Tribuna, noiembrie 1908 (Anul 12, nr. 244-267)
1908-11-26 / nr. 263
Pag. 2 naţionalişti intransigenţi arădani. Am explicat însă, că nedumerirea aceasta nu avea ca bază un singur alineat din articolul meu care ar contrazice programului naţional ori unui singur deziderat adus de conferenţele noastre naţionale. Atât este de adevărat că m-am ţinut în cadrul postulatelor noastre naţionale, încât până şi presa maghiară (ziare ca »Budapesti Hirlap«) ocupându-se de acel articol al meu, n’au avut impresia că i îndemn pe români să fie hiperloiali faţă de Francisc Iosif I, ci că pun numai în discuţie: ce să facem în situaţia schimbată ? Şi apoi să cetească dl Iorga următoarele şite din articolul de fond al »Luptei« dela 14/27 Noemvrie: »Din Braşov, unul dintre cei mai de frunte reprezentanţi ai naţiunei noastre trimite Maiestăţii Tale vorbă, că nesocotirea cu care suntem trataţi nu va zdruncina întreagă credinţa noastră ce o avem faţă de Casa de Habsburg şi vom mai răbda până când o altă persoană din Casa de Habsburg se va îndura a răspunde altfel la loialitatea şi la jertfele noastre. Iar articolul acesta este scris de un reprezentant autorizat al naţiunei şi unul dintre cei mai curajoşi luptători dela noi. Dacă dl Iorga crede că altfel trebuie să facem, rupând îndărătul nostru toate podurile, făcând pe antidinasticii iar nu simplu să ne luăm numai nădejdea că Francisc Iosif I va interveni în favorul nostru și va asculta vocile noastre, — să ni-o spună. Domnia sa n’are nici poliţie nici procuror la spate, când scrie. Dar d-sa a putut să vadă, că în zilele din urmă ni s’au intentat trei procese de presă şi am fost toţi, în două rânduri duşi la poliţie şi nis’au făcut două perchiziţiuni simplu pentrucă am reprodus apelul meetingului dela Dacia ş’o telegramă studenţească. Pe mine nu mă intimidează însă toate acestea. Dovada curajului meu l-am dat, căci am stat în trei temniţi (Sibiiu, Seghe «HBBBggagi ...U-'J-TO1.'"!! i'M!TM! din, Cluj) şi ordinare şi de stat, şi pentru articol scris de mine şi pentru ceea ce au scris alţii, înţeleg să ne jertfim însă numai când pe urma jertfelor noastre ne putem aştepta la vreun bine. Este însă chiar în România nu un guvern, nici un partid politic, dar un singur bărbat politic de seamă, care să ne consilieze ca politica noastră de energie să o împingem mai departe de pildă, de cum e schiţată şi în telegrama de la Braşov de care vorbeşte »Lupta« şi în moţiunea votată de meetingul aradan? Dar să împingem curajul mai departe, să zicem că noi putem face politică nu numai fără a întrebă pe fraţii de dincolo, dar chiar vădit împotriva sfatului ce ne-ar dă! Şi în acest caz nici vre-un articol de al meu, dar nici părerea dlui Iorga n’are să determine lucrurile, ci marea adunare naţională, a cărei convocare este deja hotărâtă. Până atunci ne ţinem strict în cadrele date la 1881 şi de atunci încoaci în atâtea conferenţe naţionale remânând, bineînţeles, ca părerile emise în presa noastră şi în atâtea meetinguri să ne fie inviaţiuni când vom discută şi hotărî ce drum politic să urmăm în viitor, învinuiri nedrepte şi aducerea în discuţie a bărbaţilor politici de dincolo în momentele acestea grave, când avem nevoie nu de iritaţiuni, ci de linişte sufletească, să mă creadă dl Iorga, nu ajută nimic cauzei. FOSTA ZIARULUI »TRIBUNAL Sj+tKnuKt, ftfrmi*+**x**d&*m*&**·!*^'w*^**?****KKr**»'s*t*it·a'***r^~*M*^·~±i›S» 'a—»»«WH*. 