Tineretul Liber, martie 1992 (Anul 4, nr. 606-626)
1992-03-03 / nr. 606
ir. K ft f. tv r $*■ c ht. srtf % l; r; JȘ«; ȘOMAJUL ȘI INFLAȚIA IN ROMÂNIA Premieri la Comisia Națională pentru Statistică , a fost dată publicității rata șomajului la sfirșitul lunii ianuarie 1992. Calculată ca raport între numărul total al persoanelor care primesc ajutor de șomaj sau se află in evidența oficiilor forței de muncă și totalul populației active înregistrate la începutul acestui an, rata șomajului în România a fost de 3,4 la sută, la 31 ianuarie. Rata inflației a ajuns, tot la sfirșitul lunii ianuarie 1992, la nivelul de 236 la sută, iar indicele prețurilor de consum al populației fost de 434,6 la sută la groapa de produse alimentare, 275,5 la sută la mărfuri nealimentare și 306,6 la sută la servicii. Scăderea salariului real a fost de 8 procente față de luna decembrie 1991. DOMNUL CAZIMIR IONESCU SE PRIVATIZEAZĂ Solicitat să comenteze evoluția domniei sale in urma insuccesului în recent încheiata campanie electorala domnul Cazimir Ionescu a declarat unui reporter al AVR PRESS că va părăsi scena politică, rămînînd însă o persoană publică. Domnul Cazimir Ionescu a mai declarat că va iniția o afacere privată, alături de echipa pe care și-a format-o în lupta politică, afacere axată pe activitatea de investică și inovații tehnice. (AVR PRESS) COMEMORARE In Poiana Brașov, pe pîrtia de lingă hotelul „Sport", locul unde în urmă cu trei ani, Iiviu Cornel Babeș și-a dat foc în semn de protest față de regimul totalitar, duminică, 1.03.1992 a avut loc comemorarea eroului. Acțiunea a fost organizată de Asociația „15 Noiembrie“ Brașov, Alianța Civică și Liga Studenților Brașov. Au participat reprezentanți ai partidelor din Convenția Democratică și cetățeni ai municipiului de la poalele Tîmpei. (Șt. T). CADOUL GUVERNULUI (PE ADRESA POPULAȚIEI) — data luminării . 1 mai 1992 — Despre politica de „raționalizare“ a subvențiilor la produsele de bază destinate populației, oficialii noștri ne-au informat cu promptitudine. Vă anunțăm că, începînd cu 1 mai, guvernul va reduce cu 25 la sută subvențiile bugetare la unele din cele 14 produse vitale, între acestea, la loc de cinste se află energia electrică. 1 Kw ne va consta (peste 2 luni) circa 4 lei. Actualmente îl plătim la nivelul subvenționat de 65 de bani, în realitate, 1 Kw=12,5 lei. Asta din punctul de vedere specific producătorului (energia electrică de înaltă tensiune costă 8 lei per KW). Cel mai ieftin kilowatt îl asigură centrala nucleară de la Cernavodă (6,8 lei). Fină cînd aceasta va intra în producție, să ne pregătim buzunarele subvențiilor pentru subțierea și „îngrășarea" compensațiilor salariale. Dacă vom afla cir la sută din creșterea prețurilor va fi acoperită prin numitele compensații, vă vom informa operativ. Pînă atunci, așteptăm „cadoul". (LIANA SIMION) MARTI 3 martie 1992 — Domnule director, din păcate, la ora actuală, compania „Navrom" nu stă deloc pe roze, deci nu este un motiv de fericire nici pentru dumneavoastră, nici pentru marinarii aflați la datorie pe nave. Care sunt cauzele acestui regres ? —• Așa este, situația financiară a companiei nu este una roză, dimpotrivă, ne aflăm într-o situație foarte dificilă. Să vă prezint,m cîteva cuvinte, principalele cauze care au determinat această situație. La împărțirea companiei „Navrom“, toate datoriile au rămas în sarcina noastră, celelalte companii deschizîndu-și contul abia după circa două luni. Structura de nave care a revenit „Navromului“ pe criterii de specializare, într-o statistică a ultimilor 7 ani, a avut numai rezultate financiare negative; în general, contribuția navelor de mare tonaj care au trecut în contul „Petrominului“ acoperă și economia celorlaltor nave mai mici, plus intervenția statului centralizat înainte de revoluție. Flota, prin participarea sa la comerțul exterior al țării, beneficia, la sfîrșitul anilor financiari, de