Timpul, februarie 2004 (Anul 15, nr. 25-48)

2004-02-06 / nr. 29

vineri, 6 februarie 2004 CUVÂNTUL SATELOR/ 6 Sărbătoare la Țugulani La bal au participat copii de grădiniță, tineri și bătrîni Nicolae Irimia Vîrciorova - Manifes­tarea a început la Bise­rica ortodoxă și a con­tinuat, pînă în zori de zi, la Căminul cultural. Am scris dintotdeauna despre crescătorii de animale și despre pomicultorii din satul Vîrciorova cu un fel de dragoste la prima vedere, convins fiind că, acolo, în spațiul de sub geana de mun­te, s-a născut și doina «Gu­­gulan cu care cu mere și cu frumoasă muiere» și «brîul îl bătrîn», jucat astăzi cu patimă de către tineri. Și cîntecul în­suși, care se înfiripă în ograda gugulană în toate anotim­purile de peste an, primăvara, prefirînd potop de floare dinspre livezi, vara, retras sub Hora și brîul bătrîn. Sărbătoarea portului popu­lar a debutat, așa cum era și firesc, la Biserica ortodoxă devenită arhiplină, unde preoții Sorin Mîțu și Aron Bob au săvîrșit o slujbă religioasă. Dar sfîntul lăcaș s-a umplut parcă de o lumină divină atunci cînd și-au făcut apa­riția, înveșmîntati în nea­semuite costume populare, frumoși ca niște zei, elevii școlii din localitate, reuniți cu totii intr-un ansamblu de dansuri și de cîntece popu­lare, înființat în vara anului trecut, din inițiativa a doi inimoși dansatori: Simion Dragalina și Dorin Cucuruz. N-a lipsit nici primarul Bolvașniței, Petru Mihăilescu, el însuși fiu al satului, îm­pătimit de joc și cîntec. De fapt, sufletul manifestării de umbra și unda răcoroasă a pîrîului cu nume de fată; toamna, dezmierdat de fructe coapte în cerul binelui. Și iar­na, iarna, ascultînd povești tare de demult, la gura sobei, și scuturînd neaua mutată în albul cămășilor, în dulci tîn­­guiri de torogoată. Am fost sîmbătă, 30 ianua­rie a.c„ la cea de-a III-a ediție a «Balului portului popular» de la Vîrciorova și sufletul meu s-a copilărit și s-a înti­nerit, văzînd frumusețea și hora și brîurile și jocurile de doi și bucuria simplă de a exista. Și am plecat de acolo aproape de crucea nopții, vrăjit de portul de june și de fată gugulană și îndrăgostit peste poate de sufletul nevăzut al satului, de parcă m-aș fi petrecut la nunta tuturor culorilor de pe Pămînt. în viață ne mai țin la Vîrciorova l-au constituit, pînă către răsăritul de zori, cele 20 de perechi de dansa­tori, în frunte cu cel mai mic și mai inimos membru, încă la grădiniță - Doriana Lucia Novac Cucuruz. La ieșirea din biserică, toată suflarea satului a fost primită, în acorduri de doină, de o formație instrumentală condusă de taragotistul Luca Novac. Și apoi s-a încins hora în care s-au prins deopotrivă copii, tineri și bătrîni. Și după ce s-a învîrtit aidoma unui soare viu, în mijlocul satului, jocul și voia bună s-au mutat la Căminul cultural. «Hora și brîul bătrîn, ele în viață ne mai țin», a șoptit la un mo­ment dat, mai mult pentru el, septuagenarul Ion Vornic Bîcu. Bucate pe mese... Și ca să fie o șezătoare în toată regula, vîrciorovenii nu au venit la Căminul cultural cu mina goală, ci încărcați cu îndestulătoare mîncăruri tradiționale, dintre care nu au lipsit cîrnații de porc, sar­malele, friptura, prăjiturile și sfînta răciie, veritabilă sămînță de vorbă, despre care Petru Ivănuș, unul dintre crescătorii de vite și pomi­­cultorii de frunte ai satului spunea că... «e de vîrsta mea». Și Pătru se apropie binișor, cred, către 40 de ani. Dar iată ce ne-au declarat la această emoționantă săr­bătoare și cîțiva dintre par­ticipanți: ■ Taragotistul Luca Novac: «Vin de fiecare dată cu mare drag la Vîrciorova, pentru că e foarte frumos și important ce se petrece aici. Adică, ei, vîrciorovenii țin cu orice preț ca să nu le dispară obi­ceiurile, portul, folclorul nos­tru românesc. Și văzîndu-i cum joacă pe copii, sunt sigur că ei îl vor duce mai departe de la străbunii noștri duși în pămînt». ■ Petru Mihăilescu, primarul comunei Bol­vașnița: «Am luat inițiativa de a dedica această săr­bătoare costu­mului popu­lar, în 2001 pentru ca să creăm o emu­lație. Am dorit ca sătenii să mai stea la un pahar de vorbă, să se înveselească, pentru că în restul anului sînt mereu, cum se spune, în cîmpul muncii». La joc, Căminul cultural din Vîrciorova a devenit neîncăpător. (Fotografii: Diana Bogdan) in Biserica ortodoxă se spune «Tatăl Nostru». Fetele repetă pașii de briu, Hora, de la mic la mare. Simion Dragalina joacă brîul cu bucurie.­­ Ce frumos joacă băieții!... Viitorul e aproape asigurat. La masa lui Petru Ivănuș, fetele-i tinere, răchia-i bătrină.

Next