Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1898 (Anul 2, nr. 1-122)

1898-01-17 / nr. 11

Pag. 50 — Nr. 11 Bar' socoteala e cât se poate de pi­părată; se cere câte 50 fi. pe lună. Cu atâta putea sta la un otel curat şi elegant, car’ nu în puterile temniţelor ce sunt o adevărată ruşine pentru vea­cul luminat în care trăim. Cât despre grija ce o are statul de a nu se lăsa păgubit pentru aerul stricat ce a dat luptătorilor români, într-ade­văr, ea e de lăudat. Nici după trei ani n'a uitat să caute a încassa suma cu care îi scoate datori pe oaspeţii Seghedinului şi Clujului. Din aceşti bani de nu se va îmbo­găţi, căci din altă parte puţină nă­dejde ! Episcopul Pavel. Ziua de Mercuri, în care P. S. S. Epis­copul Pavel a împlinit 25 ani de când s’a sfinţit episcop, a fost serbată în Oradea- Mare cu o deosebită pompă. In biserica ca­tedrală s’a oficiat o misă mare de cano­nicul Teodor Kovâry, fiind de faţă toţi dela curtea episcopească. D’asemeni s’au slujit liturghii în toată eparchia. Sărbătoritul cu prilegiul acesta era insă dus la moşia sa Slatina, unde petrece mai cu drag. Chiar acolo însă, în retragere, el a primit o mulţime de felicitări, între cari şi pe a cardinalului catolic Schlauch din Oradea-Mare, precum şi a mitropolitului ca­tolic Császka, a episcopului catolic De­­sewffy, şi a tuturor prelaţilor români gr.­­catolici. Din Arad P. S. Sa a fost felicitat, printr-o adresă colectivă şi foarte caldă, de d-nii: G. Telescu, protopop gr.-cat.; George Pop, profesor; Gerasim Venter, advocat şi Dr. Ştefan C. Pop. Se fac de rîs... Europa întreagă o să rîdă de pros­tia ce au făcut-o cei mai cu­minţi Unguri: comitetul societăţii de ma­­ghiarizare, în fruntea căruia stă rec­torul universităţii din Budapesta, ves­titul Herczeg, a felicitat adecă şi el pe împăratul Germaniei, care a împli­nit ori 39 ani. Li­ s’a urcat adică Ungurilor fudulia la cap şi-i face atât de închipuiţi, în­cât le a venit dorul să stea de vorbă cu împăraţii. Mai de râs sunt însă când adresân­­duse împăratului Germaniei, îi spun: „Majestatea Ta stai în ochii Ungu­rilor ca încarnaţia şi purtătorul de steag al celei mai curate idei naţionale . . . Pentru­ că M. Ta ne-ai arătat că Un­garia nouă numai pe temeiul celei vechi se poate ridica neclintită“... Care este însă Ungaria cea vechie ? Este statul cu mai multe popoare, aşa cum Ta înfiinţat Sfîntul Ştefan, întăiul rege ungar, dar nu cum vor să-l prefacă smintiţii de şovinişti, cari ar voi ca în 10—15 să nu să mai audă aici altă limbă de­cât cea ma­ghiară ! După cum se vede, soviniştii chiar şi când scriu către împăraţi, una spun şi alta fac. Nu se pot lăpăda de năravurile re­­c, ei î şi dau în petec chiar şi când cred că au săvîrşit lucrul cel mai cu minte. TRIBUNA POPORULUI Din România. Noul rector. Dl Gr. Ştefănescu, noul rector al uni­versităţii din Bucureşti, a depus cercuri la ministerul cultelor şi instrucţiunei publice obicinuitul jurământ. * Proces. Pe roi a fost sorocit la tribunalul din București desbaterea procesului ce l'a in­tentat dlui N. Pilipescu, pentru­ că în duel a rănit de moarte pe regretatul G. Laho­­vary. La o­rele 12 și jum. se începe strigarea procesului. Tribunalul e prezidat de către dl Flo­rian. Fotoliul ministerului public e ocupat de către dl prim-procuror Sărăţeanu. Pe banca acusaţiunei se află dl N. Fili­­pescu şi martorii duelului d-nii C. Isvoranu, Drosu, Al. Săulescu şi Victor Ionescu, asis­taţi de către d-nii advocaţi G. Pariu, Kornea, Delavrancea, Cichoski şi alţii. * Procesul a fost amânat pe 23 Februarie pentru a se chema noui martori. Din Bucovina, întrunirea generală a ţerănilor din Au­stria. La adresa deputatului nostru Dr. Papomci a sosit —scrie »Patria“—zilele aceste« ur­mătoarea înştiinţare trimisă din partea co­mitetului central al întrunirii generale a ţă­ranilor din Austria: »Asociaţiunea imperială a ţeranilor austrieni a făcut în şedinţa pri­mei secţiuni, ţinută în Viena în 18­1. c. ur­mătoarea propunere, care s’a primit cu u­­nanimitate: Considerând starea generală miseră, în care