANTACUZINO- O MĂSURĂ PRACTICA Guvernul a dat cea mai mare dovadă de spiritul conciliant de care este însuflețit față cu populațiunile rurale producătoare de țuică. Punându-se mai presus de calomniile răspândite : cum că voiește să asuprească pe micii cultivatori, ministrul de finanțe a dat o circulară prin care cantitățile de borhot până la 150 de decalitri sunt scutite de taxă ea corespunzătoare cu 30 de decalitri țuică. Mai mult, prin circulară se mai adaugă ca din cantitatea de borhot care va trece peste 150 de valitri, să se facă un scăzământ de 25 la sută. Această măsură este aplicabilă chiar cantităților deja măsurate până acum și proceseleverbale încheiate se vor rectifica în acest sens. Adversarii noștri interpretă circulara ca o mărturisire că legea era nedreaptă și trag dintr’însa concluziunea că resistența ce s’a opus de către unii din săteni a fost legitimă. Mare eroare ! Ceea ce a făcut guvernul, indicând agenților fiscali modul de aplicațiune al legei, nu este decât un act de echitate față de micii producători, iar nici decum un act de slăbiciune în fața amenințărilor sau a faptelor de rebeliune. Resultatul acestei circulări va fi de a pune capăt restălmăcirilor rău-voitoare și interesate ale acelora cari instigau pe săteni la resistență. De acum înainte se va vedea cine sunt adevărații instigatori ai neorînduielilor care au avut atât de triste consecințe la Buda și la Pârscov. Dacă fierberea provocată printre săteni se va potoli, ceea ce sperăm, se va ști că ei au fost induși în eroare și că tot ce s’a petrecut n’a fost decât rezultatul unor instigațiuni. Dacă va urma, se va dovedi în mod netăgăduit că toată mișcarea n’a fost provocată decât de producătorii mai mari, care au pus înainte pe sătenii amăgiți, pentru a’și apăra propriile lor interese. Intr’adevăr, de la început noi n’am încetat de a spune că micii producători nu sunt lezați prin legea țuicei; circulara guvernului ilustrează și mai mult acest adevăr, căci, explicând scutirea cantităților mai mici de 150 decalitri de borhot, asimilează această scutire cu aceea de 30 de decalitri de țuică. Prin urmare, nu mai încape de aci înainte nici o răstălmăcire a legei. Micii producători, adecă sătenii cultivatori de prune, sunt scutiți de taxă, căci acei cari posedă peste 150 de decalitri de borhot nu pot fi priviți decât ca fiind în categoria marilor producători. Voința Națională exprimă speranța că în urma circulărei susmenționate, răscoalele se vor potoli, dar își pregătește tărîmul pentru a legitima alte neorîndueli și răsvrătiri, dacă se vor produce, adecă tot sistemul de fățărnicie de care adversarii noștri dau zilnic dovezi. Organul liberal, vezînd că nu mai e nimic de făcut cu Gestiunea tabărei borhotului, scornește un nou mijloc de instigațiune: el cere ca guvernul să explice la ce temperatură se va lua tăria alcoolurilor fabricate din fructe, drojdii, etc. In zadar crede Voința că prin această nouă manoperă va putea să creeze alte nedumeriri în aplicația legei. Legea țuliei nu schimbă întru nimic dispozițiile speciale privitoare la fixarea temperaturei la care se apreciază tăria alcoolurilor. Se va urma deci conform acestor dispoziții speciale care rămân în vigoare, nefiind abrogate. Dar scopul Voinței nu este de a cere lămuriri, căci cunoaște foarte bine cele ce-am zis în privința modului cum se constată tăria alcoolului, după temperaturi anume definite. Vorba este de a găsi o portiță pentru a urma cu agitarea spiritelor. --------------------------------------- TELEGRAME Căile ferate din Bosnia Budapesta, 6 Noembre Conferința miniștrilor austriaci și ungari, sub președinția contelui Goluchowski, a stabilit o înțelegere deplini in chestiunea căilor ferate din Bosnia. O comandă a Rusiei New York, 6 Noembre După New York Merald, Rusia ar avea de gând sa comande în America, în cursul acestui an, cinci nouă vase de războiü. Din Algeria Alger, 6 Noembre D. Jounart, noul guvernator al Algeriei, a sosit după amiazt; el a primit autoritățile, cărora le-a declarat ca se va consacra cu totul prosperitatea coloniei, înspirându-se