Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1900 (Anul 4, nr. 1-121)
1900-06-11 / nr. 109
e reni ai protestantismului,— prin apucături de tactică şi prin agăţarea lor de politica militantă (lumeană) ’şi-au dobândit teren şi înaintare în sinul bisericei“, încep, pe semne, a se cunoaşte oamenii! N’o fi însă prea târziu? DELA LIGĂ. Dl V. A. Urechiă, noul president al Ligei, a adresat comitetului central al Ligei următoarea scrisoare: Scumpi domni colegi! Vă aduc vil mulţumiri pentru sarcina grea şi onorată ce ’mi aţi Încredinţat. Bătrâneţele şi sănătatea rău sdruncinată permite-’ml-vor sa fiu vrednic de scaunul ce-’mi acordaţi In comitet ? Pe dată ce mă voiu convinge, că sunt mal jos decât datoria, voiu depune In mânile d-voastre mandatul meu. Dar’ din capul locului mă simt obligat de a vă face o respectuoasă şi hotărîtă declaraţiune: nu voiu păşi In sinul comitetului, pe cât timp nu voiu puté afla In el colegi împăcaţi In scop şi cu mâna unuia In mâna altuia, fără distincţiune de coloare politică. Apelez la patriotismul d-voastre al tuturor, să ne pregătim de luptă contra neamicilor românismului, car’ nu de aceia dintre noi. Nu voiu rămâne o singură zi într’un comitet, care n’ar fi compus din fraţi sinceri de luptă. Multe şi grele lucrări ne aşteaptă, să nu ne perdem timpul In certe dintre noi, dacă voim să ridicăm Liga noastră sfântă acolo, unde trebue să stee, moare luminos şi încălzitor naţiunii române. Scuzaţi absenţa mea dela şedinţa de azi. Am auzit, că aveţi a face Intre d voastră prealabile Înţelegeri. Eu nu voiu să mă amestec la aceasta şi doresc numai, ca Dumnezeul Românilor să vă inspire pe toţi şi să nu luaţi drept interese naţionale, vederi strimte, individuale. Concordie, pace! Iată temelia pe care rodnică se va Înălţa munca noastră. In acest Înţeles eu pun pe masa comitetului central şi mandatul meu de preşedinte. Daţi-’l celui mal vrednic, dacă e vreo nevoe de prefacere In composiţiunea biuroului. Primiţi, etc. V. A. Urechi”. FOIŢA „tribunei poporului./ ANTICHRIST. — Un manuscris vechiu din Reşinari. — Tradiţia religioasă ni-a păstrat şi noul mitul grandios Informă, fioros In fond, despre venirea lui Antichrist. El este chiar foarte răspândit la poporul nostru. Conţinutul pe scurt, In versiunea cea mai generală, este următorul: O fată de jidov se chinueşte de mult să dea naştere unui fiu. Dar nu va putea aceasta, până ce lumea nu va fi aproape de sfîrşitul sfiu. Atunci va naşte pe Antichrist. Acesta va creşte ca In poveşti şi va face minuni. Ear D zeu, ca să pună omenirea la încercare, va astupa toate isvoarele. Riurile vor seca şi va fi o foamete mare. Atunci Antichrist se va ivi Intre oameni. El va face, ca apa să curgă vale, iar câţi vor bea din apa lui, primesc botezul şi credinţa lui. Se va arăta apoi Sftul Ilie, care va îndemna pe oameni să nu baie. Dar Antichrist învinge pe Ilie, II omoară, iar din sângele acestuia se va aprinde lumea şi va arde nouă coţi în afunzime. După toate astea se va arăta dreptul judecător, va dobori pe Antichrist, va învia pe cei drepţi, iar celor r8i le va da răsplata meritată ... *) Mitul acesta, fireşte, variază, sub raportul fantasiei şi al dibăciei de povestire a ţăranilor noştri. Deosebiri esenţiale de fond însă nu sunt multe,—lucru, despre care de altfel ne-a convins dl Haşdău în versiunile sale din articolul :Antihârţ* al „ Etimologicului* (Vol. II, pag 1232), articol, în care atât de mult insistă asupra particularităţii, că Antichrist va fi ,cu părul roşu“... Deosebirile între singuraticele versiuni se raportă mai ales la modul cum Antichrist va momi pe creştini şi cum va birui pe Sft-ul llie. Voiu cita un singur cas, pe care II găsesc destul de important pentru a-l remarca : „In acea cumplită secetă Nantichrist*) va umbla cu o bute cu apă şi Sft.