se află populaţiunea agri­colă şi care ia din zi în zi ce merge di­mensiuni tot mai mari, conaldet­ând mai de­parte că nici una din promisiunile, făcute precum organizarea în societăţi după pro­fesiuni, schimbarea determinaţiunilor provi­­sorului cu Ungaria, reforma burselor de producte, micşorarea birului pen­tru ţerani, şi în fine considerând, că conchemarea în­trunirii agrare austriene, a devenit impo­sibilă, se propune, ca în timpul dela finea luai Februarie până in 6 Martie 1898 să se concheme la Viena „o întrunire de nevoia a gospodarilor austrieni“ cu următoarea or­dine de zi: 1. Protest în contra pro­­tegrării importului făinei din Ungaria peste 30 Aprilie 1898; 2. conchiema­­rea definitivă a anchetei asupra reformei burselor de producte, care de atâtea ori a fost anunțată; 8. luarea de măsuri pentru împedecarea concurenței transatlantice ; 4. schimbarea legei referitoare la impozitul după venitul personal şi 5. comunicarea cu privire la înfiinţarea unei centrale pentru pregătirea convenţiunilor comerciale". Pu­blicând această înştinţare suntem în posiţie a împărtăşi cercurilor noastre ţărăneşti că dl Dr. Popovici îndată după sosirea sa din Viena, care va urma zilele aceste, va căuta prilegiul de a se sfătui cu alegătorii săi plugari asupra acestor lucruri de inte­res pentru ei, scrie , Patria“ Limba română in Franţa. Societatea de linguistică din Paris (sediul la Sorbona) va demne în anul 1901 un premiu de 1000 franci celei mai bune lucrări imprimate, având de obiect: gramatica, dicţionarul, originile, istoria limbelor române în genere şi de preferinţă a limbei române, în particular. Autorul poate fi de ori­ ce naţionalitate el va putea fi sau nu membru al so­cietăţii de linguistică. Vor fi admise la concurs numai lu­crările scrise în franţuzeşte­, româneşte sau latineşte, şi publicate după 31 Dec. 1894. Autorii vor trebui să aviseze prin scrisoare pe preşedinte societăţii că au de gând să participe la concurs, trimiţând înainte de 31 Decemvrie 1900 cel puţin două exemplare din lucrarea lor. Scandalul Zola. Din scandalul Dreyfuss, azi Franţa în­treagă se resimte în scandalul Zola. De când marele scriitor s’a amestecat adecă în afacere, scriind, că Dreyfuss e nevinovat şi silind pe guvern să-’l dea în judecată, foile scriu numai despre demonstraţiunile ce se fac împătrim lui Zola şi manifesta­­ţiunile de simpatie pentru armată, atât de aspru atacată de Zola. Sunt şi manifestaţiuni de dragoste pentru Zola. Acestea însă mai ales din partea Ji­danilor şi a socialiştilor. Astfel, s’a trimis o adresă de felicitare şi de aici din Arad. Cei-ce au subscris-o, se înţelege că sunt fii d’ai lui Israil. * Se scrie acum, că dintre ofiţerii înalţi pe cari Zola ’i-a citat ca martori în procesul ce ’i­ s'a făcut, mei unul mi vă merge îna­intea curţii cu juraţi, ear' onoarea armatei nu fi acolo apărată de însuşi generalul Billot, ministru. * Cât despre tulburările ce *’nu născut din această afacere, se scrie că în A­lgir Ovreii iar şi-au luat nasul la purtare şi au mers ca îndrăzneală până acolo, că au rănit cu pietri pe un creştin. Cât de tara e intărîtată Franța in contra Ovreilor se poate vedea de alfel și din ur­mătoarea faptă. Fiind ori în desbatere an procea între ovreiul Rainach şi ziaristul Ro­chefort, înaintea tribunalului s’au adunat mii de oameni, şi îndată ce lau zărit pe Rochefort, dat în judecată d’un jidan, au început să-i facă manifestaţiuni, strigând : „Trăiască!" şi „Jos Jidanii." Mişelis ori neghiobie. Ziarele ungureşti iarăşi sună alarmă, ce­rând guvernului să mobilizeze armata, şi să ia măsuri extraordinare. Pentru­ că primejdia e mare, la preoţii români din Purcareţi, Bad­­fălâu şi Zkin, în Ardeal, s’ar fi găsit nişte proclamaţiuni sosite din România. In ele Ro­mânii sunt îndemnaţi să facă un nou 1848 ! Bani vor primi din România, câţi le trebue ! Noi credem că întreaga afacere este o minciună cu coarne. Nu poate fi nimeni în România atât de puţin serios şi atât de criminal, încât prin trimiterea aici a unor proclamaţiuni revoluţionare să