Timpul, februarie 2004 (Anul 15, nr. 25-48)

2004-02-06 / nr. 29

Givdjituâ„ S Supliment al ziarului Timpul - Anul V, nr. 5 (256), 6 februarie 2004 ACCENTE .J J j J J J J J J J J j J J J j J J J J J J J j 0 La începutul acestui an au fost dema­rate lucrările în vederea betonării drumului comunal ce leagă satele Iaz și Ciuta din comuna Obreja, în lungime de 1,9 km, ne-a informat primarul Petre Pop. (N.r.) 0 Sîmbătă, 21 februarie a.c., la Bolvașnița se va desfășura «Balul portului popular», mani­festare aflată la prima ediție, ne-a informat primarul comunei, Petru Mihăilescu. (N.l.) în 2004, potop de grîu București (N.L) - în 2004, în România se vor obține circa 6 milioane de tone de grîu, a estimat recent, la o conferință de presă, Petre Daea, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, Apelor și Me­diului. Estimarea a fost realizată după ce direcțiile agricole din teritoriu au evaluat, într-o primă fază, starea de vegetație a celor 1,8 milioane de hectare însămînțate cu grîu, în toamna anului trecut. Subvenții pentru lapte Reșița (N.I.) - Potrivit unor acte nor­mative apărute în anii 2002 și 2003, în 2004, primele acordate crescătorilor, pentru lap­tele de vacă predat unor societăți de proce­sare, care au licență de fabricație, rămîn neschimbate. Astfel, în perioada de vară (1 mai - 30 septembrie) prima pentru un litru de lapte, în zona de șes, este de 1400 lei, și în perioada de iarnă (1 octombrie - 30 apri­lie), de 1680 lei. Crescătorii de vaci, din zonele de deal și de munte, primesc vara, 800 lei/litru și iarna, 2160 lei/litru. Mențio­năm că laptele predat centrelor de colectare trebuie să aibă minimum 3,5 unități de grăsime și 1,027 unități de densitate. . -­­ Satul Sfinta Elena din comuna Coronini, în care viețuiește, în mare parte, populație de naționalitate cehă, este situat într-o zonă muntoasă unde apa constituie o problemă. Pentru consumul uman, mulți o aduc de la sute de metri, iar pe cea destinată vitelor o colectează, atunci cînd plouă, de la burlanele caselor. (Foto Nicolae Irimia) J íit­eie I Pîinea de... rezervă Reșița (N.L) - S-a spus, nu de azi, de ieri, că de cînd a fost adus de prin America de Sud, cartoful a constituit, pentru români, cea de-a doua pline. Ba, în ultima vreme, se vor­bește că ar exista chiar și cîteva generații postrevo­luționare ale cartofilor pră­jiți. Și dacă ne-am obișnuit să consumăm pîine din griul altora, de cîțiva ani buni, noi importăm și can­tități impresionante de cartofi, deși țara noastră are cîteva areale extraor­dinare de cultivare a car­tofului pentru sămînță. Date de ultimă oră, con­firmă însă o realitate de-a dreptul dramatică, doar 1 la sută din cantitatea de sămînță de cartof, folosită pentru înființarea cultu­rilor, este de proveniență autohtonă, România pro­­ducînd, la ora actuală, de 10 ori mai puțină sămînță decit o făcea în urmă cu 10-12 ani. în aceste condi­ții, nici nu e de mirare că, mare parte dintre produ­cătorii autohtoni, folosesc sămînță de proastă cali­tate, predispusă la atacul bolilor și dăunătorilor, iar cartofii de consum sunt tot mai bolnavi. Și-atunci, ce e de făcut d­e Ilie Sârbu, că doar nu putem trece cu toții pe carne de vînat?! «Agricultor în timpul liber», așa ar putea fi numit dl Petru Miloș din satul Gîrbovăț, comuna Bănia. Și asta pentru că, după ce se achită de obligațiile de serviciu de la Anina, el vine aproape zilnic în Almăj, să își lucreze pămîntul și să crească animale. Pe acestea din urmă, comercializîndu-le la prețuri... «prietenoase» doar pentru măcelari. (Foto: Nicolae Irimia) Potecă la rang de drum județean Din cauza unui drum, trei sate pot dispărea de pe harta județului Nicolae Irimia Reșița­­ Dacă nu va fi modernizat, drumul ce leagă comuna Ciclova Română, de satele Ilidia, Socolari