Transilvania, 1869 (Anul 2, nr. 1-24)
1869-01-15 / nr. 2
tralu Ioni caracteru curatu romanescu; b) ca sunt redactate cu mare zelu si cu multa cunoscintia de Gestiunile dîtei; c) ca esu in dota capitale, in care li se dau cele mai bune ocasiuni de a se informa despre tote lucrurile si a le apretia după adeverata loru valore; d) ca esu in formate si in ori intocma precumu cerea inainte de patru cinci ani o parte a publicului romanescu cu multa nerăbdare si chiara cu cresicare sgomotu. Acumu inse me rogu, ca se citimu amendoi Invitarea la prenumeratiune publicata in Federatiunea Nr. 180 din 13/25 Decembre, apoi in legamente cu aceea prea interesantele descoperiri esite in Albin’a Nr. 128 din ,9/31 Decemb. sub rubric’a spesele si venitele Albinei; se le considerami pe ambele din vechile nòstre puncte de vedere, si era ca noi remanemu scutiti de orice apretiatiuni ulterioare ale sustînerei literatureit si publicitatei romanesti prin publiculu nostru. Era apoi deca vomu alatura la acestea inca si Dechiaratiunea domnului canonicu Tim. Cipariu publicata in Archivu Nr. XX, pag. 399 et 400, atunci credu ca s’a datu respunsu destulu de pregnantii inca si acelora genii, carii in tipariturele romanesci de dincace de Carpati nu vedu altuceva, decatu numai manjitura de charthia. De ar esi Archivulu domnului Cipariu in Angli’a, Belgiu, Franci’a, Itali’a, Germani’a, ómenii de litere arusta se se bata pentru elu, si fiacare omu de sciintia ’si-ar tienea de o mare onòre a’si vede productele spiritului publicate in acela. De ar fi esitu in alta limba europeana o carte, precumu este Principi’a domnului Cipariu, fiacare profesoriu si alti eruditi aru trebui se o aiba neaparatu in bibliotec’a loru, era criticele, anticriticele si recensiunile, cate aru fi esttu pana acum’a asupr’a acelei carti, aru face unu ranii de literatura mai nalta. Apoi dara ce ar urma din tòte acestea domnule consiliariu? Nu cumva, ca romanii n’au nici unu sinitiu pentru limb’a si literaturii loru, pentru ecsistenti’a si viitoriulu loru naționalii? O, nu, acest’a n’am dîs’o si nu o voiu dice in totu restulu vietiei mele. Simtiulu ecsista in mesura considerabila, cu simtiulu inse n ai facutu lucru mare, deca nu ecsista si tari’a credintiei, de care ne mai fu vorb’a. Preste acesta in cestiunea de fatia inca trebue se se aplice acsiom’a. cunoscuta si in veci adeverata: Non datur saltus in natura. Intr’aceea pana ara continua amendoi conversatiunea nòstra, va fi bine a pune si aici sub ochii publicului unele apretiari de ale susu citateloru foi periodice. 5. lanuariu n. 1869. Cu totu respectulu ____________ G. Baritiu. InformațiiTM scoase din trei foi periodice cu respectu la publicitatea romanéasca. Dn. canonicu Tim. Cipariu, cu editoriu, seu mai dreptu dìsu, cu auctoriu alu „ Archivului“ seu, dupace premite, ca uneoria ilu apuca unu urìtu de mòrte, de totu ce e literariu, de carti, lectura, scriere etc. etc., incatu ii vene se’si ardia si bibliotec’a, seu cehi pucinu se o vendia, dupa ce cere a se lua in consideratiune, ca unu redactoriu este in adeveru unu robii, seu sclavu, mai alesu deca ceneva e redactoriu ca redactoriulu „Archivului,“ apoi continua din cuventu in cuventu asia: „Redactoriulu acestei folitie, precumu s’a potutu observa, nu s’a subscrisu nici un’a data redactoriu, ci numai editoriu, si din cuventu. Unu redactoriu, cu redactorii adeverati, are se alega din materialele puse inainte’i, si se le pună in ordine, se scria, dar’ si cate unu articlu de fondu, cumu se dice, si cate una data se mai adauga si cate un’a observatiune, intre parentele, seu sub linia. Ast’a e adeverat’a ocupatiune a redactoriului in regula, seu a redactiunei, unde sunt mai multi redactori. Ei bine! Deca sum redactoriu, unde-mi e materialele, din care se alegu, se ordinezu si se compunu numerii foliei, ca toti celi-alalti botezaţi, — seu nebotezati, — redactori? Cercetaţi, donmiloru abonaţi, ve rogu, aceşti douadieci de numeri, cuprinşi in 50 de cele mari, din cursulu a doui ani de date; si numerati, cati articlii suntu subscrisi de auetorii loru? Si apoi, tienendufirmu, ca toti celi nesubscrisi de nemenea, suntu numai din pen’a editoriului acestei folitie, si ve veti convinge, ca aici nu a potutu fi vorba de redactiune in strictu intielesulu cuventului, — pentruca nu a avutu nece unu materialu, din care se alega si care selu redaga, — ci redactoriulu a fostu necesitatu a compune si scrie mai numai singura. Editoriulu a asteptatu, ca dupa interesulu obiecteloru, ce ’si le a pusu de programa, si dupa multimea capacitatiloru de filologia si de istoria, ce numera natiunea romana in amendoua emisferiale, se voru afla macara un’a centesima, cari se’lu susutiena in misiunea, ce a luatu asupra’si. Nu, — nici macara un’a centesima. Editoriulu acestei fditie, mai inainte de a întreprinde acésta opera, din partea sa a concursu, precumu bine-si voru aduce aminte redactorii unoru folie politice si literarie, — de si nu multu, dar’ totu a concursu multisioru la diaristic’ a romana, pre candu corespondentii erau inca fòrte rari.*) Ei’ lui, acumu ca si la anii 1847—8, ei bine, cumu ’ia corespunsu publiculu scrietoriu? Potermi dice cu nimica, pentruca afara de unului-doi, atunci ca si acunu, altii nu au mai concursu cu nici macara un’a litera la aceste întreprinderi literarie. Asi dice, ca un’a din doue, au ca nu vomu, au ca nu potu. — A dice, ca nu potu, ar fi unii ne *) Prea adeveratu si inca multu, ceea ce s’ar vedea mai bine atunci, candu dn. Cipariu s’ar invoi vreodata, ca se i se adaoge si articlii nesubscrisi la cei subscrisi; atunci s’ar cunosce, catu a scrisu Rev. sa mai virtosu in Faia si in Gazeta. Red. Tr. 14 —