Transilvania, 1878 (Anul 11, nr. 1-24)
1878-09-15 / nr. 18
— 206 — curatu romane, seu deja naturalisate, fara de a se supune regulei generale, — apoi de aci nu urmeaza, eh deca si-a pierdutu o vulpe coad’a, apoi toate vulpele se-si taie coadele. — Aceste cuvente voru fi tractate cu esceptiuni, era nu că modeluri pentru întocmirea ortografica a limbei. In toate limbele casurile cele mai multe, cari se grupeaza pe langa unu principiu, dau regula generala, era cele mai putine — făcu esceptiunea. Natur’a cea musicala a limbei noastre ni-a dictatu regulele simfonice, după cari trebue se se intocmeasca si pronunciarea, si prin urmare si ortografi’a cuventeloru romane. Un’a dintre aceste regule simfonice e: ck accentuarea cuventului cade totu-deaun’a pe silab’a penultima d. e. sdpu — sapdre — sapatura etc. — Esceptiune dela regul’a asta se arata numai atunci, deca ultim’a silaba se contrage in cea penultima, — in casulu acest’a accentulu naturalminte remane pe ultim’a d. e. a sapa(re); apoi déca ultim’a se derivéza intr’unu sufixu de doue silabe scurte, — in care casu accentuarea remane inderetu pe penultim’a, d. e. sapasemu, pépine etc.*) Se ilustramu acuma acésta regula eufonica a limbei romane cu formula: ' '—' — — si vomu afla intr’eus’a chiai’a de pronunciare si fara de semnele fonetice — numai din loculu, ce-lu cuprinde respectiv’a vocala. — Asia vocal’a a va suna deschisu ca dindata ce vine la loculu de accentuare, — la din contra sunptulu ei se inchide ca „ă.u d. e. Asia vediendu, ck din cuventulu bătătură nici una a nu cade la loculu penultimu accentuatu, lesne vomu sei, ck tustreia din elu au sunetulu scurtu alu lui „ă,“ — si sciindu odata acesta regula, nu mai e trebuintia, ca cetitoriulu se fia condusu de fiintiele codate si cornute. Sub asemene infiurintia cadu multu pucinu si celelalte vocale, desi la aceste variatiunea simfonica e mai pucinu simtîbila. D. e. vocal’a o candu cade de sub accentu, trece bucurosii in sunetulu lui u etc. d. e. Combinandu ambele aceste forme eufonice, ne potemu esplica indata, pentru ce o din cuventulu putu are trei sunete: putu, pote si potere, etc. Alta insusire simfonica a limbei romane conditioneaza regula, ca literele precedente se influintieaza in pronunciarea loru prin cele urmatoare. Asia de. vocalele e si o se deschidu indata ce urmeaza in silaba urmatoarea o vocala deschisa, si indata ce se schimba ast’a intr’una mai închisa, se inchide si cea precedente. D. e. începu, incepa, totu, taata etc. — lucratoru, lucratona etc. — Asia vocalele a inainte de nimbc si mp se pronuncia mai cu sama nasalu,o insusire, ce s’a pastratu si la francesi, de si sub alta forma). D. e. campu, fenu etc. Asemenea trece ori in e ori in i: fenu, vine, dupa cumu se influintieaza prin vocal’a subsecinte; era o trece bucurosu in u, d. e. bunu, punu etc. Consonantele c si g se immoia indata ce li urmeaza unu e si i: facu — faci, fugu — fugi, — si deca dupa i mai urméaza si unu e subtiéza pe c si mai tare, d. e. acie, facie, ghiade etc., era deca lui ci i premerge unu s — se ingrasia apropiandu-se de sonulu lui t, crescu — eresei — cresce etc. Vocalele d, s, t, inainte de semi — i trecu in sineratorie, credu — eredi, frumosu — frumoși, frate — frați etc.; era cu sufixele iune si rosu se apropia de tonulu lui c: intieleptiune, putintiosu etc. Aste toate sunt insusiri ale limbei, cari se reguleaza prin norme gramaticale sistematice, era nu prin impunsetur’a coarneloru seu cu lovirea coadeloru fonetice. Regulandu asia dara pronunciarea si ortografi’a romana pe basa acestoru principie euforice, trebue si cuventele ce le adoptamu se le asimilamu acestoru insusiri, ce altu cumu voru remané străine, si cu atari n’au dreptulu de-asi arogă comoditatea ariciului in cuibulu celu ospitale alu soborului. Se punemu acumu sub cumpen’a si mesur’a formeloru nóastre euforice ori ce euventu strainu seu neologu, si déca vremu se damu dreptulu cetatienescu romanu, va trebui a se supune aceloru forme d.e. for . .ma etc. asia: temperaméntu cá si paméntu, — recomdndu cá si chmmdndu etc. Concedemu si noi, ck toate aceste insusiri caracteristice ale limbei noastre au si esceptiunile sale. Dar — repetimu, ck si la noi — ca in toate limbile — esceptiunile trebue tractate si regulate ca atari — prin statuiri lexicale si gramaticale. Asia unde a cadiendu sub accentu totusi mai pastreaza sunetulu obtusu, precumu e la pluralele feminine in ari, aii, ărti, ăi etc. d. e. cantkri, cetkti, pkrti, cki etc., asemene si dativulu pronominalii: cutkrui, atkrui, — apoi unele anumite forme de con bâ . . tu bă . . tú . . tu bă . . tă . . tâ . ră bâ . . tú . . (ra) po . . tu pu . . tu . . tu pu . . té . . re etc. mă . sli nă gră . . mă . ti cu*) frum . se tia *) Védi mai pe larga in „Die rumänische Amtssprache von I. Puscariu, Hermannstadt. 1860 u. 1864. *) Vorniculu Iordache Golescu in gramatic’a sa dela a. 1840 scrie: „Canoane Grămăticesci“ (cu cirile).