Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1898 (Anul 2, nr. 1-122)
1898-01-15 / nr. 10
Deputaţiunea săsească. O delegaţiune, compusă din tot ce este ales între damele sase, a sosit la Viena. Scopul delegaţiunei este a cere o audienţă la Curte şi a ruga pe M. Sa Monarchul să nu sancţioneze, proiectul de lege privitor la maghiarizarea numelor comunelor. Delegaţiunea a dus cu sine şi o adresă omagială, subscrisa de toate damele de prin oraşele şi satele săsesci din Ardeal. Nu se ştie încă soartea delegaţiunei. Dacă trebue să credem însă ziarelor maghiare „bine informate“, delegaţiunea nu va fi primită de M. Sa Monarchul. In sfârşit, guvernul unguresc este destul de tare la Viena, pentru a face ca delegaţia săsească să aibă acelaşi resultat ca cea română dela 1892. Tot aşa însă şi Saşii , nu’şi vor fi legat toate speranţele de soartea acestei delegaţiuni, care chiar dacă va fi primită, cu greu va putea să determine pe M. Sa împăratul a lua posiţie contra guvernului Seu din Budapesta. Mai ales când se ştie, că orice proiect de lege se presintă Dietei numai cu prealabila autorisaţiune a Monarchului. Dar un lucru ştim cu toţii: mergerea delegaţiunei săseşti la Viena în lumea mare n’are să remână fără efect. Foile toate — îndeosebi cele germane — vor lua cunoştinţă despre paşii damelor sase, după cum vor publica desigur şi adresa pe care o dăm şi noi în altă parte a ziarului nostru. Şi aceasta este lucrul principal. Românii, ştiam şi noi la 1892 că o audienţă cu greu se poate exopera. Mergând însă la Viena cu Memorandul nostru şi publicându-l, eram convinşi că un mare serviciu facem causei, silind chiar presa duşmană nouă să înregistreze doleanţele drepte ce presintam înaltului tron. Numai aşa puteam pune în discuţiunea lumei mari chestiunea naţională română. Şi cine poate tăgădui că ne-am ajuns scopul, că delegaţia Memorandului a spart gheaţa şi a risipit negura din jurul causei naţionale ronâne, că de atunci şi capetele încoronate şi întreaga lume cultă vedeoporul român cu totul în altă lu®iă?! .riAşa are să se întâmple şi cu delogaţiunea săsească. Damele sase fac din chipul acesta serviciu tuturor naţionalităţilor nemaghiare din Ungaria, pentru că atentatul pe care ele îl denunţă Tronului este îndreptat nu numai contra Saşilor, ci şi împotriva celorlalte naţionalităţi... Nu e deci román, Serb şi Slovac, care să nu subscrie tot ce delegaţia săsească spune în a sa adresă. De aceea, urmărim cu simpatie toţi paşii delegaţiunei săseşti şi dorim succes deplin concetăţenilor noştri saşi. * Mergerea la Viena a delegaţiunei damelor sase dă prilegiu Ungurilor să-şi arate din nou mult trimbiţatul „cavalerism“. Furioşi că car’ sunt daţi de gol, patrioţii cu patentă aruncă, în presa lor, cele mai grosolane invective la adresa damelor sase. „Budapesti Hírlap“ (25 Ianuarie) de pildă este supărat până într’atâta, încât după ce le batjocoreşte, le dă sfatul să-’şi ia bărbaţii în spate şi să plece cu ei din Transilvania. Ingraţii de patrioţi uită că Saşii au adus şi susţineau cultura în Ardeal pe când fiii lui Árpád în Carpaţi abea din nume erau cunoscuţi. Române numai, ca patrioţii sâ bombardeze şi casele celor din delegaţia săsească, după cum au bombardat case şi au atacat în stradă pe Români... Poate că ar face-o şi cu Saşii... Ungurii au însă nenorocul ca în oraşele săseşti cum e Sibiiul, Mediaşul, Bistriţa şi Orăştie, să fie în mimei atât pe mic, încât şi pe stradă vorbesc încet, căci curagiul lor e mare numai când sunt o sută contra ...unu! Arad, Joi 15/27 Ianuarie 1898 Mi\ IO Anul II ——I iu im ■mm iw in iii ii mnmmmggjgjg REDACȚIA ARAD, STR. AULICH (ADAM) ABONAMENTUL. Pe nil'll. Austro- Ungaria: pe 1 an fl. 10; pe 1/1 an fl. 5; pe */* de an fi. 2-50 ; pe 1 lună fl. N-rii de Duminecă pe an fl. 2.