Tribuna, iunie 1905 (Anul 9, nr. 102-121)
1905-06-11 / nr. 108
Arad» Sâmbătă 24/11 Iunie 1905 Anul IX. Nr. 108. REDACȚIA Ama»Deák Ferencz-n. Kf. M. AB0NAMKN7TJL pmtru Austro-Ungarist: «a «* — - ....... ... 28 oct $$ o» as ...___...____MS eat. S» at, ................ _. ... 5 e®t. t* a tacit... _ ... ............ 2 cor. K-fi *c Daailmeei pt an 4 car. t>>neteu Bemin« si »Winitat* be 4§ frtoci. S:<m!«ori«4v <M 0« taapoiazfe. ADMINISTRAŢIA imaA, Deak Pansa«. Nr. M INSESrnUMBJti 4oul IX. SUMER de DUMISECA Sr. U ZILE NEGRE. Traimn vremuri istorice şi steaua de noroc a poporului român încă tot nu se iveşte pe orizont. Se ţese istoria Ungariei. Afaceri tăind adânc în viitor se desbat şi se resolvă. Iar poporul român de trei milioane suflete asistă numai ca martor tăcut la aceasta desfăşurare a întâmplărilor. N’are putere, capacitate să înrâurească pe cale constituţională asupra mersului afacerilor de istorică însemnătate. Nu nu ştim înfăţişa unitar pe scena politică. Poporul nu este îndestul orientat despre stările din ţară şi având puţin interes faţă de afacerile publice, faţă de exercitarea drepturilor constituţionale, rabdă şi sufere in tăcere. Numai atâta ştie, numai atât simte, că poverile sunt insuportabile, că traiul e din cale afară greu. Iar fruntaşii săi, în loc de a-şi uni puterile spre a înfrunta atacul îndreptat împotriva limbei naţionale şi a drepturilor naţionale, în loc de a organiza poporul pentru lupta constituţională îşi perd vremea cu urîte lupte personale, discutând că fosta regulă convocată adunarea din Sibiiu, ori nu. Trebue să punem odată capăt acestor frecări, altfel nu vom păţi-o bine. Locul fiecărui Român adevărat azi e în partidul naţional. Cine e afară de acesta, acela e împotriva intereselor naţionale şi trădătorul poporului român. După lungi trăgănări, Regele a numit de ministru-preşedinte pe baronul Fejérváry Géza. De-odată cu autograful de denumire a dat şi o proclamaţie care-i sună ţării întregi. Tristă e proclamaţia aceasta pentru noi. Nimeni nu ştie ce ascunde viitorul şi la ce încercări va fi expusă naţiunea noastră. Proclamaţia aceasta regească, care cuprinde făgăduinţe obligătoare pentru domnitor zice într’alteie că «pe terenul reformelor interne şi administrative voi primi cu plăcere propunerile majorităţii Dietei (prin urmare a coaliţiei.)» Ce înseamnă aceasta? Aceea, că şi acum, ca de obicei, noi suntem daţi jertfă, noi vom plăti preţul războirel. Domnitorul face cesiuni naţionale maghiare, dar pe spatele nostru. Ca şi cum am fi ajuns între , două petrii de moară, tot pe noi ne sfarmăm — pentru că noi suntem cel mai slabi. Va- i lidita nu ne ştim. Vorba împărătească înseamnă că programul coaliţiei privitor la reforma învăţământului primar, regularea dreptului electoral, arondarea nouă a cercurilor electorale, statificarea administraţiei, colonizări, aranjare economică etc. tot atâtea prea însemnate chestiuni, se poate realiza fără vre-o mai mare greutate. Cu un cuvânt pentru viaţa internă de stat coaliţia are mână liberă Şi cine nu cunoaşte oare programul coaliţiei referitor la reformele interne? Viena, prin vorba aceasta împărătească zice : Coaliţie, ceartă-te, dar nu cu mine, ci cu naţionalităţile. Asupra acestora te răzbună. Şi noi Românii, pe cari schimbarea aceasta de front ne atinge mai dureros, ce putem face pentru îndreptarea soartei noastre ? Numai plânge putem, că s’au aflat Români, cari au ales deputaţi cari n’au candidat cu programul partidului naţional român şi că în Ioc de a fi păşit cu toată forţa şi unitari ca să fi alcătuit un partid puternic opoziţional în Dietă, ne pierdem şi azi vremea cu treburi de nimica şi aşteptăm în dezorganizare tristul viitor. Pe acei Români, cari au zădărnicit ca poporul român să fie reprezentat demn în Dietă în aceste triste şi grele zile, îl apasă o grea responsabilitate înaintea conştiinţei noastre şi a istoriei, pentru că au făptuit împotriva celor mai vitale interese a naţiunilor. Acum una e întrebarea: ţi-va în fruntaşii Români destulă putere sufletească pentru coborîrea in sine şi pentru hotărîrea de a apuca de aci înainte cât maî organizat şi unitari lupta faţă de primejdia ameninţătoare? Află-se omul chemat pentru rolul conducător şi angajează-se la acesta ? Omul, posedând destulă