Tribuna, ianuarie 1905 (Anul 9, nr. 1-20)

1905-01-01 / nr. 1

Nr. I Alt fenomen, de altă natură, în fond, şi prin calitatea factorilor, a fost ivirea unor curente po­litice, cari se referiau la două scopuri. Unul atin­gea chestia programului naţional, altul avea în vedere modificarea mijloacelor de luptă pentru realizarea programului naţional, va să zică aban­donarea pasivităţii, sau rezistenţii pasive, şi pă­şirea pe terenul activităţii, faţă de alegerile dietale. Discutiunile s’au început în ziaristică, şi numai decât au trecut în practică, prin alegerea dela Dobra. Discutiunile ziaristice foarte vehemente, s’str fi putut delatura, unele vederi incorecte s’ar fi putut rectifica, şi toată chestia s’ar fi putut aduce la o soluţiune indestulitoare, dacă am fi avut pu­tinţa a ne întruni în conferenţă electorală, şi aici, în locul şi în forul competent am fi putut pune în cumpăna vieţii publice argumentele, ce izvo­­resc din natura situaţiunilor politice, şi cari ne pot da cheia unei soluţiuni indestulitoare pentru toate părţile. Comitetul d-voastre nu vrea să prevină na­tura şi înţeleapta judecată şi resoluţiune a con­­ferenţeî în cestiunile subversante, îşi ţine totuşi de datorinţa a fixa unele puncte de vedere, cu rugarea, ca comisiunea, care va fi exmisă din partea d-voastră să binevoiască a le lua în con­­sideraţiune, ca bază de discuţiune, pentru hotă­­rîrile ce se vor aduce, pentru că acele au servit de cinozură în modul cum comitetul a crezut că e dator a-şî împlini chemarea şi datorinţa. Ce atinge chestia modificării programului naţional din 1881, aflăm de necesar a face ur­mătoarele declaraţiunî. Noi considerăm programul naţional din 1881, ca rezultatul unor studii adînci istorice şi juridice naţionale, şi pe această bază ca expresiunea sin­cer patriotică a postulatelor politice, a căror rea­lizare formează temelia existenţei noastre naţio­nale, şi totodată garanţa dezvoltării şi a progre­sului poporului român, va se zică acest program este expresiunea genuină a conştiinţei naţionale, care îndestuiind modestele noastre aspiraţiuni po­litice, totodată formează condiţiunea pentru '■eon^ vieţuirea pacinică a concetăţenilor ţârii, şi a con­lucrării devotate pentru înflorirea şi mărirea pa-' triei comune. Conferenţele noastre electorale, după studii serioase şi-au dat toată silinţa, ca în programul naţional să concretizeze formulele acelea cari for­mează garanţa existenţei şi dezvoltării noastre na­ţionale, care scop mare patriotic şi de civiliza­­ţiune a unui popor, se poate exprima şi în altă formulă, din momentul când factorii puterii pu­blice în stat, convinşi de însămnătatea politică a elementului românesc din patrie, şi venind la con­ştiinţa datoriei de a realiza marele principiu de turceşti, deşi stăpânirea turcească n’a putut să prindă rădăcini nici o dată. Nici o dată nu le-a fost îngăduit Turcilor să clădească aici moschee, nici chiar în vremurile când oamenii nu aveau voe să tragă clopotele la biserici şi când trebuia să ne mulţumim cu toaca. Tradiţia aceasta a rămas până azi: înaintea clopotelor se aude tot­deauna bătaia toacei. Curioasă este tendinţa popoarelor apusene, cari sunt înclinate să judece pe cele dela răsărit numai după simpatia ce acestea o au pentru co­­losurile din apus. Sârbii păreau că rîvnesc mai mult la cultura germană, pentru că trăesc mai aproape de Austria şi au deci mai multă nevoe de Germani; din contră, Românilor le-a plăcut mai mult cultura franţuzească şi din pricina aceasta, Germania se credea obligată să se intereseze mai puţin de ea. Eu nu mă pot mira de ajuns de o concepţie ca aceasta. Ce are a face cultura efemeră sau simpatia pentru o rasă cu desvoltarea altei rase ? Ar fi ca şi cum am vrea să judecăm pe unii oameni şi însuşirile caracterului lor după felul de a se purta cu noi. Facând aceasta, uităm să ne întrebăm dacă noi ne-am purtat cu el în aşa fel, încât să ne poată iubi. Trecem