0 conferinţă asupra Serbiei. Acum, când toate privirile sunt aţintite asupra Orientului european, unde popoarele au început sa se trezească la o viaţă nouă, pricinuind dureri de cap diplomaţiei europene, care preocupată de plinirile reformelor în Macedonia, a fost surprinsă de evenimentele din Turcia, — este interesant să aruncăm o privire asupra ţârilor şi popoarelor din Balcani, cari se găsesc astăzi în vârtejul agitaţiunilor, cuprinse de neastâmpărul creancipării politice şi economice. Serbia pare astăzi ţara cea mai grav atinsă de urmările evenimentelor din Turcia. O descriere fugitivă a acestei ţări este şi pentru noi românnii, cari suntem vecini, de o importanţă deosebită. Reproducem dară în rezumat o conferinţă a Serbiei, pe care a ţinut-o dr. Karl Schwarzlose în toamna anului 1906 la societatea de geografie din Frankfurt S/M. Conferenţiarul a întreprins în primăvara anului 1906, când încă nu se putea prevedea izbucnirea evenimentelor de astăzi, — o călătorie de studii prin regatul Serbiei. In timp de şase săptămâni Dr. Schwarzlose, având tot concursul binevoitor al guvernului sârbesc, şi însoţit fiind pretutindeni de Dr. Petkovici, care i-a dat desluşirile necesare ca un bărbat ce-şi cunoaşte patria a putut să adune materialul trebuincios pentru cunoaşterea ţarei şi poporului sârbesc. Regatul Serbiei are o suprafaţă de 48 303 km. p. şi numără ceva peste 2.700 000 locuitori. Patru din cinci părţi de teren sunt regiuni muntoase. Ţara se împarte prin râul Morava în două părţi aproape egale, cari însă în multe privinţe nu se aseamănă. Munţii Serbiei de răsărit, cari ajung până la o înălţime de 2100 m, prezintă caracterul terenurilor karstice, şi sunt o prelungire a Alpilor Transilvani, pe când munţii din partea Serbiei apuseană sunt priviţi ca ramificările ţânţarilor văroase ale Alpilor de sud. Munţii Schumadija stau la mijloc; ei sunt acoperiţi cu păduri mari şi dese, şi formează inima regatului, totodată fiind leagănul libertatei politice a sârbilor. Căci aci în Schumadija se află Topola şi Takovo, localităţile de origine a dinastiilor Karagheorghevici şi Obrenovici. Serbia e foarte bogată în păduri, cari acoperă o suprafaţă de 31 la sută. Sunt păduri de o întindere până la 40.000 ha. Bradul se întâlneşte mai rar. In număr covârşitor este fagul şi stejarul. Pădurile de stejar ale statului oferă hrana numeroaselor turme de porci. In desişul pădurilor trăiesc animale sălbatice: arşi, lupi, vezari, etc. întrunirea de la Tulcea. Cetăţenii tulceni cu ocazia întrunirei de joi au adresat următoarea telegramă M. Sile Regelui: Sire. Sunt 30 de ani de când Maiestatea Voastră, printr’o memorabilă proclamaţie, îşi trimetea salutul Său locuitorii or Dobrogei, cu sincera dorinţă că această zi să devie pentru această nouă parte a României începutul unei viitor de pace şi de prosperitate, începutul unui vieţi fericite şi de fraternitate între fiii aceleiaşi ţări, când, în ordinul de zi, înaintat trupelor, Maiestatea Voastră adăuga: »Gândirea Mea e veşnic îndreptată spre voi«, fiii vechii provincii a lui Mircea cel Bătrân şi Ştefan cel Mare«, făcură‘sufrasnne aerul de strigătul: »Trăiască Suveranul nostru Carol«. După cât a fâcut socoteală un silvicultor, se pot tăia lemne din pădurile Serbiei in valoare de 50 milioane lei. De admirat este bogăţia cea mare în vite şi fertilitatea pământului, ca deosebire în luncile rîurilor, ca de pildă aceea a Moravei Din soiurile de poame se cultivă mai mult prunele; sunt în Serbia 22 milioane de pruni, cari produc anual vreo 230 milioane klg. frnete. Prunele se exportă mai mult uscate sau prefăcuta în rachiu în străinătate; din ele se face cunoscutul rachiu de prune „sliboviţa.