acoperirea deficitelor care se produceau. O altă cauză a fost diminuarea considerabilă a producției industriale interne și, implicit, a comerțului exterior care a determinat schimbarea relațiilor de transport, prin reducerea volumului de mărfuri transportate pentru export și creșterea volumului de mărfuri transportate în cont străin. Această situație a condus la scăderea veniturilor companiei, mai ales datorită absenței importurilor din China și Cuba pentru care se plăteau navluri mari, creșterea cheltuielilor valutare prin activitatea în cont străin și confruntarea într-o proporție mult mai mare, pe piața mondială, cu un parc de nave necompetitiv conceptual și tehnic; în al treilea rînd, situația tehnică precară a navelor, ca urmare a dotărilor, în ultimul deceniu, cu echipamente asimilate forțat în țară, cu fiabilitate redusă. De asemenea, în ultimii cinci ani prerevoluționari, datorită lipsei de fonduri valutare, procurarea de piese de schimb pentru navele dotate cu motoare și echipamente importate a fost aproape prohibită, fapt ce a condus la accentuarea stării tehnice precare a flotei. Această situație a determinat ca o navă să întrunească anual o medie de 250 de zile de exploatare, în timp ce media mondială de exploatare este de 330—340 de zile. De menționat ar fi că, in aceste condiții, chiar dacă navele ar fi în stare bună, teoretic vorbind, tehnica ideală tot ar fi handicapată, datorită consumului specific ridicat de combustibil, cu circa 30 la sută mai mare decit la navele similare străine. In același timp, instalațiile de încărcare-descărcare sunt demodate față de cerințele pieței, tonajul registru este foarte mare, gradul de automatizare scăzut și dotarea nu sunt corespunzătoare cerințelor convențiilor internaționale. Aceste aspecte negative au condus și conduc la însemnate cheltuieli valutare. O altă cauză ar fi reparațiile accidentale, în străinătate și în țară, cauzatoare de mari cheltuieli in valută și lei în detrimentul timpului afectat exploatării. Creșterea prețului combustibilului — — atît in țară, cit și în străinătate, constituie o altă cauză care a dus la ridicarea pronunțată a cheltuielilor. De exemplu, prețul motorinei și al combustibilului greu în țară a cunoscut o creștere de aproximativ 8,5 ori in cursul anului 1991. Prețul combustibilului extern a fost influențat de conflictul din Golf, dublindu-se, în perioada primelor 5 luni ale anului trecut. Lipsa fizică a combustibilului din țară a determinat procurarea combustibilului din străinătate, cauzind o creștere însemnată a cheltuielilor valutare. Un alt aspect ar fi creșterea absolută a cheltuielilor portuare in țară și ,în străinătate, datorită măririi continue a taxelor portuare. In cursul anului 1991, cheltuielile de escală in porturile românești au crescut în medie de 4,5 ori față de 1990. Un alt element îl constituie cheltuiala cu munca vie, atît datorită măririi salariilor, cit și indexărilor succesive care au urmat. Creșterea succesivă a dobînzilor bancare aplicate la creditele primite care au făcut ca la sfirșitul anului să se aplice o dobîndă atît de ridicată de 30 la sută. Apoi creșterea asigurării externe a navelor, datorită creșterii ratei daunei pe plan mondial, la care s-au adăugat și avariile produse de navele noastre au făcut ca numai în anul 1991 să se aplice prime suplimentare de ordinul a 1,6 milioane dolari. Unificarea cursului intern al dolarului a făcut ca datoria de la acea dată, pe care o aveam față de diferiți creditori externi pentru prestările de serviciu, să aducă întreprinderii o pierdere de peste un miliard de lei, luată la cursul nou. Cam astea ar fi cauzele principale in condițiile in care NAVLUL a trebuit să fie practicat la nivelul pieței mondiale care a cunoscut regres. Nu pot fi eliminate cauzele interne care țin de prestațiile atit ale administrației, cit și ale oamenilor de la nave, un teren unde ar fi întotdeauna loc