-ul llie numai cu o doniţă. Oamenii, lacomi fiind, toţi vor bea din bute şi prea puţini din doniţă şi astfel mulţi vor crede lui Nantichrist. Acesta, vezându-se mare, se ia la luptă cu Sfântul Hie. II apucă şi-l pune pe-o piele de bivol **). 11 j unghie, dar din sângele Sfântului Ilie pămăntul s’aprinde şi piere în flăcări.“ Uniformitatea aceasta a mitului ne face să deducem, că sorgintea trebuie să fie comună şi încă cea mai primitivă, din care acelaşi mit s’a desvoltat şi la celelalte popoare, — anume Sfânta Scriptură şi In special Apocalipsul lui loan. Apocalipsul, această misterioasă scriere, care prin limba cea figurată, prin conţinutul cel simbolic şi prin filosofia atât de greu de pătruns a frământat gândirea teologilor In toate timpurile şi care şi el îşi are rădăcina In alte isvore şi mai nebuloase, este adevăratul temeiu al acestui mit. Pe lângă Apocalips socotim tot ca izvoare directe, cari prin ideile lor sprijinesc problemele desvoltate în cadrul mitului despre venirea lui Antichrist: Epistola I a lui loan, cap II, 18; Evanghelia dela Marcu, cap. III și Matei cap XXIV, 8—11. Din Testamentul vechiu In special visiunile lui Daniil şi prorociile lui Ezechiel. Problemele eschatologice cuprinse aici au străbătut în poporul nostru şi pe cale indirectă, prin o sumedenie de scrieri tălmăcitoare. Cazaniile şi sinaxarele viu socotite In întâiul rînd. Apoi o mulţime de traduceri din literatura bisericească grecească, în care literatură, precum se ştie, acest mit a ajuns la un cult extraordinar de mare. Două din acestea sunt răspândite în poporul nostru: . Cântarea tânguitoare a împăratului Leon pentru sfîrşitul lumei‘ *)şi .Cartea ce se numeşte împărţirea de grâu a Sf.lui loan Gură de aur.“ In care un capitol însemnat tratează despre sfîrşitul lumei şi altul (p. 40—47) despre Antichrist. La aceste traduceri din greceşte aparţin şi aşa zisele şi învăţături creştineşti folositoare de sufietu ... (cap. V „Judeţul de apoi.“), cari atât în tipar **) cât şi în manuscris ***) sunt foarte citite de poporul nostru. Aceleaşi preocupaţiuni eschatologice: sfirşitul lumei, judecata de apoi, în strinsa legătură cu venirea lui Antichrist, — vor mai fi fost influenţate în poporul nostru şi de scrieri apocrife, cum e de pildă Pseudoapocalipsul lui Pavel. Dl Haşdeu ne spune, că »Românii cunoşteau în secolul XVI o redacţiune lungă a apocalipsului lui Paul, diferită de cele slavice existente... şi totodată cunoşteau apocalipsul lui loan în o redacţie deosebită“. — *) o constatare, ce ne face să credem, că și mitul lui Antichrist a trebuit să fie cunoscut încă din timpurile cele mai îndepărtate. Pentru a completa seria isvoarelor, nu putem trece cu vederea .Istoria lui Alexandru cel mare*. Aiti, descriindu-se lupta lui Alexandru cu limbile păgâne, înfrângerea acestora şi închiderea lor într’un munte, se zice: „Şi aşa se spunea, că vor eşi acelea limbi în zilele lui Antichrist şi se vor închina lui şi vor fi muncitori de creştini ... aşa vor face aceste limbi în zilele lui Antichrist în trei ani“. 