Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1898 (Anul 2, nr. 123-247)
1898-10-28 / nr. 203
Arad, Mercuri 28 Octombre (9 Noembre) 1898 Mr. 203 Anul II REDACȚIA Arad, Str. Aulich (Adam) ABONAMENTUL Pentru Austro- Ungaria: pe 1 an fl. 10; pe */* an fl. 5; pe */4 de an fl. 2 50; pe 1 lună fl. N-rii de Duminecă pe an triji.— Pentru România fi strimbat : pe an 40 franci. Manuscripte tiu se înapoiaţi. ADMINISTRAŢIA Arad, Str. Aulich (Adam) INSERŢIUNILE: atfir garmond: prima dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi Laserţiunile sânt a şi plăti înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. Afacerea tinerimei române. De la un student universitar român din Oradea-Mare primim următorul articol, drept apelare la atacurile violente din presa maghiară. „Nagyvárad“ în noul său de la 4 Noemvrie publică un articol scris de Hegyesi, care se consideră criminalist bun, dar’ a uitat că afăcerile criminale şi politice sunt lucruri foarte diferite. El declară, că părerile cari le spune sunt numai părerile lui personale şi totodată roagă pe toţi aceia cari au luat parte la mişcările din Oradea- Mare să-şi dee părerea în causa aceasta, şi dacă ideea altuia va fi mai bună decât a lui, el se supune ideilor şi părerilor acelora. Am şi eu o idee şi-mi permit a-mi da părerea modestă în causa aceasta. Că mai buna e ideia şi părerea mea decât a dlui Hegyesi, aceasta vor judeca-o alţii. Atâta ştiu însă că dl Hegyesi nu va primi-o. Nu pricep întâiu de toate pentru ce dl Hegyesi dă articolului său titlul de „Hetz-urile tinerimei române Se vede ca nu este orientat despre chestia din Oradia-Mare. Românii fac oare „hetz“-uri în Oradea- Mare ? Ei au aruncat cu ouă clocite şi petri ? Ştie toată lumea, că scandalurile nu Românii le-au săvîrşit, ci tinerii unguri! Zice, că în timpuri paeînice ca acum ar fi mai bine să fie eschisă politica dintre tinerii universitari şi academici, şi că părinţii noştri nu ni-au trimis la şcoală să politisăra, ci să studiăm. Dreptate, dacă cugetă şi e convins, că timpurile de azi sunt timpuri paeînice. D-sa crede însă, că tinerii români sunt orbi şi îi vor crede pe cuvânt, că timpurile de azi sunt paeînice. Sau d-sa cugetă, că lupta începe numai când bietul asuprit e constrîns după ce a perdut toate, a recurge la cuţit şi la puşcă? Curioase idei are despre pace. Noi Românii nu suntem asupriţi? Nu suntem provocaţi la luptă prin apucăturile guvernului, cam azi ne răpeşte gimnasiile noastre, le octroiază limba maghiară, ca limbă de propunere şi mai voeşte să le silească a primi şi ajutor de stat. Ea vrea să se amestece şi în afacerile bisericeşti. Ştie bine guvernul că preoţime noastră română e stâlpul naţiunei, aşa dar’ cugetă să dee ajutor preoţilor, să facă astfel din ei oficianţi de stat, ştie bine că prima dată păstoriul trebue cumpărat, că turma merge apoi încă trău o mâni. Ba bunul guvern mai descoperă câteodată şi trădare de patrie, revoluţie, conjuraţii. Dacă cineva cutează a purta tricolorul naţional, atunci de loc e periclitată întregitatea ţării, gendarmii de loc sunt acolo şi dacă cineva cutează să zică vreun cuvânt, îl împuşcă. Aceste sunt fapte pe care dl Hegyesi aşa se vede că le-a uitat, că altfel nu ar zice, că trăim timpuri liniştite. Zice, apoi, că tinerii să nu se ocupe cu politica, pentru că nu o pricep . Nou, însă nu ne trebue să ştim multe, ca să înţelegem şi mai ales să simţim, că suntem asupriţi în toată privinţa şi pe toate terenele. Noi Românii când ştim rosti cuvântul „tată“ şi „mamă““, ştim şi aceea, că suntem tractaţi numai ca copii vitregi ai Ungariei, pe cari toţi slujbaşii, de la bisbiroul satului până la ministeriu, ne tratează cu cuvinte „büdös oláh“. Noi tinerii români toate acestea le-am păţit deja în gimnasiul de stat, unde profesorii noştri nu ne-au desmierdat, ci când cutezam să vorbim o vorbă românească, bravii noştri profesori strigau să nu vorbim limba tatară! Dar’ cât despre drepturile noastre, ele