de mai bine. — Care este capacitatea de transport a companiei și in ce măsură navele sînt apte pentru voiaj ? — Flota avea 92 de cargouri, între 2.400 și 15.000 tdw, cu o capacitate de 749.000 tdw. Aparent, statistic privind lucrurile, circa 23—24 din flotă se află în șantiere pentru reparații curente și cîteva accidentale, iar restul se află in exploatare. Spun aparent, pentru că navele din exploatare, așa cum am menționat, datorită stării tehnice precare la care m-am referit, nu au o viață de exploatare normală și au dese întreruperi datorită fiabilității reduse și a stării tehnice în care a ajuns flota după neimporturi, timp de 5 ani de zile, de piese de schimb. — Aveți nave închiriate unor parteneri străini ? — Da, avem mai multe contracte de închiriere. Avem, de pildă, un contract pentru 4 nave un partener grec care investește în navele noastre circa 3 milioane de dolari pentru reparații și ridicare și îmbunătățire tehnică, prin schimbarea consumului pe motorină, reparații de clasificare etc. De la pierdere pe care am suferit-o o cu aceste nave de peste 100 de milioane de lei, în acest an se preconizează un beneficiu de peste 100 milioane lei. De asemenea, avem o companie mixtă unde avem închiriate nave tot în această manieră în care „Navrom" este partener cu 50 la sută, iar partenerul IMNS a adus contractul de marfă pentru deservirea unei linii cu Israelul. Se preconizează un rezultat pozitiv la niște nave trecute de 15 ani, la care navlosirile sint mai dificile datorită vîrstei navelor. Niște nave cu care aveam probleme in a le închiria vor face acest trafic cu marfă asigurată. Mai avem nave Închiriate și sub altă formă. LUCIAN CRISTEA (va urma) „Un om crede in semenul sau, dar și in râul pe care acesta nu fi in stare — interviu cu dl. AUREL IONESCU, director general al Companiei „Navrom" Constanța - Poliția, între a prinde hoți și a plimba copii de mină (Urmare din pag. 1) copil se hotărăște In baza unei anchete sociale, anchetă care durează cîteva zile (să sperăm că, numai atît !) și că pînă atunci Marinică trebuie internat într-un spital sau să fie intr-un cămin pentru handicapați. Așa că „nenea polițistul“ îl duce frumușel înapoi în secție, îi mai cumpără niște parizer, pline, prăjituri și raportează șefului că și Autoritatea Tutelară i-a refuzat. Deci Marinică mai doarme o noapte pe băncile secției 15. In 28.02, șeful serviciului judiciar, Ion Iridon, lasă, toate cazurile de infracțiuni baltă și se duce cu Marinică la Centrul de primire minori. O doamnă psiholog refuză să-l primească pe motiv că ar avea peste 18 ani și „dacă face vreo criză sau moare aici, răspundeți dumneavoastră ?“ Așa că, înapoi la secția 15 . Era vineri, ora 16, Marinică era flămînd, iar d-l Iridon, în culmea disperării. Cetățeanul căruia i se spărsese casa și care venise să reclame își frîngea mîinile, neîndrăznind să vorbească neîntrebat și, probabil, nevenindu-i să creadă că poliția se ocupă cu astfel de cazuri. In final, l-am însoțit pe lt. maj. Ion Iridon într-o ultimă încercare la spitalul „Gh. Marinescu“, aflat în apropierea a secției 15. La camera de gardă secției de neuropsihiatrie, cinci medici ne explică că ar trebui să-l ducem pe Marinică la spitalul „Christiana" sau la un azil social patronat de ordinul „Maica Tereza“ aflat undeva, prin Chitila sau... Pînă la urmă, înțelegînd situația de polițist-dădacă la copil, dr. dr. Mugur Ștefănescu acceptă să-i facă foaie de internare , oligofren — fără identitate. Sîntem trimiși cu bolnavul la secția V neuropsihiatrie infantilă. Aici, altă dandana ! D-na dr. Elena Răuț refuză inițial internarea și, supărată fac la ziarul „Libertatea“ care a publicat un articol despre copiii străzii, ne trage o săpuneală zdravănă , că am organizat (presa și poliția!!) prost acțiunea de strîngere a copiilor vagabonzi, că a fost o idee nobilă, dar fără finalitate,căci nu e o soluție să-i aducem 500 (?!) de copii