— Pentru România ţi străinătate: pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. ADMINISTRAŢIA ARAD, STRAULICH (ADAM) • INSERŢIUNILE: at I fir garmond: prima dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sânt a se plăti înainte Scrisori nefrancate nu se primesc. Succesul lui Jeszenszky. Ziarele maghiare reproduc cu mare bucurie un articol apărut în „Il Venetto“ şi „II Paesse* scris de marele mişel Fava, care după ce nu a putut să se vânda Ligei, s’a vândut lui Jeszenszky.. Scrie acum în contra antisemitismului Romanilor din regat... Ziarele maghiare spun că cele două ziare italiene cari adăpostesc presa lui Fava sunt ziare „de mare autoritate“ (?)... Li e rușine să spună însă oraşul unde apar... Cât de mult condeiul simbrias a întrat în vederile stăpânilor sei, se vede de altfel şi de acolo, că-i acuză pe fraţii noştri din regat de irredentism, spunând că luptăm pentru încorporarea Ardealului... Nu vor reuşi însă, căci el, Ováry şi Jeszenszky vor ridica Europa întreagă in contra atentatorilor la pacea europeanăl... Ce caraghioşi... Şi când ne gândim că asemenea pâcătos a fost purtat în alaiu prin România! * Diul Dieta croată. In şedinţa de la 24 c. a. Dietei din Agram oposiţia coalisată a depus un proiect care tinde la restrângerea drepturilor presidentului de a esclude de la şedinţe deputaţii pe timp atât de îndelungat. De asemeni a propus vot de neîncredere presidentului şi Va provocat să’şi dea demisia. Contele Erdödy a propus însă vot de încredere şi trecerea la ordinea zilei. Venind vendid votării, propunerea acesta din urmă a întrunit 37 voturi ear a opoziţiei 18 voturi. Lăudat de duşmani. Scriind un lung articol despre episcopatul gr. catolic din Oradea-Mare, „ Budapesti Hírlap “ (25 ianuarie) zice despre faimosul Dr. Lauran următoarele: Lui îi este încredinţată preparandia şi institutul de băieţi, adecă seminarul cel mic. Să privim numai pe acest din urmă, pentru a cunoaşte pe Dr. Laurán. Institutuluii-a mers vestea până peste Tisa şi chiar părinţii maghiari trimit copiii bucuros aici. In fiecare an sunt în institut 15—20 elevi maghiari. Ultraiştii valachi au eschis de mult pe canonicul Laurán din rendul Românilor de treabă, pentru că aşa zic, sub direcţia lui seminarul a degenerat într atâta, încât întrînsul nu se mai vorbeşte decât ungureşte. Un bărbat scriitor maghiar, care totodată este şi un înalt demnitar al comitatului, a visitat cu un prilej seminarul. A aşteptat, aşa scrie în cartea sa — să audă în seminar cuvânt şi cântare românească... Care nu ’i-a fost însă mirarea, când ajungând în curte, a auzit pe elevi vorbind ungureşte...“’ Scrisele de mai sus ar trebui să determine pe P. S. S. Episcopul Pavel a da canonicului Lauran cât mai puţin teren pentru a ’şi câştiga drept la asemenea laude. Logică ungurească. Statisticianii şi etnografii maghiari afirmă că o mulţime de comune maghiare din Bihor şi alte comitate s’au romanisat. Să presupunem că aşa este, că comunele cu nume ungureşti, dar locuite azi numai de Români, în adevăr au fost odată ungureşti... Ce dovedeşte aceasta ? Dovedeşte forţa de resistenţă, vitalitatea neamului românesc. Dovedeşte ca chiar asupriţi şi desmoşteniţi cum am fost veacuri dearendul, noi am ştiut să asimilăm însăşi rasa dominantă. Urmare logica ar fi deci ca Ungurii să nu se laude când vorba e de asămnănare între ei şi noi şi mai ales să nu încerce a ne maghiariza, azi, când şi între noi sunt cărturari, când conştienţa naţională este deşteptată până şi între Românii dintre cele mai ascunse şi mai serace sate româneşti. Ca toate însă, aşa şi logica la Unguri este Întoarsă pe dos. Astfel, chiar în „Budapesti Hírlap“ de ieri, fiind vorba despre forţa de asimilare a Românilor, se scrie: „ Uimit ar putea deci să se întrebe ori şi cine , cum se face, că deşi seminariştii români gr.