“ Vin bun se face la Niş, Smederevo lângă Dunăre, precum mai ales la Negotin în nordul ţarei. La Bacovo, lângă Negotin, se află o şcoală de viticultură, şi o pivniţă sistematică de vinuri după modelul celor germane. Surprinzătoare este şi bogăţia Serbiei în ape bnao minerale şi izvoare vindecătoare. Industria este încă la Începutul desvoltărei. Merită să fie amintită fabricaţiunea covoarelor de Pirat, cari se pot asemăna cu cele persane. O cauză, pentru care nu se exploatează îndeajuns bogăţia ţării: lemne, cărbuni, marmoră şi produse agricole, este lipsa căilor ferate şi lipsa mijloacelor de transport. Această lipsă face, ca interiorul Serbiei sa fie puţin vizitat chiar de cătră sârbi. Guvernul lucrează din toate puterile să înlăture aceste neajunsuri. In construcţiune se află dejă unele linii ferate importante, altele sunt Fabrica de spălat cu aburi „SCristalySCu maşinăriile sale cele mai moderne, aranjată cu puteri electrice, spală, calcă şi curăţă albituri bărbăteşti şi de dame, şi tot felul de lingerie cu preţuri moderate. — La o sumă ce trece peste zece cor., pachetul se retrimite porto-franco. — Adresa: Kristály gyözmosó gyár, Kolozsvár, Pályaudvar. »TRIBUNA* Rimomânia» Alegerea dela Liga culturală. Duminecă s’a făcut alegerea comitetului Ligei culturale, secţia centrală Bucureşti. Au candidat două liste pentru cele 7 locuri, afară de alte candidaturi izolate. La orele 4 jura, despuindu-se scrutinul au fost declaraţi aleşi d-nii I. Slavici, Petre Liciu, Şt. Lambru, Nic. Mircea, Dr. Ştefan Bogdan, Ion Scurta şi Ştefan Popp. Au mai candidat d-nii P. Grădişteanu, Take Policrat, Magnu Baileanu, Al. D. Florescu, Butculescu, Gh. Adamescu și Maximilian Popovici. La alegere an participat 55 membri. * Dela cameră. In comisinnea de indigenate sunt ales d-nii: N. Romanescu (98 v.), Al. Culegiu (98 v ), C. Alimăneșteanu (91 v ), I. Berendel, D. Cerchez (101 v.), I. Ssssu (92 v.), sil. Bisau (56 v.). (Au votat 106 dni deputaţi). * Inaugurarea Căminului cultural. Duminecă de dimineaţă la orele 11, s-a inaugurat şcoala pentru educaţia integrală a fetelor „Căminul cultural“. Azista lume multă între cari d-na Clotilda general Averescu. Azistenţa a vizitat ca deamănuntul noul local în care s’a instalat Căminul, şi care are mai mult înfăţişarea unui cămin familiar, decât a unei şcoli. După o rugăciune oficiată de doi preoţi, dna Cordoneanu, directoarea instituţional, a rostit o cuvântare bogată în date şi onservaţiuni anapra vieţii noastre sociale şi asupra brftinirei pe care poate şi trebuie s’o aibe femeia la progresul ţării şi neamului noatr. Dl De. N. Miaovici, care se află printre Invitaţi a rostit şi d-sa vra o câteva cuvinte, prin cari a cântat să arate că femeia ara rolul cel mai însemnat in educarea noastră şi că femenismul numai din acest punct de vedere e cel drept. D-sa a fâcut constatarea că societăţile de binefacere femeieşti sunt indiferente faţă de mişcările folositoare cari privesc femeia. Serbarea s’a încheiat printr’o producţie muzicală a elevelor, ca bucăţi drăgălașe datorite dini Cordoneanu. ♦ 9 Dec. H. 1908