inspiral că,înainte de a i începe acțiunea trebuia să strîngem bani, să găsim locuri în care să-i internăm și înainte de toate, ar fi trebuit să avem și o lege a asistenței sociale. Mă rog, fiecare cu opinia lui ! Noi insă scriem și scriem despre acești copii, am propus și propunem ca soluție construirea unui alt centru pentru minori (și astfel spitalele nu vor mai fi solicitate pentru copiii jegoși și păduchioși, pentru că, într-adevăr, asta nu e o soluție !). Nu ne vom opri decit atunci cînd frumoasele intenții spuse cu prilejul vizitei la președinție a Comitetului Național Român pentru UNICEF se vor transforma în realizări, cînd în sfîrșit va fi găsită soluția. Pînă la urmă, Marinică a fost acceptat în spital (credem că datorită prezenței noastre) urmînd ca Autoritatea Tutelară să-și facă ancheta și să decidă soarta lui. Vom urmări dacă se va proceda așa. „Dar cu cianură a fi încercat"? (Urmare din pag. 1) Interdicția s-a datorat adresei nr. 2851, din 13 august 1985, a Institutului de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și Recuperare Medicală București, pentru un motiv cit se poate de serios : conținutul de arsenic al apei din perimetrul respectiv depășește limita admisă prin STAS 1392, din 1984 ! Cu toate acestea întreprinzătorul amintit organizează, începînd cu august 1991, exploatarea izvorului „Catrina Corduneanu“, din perimetrul interzis, și nu din izvorul pentru care avea aviz de principiu. Produsul, inscripționat cu numele „.$âru Dornei“, a fost, intre timp, comercializat intr-o serie de județe. Pe etichetă, contrar oricăror reguli — mai are rost să vorbim de moralitate 7 — este consemnat chimismul izvorului Flondor, dar si indicațiile terapeutice ale celuilalt izvor, din perimetrul Șaru Dornei, din perioada premergătoare ..înghețării“ acestuia — anul 1985 ! Dovedind o lăudabilă vigilență, RAMII București sesizează — prin adresa 2485, din noiembrie 1991 — Inspectoratul Teritorial de Stat pentru Resurse Minerale Cîmrpulung-Moldovenesc. După ancheta care urmează, la care au participat in afara firmelor menționate si organele de medicină preventivă si de control a calității, s-a luat măsura firească si imediată a exploatării sursei Șaru Dornei de către firma cu același nume — firmă ce nu avea nici autorizație sanitară de funcționare — pînă la perfectarea relațiilor contractuale cu RAMIN București, întocmirea documentației de exploatare și obținerea tuturor avizelor necesare, conform legii. Bineînțeles, toate acestea se refereau la izvorul menționat ori la alte surse corespunzătoare și nu la unul ales după bunul plac al producătorului de... apă. Inginerul Doru Teodorescu, insrpector-șef al I.J.C.P.S. Suceava, mi-a spus că domnul Flondor insista să i se permită continuarea exploatării, motivând că poate dilua apa minerală:— inclusiv, deci., excesul de arsenic — cu... apă de iz, vor. mai pe ron târSește. .apă chioară“... Originală soluție : să vinzi ..șpriț“ nu cu, ci de apă minerală ! Cine ar sta să controleze, zilnic, „tăria“ apei ? Și apoi datele înscrise pe etichetă ar deveni o minciună și mai mare, periculoasă și condamnabilă. Se cuvine să precizăm, pentru a evita confuzii nedorite, că toată afacerea nu are legătură cu una îmbuteliată de „Apemin“ Vatra Dornei, din izvoare controlate, autorizate, înțelegem supărarea domnului Flondor care a făcut o investiție mare și necesară... S-ar putea, argumenta cu ipoteza care susține că si Napoleon a fost supus, in cursul tristului său exil, unei insidioase intoxicații cu arsenic, fapt ce nu l-a împiedicat să-si dicteze Memoriile. In replică, am spune doar că noi simpli consumatori, departe de gloria si drama împăratului, avem măcar dreptul de a spera că vom ajunge la... vremea memoriilor. In ambianța rafinată a Palatului Elisabeta, vinerea trecută Agenția Română de Dezvoltare a oferit reprezentanților presei posibilitatea întîlnirii cu ambasadorii țărilor comunitare