autoritate morală a convinge pe cel miopi, că a sosit vremea supremă pentru organizare, pentru că așa cum suntem, nu suntem factor politic și fără noi, împotrivă-ne să decide asupra soartei noastre ! Pentrucă să nu uităm, că pân’aci numai spre diminuarea noastră am stăruit în luptele personale fără scop ce am dus. Ce se va întîmpla cu noi? Reculege-nevom? Primejdia s’apropie cu paşi repezi. Vom perde ca nişte uşuratici şi aceea ce avem, ca să putem lua apoi lupta dela început pentru recâştigarea acelora. Pentrucă dacă un popor vrea să trăiască, fără libertate şi drepturi nu poate trăi. Kossuth Ferencz, şeful coaliţiei tocmai zilele acestea a zis în Timişoara, că în prima linie se vor îngriji, ca în şcoale să nu se mai propună aşa cum s’a propus pân’aci în şcoaleie confesionale. Alusta se’nţelege, se referă la şcoaleie naţionalităţilor. Nu-şi bate dînsul mult capul, că noi în şcoaleie noastre învăţăm pe banii noştri proprii şi nu pe a statului. Şoviniştii aceştia vor să ne despoaie de acel drept individual ca noi să ne pregătim pentru luptele vieţii aşa, cum o credem noi de bine. Vreau să ne fericească, corfba voinţii noastre. Ei vreau, ca noi cetăţenii nemaghiari numai după însuşirea unei limbi grele, a limbei ungureşti să fim în stare a ne câştiga acele mijloace pentru lupta vieţii la cari rassa maghiară ajunge fără piedeci. N’a întrelasat Kossuth a aminti nici aceea, că dînsul şi soţii săi cari de" altfel ostenesc in interesul edificării statului naţional maghiar — nu atacă limba cetăţenilor nemaghiari. Asta pentrucă le trebuesc voturi. Dar minunea aceea n’a auzit-o încă nimeni că vre-un cerc electoral maghiar să fi ales vre-odată Român, Sârb ori Slovac de deputat. In chipul cel mai neruşinat se duc lumea ca să câştige voturi. Dar când colinda prin aceste ţinuturi, nu amintesc cea ce declamă mereu acasă, că în Ungaria numai şcoală maghiară, numai cultură maghiară, are drept la existenţă. Că nu numai nu permit propunerea limbelor naţionalităţilor In institutele de stat, cari se susţin din bani publici, ci până şi propunerea religiunii vor s'o degreteze ungurească, deşi aceasta nu se ţine de stat ci de confesiuni. Cu un cuvânt atentează mereu la drepturile înscrise in legi a limbelor naţionalităţilor. Ba au mers mai departe şi au vestit într’o vreme, că legea electorală trebue modificată astfel, ca numai cei ce ştiu ungureşte să fie alegători. Şi dacă acum domnii aceştia ajung la guvern şi li se dă mână liberă în afacerile interne, ce se va alege din drepturile noastre? Mai au încă obraz a se înfăţişa cu lozince mincinoase între alegătorii nemaghiari? La îmbulzeala aceasta obraznică a şovinismului trebue la tot cazul răspuns. Trebueşte luminat poporul să ştie cine sunt aceşti kossuthişti. Tot în Timişoara a cutezat a risca marele cameleon politic Apponyi, că în ţeara aceasta, Maghiarul, Românul, Sârbul, Slovacul, au drepturi egale şi că suntem cetăţeni liberi. Dar oare nu pentru egalitatea de drepturi ducem noi greaua noastră luptă? Avem noi libertate de întruniri, asocieri şi presă? Drepturile noastre sunt pe hârtie, dar’ liberă pentru noi e numai temniţa, în care ne alungă tocmai şoviniştii pentru că am respectat leghe întărite de jurământul Majestăţii Sale. Noi aducem numai jertfe de sânge şi de bani în interesul statului, dar’ din banii publici nici cu un filler nu sunt ajutate scopurile noastre culturale. Convingerea mea este că apropiatul viitor va pune în faţa unor grele încercări pe popo- Wianusii institut de asigurare mutuală pe viaţă in Viena — s’a fondat in anul 1839, din partea unui grup de bărbaţi nobili — este cel mai vechi institut mutual de asigurare pe viață «in ■ —.......pentru Austro-Ungariă. " ■ ■ 1 datoritoar^Vă• Agentura generală pentru Ungaria de sud în Timișoara-Fabrik «ai Se basează pe legile mutualitâţii.tn puterea cărora acei- PreiUÎT BItine dentul capitalului anual trece In favorul celui asigurat. Condiţii de asigurare favorabile. Imprescriptibilitatea poliţelor după 3 ani. Plătirea in caz de duel şi sinucidere după 5 ani. — Asigurare gratuită pentru caz de război — Fără timbru de poliţă şi taxă de stat. Plătirea la moment. Starea de asigurare 111.000.000 cor. Sumele de asigurare plătite până acum 50.000.000 „ Averea institutului 31.000.000