-cat. învaţă în şcoli ungureşti, ajungend la sate, se schimbă cu desăvîrşire. Cauza acestei metamorfose este resistenţa poporului şi profunda credinţă ce Românii o au către obiceiurile lor vechi, dar mai ales împrejurarea, că legile noastre prea le acordă multe libertăţi şi privilegii, fără ca în schimb să le ceară alt ceva decăt fidelitatea către patrie“... Recunosc deci tăria noastră, şi pentrucă avem buna însuşire de a ţine la neamul nostru, în loc să ne lase în pace, Ungurii pledează pentru maghiarizarea cu forţa şi oamenii lor înveţaţi află că ne bucurăm de „prea multe libertăţi“ şi chiar de „privilegii“ . . . Dar în schimb nu ni se cere decât... fidelitatea către patrie! Adecă ce să ni să mai ceară? Decapitarea naţională ? Să ne declarăm aşa, peste noapte, Unguri ? Dar’ logica ungurească se arată mai în splendoare în acel pasagiu al articolului, unde după ce arată că preoţii români gr.-catolici (îndeosebi cei crescuţi de „patriotul“ Laurán!) se maghiarisează mai uşor, şi că în familiile lor vorbesc ungureşte, se duc la petreceri ungureşti etc., etc., înşiră numele comunelor maghiare cari s’au romanisat tocmai în eparchia oradană, va să zică acolo, unde maghiarisării li se opune resistenţa cea mai neînsemnată! Ce să observe însă publiciştii maghiari aceste salturi logice? Şi cum ar mai fi ei „patrioţi“, dacă ar trage conclusie şi ar înveţa din constatările ce li se impun oricât ar voi să le ocolească. Ei merg nainte, resboindu-se cu logica, întocmai după cum se resboiesc cu tot ce este dreptate şi moralitate. Adresa damelor sase Fată în toată întregimea sa adresa ce damele sase au dus-o la Viena, pentru a o presinta M. S. Monarchului: Majestatea Voastră ces. şi apost, regala! Prea graţiosul nostru Domn! Loviţi de adâncă îngrijire şi durere, care în zilele acestea a făcut să tresară toţi locuitorii nemaghiari ai scumpei noastre patrii, Ungaria, ne luăm îndrăzneală a ne presenta înaintea Majestăţei Voastre şi a ne ruga, ca cererea noastră să fie ascultată. Prin proiectul de lege „Despre numele de comune“, care a fost presentat Dietei din partea guvernului ungar şi acceptat de aceasta, să intenţionează a se stîrpi şi numele germane ale oraşelor, opidelor şi satelor noastre, moştenite de la antecesorii noştri; să intenţionează a se stinge amintirea unui trecut de şepte sute de ani, plini de muncă şi merite, întrupat în ele; se intenţionează a se nimici graiul german al patriei noastre transilvane. Bărbaţii poporului nostru au făcut tot ce a fost posibil pe cale constituţională de a apăra poporul nostru şi numele noastre de batjocura, cu care sunt ameninţate , în representanţele oraşelor şi comunelor, în adunările tuturor cercurilor electorale săseşti au protestat contra proiectului de lege, exprimându-i şi cea mai înflăcărată indignare; ei au provocat pe deputaţii dietali ai lor, să fee poziţie hotărîtă contra proiectului şi să iese din partidul guvernului, care a ajuns să recomande spre primire un proiect de lege, care vatâmă aşa de adânc caracterul nostru german. Acum, după ce toate mijloacele constituţionale sunt exhaumate, vedem pe bărbaţii şi părinţii noştri încovoiaţi de durere, că le-a fost imposibil a salva moştenirea şi onoarea antecesorilor. Noi însă, femeile săseşti, cari am jurat la altarul Domnului, că nu vom părăsi pe bărbaţii noştri nici în pericol şi în lipsa cea mai mare şi noi, fetele săseşti, aducându-ne aminte de porunca a patra, care ne porunceşte, ca să uşurăm povara grelelor griji şi supărări ale părinţilor noştri, noi, înainte de ce proiectul prin sancţiunea Majestăţei Voastre, ar deveni lege obligătoare, ne adresăm la bunătatea inimei părinteşti a Majestăţei Voastre, faţă de care inima poporului nostru n’a încetat niciodată, în decursul domniei binecuvântate de 50 de ani a Majestăţei Voastre, a bate cu credinţă şi iubire, şi a ne ruga, ca Majestatea Voastră să se îndure prea graţios a împedeca nedreptăţea cu care e ameninţat poporul nostru şi trecutul seu şi a