acreditați la București. S-a marcat, astfel, un an de la lansarea programului de asistență economică (nerambursabilă) PHARE și a programelor bilaterale de asistență tehnică destinate României pentru facilitarea demarării proceselor de restructurare pe calea tranziției către economia de piață. Speech-ul președintelui ARD, dl Mișu Negrițoiu, s-a axat pe prezentarea preocupărilor Comunității Europene în ceea ce privește țara noastră. In cursul anului 1991 asistența financiară oferită prin intermediul programului PHARE s-a cifrat la 100 milioane ECU, din care 25 la sută au fost destinați agriculturii, 52 la sută pentru importul de medicamente și echipamente medicale, 22 la sută asistență tehnică în vederea restructurării economice, 10 la sută pentru programul TEMPUS (pregătire școlară), 9 la sută importuri de echipamente in domeniul industriei alimentare și alți 9 la sută avînd ca destinație facilitățile de transport. La nivelul anului 1992, România va beneficia de 130 milioane ECU, orientați cu prioritate pentru privatizare și restructurare industrială, promovarea investițiilor străine, sprijinirea creării de întreprinderi mici și mijlocii, îmbunătățirea standardului de viață, modernizarea asistenței sanitare, protecția mediului, accelerarea restructurării sistemului financiar-bancar ș.a. Subliniem faptul că asistența financiară acordată României de Comunitatea Europeană atinge peste 2 miliarde de dolari, din care 1 miliard îl reprezintă programele bilaterale. Cele comunitare se cifrează la 800 milioane ECU (1 miliard dolari), din care asistență Intermediul nerambursabilă (prin programului Phare) — 300 milioane ECU, ajutor alimentar cu titlu de urgență — 115 milioane ECU, asistență financiară pentru susținerea convertibilității și balanței de plăți externe — 375 milioane ECU. Dl. Michael Atkinson, ambasadorul Marii Britanii, a punctat, intr-o scurtă alocuțiune în limba română, (care a surprins în mod plăcut auditoriul) sosirea în ianuarie 1992 a celei de-a doua tranșe ( din împrumutul G24) in valoare de 250 milioane dolari. Percepția României în legătură cu programul PHARE este bună, ne-a informat dl. Mișu Negrițoiu. Sondajul realizat de „Eurobarometer“ și Institutul „Gallup“ (la începutul anului 1992) relevă că 44 la sută din români știu ce înseamnă programul PHARE, iar 33 la sută din cei intervievați consideră că acesta poate avea un impact major asupra economiei. 2 români din 5 se „simt europeni“, față de o medie de 49 la sută specifică vesticilor. Am constatat cu bucurie că românii sunt bine informați (chiar mai bine informați) decât alți „colegi“ din centrul și estul Europei relativ la relația dintre structurile comunitare și statele în cauză. Din răspunsurile la întrebări remarcăm o incitantă „divergență“ de opinii între președintele ARD și secretarul de stat Daniel Dăianu („americanul nostru“ de la Ministerul Economiei și Finanțelor, care pe lângă evaluarea riscului se mai ocupă de relațiile financiare externe și asistența economică bilă). La „provocarea“ rambursalansată de atașatul de presă al ambasadei Ungariei, dl. Mișu Negrițoiu a afirmat că 3,5 miliarde dolari anual i-ar fi necesari României pentru „a trăi liniștită“ (s-ar realiza importurile! cursul leului ar fi susținut ș.a.m.d.). Sesizind „clou“-ul întrebării, dl. Daniel Dăianu s-a exprimat sibilinic : „e greu de spus, nevoile noastre sunt practic nelimitate, capacitatea de absorbție fiind dată de calitatea economiei“. Cererile sate de instituțiile române sauinteresate s-au cifrat la peste 500 milioane ECU (pentru 1992), avînd un singur creditor : Comunitatea Europeană. România va primi, cum am spus, 130 milioane ECU, avind de respectat o procedură complexă pentru a beneficia de asistența menționată, „donatorii“ controlînd (cum e și firesc) modul in care se folosesc acești bani. Vizita misiunii de PHARE, condusă de dr. experți Tom Garvey, prima de acest gen Intr-o