pe la insula Ada-Kaleh, care este parte un cuib de contrabandişti Turci, parte ocu­pată de cătane ungureşti. Femeile Turcilor şed în grupuri, soldaţii prezintă arma; priveliştea vă­zută după vapor este foarte stranie şi lipsită de ori­ce armonie. Ar fi mult mai frumos dacă nu s’ar vedea soldaţi, ci numai aceste fiinţe învăluite în haine portocalii, albastre şi verzi şi cari îşi acoper feţele cu broboade aşa încât nu mai poţi egală îndreptăţire a popoarelor, ne vor chema la patriotică conlucrare pentru promovarea marilor interese ale patriei comune. Pe baza acestor consideraţiunî, şi în vederea situaţiuneî politice din patrie, încurcată până la nervositate, frământată până la agitaţiuni escesive să nu zicem subversive, ale unor partide extrem­e şoviniste , noi nu găsim a fi momentul opor­tuni a întră în chestia modificării programului partidului naţional. Curat şi nepătat l’am primit din mările înaintaşilor noştri, şi apelând la ma­rele principiu de solidaritate a partidului, curat şi nespălat îl lăsăm urmaşilor noştri pentru zile mai senine, când cu bunăvoinţă comună şi cu neconturbată linişte sufletească, se vor putea aranja diferenţele dintre noi şi antagoniştii noştri politiei. Iată ce priveşte atitudinea alegătorilor ro­mâni ,faţă de alegerile dietale, comitetul D­v. este de părerea, că divergenţele de păreri, ce s’au ivit în această privinţă, să pot aplana, dacă vom studia adînc şi serios chestia „activităţii“, şi a „rezistenţei pasive“, cum ele s’au ivit şi s’au des­­volţit în viaţa partidului nostru naţional. După­ ce- şi arată părerile şi asupra celorlalte afaceri obşteştî ale partidului, sfîr­­şeşte în mijlocul unui adevărat vifor de aclamărî : tremura văzduhul de strigătele » Trăiască Lucaciu «­­... „T R I B U N A“ Aleg­er­ea comisiei de 40. Conferenţa s’a redeschis la ceasurile 5­2. Presidentul dă cuvântul dlui Dr. I. Suciu, care în numele celor 40 fruntaşi din comi­sia aleasă de conferenţă să desbată şi să hotărască asupra tuturor afacerilor, — ţine o vorbire în care arată părerile comisiei asupra afacerilor naţionale. In privinţa schimbării programului na­ţional arată, că din cauza scurtimii vremii şi mai ales pentru a nu se face nici un fel de vorbă care să înverşuneze sufletele în aceste vremuri când avem trebuinţă de re­culegere şi strângere a rîndurilor, s’a hotărît, cu toate glasurile, ca această schimbare să se facă altădată, la cel mai apropiat prilej. Alcătuiri de program, afaceri de drept public nu discutăm acum, de­oare­ce conferența este admisă numai pentru afaceri electorale. Până atunci stăm pe temeiul vechiului program. Propune însă mai multe puncte de enuclaţiuni, pe cari conferenţa le primeşte unanim. In ce priveşte întrebarea : să luăm ori nu parte la alegeri, punând candidaţi naţio­nali români, d-sa arată că partea cea mai mare dintre membri comisiunei de 40 au fost de părerea să luăm parte la alegeri. Propune deci următoarele: conferenţa să decidă ca toţi Românii să ia parte la ale­geri şi să lupte pretutindeni pentru isbânda candidaţilor naţionalişti români. Ropot de aplauze sgudite sala. Mai multă vreme nu se aud decât strigăte de bucurie. Dr. G. Tripon, în numele celor care sunt pentru pasivitate, adică pentru a sta departe de alegeri, ţine o frumoasă vorbire, arătând de ce conferenţele din trecut au fost aşa zicând silite să hotărască pasivitatea. Deoare­ce motivele de atunci (censul ridicat, volniciile slujbaşilor, mituirile etc.) stau şi azi, e de părere că şi în viitor să rămânem pasivi. Cum prevede însă că altfel se va ho­tărî în conferenţă, declară — în mijlocul aplauzelor călduroase — că minoritatea va respecta ceea­ ce decide majoritatea şi va privi această hotărîre ca expresiune Strănepoţii lor nu mai ştiu nimic despre aceasta şi sunt cetăţeni paşnici, cari lucrează ca şi ceilalţi. Contactul între cele două ţărmuri este foarte viu. Une­ori se văd cirezi de bivoli trecând Dunărea