există numai pe hârtie. Legea din 1868 articolul XLIV zice, că guvernul se va insui ca în cercurile unde oarecare naţiune e în majoritate, din sînul aceleia să fie numit şi corniţele - suprem al comitatului. Şi ce vedem? Că Doamne, mult trebue să se linguşască un Român pe lângă Unguri până ce ajunge, nu comite-suprem, ci numai un biet solgabirou, şi dacă ajunge, atunci nu se prea laudă că e Român. Par’ că părinţii noştri ne-au trimis la şcoli să învăţăm, şi nu a politiza, credem că pretinsul savant maghiar înţelege aşa: tinerii români să studieze în continuu şi să nu aibă grije oricum îi vor ataca Ungurii... Să nu cuteze a se apăra. Aceasta li-ar fi pe plac. Fie însă liniştit: în ce priveşte studiul, cu toate că suntem Români, totdeauna am arătat resultate mai bune decât colegii noştri „patrioţi“. Mai dă sfaturi încă şi în sensul acela, că tinerii români să se reţină de la toate mişcările „nepatriotice“. Dar, ce pricepeţi voi sub tineri români „patriotici“ şi „nepatriotici“, vă spun eu. Tineri patriotici sunt după a lor părere aceia, cari stau în mijlocul hordelor, cari strigă după Români „büdös oláh“ şi „oláh medve“, cu toate că unii dintre ei beneficiază din fonduri româneşti. Eară „nepatriotici“ sunt, cari îşi iubesc neamul. Dl Hegyesi în fine atacă în mod necualificabil pe confraţii noştri dinViena, cari ne încuragiase la lupta provocată din partea Ungurilor. Ii atacă numindu-i copii necopţi, „hetzmeisteri“. După preceptele ungureşti, serioşi ar fi numai acei Români, cari tac molcom vezând pe fraţii lor în durere. Ceata acestor Români se va împuţina însă în măsură ce creşte şovinismul. Ear’ articolul d-lui Hegyesi este şi el numai un resultat al şovinismului detestabil. Rubico. Nu le trebue şcoale de stat. In graba cea mare de a statifica şcoalele confesionale, ministrul cultelor Wlassics, încearcă acum să statifice şi şcoalele reformaţilor. Aceştia însă au păşit şi ei în contra şcoalelor de stat. Vinerea trecută s-a ţinut adunarea generală de toamnă a bisericei evanghelice din districtul de dincolo de Tisa. Adunarea aceasta a respins cererea eclejiei din Tiszafüred, ca să-şi statifice şcoalele , fiindcă „adunarea nu află nici un temeiu bun în statificarea şcoalelor confesionale“. Totodată adunarea a mai hotărît, ca să înainteze ministrului de culte un memorand, în care să-i aducă la cunoştinţă, că inspectorii şcolari ai statului de pe teritorul districtului Heves Nagykunság calcă în picioare drepturile autonome ale biserici reformate atunci când siluesc prefacerea şcoalelor confesionale în şcoale de stat, şi să ceară să-i provoace să nu mai facă abusuri şi să nu aţîţe presbiteriile-, ca să-i predee şcoalele cu uşurinţă. Iată dar’ că şi cea mai ungurească biserică încă e în potriva şcoalelor de stat, fiindcă nu învăţătura şi morala e ceea ce se predă în ele, ci doctrinele liberalismului păgân. — Acţiunea întreprinsă de biserica reformată e vrednic de laudă şi statoreşte o pildă bună de urmat şi de alte biserici. * Sfîrşitul grevei. Din Oradea-Mare ni se scriu următoarele : „ După o grevă de aproape doue septemani, la 4 Noemvrie n, tinerii universitari români s'au presentat oară la cursuri. Aceasta după ce directorul a luat garanţie că n'are să se mai facă împotriva lor nici o demonstraţie. Intr'adever, au şi putut să-şi vadă de afaceri în toată liniştea. :Cât despre cererea adresată de tinerime în privinţa unei cercetări disciplinare, ea a fost înaintată ministrului şcoalelor. Probabil că ministrul va pune-o la dosar, căci orânduind ancheta, s'ar dovedi numai în chip oficios mizeriile la cari sunt expuşi tinerii români din partea Ungurilor. * Bine informatele (?) Ziare ungureşti fac tot felul de combinaţiuni privitoare la alegerea de metropolă al Românilor gr.ort. Astfel „Budapesti Hírlap“ (unul de la 5 Noemvrie) după ce spune, că partidele din România ar căuta sâ se amestece în viitoarea alegere, scrie următoarele :• „Tribuna Poporului“ din Arad faţă de „Meţianu, conform instrucţiunilor primite „din Bucureşti ar trebui să susţină candi „datura lui Popea. Numai că această foaie „îi este foarte deobligată lui Meţianu, pentru că se ştie, că In urma lipsurilor ma„teriale ar fi încetat de mult, dacă Meţianu „nu ar fi susţinut într’insa duhul, ajutând-o „cu prisosinţă. Dacă toate câte scrie ziarul unguresc vor avea temeiu ca cele de mai sus, apoi adevărul este tocmai aşa de aproape de redacţia numită, ca. . .. cerul de pământ.