Transilvania, 2003 (Anul 109, nr. 1-12)

2003-01-01 / nr. 1

IM. EMINESCU si Reproducem recomandaţia lui Mihail Pascal (1830- 1882), actor şi şef de trupă teatrală, care l-a avut pe M. Eminescu sufleur al doilea şi copist, către directorul gen­eral al teatrelor, Grigore Bengescu (cu limba, ortografia şi punctuaţia de azi), precum şi alte texte: "Domnul meu, îmi iau libertatea să-ţi recomand pe aducătorul aces­­­tei scrisori, om al literelor şi bun român. Domniei-tale dar ţi-l recomand. Este un străin, român din Moldova, cu studiile terminate la Cernăuţi, foarte cult­­ foarte studios, cu minunate cunoştinţe de literatură germană şi română. Este sărac şi pe drumuri. L-am avut sufleur la mine; pe lângă ştiinţă este laborios, activ, exact şi foarte cumsecade, dacă vei putea să-i acordezi locul de al doilea sufleur, cu toate că poate fi foarte bun pentru locul intăi; i-ai face lui un mare serviciu, un mare bine, care va fi prin drept acordat unui tânăr inteligent, capa­­­bil şi care vă va datora mult, căutând a se face demn de susţinerea ce-i veţi acorda­­ împlinindu-mi o sfântă datorie. Primiţi încredinţarea respectelor mele celor mai pro­­­funde Devotat M. Pascaly." Recomandaţia datează de la începutul lunii septembrie 1868. Cunoscându-l bine pe tânărul poet, M. Pascaly se exprima în termeni călduroşi, exacţi, cu calificative deosebite şi sentimente de recunoştinţă faţă de colabora­torul său preţios, subliniind meritele acestuia: "Pascaly era de-o înfăţişare impunătoare: înalt, bine făcut, cu păr negru şi lung dat înapoi până pe umeri, şi umbla cu capul pe sus, privind vultureşte. Eminescu avea mare iubire şi stimă, dar şi oarecare sfială faţă de dânsul, ceea ce era uşor de înţeles dacă vom socoti că pe el, pe atunci un tânăr nebăgat în seamă. Pascaly-l luase sub aripile sale" (Ştefan Cacoveanu). Din turneul lui M. Pascaly în Ardeal, reproducem în facsimil petiţia (în lb. germană) de autorizare a acestei trupe teatrale, unde printre autori e menţionat şi M. Emilescu (= Eminescu) la Braşov (1868). De la Brașov, trupa de teatru a lui M. Pascaly a trecut la Sibiu. Sibiul, în a doua jumătate a secolului al XIX- lea, era cu mult mai mic (astăzi cuprinde 70 de hectare de teren), cu sistemul său arhitectonic medieval, păstrat în unele locuri identic până azi, i-a plăcut poetului, rămânând încântat de străzile înguste şi în trepte, cu piaţa mare şi cea mică, cu cele două configuraţii ale oraşului, care împarte centrul istoric în topografia lui, în partea înaltă şi în cea joasă, cu ziduri uriaşe, adevărate fortifi­caţii, cu multele meserii practicate de localnici, cu comerţul şi turismul ce atrage multă lume. Peisajul urban are poezia lui, aspectul cultural devenind încă din secolul al XIX-lea un centru spiritual şi intelectual, cel mai vechi din Europa, atestat docu­mentar în sec. al XX-lea, încât oraşul are o fizionomie proprie, specifică şi caracteristică, cu pieţe rotunde, dreptunghiulare ori pătrate. Pieţele : mare, mică, a aurar­ilor şi armelor aliniază clădirile, un eclectism stilistic M. PASCALY TRANSILVANIA

Next