de la principiile de toleranta înscrise în declarația Drepturilor omului. Nici un incident -------------------------------------------------- BUCURIE DE ANARHIȘTI Un confrate matinal, ocupându-se de atitudinea mai mult decât dubioasă a adversarilor noștri în tristele evenimente ce s’au întâmplat zilele acestea, constată că felul cum faptele sunt povestite în coloanele organului autorizat al liberalilor îți lasă impresia că aceștia ar fi absolut străini de durerile țărei. Nimic nu’-i mișcă, nimic nu-I emoționează. Ceva mai mult , proza Voinței Naționale lasă să se intrevază o satisfacție rea ascunsă pentru faptul că guvernul reacțiunei a împușcat pe țărani și pentru că un vânt de anarhie suflă asupra câtorva sate de la munte. Constatarea este din nenorocire adevărată. Acest partid «național-liberal» care se mândrește a fi zămislit in rărunchii nației, care pretinde că a creat România modernă, ar avea oarecare asemănare cu bătrânul Saturn, care făcea copil ca să-l mănânce,— dacă crearea României de către dânșii n’ar fi o legendă. Ei însă cred în ea, și poate că tocmai de aceea se cred legitimați a o considera drept prunc bun de mâncat. Nu mergem până acolo încât să-l acuzăm formal de autori morali ai rebeliunei. Cuvântul îl are deocamdată justiția. Putem însă să luăm act de această stare psihologică fiind-că constituie o circumstanță agravantă demnă de reținut. De altă parte însă, constatarea nu trebuie să surprinză pe nimeni. Niciodată liberalii nu s’au purtat astfel. Nenorocirile le înregistrează cu satisfacție, iar lacrămile le păstrează pentru întruniri publice, pentru că lacrămile, fie de om fie de crocodil, produc întotdeauna efect înaintea unui public anume pregătit. Cum să nu fie satisfăcut partidul național-liberal când i se dă o platformă de luptă — fie chiar stropită cu sânge, — mai ales când istovirea lui intelectuală, când frământările interne îl pun în imposibilitate de a-și crea una dreaptă, reală și hrănită din nevoile Statului! Pare că mai are partidul liberal putere de observație și de muncă pentru așa ceva ! E mult mai simplu să compromiți finanțele Statului prin cheltueli nebunești, și apoi să te bucuri .’a rigorile la care e nevoit să recurgă un alt guvern pentru îndreptarea situației Nu vorbim de autori morali; dacă însă se va stabili că instigatorii au plecat cu instrucția de la clubul liberal, tabloul va fi complect. Se va dovedi cât de mult țin adversarii noștri la creditul și la bunul renume al țarei, instigând la revolte contra unui imposit, când de la imposite se așteaptă echilibrarea budgetului și edificarea creditului. Că liberalii se bucură de vântul anarhic care suflă peste câteva sute de munte, iarăși nu trebue să ne surprinză. Legalitatea a fost și rămâne cel mai mare dușman al liberalilor. Dacă guvernele liberale ar fi avut ca normă respectarea legilor, de unde ar fi referit legiunea de parveniți care formează cadrele partidului, cum s’ar fi alcătuit și cimentat casta de exploatare care pretinde să conducă destinele țarei ? Însăși existența partidului își are obârșia încălcarea legilor. Cum să nu se bucure că se manifestă semne de anarhie, când în ele vâd puntea care I va aduce la putere, ca să se continue și să se perpetueze scumpele lor tradiții ? Toate își au rostul lor. Să nu se mire deci nimeni de satisfacția care transpiră prin coloanele organului autorizat al partidului liberal. ----------------------------------------------------- JOI 26 OCTOMBRE (S NBRE) 1900 UN NUMER 10 BANI ANIMCIUM SI INSERȚIE Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 Reclame . . . . » III ... 2 50 » ..... II .. . 