și Potoc, riscă să devină potecă. Am scris în cîteva rînduri despre starea dezastruoasă în care se afla, în diferite peri­oade, drumul ce leagă centrul de comună, Ciclova Română, de satele aparținătoare Ilidia și Socolari, dar și de satul Po­toc din comuna Șosea Monta­nă. Motiv pentru care fiii de astăzi ai celor cîteva sute de suflete, în general oameni bă­­trîni, dau pe acasă «din an în Paște». Tot din această cauză societatea de transport urban din Oravița a suspendat, prin anul 2002 și autobuzul care mai permitea sătenilor să se deplaseze la oraș. E adevărat că, în urmă cu trei ani, Consiliul Județean a alocat cîteva sute de milioane de lei, iar societatea județea­nă de drumuri l-a netezit cu un modern utilaj adus de peste Ocean, însă din cauza nefolosirii unei rețete adec­vate, în 2004, el a ajuns iarăși la starea inițială. Din păcate, și această operație s-a execu­tat doar pînă la Ilidia, și nu pînă la Socolari, cei 3-4 km rămînînd un fel de «crescă­torie de gropi». La rîndul său, cu ani în urmă, primarul Gheorghe Puiu Percea a făcut demersuri ca acest tronson să fie reabili­tat prin Fondul Român de Dezvoltare Socială și mai nou, chiar printr-un proiect SAPARD. Dar n-u a reușit, in­­trucît i se spune peste tot că cei 13 km au statut de drum județean și nu de drum comu­nal. între timp, pentru că nu dispun de o cale de acces re­zonabilă, mulți tineri din cele trei sate, după dispariția bu­nicilor și părinților au înce­put să-și abandoneze proprie­tățile. Cu alte cuvinte, așeză­rile sunt în pericol de a dispă­rea de pe hartă, iar drumul, de rang județean, să devină potecă. Așadar, domnilor consilieri județeni, sătenii vă imploră acum să reparați drumul pe care-l aveți în ad­ministrare sau să-l «degra­dați» și în acte, ca să poată deveni ceea ce este­­ un de­gradat drum comunal. Satul Socolari din comuna Ciclova Română. (Foto: Nicolae Irimia) DE VEGHE JJJJJJJJJ J j J j J J J J J J J J J J j j J j j j J J J j j j j j J j j j j j j j J J j j j j j j j j j j j j j j Lege inutilă pentru țărani Nicolae Irimia Cu ani buni în urmă, toate partidele, atunci cînd venea vorba despre spriji­nul acordat de către stat producătorilor agricoli, erau de acord, că din le­gislația românească lip­sește un act normativ care să reglementeze credita­rea acestora, așa cum se întîmplă în toate țările cu agricultură performantă. Ba, dacă ne aducem bine aminte, liberalii, in timpul­ guvernării trecute, au inițiat un asemenea proiect de lege despre care n-am mai auzit nimic. Iată însă că, după atîta tevatură și după ce țăranii înșiși începuseră să aștepte această lege ca pe o salva­re, anul trecut, actualul Par­lament a votat Legea credi­tului agricol pentru produc­ție. Am cercetat-o și noi, la vremea respectivă, și am rostit cu exactitate cuvintele din titlu. Pentru că, potrivit ei, țăranii nu au acces la credite cu dobîndă redusă, pe mă­sura posibilităților lor financi­are, ci au dreptul să împru­mute bani de la bănci cu do­­bînda zilei și abia mai apoi, după ce și-au rambursat da­toriile și dovedesc că și-au valorificat producția, benefi­ciază din partea statului de un sprijin care poate ajunge pînă la 30 la sută din valoa­rea împrumutului. E drept că, in acest caz, ei pot garanta creditul cu ajutorul unei instituții spe­­­­cializate. Nu au, in schimb, de unde să-si achite ra­tele lunare chiar dacă de luna trecută, același gu­vern le-a dublat pensiile amărîților de foști ceapiști. Și încă ceva: de ce nu le-o fi lăsat legiuitorul țăranilor măcar șase luni, dacă nu un an de grafie? în concluzie, dacă dorim să fim logici pînă la capăt, vom vedea că, în final, sprijinul dat de către stat țăranului este aproa­pe insesizabil, întrucît la dobindă se mai adaugă rata inflației. Și-atunci, unde-i ajutorul?

Next