Tribuna, iunie 1911 (Anul 15, nr. 118-141)

1911-06-01 / nr. 118

Pag. 2 şezi cu prostiile lor. Ori cât s’ar plânge propagandiştii culturei naţionale din Ro­mânia în potriva politici­enilor, cari le dau prea puţin concurs şi numai îi încurcă,­­ terenul lor de acţiune este liber şi asigu­rat. Şi pentru asta îi invidiem. Succesele lor şi folosul adus causei culturale în ge­nere ne dă însă şi nouă frumoase nădejdi. Cunosc şi cetitorii ultimele isbânzi ale frământărilor distinşilor noştri învăţaţi din România, cari s’au pus de mai multă vreme în serviciul culturei naţionale. Am reprodus cuvintele, clare ca ramura, ale discursului din­ Virgil Arion, presidentul higei, în cari pledează, cu atâta convin­gere, apropiată şi de sufletele noastre, pentru o „afirmare a personalităţii tale, căci numai lăsându-o liberă fiecăruia, na­ţiunea şi cauza naţională poate merge incinte, numai îndemnând pe fiecare la încercări şi avânturi, personale, putem triumfa. Cauza este a tuturor şi ca să meargă înainte e nevoie de o continuă iz­bucnire de viaţă originală. Numai astfel vom ajunge la adevărata cultură, pe care o urmărim cu toţii. Căci ciotura însem­nează înainte de toate, ori­ce afirmare a personalităţii tale, a autonomiei tale pe toate căile, însemnează libertate, libertate pentru tine şi libertate pentru neam!" Acesta este punctul de vedere just al unui bărbat cult din România, pentru care treime să avem o deplină recunoştinţă, deoarece, între altele, teoriile aceste lim­pezi şi adânci ale dlui Virgil Arion expri­mă un program întreg pentru viitoarea ac­tivitate culturală a Românilor de pretu­tindeni. Declaraţiile dlui Arion sunt şi au fost şi baza noastră de operaţie şi s’ar putea ca, în lupta ce o ducem noi în po­triva chiar a unei părţi a societăţii noas­tre, ideile d-sale să ne fie un sprijin şi o orientare şi să desarmeze pe oamenii for­melor goale şi ai formalităţilor. Prototipul acestor utile principii şi singure posibile pentru realizarea unui spor mai vizibil pe tărâmul luptelor cul­terminate, ea se imitează necontenit pe ea însăşi, în loc a se îndrepta cu nevoile ei plastice, la iz­vorul totdeauna nesecat al formelor naturii. In muzică, deşi analiza este mai grea din cauză că formele ei sunt pozitive şi neîncorporate în ceva statornic, se poate constata aceeaşi pro­cedare a progresului artei. Fiecare arie mai com­plicată, mai nouă, conţine elemente din acele mai vech­i, plus o combinaţie nouă care-i dă caracterul osebitor. Aşa pe ariile vechi ale muzicei biseri­ceşti orientale, ce seamănă mai mult cu sunetele imitate din natură ale melopeelor ungureşti, şi ale doinei româneşti se hultuieşte întâi muzica Dela aceasta se trece la sonatele lui Scarlatti, apoi la Bach, Mozart, Beethoven , pentru a ajunge apoi la Schumann şi la compozitorii in­strumentali actuali, pe deo parte, iar pe de alta prin muzica de canto, de la opera italiană a lui Bellini şi Donizetti prin Rossinii şi Verdi, şi de la aceştia la Wagner şi la compozitorii moderni. Se poate deci pune ca principiu că izvorul primordial al frumosului este natura, şi arta e numai unul de a doua mână, un derivat al celui primitiv. Şi într’adevar, de unde ar fi putut împrumuta omul formele acele ale gîndirei lui care să pro­ducă încâtarea, deci dela atot învăţătoarea natură, precum dela natură împrumută el închipuirile religiunei sale, învăţăturile vieţii de totate zilele, şi toate cunoştinţee sale ştiinţifice, înspre ideal, ale frumosului, ale religiei şi ale adevărului, ca şi în acea materială a traiului fizic, tot natura a fost primul dascăl