2) Se înşiră apoi numele acestor limbi păgâne în număr de douăzecî-şi-unu s) şi în fruntea lor figurează Goţii şi Magoţii, nume ideatice cu Gog şi Magog din Apocalips, 4), care au rol deosebit în mitul verii al lui Antichrist. Ilarie Chendi. (Va urma.) *). Hatras din .Poşta Românâ“ Braşov 1989 , p. 166. •) Gasul mi se comunică din Măgina, comună lângă Alba-Iulia. In această versiune eroul acestui mit se numește Nantichrist. In popor se mai numește: Antihârţ, Anticîrst, Antihîrst etc. **) In varianta din Cotnari, citată de dl Hasdeu, Încă se găsește amintită această scheie de ghihol*. Punerea pe pielea de bivol e motivată cu precauţiunea de-a nu lăsa să picure sângele Sfântului Ilie pe pământ. *) Apărută la Iaşi 1846. **) La Buzău 1833. ***) Cf. Dr. I. Puşcariu, Documente, II, p. 371 Şcoala de fete. Şcoala superioară de fete din Arad, la care sunt ataşate şi patru cursuri de pedagogie, este obiect de preocupaţiune a P. S. Sale Episcopului şi tuturor sfetnicilor săi. Organisarea acestei şcoli lăsase mult de dorit şi deja prin instituirea ca director de studii a dlui Petran s’a făcut un pas spre îndreptare. Pe viitor se vor face schimbări radicale, ca şcoala să fie ridicată la un nivel potrivit misiunei sale mari ce are în aceste părţi, unde e singura şcoală superioară. Cât de mult se simte nevoe de o asemenea şcoală, se poate judeca şi din faptul, că aşa slab organisată, cum a fost în cei douăsprezece ani, şcoala s'a susţinut din propriile puteri, fiind populată şi în anul acesta de 60 eleve. Mai multe nu sunt nici la şcoala de fete din Sibiiu. Ca să dea dovadă cât de mult se interesează de mersul acestei şcoli, P. S Sa Episcopul a asistat el la festivitatea de încheiare a anului şcolar. P. S. Sa era însoţit de vicarul Mangra şi de referentul şcolar Ciorogariu. A asistat de asemeni un public numeros, mai ales dame. * Festivitatea a început cu un cor pe trei voci („Cu ce dor te-am aşteptat“) de Costescu, executat de elevele institutului sub conducerea dlui profesor Lugojanu. Publicul a răsplătit cu aplause prestaţiunea. Ca pianiste s’au distina d-şoarele E. Marcoviciu, L. Luţai, P. Luca, C. Chirila, A. Ardelean, A. Popovici, I. Meda şi Bujor. D-şoara Elena Pipoş, profesoara elevelor cari au cântat, a fost viu felicitată pentru progresul de care a dat proba. A făcut escelentă impresie duetul »Steaua visurilor mele“ cântat de elevele 8. Săbău şi C. Mihulin. Acompaniarea la pian de eleva E. Marcoviciu. Nu mai puţin au fost aplaudate elevele M. Dimitrescu (Arad), F. Bogdan, M. Nicoli, 8. Săbău, E. Gherga şi A. Popoviciu (Nadăş) cari au declamat. Aceasta din urmă a recitat cu simţ şi pricepere „Ruga mamei“, melodramă de Reineke, acompaniată fiind la pian de d-şoara profesoară E. Pipoş. La sfârşit elevele au cântat marşul (pe 3 voci) „Momente dulci“, făcând cea mai plăcută impresie. Pereţii celor două săli unde s’a petrecutproducţiunea erau decoraţi cu numeroase desenuri şi lucruri de mână ale elevelor. Publicul a admirat multe obiecte, executate cu gust deosebit. îndeosebi a fost admirat portretul P. 8. Sale Episcopului Goldiş, aproape In mărime naturală, executat cu multă artă, In creion, după o fotografie, de eleva (curs IV) L. Dumitrescu (Arad). Nainte de a părăsi institutul, P. S. S. Episcopul Goldiş ţine o vorbire, lăudând elevele pentru cele prestate, Indemnându-le să fie recunoscătoare părinţilor cari cu jertfe multe le ţin la şcoală şi profesoarelor şi profesorilor, cari şi-au dat atâta silinţă pentru a te instrui şi educa. Elevele au oferit P. S. Sale un frumos buchet şi la despărţire au aclamat pe bunul prelat. vilă: Din România» Populaţia ţerei după sex şi stare ci ternei Bărbat! Necăsătoriţi 3.519.163 1.733.434 Căsătoriți 1.138.155 1.146157 Văduvi 250.465 108.974 Divorţaţi 9.831_______6.330 Total 2,917,624 2,994 896 RAPORTUL senatului strîns bisericesc al Consistorului ort. rom. din Arad despre activitatea sa din anul 1899. Venerabil Sinod eparchial! Consistorul eparchial din Arad, ca senat strîns bisericesc, are onoarea a presenta despre activitatea sa din anul 1899 şi despre starea afacerilor avizate la sfera sa de competinţă şi activitate următorul Raport. I. Activitatea Consistomlui. Mai nainte de a trece la partea formală, subscrisul Consistor foloseşte ocasiunea pentru a constata, că, deşi schimbarea obvenită In scaunul archieresc, deşi însăşi desvoltarea naturală a lucrurilor a provocat înmulţirea tot mai tare a agendelor aici In centru, acest senat ’şi-a Împlinit şi în anul trecut dorinţa, resolvind la timp agendele avisate la competinţă sa. II. Afaceri mai însemnate. 1. In afacerile de interes mai general, de cari s’a ocupat acest senat In cursul timpului, credem a expune la locul prim: afacerea întregirii dotaţiei preoţeşti din vistieria statului conform art. de lege XIV. din 1898 — o afacere aceasta, care pentru însemnătatea sa a fost obiectul celor mai serioase îngrijiri şi pentru veneratul Sinod, şi pentru măritul nostru Congres naţionalbisericesc, şi deosebi ni-a Insuflat îngrijiri întrebarea referitoare la executarea §-lui 17 din legea aceasta, care §. prevede condiţiuni neprecisate, sub cali Exc. Saul ministru al cultelor este îndreptăţit a pune cvota ajutorului la disposiţiunea autorităţii diecesare a confesiunii spre distribuire celor interesaţi. Dat’ fiind că tocmai modalitatea, cum se va deelega întrebarea, ni-a Insuflat tuturor îngrijiri serioase, subscrisul Consistor se crede îndatorat a presata demersul şi stadiul actual al afaceri! In următoarele liniamente generale: Pentru deslegarea întrebării, dacă biserica noastră primeşte sau nu primeşte ajutorul de Întregire, oferit pe basa articolului de lege XIV, din 1898, s’a convocat şi ţinut In 1893 Congres naţional-bisericesc extraordinar, şi după ce la 20 Maiu (3 Iunie) 1899 s’a primit aici condusul Măritului Congres Nr. 14 din şedinţa extraordinară de la 17/29 Maiu 1899, subscrisul Consistor a distribuit blanchetele da fasiuni, primite de la înaltul guvan, dând prepoţii cei diecesane instrucţiuni speciala relativ la îndeplinirea, adjustarea şi subşternerea lor aici pentru promovare la înaltul guvern. S’a atras atenţiunea tuturor la împregiurarea, că insinuarea de reflectare la întregire trebue făcută cel mult până la 30 Iulie 1889, şi că preotul, respectiva parochia, care nu se insinuă în terminul indicat, după tenoarea legi! şi a ordinsţiunii înaltului guvern, îşi perde pentru totdeauna titlul de drept la întregire. Deosebită îngrijire a avut Consistorul la explicarea şi aplicarea legii în punctul relativ la birul preoţesc, şi aceasta nu numai pentru fericea preoţime de a veni în conflict cu legea, dar şi pentru a evita eventualele neînţelegeri ca poporul la incassarea birului pe viitor, pentru că venitul odată fasionat nu se mai poate reduce; oar’ când Consistorul a observat, că preoţii întârzie cu subşternerea fasiunilor şi când s’a Informat, că pe lângă toate inviaţiunile 1 1) Cuvente, II, p. 446. 2) Alexandria, Ed. din 1862 pag. 87. 3) In. isvoarele „Alexandriei“ sunt numite 24 popoare sau limbi. 4) Cap XX, 8. Și Ezechiil cap 38 și 39.