în noi, pe spatele lor stau băieţandrî, cari cu suliţî lungi gonesc pe bivoli, îi silesc să treacă dincolo, şi-î împiedică să se aşeze, cum le­­ place lor, prin locuri puţin adînci. Bivolii trebue să stea jumătate de zi în apă, altfel nu le prieşte; pentru ca să nu-­i supere soarele, oamenii le acoper cu noroiu şalele pe cari nu creşte decât puţin păr. Bulgarii poartă un fel de fes, iar’ femeile lor un costum, care seamănă cu cel românesc. Altmintreli însă aceste popoare se deosebesc aşa de mult unul de altul, încât cu greu ne putem gândi la o apropiere, mai ântâi, chiar şi din pricina limbilor, cari sunt atât de deosebite, cât e cerul de pământ. De-a lungul Dunării se între­buinţează totdeauna limba românească, care este mai uşoară: cea ungurească, sârbească sau bul­gărească este prea grea pentru ca să poată sluji, ca limbă de înţelegere. Toate limbile de origină latină au fost tot­deauna mai uşor de învăţat şi de aceea au şi fost cele maî întrebuinţate, până ce fură înlocuite de limba englezească, care este maî uşoară şi de­vine limbă universală. Ea avu norocul să unească limba germană cu cea latină şi să ajungă astfel cea maî bogată dintre toate limbile. De-aşi avea vreme, eu aşi studia limbile învecinate, fie chiar şi numai pentru a putea pătrunde înrudirea sau deosebirea de rasă a popoarelor ce ne înconjoară. Pentru a se rosti asupra dării de seamă și a propunerilor făcute de dl V. Lucaciu, conferentă alege următoarea comisie de: 40 : M. Veliciu, Dr. Vasilie Lucaciu, Dr. Teodor Mihali, Iuliu Coroian, Dr. Liviu Leményi, Dr. Ioan Şenchea, Dr. Nic. Com­şa, Dr. Alexandru Vajda, Dr. Iuliu Maniu, Dr. Ştefan C. Pop, Vas. Damian, Dr. Laurențiu Pop, Dr. Aurel Cosma, Dr. Coriolan Pop, Andreiu Cosma, Ioan Popa, Aurel C. Comşa, Dr.­ Nicolae Vecerdea, Dr. Vasilie Fo­dor, Dr. Gavriil Suciu, D. Victor Bontescu, Dr. Iustin Pop, Dr Ioan Suciu, Ioan Russu Şirianu, Dr. Eugen Pâtăcean, Dr. George Pop (Zelău) Dr. Teofil Dragoş, Dr. Victor Onişor, Dr. George Po­­pescu, Dr. Vaier Moldovan, Dr. Alexandru Birc­­escu, Aurel Petrovici, 1. Boer Lechinţa, Dr. Ciril Deac, Ariton Popa, Dr. Andreiu Pop, Augustin Beleş, Dr. G. Tripon, Dr. Ioan Papp (Brad), Dr. Aurel Vlad, Dr. Iancu Meţianu. La orele 11­­/2 se suspendă şedinţa, pentru­ ca astfel comisia de 40 să poată în­cepe îndată a lucra, ghici nimic din expresiunea lor. Ruinele pitoreşti, ce se mai află pe insulă, ne amintesc vechile lupte, cari s’au dat pentru stăpânirea ei. Ne-am urcat în sus până la un loc cu nu­mele Cazan, care e strâns între cei „doi fraţi“ şi o muche, Greben pe slavoneşte. Ce fel de neam sunt Serbii nu e încă bine hotărît. Bismarck era de părere că în fond sunt un popor latin, căruia ’i­ s’a impus cultura şi limba slavă. Despre Bulgari, spune Virchow, că sunt tot atât de puţini Slavi ca şi Serbii, că vorbesc numai o limbă slavă, şi că sunt Fini sau Mongoli. Ei se deosebesc de ceialalţi printr’o sîrguinţă enormă şi prin economie, din timpul stăpânirei turceşti le-a mai rămas acea egalitate care nu vrea să ştie de nobleţă de sânge, ci numai de bărbaţii cari ajung în dregătorii mari şi onoruri prin muncă, ştiinţă sau talent. Fe­ciorii acestora nu alcătuiesc nici un soiu de no­bilime, ci se coboară din nou la obîrşia lor, dacă nu se înalţă singuri, ca şi părinţii. Bulgarii se îndeletnicesc mai ales cu gră­dinăritul : în România cel puţin, mai toate grădi­nile de zarzavaturi sunt lucrate de Bulgari, cari au descoperit un mod propriu de irigaţie. Ei trec dincoace cete-cete la coasă şi la seceriş, trăesc despărţiţi, nu se amestecă cu populaţia românească, a cărei limbă o vorbesc însă, şi se întorc apoi în ţara lor cu chimirul plin, pentru vreme de iarnă. In Bulgaria sunt multe sate întemeiate de Românii cari, păcătuind în contra legilor ţării, au socotit că e mai de folos să pună graniţa drept stavilă între ei şi pedepsele, de cari ar fi putut să fie ameninţaţi. (Va urma). Pag 3.

Next