Transilvania, 1977 (Anul 83, nr. 1-12)

1977-01-01 / nr. 1

CONDiiLE UNEI ÎMPLINIRI UNUILATERALE S­OCIETATEA NOASTRĂ SOCIALISTĂ, ÎNSCRISĂ TOT MAI VIGUROS, PE CALEA UNEI susţinute şi complexe dezvoltări sociale şi economice, se prezintă astăzi ca o societate a muncii, a adevăratei democraţii, dornică să-şi valorifice resursele materiale şi umane la cea mai înaltă cotă a civilizaţiei contemporane. în această direcţie, au fost create, dealtfel, condiţiile obiective spori­rii gradului de participare a maselor largi populare la conducerea societăţii, respectiv, in plan subiec­tiv, realizării unui înalt nivel de conştiinţă pentru toţi membrii societăţii; este vorba, deci, de con­ştientizarea participării, de antrenarea maselor la exercitarea funcţiilor de conducere pe baza cunoaş­terii şi înţelegerii cerinţelor obiective ale dezvoltării societăţii noastre, a politicii partidului, a liniilor sale directoare prezente şi de perspectivă, pe baza formării unei convingeri politice socialiste. Mai mult chiar, este vorba de o participare nu numai ca expresie a consensului maselor populare cu sensul dezvoltării socialiste, ci şi de pe poziţiile unei angajări conştiente, responsabile în realizarea în practică a politicii partidului. Este de acum un lucru bine cunoscut că, în societatea noastră, afirmarea concretă a omului stă sub semnul muncii. Pentru umanismul revoluţionar, omul se realizează ca personalitate pe fondul vieţii sociale în măsura în care societatea însăşi se dezvoltă prin munca fiecăruia. Vedem aici un fapt de maximă importanţă pentru practica educaţiei, unde formarea omului nou — implicînd concursul hotă­­ritor al factorilor obiectivi, în primul rind al schimbărilor structurilor social-economice — devine cauza proprie a fiecărui cetăţean. „Noi concepem procesul de educaţie şi cultură — sublinia recent tovarăşul Nicolae Ceauşescu — ca o parte integrantă a activităţii productive, a muncii libere, şi nu ca ceva rupt de preocupările zilnice. Numai în acest context se creează omul nou, constructor al socialismului şi comunismului, omul stăpîn pe destinele sale, adevăratul revoluţionar in toate domeniile de activitate“. Astfel, în activitatea politico-ideologică, apare pregnant efortul de a adecva în permanenţă capacitatea de cunoaştere a maselor la cerinţele realităţii obiective in continuă mişcare şi transformare. Prin urmare, este necesară şi o îmbogăţire a conştiinţei, în conformitate cu noul sens al istoriei, al muncii şi valorilor noastre. Un elogiu al muncii, al creaţiei vine astăzi să-l dea festivalul naţional „Cîntarea României“, subliniind astfel una dintre realităţile fundamentale ale societăţii noastre. „O adevărată «C­întare a României» — spunea secretarul general al partidului — nu poate fi concepută şi înţeleasă fără tumultul abatajelor din mine, al furnalelor, laminoarelor, utilajelor grele, fără frea­mătul muncii din industria electronică, din industria uşoară sau alimentară. De asemenea, nu poate fi concepută o adevărată «Cintare a României» fără zumzetul tractoarelor şi al maşinilor agricole, fără munca entuziastă a muncitorilor şi ţăranilor. Acesta este adevăratul sens a ceea ce dorim să fie festivalul «Cîntarea României» — festivalul muncii, al creaţiei, adăugind la aceasta şi bucuria expri­mată în dans, în creaţia literar-artistică !“. Festivalul este, aşadar, o expresie a participării tuturor oamenilor muncii, a unei intense trăiri a actului cultural-educativ, reprezentînd, totodată, o sinteză a forţei creatoare a poporului nostru. Prin acest festival, avem, în acelaşi timp, o manifestare profund patriotică, ştiut fiind faptul că o naţiune devine cu atît mai puternică, mai de neînvins, cu cît posedă mai deplin conştiinţa propriei sale fiinţe. Descoperim aici că patriotismul izvorăşte din caracterul profund uman al transformărilor revoluţionare, întrucît socialismul multilateral dezvoltat şi, mai ales, comunismul asigură o deplină libertate a omului, o egalitate deplină între membrii societăţii şi condiţii pentru dezvoltarea şi afirma­rea personalităţii umane. TRANSILVANIA

Next