5.Ia țfurtmamina urile se primesc la Agenția Havas, 8 pace de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon: 478. Finanțele Franței Ziarul italian Ora, din Palermo, a publicat un interesant articol asupra finanțelor franceze și proectelor d-lui Caillaux, articol scris de d. Luzzatti, fost ministru de finanțe. Punctele desvoltate aci merită să fie citite și în țara noastră. „Franța este obosită și preocupată de datoria sa publică, — scrie d. Luzzatti, oricât de bogată și puternică ar fi, și deci în stare să supoarte eu resursele ei inepuisabile nebuniile financiare ale legiuitorilor ei, începe totuși a înțelege că uzul legitim al creditului are margini, și că a trecut peste ele cu un număr respectabil de miliarde. O sarcină care trece peste treizeci de miliarde represintă datoriile publice a două State mari europene la un loc, de pildă a Rusiei și a Germaniei. E prea mult! Astfel, ministrul Crillaux, care merge pe urmele lui Ian Lay, s’a gândit acum la două măsuri cu deosebire sănătoase și înțelepte: unitatea budgetului și conversiunea datoriei perpetue in anuități cu termen. Cu modul acesta nu s’ar mai recurge la credit pentru nevoile budgetului și s-ar începe cu amortizarea mai repede, după modul englez. * . Deja exemplul Angliei dovedește, că după câteva decenii de cumințenie financiară și de abținere de la credit, vine momentul de nebunie sau de nevoe, când trebue să se recurgă din nou la emisiuni pentru susținerea cheltuelilor unui răsboiu mare, cheltueli care nu pot fi întâmpinate cu resursele ordinare ale budgetului. De la 1870 până astăzi, budgetul francez a trăit împrumutând pentru lucrări publice, pentru cheltueli militare, pentru școli, cocoloșind astfel deficitul. Cu încetul, partea această a budgetului numită „extraordinară“, s'a micșorat, nu însă până acolo încât pentru lucrări publice, pentru pensiuni, pentru armamente, să nu se simtă în fiecare an nevoia de a face datorii. D. Caillaux propune să se renunțe la acest artificiu al obligațiunilor emise pentru terenuri de fortărețe declasate, obligațiuni destinate a fi plătite din vânzarea acelor terenuri și totodată a grăbi armamentele; el cere Parlamentului să înscrie toate cheltuelile în budgetul ordinar, redus astfel la unitate. Unitatea budgetului, suprimarea caselor, fondurilor, creditelor speciale, care sub diverse denumiri constituiau în Italia și constituesc încă în Franța disimulările deficitelor... iată marea intenție ce este vorba să se realiseze. Pentru aceasta au luptat în Franța Leon Say și amicii săi, pentru aceasta luptăm și noi în Italia (Saracco, Sonnino, Rubini, Colombo, Giucciardini și alți mulți)“. D. Luzzatti revine apoi la Franța și la budgetul ei pe 1901 și arată că d. Caillaux propune să se înscrie între cheltuelile efective 36 milioane care, până acum, erau acoperite prin credite și destinate a grăbi și perfecționa armamentele și alte servicii publice. „Excelentă măsura — adaugă fostul ministru de finanțe al Italiei— însă nu e de ajuns să se pue capăt sporirei anuale a datoriei, destinată să alimenteze aceste servicii publice care trebuesc întreținute din veniturile efective, trebue să se micșoreze și acea datorie. Sarcina dobânzilor suportată de generația care a contractat datoria, a devenit prea grea și neliniștitoare ; ea ocupă un loc prea mare în budgetul cheltuelilor, nu-I lasă destulă libertate în mișcări. S’a întâmplat în Franța ceea ce s’a întâmplat și în Italia. Am vroit să cheltuim pe socoteala posterităței, cu sarcinile acumulate însă din an în an asupra budgetului, cu greutatea specifică a acestor sarcini asupra economiei naționale, am devenit propria noastră posteritate. Sistemul preferat de d. Caillaux este foarte ingenios: este o imitație a sistemului englez, și nu așa fel chibzuit încât Parlamentul francez, deși foarte cumințit în materie financiară, poate că nu-l va adopta. El constă în împrumutarea de la Casa de depupuneri a unui capital de 550 milioane de franci, în rente publice și perpetue cu 3 la sută, capital pe care Casa de depuneri îl posedă, și care comportă un interes anual de 16 milioane și jumătate. Casa de depuneri va fi rambursată cu anuități de 37 și jumătate milioane timp de 20 de ani. Cu chipul acesta s’ar amortiza în douăzeci de ani datoria perpetuă, s‘ar schimba o datorie care costă 16 și jumătate milioane în perpetuitate, într’altă care ar costa 37 și jumătate milioane pe 20 de ani. La expirarea acestor 20 de ani, datoria ar fi stinsă. Este un plan minunat, care pune sarcina pe present ca să ușureze viitorul: democrațiile neglijente și regimurile absolute fac de obicei contrariul. Tot planul acesta e combinat cu multă înțelepciune, iar dacă Franța va reuși să-l realiseze, va răscumpăra numeroasele greșeli financiare ale celor din urmă decenii. Deja Camera franceză a renunțat, cu o abnegație demnă de toată lauda, la inițiativa cheltuelilor, îngrădind-o cu tot felul de precauțiuni. Dacă acum Parlamentul va iscăli propunerea înțeleptului ministru, va deveni restauratorul finanțelor și va săvârși actul cel mai abil față de Anglia. Sunt tari aceia cari știu să l a Ipânească, iar State tarii sunt acelea care cruță creditul în zilele senine și fericite, spre a-l putea găsi intact și gata la orice încercare în zilele grele, care nu lipsesc niciodată națiunilor mari. Ceea ce valorează Franța, se va vedea mai mult din modul cum va primi proectele d-lui Caillaux, decât din teatrala sa Exposiție. Popoarele se încearcă în zile grele, nu în zile de bucurie». Cum vedem, nu e numai România care suferă din cauza unei politice financiare greșite, ci și alte țâri mai mari și mai bogate. Este o fericire pentru noi că guvernele partidului conservator au avut curagiul să taie în carne vine spre a remedia o stare de lucruri care ar fi devenit un dezastru dacă nu veneau la timp măsurile înțelepte. ■ ----------------------—------------— N DESCHIDEREA CAMEREI FRANCEZE — Prin fir telegrafic — Paris, U Noembre Camera deputaților—Deschiderea ședinței a fost liniștită și fără incident. D. Colleard, socialist, depune o moțiune autorizând pe guvern să ia în posesiune minele neexploatate pentru a remedia criza de cărbuni. După cererea d-lui Waldeck Rousseau, Camera hotărăște să discute imediat intempelarea d-lui Vazeille asupra politicei generale. D. Vazeille cere guvernului să comunice programul de reforme proectate. D. Viviani declară că socialiștii vor susține pe guvern atât timp acesta va avea să lupte în contra reacțiunei, dar rezervendu-și libertatea lor de acțiune. D. Waldeck Rousseau zice că guvernul crede că trebue să se voteze mai intern budgetul, să se discute apoi proectele asupra asociațiunilor și în urmă să se voteze proectele asupra pensiilor lucrătorilor. Guvernul nu renunță însă la proectele depuse asupra chestiunei școlare, asupra reformei consiliilor de răsboiu, asupra impositului pe venit, și va cere în urmă discutarea lor. D. Waldeck-Rousseau întreabă dacă Camera este în înțelegere cu el asupra tuturor acestor reforme. (Vilaplause). D. Richot replică zicând că limbagiul d-lui Waldeck-Rousseau nu seamănă cu al d-lui Millerand, care, la Lens, predica greva obligatorie. D. Millerand răspunde că este partizanul unei reglementări permițând lucrătorilor să se pronunțe, prin sufragiu universal, asupra chestiunilor de grevă; el va depune un proect de lege în acest sens. (Aplause în stânga). ---------------------- ---------------------- EVENIMENTELE DIN CHINA Depeșile spun că trupele aliate ocupă unul din cele două grupuri de morminte imperiale la porțile Pekingului. Ocuparea lor nu este o violațiune , totuși va influența mult spiritele în China. Se anunță din mai multe izvoare că împăratul se va înapoia la Peking, însă fără Impârăteasa. O telegramă din Cefu către Gazeta, de Francfort zice că aceasta e opinia generală a Chinezilor. După o altă telegramă din Shanghai către Times, două plenipotențiari noul au fost numiți: Liu Kun Yi, vice-regele Nankinului și Ciang Dih Tong, vice-regele Hankeului. Amândouă sunt bărbați moderați, cumpătați și,deși Chinezi de sus până jos, absolut ostili politicei Prințului Tuan, împărăteasa, refugiată la Singan-fu, continuă a comenta mișcarea contra străinilor. Prințul Dhnang, de curând degradat, o însoțește. Daily News anunță că un edict de la 27 Octombrie numește pe câțiva Manciuri la diferite posturi importante ; toți acești nouă funcționari sunt reacționari. Prinții degradați își primesc leafa. După cum era și de așteptat, morții și sinucișii a cărora dispariție o anunțau Chinezii când Puterile cereau pedepsirea lor, încep să se ivească pe ici pe colo. Unul a vărsat foile de aur