* Eroul zilei în Ungaria e Bánffy. Presa oficioasă îl ridică în cer pentru că va duce din Buda statua lui Hentzi, car’ municipalitatea Budapestei e vorba să-l aleagă cetăţean de onoare, cum alesese p’o vreme şi pe Kossuth. In bucuria aceasta se amestecă însă şi picături amare. Ş’anume fisolgăbirăul Desewffy publică prin foi o declaraţie din care resultă, că în adevăr, primul ministru aproape-i poruncise să-şi calce cuvântul dat pentru ca la alegeri să reuşească candidatul guvernamental, chestie care — se ştie — mai zilele trecute a fost exploatată de opoziţie întru a dovedi netrebnicia personală a primului ministru. Scrisoare din Bucureşti, întrunirile mai recente.—Chestia Ghenadie. 25 Octombre. întrunirile se succedează. Joi au ţinut una la Ploeşti conservatorii. Au vorbit d-nii Raşcanu, Gr. Cantacuzino, Laurian, Cihosky, Enescu şi Take Ionescu. Acesta din urmă s’a ocupat de fostul metropolit Ghenadie, care a dat acum în judecată pe dl Sturdza pentru că în vorbirea de la Craiova iar fi calomniat. Apropos de fostul metropolit Ghenadie, pe a cărui afacere opoziţia cearcă să provoace agitaţiune, vă pot scrie că primul president al tribunalului de Ilfov, dl Ştefănescu, a pus la dosar petiţia prin care Ghenadie vrea să deschide acţiune în contra dlui D. Sturdza, până ce nu-şi va fi procurat autorizaţiune conform art. 10 din legea despre responsabilitatea ministerială. La întrunirea liberală convocată pe azi în capitală vor vorbi dl Sturdza, prim-ministru, dl Gianni preşedinte al Camerei, dl Ferechioi, ministru de interne, dl Paladi ministru de finance, dl Dumitrescu-Iaşi, vicepreşedinte al Camerei şi dl C. F. Robescu, primarul capitalei. întrunirea se va ţine la orele 2 în sala băilor Eforiei. Mâne vor ţine o întrunire în Iaşi drapeliştii şi fleviştii. Vor lua cuvântul d-nii Fleva, Scortescu, Delavrancea şi Dobrescu. De la Bistriţa. „Gaz. Transilvaniei“ i se scriu din Bistriţa următoarele: „La 81 Octomvrie n. s’a ţinut în Bistriţa congregaţiunea de toamnă a comitatului. Intre punctele, cari au fost puse la ordinea zilei a fost şi o chestiune de mare însemnătate pentru Români. Ministrul de culte a recercat comunele din comitat, în care se află şcoale comunale, ca pentru a fi puse aceste şcoale în stare corespunzătoare legii şi pentru răscumpărarea cu preţ de bani a edificiilor închiriate ca şcoale comunale, comunele să facă împrumuturi de bani, căci „generosul“ ministru făgădueşte a solvi la timp anuităţile şi împrumutul contras. Această apucătură şireată a ministrului a fost înţeleasă de comitetele comunale şi nedând crezământ ministrului, au respins cererea. Volnicul ministru s’a îndreptat acum cătră comitat cu pretensiunea, ca el, comitatul, să facă un împrumut de 990.000 fl. pentru scopul amintit mai sus. Cererea aceasta nedreaptă şi adânc păgubitoare pentru poporaţiunea română a comitatului, a fost energic combătută din partea Românilor prin graiul d-lor Dr. Ciuta şi G. Domide, car’ din partea Saşilor oposiţionali prin preoţii Krammer şi Müller. Vorbirile ţinute de oratorii români au fost de un succes peste aşteptare, căci nici unul din lingăii fişpanului nu s’au încercat să răstoarne argumentele puternice în contra nedreptei pretensiuni a ministrului. Dar, cu toate acestea, cu durere trebue să notăm, că cererea ministrului a eşit biruitoare. Pentru ea au votat toţi jidanii şi toţi slujbaşii, cari au format o majoritate de 46 voturi. Românii şi Saşii au avut 42 voturi, adecă numai cu 4 mai puțin. Dacă