Transilvania, 1922 (Anul 53, nr. 1-12)
1922-01-01 / nr. 1
TRANSILVANIA demia Română, semnalam opera dramatică, total necunoscută astăzi, a unui actor bucureştean, Ioan Dimitrescu, care a scris şi un roman istoric, foarte prost, dar ale cărui comedii în gen popular «Badea Deftereul?» sau «Voiu să fiu actor la Iaşi» (1849) şi «O toaletă neisprăvită sau obrăznicia slugilor» (1852) meritau tot interesul, şi pentrucă prindeau bine tipuri contemporane şi pentrucă întrebuinţau o limbă de un mare adevăr şi de o bogăţie extraordinară. De atunci am mai găsit două lucrări ale lui: una, înfăţişând o intrigă de sat, cu plan de călătorie şi cu o răsbunare prin dare de foc, se deosebeşte prin acelaş dialog de o rară vioiciune şi de o noutate care ar face fericirea unui autor de dicţionar; ceealaltă, o piesă de ocazie, se mulţămia să prezinte starea spiritelor la sate după isbucnirea revoluţiei muntene dela 1848. Voiu vorbi poate altă dată, tot aci, de aceste producţii cu totul originale, care, daca s’ar retipări afară de cea din urmă, cu o tendinţă specială, ar fi bine să se introducă în repertorul trupelor de diletanţi ardeleni, despre care în ultimele timpuri se vorbeşte aşa de puţin. Iată insă că într’o cărticică a cărui frontispiciu lipseşte, aşa încât nu găsesc numele autorului, dar pe a doua foaie se dă titlul de «Logofătul Satului», regăsesc toate caracterele teatrului acestuia al lui I. Dimitrescu, aşa încât n’aş sta pe gânduri să-i Biblioteca Judeţeană ASTRAl Alte note despre cultura şi vieaţa socială românească sub vechiul regim, în «Analele Academiei Române», XXXIX, pg. 32—34.