ce le înghițise, altul a avut un servitor care a neutralizat efectul otrăvei. Standard și Daily Telegraph spun că miniștrii străini au cerut să li se arate cadavrele celor otrăviți. Din Paoting fu se telegrafiază că Germanii și Francezii vor ține garnizoană în acel oraș in timpul erneî. Explosia din Nankin, care nu s’a anunțat după acea din Canton, pare a indica cum că conspiratorii chinezi din sud vor lucra prin atentate isolate, dar că nu vor putea să provoace o răscoală în masă cum socoteau el. In Germania se discută însă existența clauselor secrete in acordul anglo-german Taegliche Rundschau crede că desmințirea ziarelor oficioase a fost inspirată de considerațiuni diplomatice. Gazeta Germaniei de nord a replicat că propunerea aceasta e lipsită de orice temeri. Guvernul japonez consimte să remită dimpreună cu Puterile o notă identică plenipotențiarilor Chinezi, adică un fel de ultimatum. El renunță, conform dorinței Puterilor, a discuta în prealabil propunerile franceze. * * • Iată depeșile de azi: St.Petersburg, 6 Noembre Invalidul Rus publică răspunsul Rusiei la convenția anglo-germană. Rusia declară că aderă la primele două puncte, amintind că ea a fost cea d’intem putere care a proclamat integritatea Chinei ca principiu al politicei sale. Intrucât privește , punctul al 3-lea, care prevede posibilitatea violării acestui principiu, Rusia declară că o eventualitate de acest fel ar obliga-o să schimbe atitudinea sa. Hong Kong. 6 Noembre Circulă zgomotul că Germanii ar avea de gând să ocupe o concesiune lângă Shannen. Londra. 6 Noembre Generalul Campbel telegrafiază că a sosit la Wangkiakon, că a distrus fortificațiile orașului și că a incendiat satul boxer Liuhotschwang, situat la nord de Wangkiakon. Boxerii părăsiseră pozițiile lor înainte de sosirea generalului Campbel. Londra. 6 Noembre Ziarele află din Shanghai că, după știrile din sorginte chineză, aliații ar fi cerut lui Li Hung-Ciang să intervină pe lângă împăratul Chinei ca să ordone executarea lui Tung-Yung, casierul provinciei Ci-Li. Un funcționar străin a primit din Peking o depeșă zicând că miniștrii străini refuză să intre în negocieri atât timp cât pedepsirea autorilor tulburărilor nu va fi asigurată. Hong-Kong. 6 Noembre Chinezii din Canton sunt foarte surexcitați din causa prezenței unui prea mare număr de canoniere străine care se află în port. Mai sunt 11 vase de răsboi. In fața portului Shamia. Paris. 6 Noembre D. Delcassy a declarat consiliului de miniștri, care s-a ținut la Elysey, că distribuirea unei cărți galbene cu privire la afacerile Chinei, până la finele lui Octombre se va face chiar săptămâna aceasta în Cameră. -----------------------NIBUR(----------------------RESROHIL DIN AFRICA DE SUI) Apropierea câtorva depeși sosite la intervale neregulate ne permit să deducem că contingentele trimise de diferitele colonii engleze manifestaseră o foarte gravă și viuă nemulțumire. Nemulțumirea aceasta n’a avut caracterul unor manifestațiuni isolate; ea pare a fi avut o repercusiune destul de întinsă, până chiar și în contingentul Capului, acela care poartă numele de divisie colonială. O depeșă din East London, de la 1 Noembrie, spune : Intr’o cuvântare ce a adresat-o soldaților borderhorser și Kaframan-rifles, generalul Brabant, care comanda divisia colonială, a exprimat regrete vii pentru desordinele ce s’au întâmplat în absența sa în divizia colonială. A adăugat că lordul Roberts era hotărît să procedeze cu severitate în această privință, dar că a sfârșit prin a admite circumstanțe ușurătoare. Generalul Brabant a mai anunțat că lordul Roberts i-a cedat comandamentul diviziei coloniale. Ar rezulta deci din această informație că generalul Brabant, acest membru al Parlamentului Capului, acest bărbat politic care a alternat cu Cecil Rhodes la președinția Ligei sudafricane, și pe care resboiul îl făcuse șef de corp, fusese privat de comandamentul său de către lordul Roberts. Pentru ce motive nu se știe , dat fiind însă caracterul lordului Roberts, se poate presupune că motivele erau grave. Mai aflăm că, cu toată această pu