țară fostă socialistă (în 1992), ne îndreptățește să credem că percepția Occidentului despre România începe să se schimbe (în sens pozitiv) lent, dar sigur. LIANA SIMION PHARE moment aniversar Consultații juridice BRADIȘ GH. — București, Aleea Secuilor , ap. 45 . A îngrijit o bătrină pînă la decesul acesteia. A cheltuit bani mulți. Bătrîna i-a lăsat scris că-i dă garsoniera sa. A încercat să dobîndească dreptul de proprietate asupra locuinței, dar n-a reușit să recupereze decit suma de 57 000 lei (prin hotărîre judecătorească). Prezentați înscrisul la notariatul de stat al sectorului 3. ADRIAN DAVIDOVICIU — București, str. Grigore Mora 22 : Cheltuielile reparațiilor exterioare la clădire se împart proporțional cu cota de proprietate. ION CONSTANTINESCU -Tr. Măgurele bl. V6 ap. 40 , Legea 22 din 1969 și HCM 2230 de aplicare a legii, privind angajarea gestionarilor este în vigoare. Aplicarea acestor dispoziții la asociațiile de locatari este obligatorie. Nu pot fi încadrate ca administratori persoane care au fost condamnate pentru delapidare, furt etc. Asociațiile locatarilor nu sînt abilitate de lege să realizeze venituri. Nu confundați asociația locatarilor cu societatea comercială. RAICA ION — Comuna Mare jud. Olt . A cumpărat Tin casă in 1976. Astăzi, curtea capsei a fost dată moștenitorilor vînzătorului încercați soluționarea pe calea contestației la judecătorie. MERCAN ION — com. ciumeni Dîmbovița — este Buîn vîrstă de 55 ani, are 34 ani vechime in muncă și 5 copii care doi minori. Lucrează din ca sondor la RENEL. Din condițiilor de muncă s-a cauza imbolnăvit. Cere să fie ajutat să se pensioneze. Singura soluție : expertizarea capacității de muncă și stabilirea gradului de invaliditate. DUMITRU ENACHE „Armata o sperietoare" (Urmare din pag. 1) țină seama de nivelul tehnic de dotare al vecinilor noștri, de posibilitățile pe care economia noastră națională le are la ora actuală, de gradul de pregătire al celor care folosesc tehnică. Iată de ce noi această in vedere, un număr mare avem da factori, atunci cînd decidem asupra caracteristicilor tehnicii pe care trebuie s-o avem noi in dotare. Dar ceea ce vreau eu să spun este că, deocamdată, principala problemă ezintă alocațiile bugetare, represondurile, și nu concepția de modernizare. Aceasta este foarte clar. — O întrebare în legătură cu recenta vizită a domnului Manfred Wörner la București. In condițiile vidului de securitate, datorat pulverizării vechilor structuri, — mă refer atît la Tratatul de la Varșovia, cît și la Uniunea Sovietică — ați observat, în timpul convorbirilor bilaterale, în interiorul conducerii NATO un angajament al alianței pe linia implicării în protecția României, pe linia medierii într-un eventual și evident nedorit conflict în care România ar putea să fie parte? — Nu. Nu am reținut așa ceva. De altfel, NATO își propune să își diversifice activitatea in conformitate cu procesul Conferinței de Securitate și Cooperare în Europa. Unul din obiectivele pe care și le-a propus, unul din angajamentele domnului Werner exprimate încă din vara anului trecut, da la prima sa vizită in România, angajament pe care, aș putea spune că l-a respectat cu precizie matematică, a fost acela de face totul pentru atenuarea sentimentului de insecuritate din această parte a Europei, în Europa centrală și de est. Mai ales In statele Europei de est, mă gîndesc la România, și Bulgaria, exista un sentiment de insecuritate ca urmare a perceperii unui tratament preferențial acordat de către Vest, unui tratament de natură să facă o discriminare între țările care au aparținut Tratatului de la Varșovia, țările din estul continentului pe de o parte și cele din centrul Europei pe de altă parte. Or, din vara trecută, NATO a făcut foarte mult pentru ca aceste discriminări să fie atenuate, și domnul Werner nu a făcut altceva decit să promită că va acționa in continuare tot în această direcție. In