al neamului omenesc. turale, este ,de altfel, pe cum se ştie, dl Ior­ga. Nici o pedecă n’a putut să-l o­prească în desvoltarea personalităţii sale uriaşe. Graţie iubirei sale de adevăr şi a curajului fără seamăn a luptătorului ne­înfricat, a produs acel belşug de resultate culturale, care constitue astăzi o avere naţională pentru toţi. Sunt proaspete încă în sufletul nostru ecourile deşteptate de avântul, de francheţa şi de multul adevăr istoric în discursurile d­­ii Iorga de la Craiova şi din sânul „Academiei Române” în cari a ridicat un monument etern ten­dinţelor noastre de reciprocitate cultu­rală, dascălilor, ziarelor şi scriitorilor ro­mâni din Ungaria, cari la epoce anumite ştiu să-şi facă datoria. Sunt clipe frumoase astea şi clipe de satisfacţie pentru toţi. Şi trebue să măr­turisim, că aceste clipe trebue să ne în­curajeze ca un indiciu de viitor, şi pe noi să ne îndemne de-a accelera procesul ace­sta de curăţire a moravurilor. Căci e cu neputinţă ca noi să progresăm după o altă formulă şi după alte baze de idei, decât aceia, pe care acum fruntaşii Ro­mâni o acceptează şi o răspândesc. E ab­surd să admiţi că drumurile noastre nu trebue împreunate! Deci înainte, căci , vorba dlui Arion: cultura însemnează înainte de toate orice afirmare a personalităţii tale, a autono­miei tale pe toate căile, însemnează liber­tate pentru tine și libertate pentru neam!" Eötvös candidat guvernamental. Scriitorul ungur care a călătorit prin toate partidele, acum candidează la Seghedin cu program guverna­mental. Eötvös, fiindcă mai în urmă fusese inde­­pendist, ca să nu pară cu totul lipsit de consec­venţă, a declarat în discursul său de program, pe care l-a ţinut în zilele trecute, că el deşi e candi­dat guvernamental, totuşi îşi va păstra dacă va ajunge în parlament libertatea convingerilor sale. Eötvös a fost însoţit la Seghedin de deputa­tul jidan Vázsonyi Vilmos. Prin urmare, evreii jicniţi pentru respingerea candidatului lor Dr. „TRIBUNA“ Dacă însă natura a fost prima inspiratoare a frumosului formele ei cari au putut să insu­fle atare simţământ azi rămân neschimbate, pe când acele derivate ale artei, au în făptul lor până acuma o întreagă istorie. Pe când arta a trecut prin o treptată desvoltare, ajungând la forme din ce în ce mai complicate, natura a rămas aceeaşi, neschimbată în aspectul ei, ca aceleaşi raze ale soarelui, acelaş foc de umbre şi lumini, aceleaşi munţi maiestoşi şi acelaş nesfârşit al mârii. Na­tura a rămas neclin­tită dar mintea omului în­setată după frumos, s’a desvoltat în două îndrep­tări deosebite, întâi prin formele artei care a a­­dâncit şi îmbogăţit frumosul din natură cu crea­­ţiuni ce par ieşite din mintea unei a doua Dumne­­zeiri, apoi prin pătrunderea paralelă tot mai a­­dâncă a frumosului natural el însuşi. Cu cât arta se desăvârşea, cu cât se desvolta în forme mai noui şi mai neaşteptate, simburele frumosului natural era mai vădit, şi cu atât se adâncea simţi­­mântul pentru frumosul natural el însuşi, cu atât pătrunderea lui devenea mai întinsă mai înţelegă­toare a tainei frumosului. Şi aci să se observe un lucru: Cu cât civilizaţia vroieşte să ne ducă mai în­­nainte pe calea ideilor, cu cât ea tinde a îndrepta din natură şi a ne face să trăim în o lume trans­formată de puterea inteligenţii, cu atâta pentru a păstra echilibrul ei firesc, sentimentele sufletu­lui nostru se apropie încă de natură. Pe când viaţa noastră întreagă se emancipează din an în an mai mult, de legăturile materiale, apropiin­­du-ne legile numai spre a o putea stăpâni; pe când corpurile