facă năcaz preoţilor şi învăţătorilor români, contra că­rora guvernul ar porni, de sigur, cele mai nemiloase prigoniri, când s’ar afla că fără chiar se ştie ce primesc, li­ s’a dat dela postă proclamaţiuni revoluţionare. Cum ştiu foile ungureşti să agite de alt­fel cu prilegiuri de asemenea natură, dovadă este „Arad és Vidéke” de azi, care scrie că asemeni proclamaţiuni revoluţionare au sosit şi în mai multe sate din comitatul Ara­dului. Evident, corespândind ştirea aceasta, ziarul unguresc vrea să silească aşa zicând ca autorităţile sa facă perchisiţiuni — şi astfel năcaz şi neplăceri preoţilor şi învăţători­lor români. — 17/29 Ianuarie 1398 Presa germană După cum era de prevăzut, ziarele nem­ţeşti se ocupă toate cu deputaţiunea dame­lor sase la împăratul. Toate osândesc în termeni foarte aspri pe guvernul unguresc care a pus piedeci ca un popor real să se apropie de înaltul tron. Cu acea­să ocasiune, ziarul »Ostdeutsch« Rundschau“ ameninţă ungurimea şi crede ca va veni timpul când nu va mai fi, sfîntă scriptură tot cea ce se dictează din Budapesta cătră Viena. Femeile sase de astă-dată chiar de nu au câştigat mai mult decât numai că au deşteptat interesul germanilor ameriaei pentru causa saşilor Ardeleni — calm lor la, Viena nu a fost fără resultat. „Reichswehr“ zice că e o slăbiciune a guver­nului maghiar împrejurarea că nu a dat­ voe deputaţiunei săseşti să se presinte la împăratul. Ministrul-president austriac nu ar fi impedecat apropierea de Tron a de­­putaţiunei vre­unnei naţionalităţi. O alegere ciudată. Sub acest titlu ni se scrie cu data de 8/20 c. următoarele din Ciuta: Fiind ziua de alegere destinată pe 8/20 Ianuarie a. c. primarul comunal David Ţatu nu ni-a publicat în modul îndatinat ordina­­ţiunea despre alegere, iar dimineaţa în ziua de alegere, nu a fost poporul avisat ca să se adune alegătorii la casa comunala la ale­gere, căci scopul primăriului activ şi a prin­cipalului său, a domnului protojude George Rudhu din pretoriatul Caransebeşului, era ca puţini alegători să participe la alegere , înse scopul acesta nu­­l-a putut D-Ior ajunge, de­oare-ce ziua de alegere a fost tocmai a 3-ea zi de ragă la noi şi fiind toţi oamenii pe acasă, au participat în număr considera­bil la alegere. La oarele 9 a. m. protojudel® Caranse­beşului Dom. George Rudiu pur român în-­soţit de voinicosul notariu cercual Grün» Béla au sosit în comună şi intrând in can­celaria comunală unde îl aştepta întreaga representanţă, — dar şi gendarmi încă nu lipseau — Ură se mai facă vre-o consultare cu represantanţii în privinţa alegerii, precum la alte alegeri s’a făcut, iasă la popor şi strigă: Oameni, eu am venit astăzi aicea la alegere de primariu şi după lege eu am drept să candidez, deci candidez pe Taţu Da­vid, adecă, pe primarul de până aci. Atunci, 4 prăpădiţi cari nu sunt îndreptăţiţi la ale­gere, dară bine plătiţi de primariu, lua­ră cuvântul protojudelui încât nu mai fu în stare a candida pe ceialalţi , prin strigarea lor din resputeri „Să trăiască Ţaţu" iar po­porul cel mult strigă: Nu ne trebue Ţaţu! După aceia protoj­udele întră iarăşi în cancelarie şi de bucurie că şi-a ales primariu după placul său şi fără voia poporului, pen­tru ceialalţi slujbaşi comunali, anume: sub­­jude, juraţi şi tutor orfanal (comunal) n’a mai făcut alegere ci în conţelegere cu no­tarul a lăsat tot pe cei bătrâni, dar aceştia văzind o aşa alegere scandaloasă au abzis dela acele oficii, şi toţi în corpore cu ceia­lalţi representanţi şi cu bărbaţii de încre-* dere au părăsit cancelaria după ce a Insinuat protest contra alegerii, şi aşa s’a spsut fc alegerea fără ca cineva să fie depus jură­mântul. David Ţaţu e un feciorand de vreo, 85 ani, care pe lângă alte slăbiciuni a mai fost şi pe la mileniul din Buda Pesta, cele ce ni-a fost cu mirare la toţi, căci din co­­runa noastră nici un sătean afară de denssu­­, în­văţători­ul comunal şi un morariu seröy­­; alt­cineva n’a mers la mileniu. Nai suimăm, în aşteptare după rmdtri în urma protestului festit contra alegerii. Un reprosmitet.

Next