așa fel încît țările din această zonă a Europei să se bucure de un tratament egal, și pe această bază, sentimentul de insecuritate să se estompeze. — Domnule ministru, ce ne puteți spune in legătură cu importul și exportul de armament și tehnică militară? — România și-a dezvoltat o Industrie de apărare necesară pentru a dota armata, cu industrie care, la nivelul anului 1989 și in general după 1982, asigura peste 95 la sută din dotare cu toate categoriile de tehnică. La un moment dat, au fost excedente, și România a exportat tehnică militară, respectînd însă de fiecare dată embargourile impuse de organismele internaționale. In momentul de față, pe fondul recesiunii economice, a avut loc și o serioasă recesiune a producției industriale de armament. Prin urmare, exportul nostru de tehnică militară este acum mai mult decit simbolic, respectînd absolut zonele de embargou, inclusiv Iugoslavia unde cu toate... mă rog comentariile, cu toate afirmațiile făcute acestea s-au dovedit a fi de rea credință, false. In ceea ce privește importul, desigur acesta a fost limitat de posibilitățile noastre financiare. — Care este situația gărzilor naționale? — Gărzile naționale continuă să existe. Ele și-au desfășurat un proces de instruire. Comandamentele lor care erau sub comanda organelor de partid in vechiul regim au trecut imediat după revoluție la comandamentele militare, Comanda, Statul Major Central fiind trecute la Ministerul In momentul Apărării Naționale. La față, gărzile naționale sunt în reorganizare, în sensul reducerii lor ca număr și unei instruiri mai temeinice. — Domnule ministru, vă mulțumesc frumos pentru acest interviu. In final, dacă dumneavoastră doriți să transmiteți ceva cititorilor ziarului „Tineretul liber“. — Ce aș putea să Ie spun eu tinerilor... Să aibă încredere în armată. La vîrsta cînd la vine timpul să facă pregătirea militară. Sa vină cu toată încrederea în armată unde se vor instrui cu un armament și tehnică moderne, după metode , în fel de moderne. Armata nu este o sperietoare, este un mod de a completa educația prin călirea fizică, prin călirea psihică, cu atît mai mult cu cît. In ultima vreme, sub aspect psihic, tinerii sînt destul de fragili. Deci, să vină cu încredere sa-și facă serviciul militar. Noi așteptăm, îl asigurăm că se vor simți bine in armată unde nu se face politică, decit politica apărării naționale. In armată se votează liber și corect așa cum s-a și văzut, iar comandanții sunt oameni bine pregătiți, cu superioare. Școlile militare studii de ofițeri cu acum patru ani, sunt școli speciale. Mulți comandanți sunt de vîrstă apropiată lor. Deci, le urez să aibă încredere în armata țârii, să vină el singuri sa se pregătească pentru a face parte din această armată, la nevoie. Dreptul la replică în legătură cu știrea Rompres, publicată în ziarul nostru de sîmbătă, 29 februarie, despre o presupusă amendă aplicată firmei „Centrade“ pentru afișarea neautorizată a unor panouri publicitare ala companiei Kent, domnul Radu Florescu, directorul firmei, ține să precizeze că informația nu corespunde realității și că afișajele s-au făcut în baza aprobării nr. 38, din 20 ianuarie 1992, eliberată de Primăria municipiului București. Dl. Florescu sugerează ne această casa ziariștilor să verifice mai bine sursele de Informare, înainte de a transmite știri presei. Politica firmei „Contrace“ a fost întotdeauna in spiritul respectării legilor și reglementărilor in vigoare. Malaxa, 23 August sau Faur? Puține întreprinderi din țară au privilegiul de a fi recunoscute după rebotezările grăbite ce au avut loc după transformarea lor în societăți comerciale (actualele S.A.). Oricum Faur (fosta Malaxa, fosta 23 August) este una dintre acestea. Din nefericire însă, acest privilegiu pare a fi unicul de care cei ce lucrează aici mai pot beneficia. Actuala perioadă de tranziție din economie a scos la iveală adevărurile dure ale