şi cugetările noastre se strămută de la un loc la altul, învingând inerţia şi greuta­tea naturii, pe când pământurie cele mai nerodi­toare sunt silite prin îngrăşăminte să produ­c a­­limente cât mai alese, pe când se caută a s­e­brica materii hrănitoare pe calea himică, ema­nându-se astfel omul tot mai mult, din lai)*’ în care natura îl ţinuse până acuma încă pe partea simţământului vedem dimpotr. omul modern răpit de natură, supus de ei rând-o, nu ca cei vechi, pentru a o zeifica pentru a căuta în ea un tezaur de impresiun tetice. S’ar părea că ar exista o contrazicere între ideile expuse până aici. Cum­­ natura a imprinat rudimentele frumosului în inima omului, ea a fost în cea mai adâncă vechime, izvorul prim dial al simţimintelor estetice şi cu toate acestea în vremurile trecute ea nu era aşa iubită, aşa de sărbătorită, aşa de cântată pentru frumseţile ei ca în cele ma noui ? şi astăzi când arta a produs atâtea cre­aţiuni, când lumea acestuia este îmbo­găţită cu operile atâtor generaţii, să ne întoarcem mai mult cătră natură, decât în timpurile acelea când arta lipsea şi singură natura putea fi izvo­rul frumosului ? (Va urma.) 14 iunie n. 1911 Rosa Izsó, pot fi mulţumiţi cu Eötvös care este cel mai mare filosemit din Ungaria. * Contele Károlyi în România. Acest conte care ne înjura mereu în parlament şi când putea­u trimetea în România cea păcătoasă, după cum duc ziarele ungureşti ştirea, a fost să şi vad ceastă ţară balcanică. Contele a rămas surd de frumoasele progrese ale băncilor pop române. Luând parte la sfinţirea steagului astfel de bănci, contele a ţinuţt un discurs în a avut cuvinte de admiraţie pentru avântul nomic al României. Straşnicul conte a fi să asculte şi „Deşteaptă-te române” cu ci­nea acestei serbări. Se poate să fi şi simţ ne-am deşteptat. * Prohászka la index. Gazetele ungureşti aduc ştirea că trei cărţi ale episcopului catolic Pro­hászka au fost puse de Sacra Congregatio Indi­­cis din Roma, la index. Prin urmare orice cato­lic este oprit să mai citească aceste trei cărţi, de­spre catolicismul modern, despre exagerările in­telectualismului şi despre pace, ale popularului episcop ungur. Se spune că toată această afacere ar fi rezultatul unei mistificaţii. Un profesor din Strigoniu, duşman personal al lui Prohászka ar fi tradus şi explicat tendenţios aceste trei cărţi, scrise într’un stil poetic, lesne de intervertit, iar Sacra Congregaţie, fără să mai cerceteze la con­damnat pe Prohászka. Nu se ştie cum­ vor fi ur­măririle acestei proceduri riguroase. Se poate ca Prohászka să dea o declaraţie că rămâne şi pe mai departe catolic credincios. * Subprefecţii noştri. Judecătoria din Oradea- Mare a pus sub acuză pe subprefectul Medzi­­hradszky Gáspár, pentru abuz de putere. Acest subprefect s’a prezintat în primăvara aceasta în localul unui negustor de lemne, într’o cauză ofi­cioasă. L-a brutalizat ameninţându-l cu deţinerea şi strigându-i fel de fel de injurii în faţa întreg personalului. Negustorul l-a împrocesuat şi acum aşteptăm să vedem care va fi sfârşitul acestei is­torii atât de obicinuite la noi. * Adunarea dela Kassa. Duminecă s’a ţinut în Kassa o adunare pentru sufragiul universal. La adunare a vorbit Justh şi o seamă de socia­lişti. Lui Justh i­ s’au adus omagii pentrucă a primit să fie prezidentul ligei pentru votul uni­versal. El în schimb a adus elogii răposatului­ ­ ............... --------------­Dr. B. BASIOTA medic specialist în morburi femeieşti. Cluj-Kolozsvár, Str. Ferenc József No 6. Consultaţiuni Intre orele 8—10 a. m. 3—5 p. m. NI

Next