unei realități căreia astăzi puțini sunt capabili să-i facă față. Dar ce oare ar putea merge cu adevărat bine ? Fabrica de complexe (utilată cu enorme și extrem de scumpe utilaje de import) pare a intra într-un desăvîrșit anonimat. Cei de la locomotive, care dispun de o organizare și dotare cît de ci raționale (dublate și de o disciplină a muncii superioară) ar putea beneficia în viitor de o conjunctură benefică. Acum însă SNCFR, in situația pe care o știm cu toții, o eventuală modernizare a parcului de locomotive va mai aștepta, credem noi, cel puțin 2—3 ani. Oricum, piesele de schimb și reparațiile locomotivelor pentru piața internă și externă mai acordă încă un scurt răgaz pînă la apariția momentului adevărului. Totuși, cea mai dezavantajată de actuala situație este Fabrica de motoare, care cu o dotare de nivel mediu (și de multe ori peste) cu un personal numeros (peste 2 000 salariați) și destul de slab calificat, pare a fi tîrită într-un fiasco lipsit de glorie. Desigur (ar replica unii) „moștenirea“ e grea. Intr-o adevărată demență a planificării centralizate, se prevedeau cifre aberante ale producției : 6 000 și apoi 10 000 motoare/an, cifre aprobata la „cel mai înalt nivel“. Desigur că nimeni nu se gindea dacă s-ar putea fabrica, testa, și vinde attea motoare. Au fost cumpărate și aduse apoi, utilaje (de cel puțin 600 milioane lei — preț nivel 1989) care bineînțeles că azi sunt abandonate și nefolosite și care aduc pierderi enorme. (A ne întreba cine răspunde ar însemna să dăm dovadă de o superbă naivitate, pentru că cine poate fi azi totdeauna de vină ? Oricum, 23 August era fieful necontestat al „înaltei conduceri de partid și de stat“, uzina fiind poreclită cu invidie „fabrica de miniștri“). Desigur că soluții trebuie să existe și conducerea le-a găsit destul de repede : de la un singur inginer șef în anii trecuți, s-a ajuns rapid (nu vă indignați, soluția e la modă) la 6—7 directori (numărul e în vizibilă creștere) cu inginer șef, contabil șef etc. etc. Nu e deci de mirare că în 1990 s-au refuzat unele contracte cu firme străine de prestigiu (Caterpillar, V.M. Motors) motivul invocat fiind prețurile scăzute oferite de parteneri. Nivelul scăzut al cererii se explică și prin nivelul tehnic redus al motoarelor Diesel produse aici : licențele germane din anii '60 (de nivelul calitativ nu mai discutăm). Și totuși, avînd în vedere apropiatele și mult doritele negocieri salariale, cuplate cu căderea liberă a producției, ce poate urma ? Puțini se încumetă să dea un răspuns coerent, preferîndu-se poziția așteptării : nu se poate să nu ne ajute cineva, sintem totuși fosta (actuala) „citadelă“. Așa că se speră că va apare cineva (sau ceva) care va aduce (oare ?) soluția magică. Să fie oare aceasta legea falimentului ? MIHAI IONESCU Liberă opțiune Banca Națională a României precizează, într-un comunicat venit la redacție, că, potrivit reglementărilor în vigoare, persoanele fizice pot deține sume in valută în numerar sau în conturi bancare și le pot utiliza conform liberei opțiuni (Ordinul nr. 616 din 11 noiembrie 1991 al Guvernatorului Băncii Naționale și Normele Băncii Naționale a României nr. u/2288/66 din 30 decembrie 1991). La disponibilitățile din conturi, băncile acordă dobînzi în valută. De la PECO Societatea comercială PECO — S.A. transmite, prin Agenția Națională de Presă „Rompres", un nou comunicat privind prețurile și tichetele pentru carburanți . In baza Hotărîrii guvernului nr. 100 din 28 februarie 1992, începînd cu data de 1 martie, prețurile de vînzare cu amănuntul a carburanților sunt stabilite la : benzină premium — 120 lei/ litru ; benzină regular — 100 lei/litru ; benzină normală — 90 lei/litrul ; motorină — 80 lei/litrul. Prețurile de vînzare cu amănuntul pentru cantitățile de carburanți livrate pe bază de tichete potrivit art. 2 din Hotărîrea guvernului nr. 773 din 13 noiembrie 1991 rămîn nemodificate. ) If II