Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1901 (Anul 5, nr. 1-121)

1901-01-24 / nr. 15

Anul ( Arad, Mercur 1­6 Februarie n. 124 Ianuarie v.) 1901 Nr. 15 ADMINISTRAŢIA: Arad, Deák Ferencz­ u. Nr 8 INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. REDACȚIA Arad, Deák Ferencz-u. Nr 8 ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an 20 cor. pe Va an 10 cor.; pe V* de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N-nil de Duminecă pe an — 4 coroane. — Pentru România și străinătate pe an: 40 franci. Manuscripte nu senapoiază Ţarul in Balcani.­­ (R). Sunt acum vre­ o două săptămâni de când regele Serbiei şi prinţul Bul­gariei s’au întâlnit la Niş şi au trimis o telegrama omagială Ţarului, care le-a şi răspuns îndată, în termenii cei mai călduroşi. El se adresau Ţarului ca „sprijinitorului generos“, dar Ţarul răs­­pundea, la adresa lor, „popoarelor sale slave din Balcani“. Era tocmai pe când primul-ministru al României umbla prin Berlin şi Viena, unde fusese primit cu mari onoruri, iar ziarele germane, al căror redactori vorbiseră cu dl Carp, publicau intrevorbiri şi articole puţin favorabile Bulgariei. In acelaşi timp foile streine erau alarmate şi de cel mai nou asasinat politic bulgar, comis asupra unui doctor grec, după cum se vorbea şi despre o înţelegere greco-turco-română. Pentru cei care înţeleg ce în­semnează primirea la curtea imperială germană şi vieneză a primului sfet­nic regal din România, pentru cei care ştiu câtă duşmănie a existat în­tre Bulgaria şi Serbia, telegrama domnitorilor acestor două ţâri, tri­misă tocmai când în foile din Ger­mania se vorbea cu simpatie despre România, desigur că era un fapt care iubeşte. Răspunsul grabnic şi neobici­nuit de cald al ţarului era apoi chiar — lămuritor! In Balcani adică protectoratul ru­sesc este proclamat pe faţă. Rivalităţile dintre Serbi şi Bulgari au încetat. Aşa a poruncit ţarul. Altfel panslavis­mul ar fi primejduit în faţa solidari­tăţii ce pare că s’a instituit intre statele elin, otoman şi român de a menţine pacea şi a păşi energic împo­triva tuturor uneltirilor. Rusiei însă, şi peste tot, panslavismului, îi vine la socoteală ori­ce turburare în Bal­cani, după cum elementului elin, otoman, român şi german, precum şi italian. Îi poate prii numai pacea în Bal­cani. Tot aşa, credem noi, şi Ungu­rilor trebue să le convină tot ce nu le convine — Slavilor. Am aşteptat deci zile şi chiar septemâni să vedem în presa maghiară comentându-se schimbarea telegra­melor între cei trei domnitori slavi. Presa maghiară nici până azi n’a zis Insă un cuvânt, ci s’a mulţumit nu­mai să înregistreze cu litere destul de mici, perdute prin corpul ziarului, textul telegramelor. Ne întrebăm: să nu fie oare în­tre ziariştii maghiari unul singur, care să înţeleagă însemnătatea schimbului de telegrame? Asta nu e de admis! De ce dar presa maghiară a tăcut şi tace? S’o spunem noi. Pentru că ea este preocupată în primul loc nu de interesele mari ale monarchiei şi prin urmare şi ale statului ungar, ci se preocupă de chestii mărunte, momen­tane, cari satisfac ambiţii ori scopuri mai mult ori mai puţin meschine şi particulare şoviniste. Presa maghiară se preocupă de adresa Secuilor. Va să zică, se preocupă cum să ne slă­bească pe noi, naţionalităţile, chemate ca împreună cu Ungurii să apărăm patria când va ajunge în primejdie mare, în momente de grea cumpănă. Atâta înţelegere are însă şi cel din urmă fiu al şesului maghiar, că dacă i­ se arată cum Slavii dela Sud şi cel dela Nord se leagă în jurul nostru ca un cerc, să zică: Bine, dar atunci este primejdie şi nu e deci vreme nici bine nu este să ne luăm lă trîntă şi cu naţionalităţile. II prindea deci pe Secul în fla­grant delict de­­ prostie, după cum trebuia să osândească întreaga cam­panie ce presa maghiară o duce îm­potriva noastră, cari cerem într’una dreptate, ca să ne întărim astfel şi voioşi să stăm ori de câte­ ori e vorba să ne apărăm căminul strămoşesc. Şi se întreba fiecare Ungur: „Dar bine, atunci Janese îşi bate joc de noi. Căci în conflictul dintre Ro­mânia şi Bulgaria el a căutat să ne abată simpatiile spre Bulgaria, care, iată, se proşterne la picioarele ţaru­lui, dar nu spre România, stat amic monarhului nostru şi amic împăratu­lui Germaniei, primit la Budapesta cu atâta alaiu­“... Dacă li­ se atrăgea atenţia, Un­gurii desigur numai acum era să a­­precieze şi mai mult importanţa visi­­tei lui Francisc Iosif la Bucureşti şi fiui Wilhelm la Budapesta, şi chiar a primirii dlui Carp la cele două curţi. Da, dar atunci li­ se mai lumina capul pentru a înţelege cel puţin câte­va ele­mente de ale politicei mari şi nu mai erau apoi accesibili a privi în fiecare Schreib-Moritz un mentor al naţiei „singure alcătuitoare". Se deprecia atunci întreg vuietul patriotic al atâtor ziare şi kulturegylet-uri. Dar politi­­cianilor maghiari, cari exploatează, pu­­plic prostii le trebue. Interese mari de stat, — asta e noţiune necuno­scută până şi pentru publicişti de talia lui Janesó, care ştia ce a scris Grama împotriva prea largei consti­­tuţiuni a bisericei ortodoxe române, dar nu vede, n’aude ce se face, cu surle şi trâmbiţe, la Belgrad, Sofia şi Petersburg. Ce dovedeşte asta? ceea­ ce a­­micii ziarului nostru au spus-o încă pe când au scos întâiul ziar cotidian român: că o seamă dintre bărbaţii politici maghiari sunt adevărată pri­mejdie nu numai pentru interesele bine înţelese ale neamului maghiar, dar pentru interesele monarchiei. Şi durere, ei stăpânesc de mult asupra întregei opinii publice maghiare, cărei Îi întunecă judecata, d­­ar înafară apoi, la amicii sinceri ai monarchiei, deşteaptă neîncredere. Căci ce încre­dere poate deştepta fie la Bucureşti, fie la Berlin faptul, că una dintre cele mai mari foi maghiare, „Budapesti Hírlap“, scrie în favorul Bulgarilor, când toată lumea bună îl osândeşte pentru crimele lor montruoase... şi nu se găseşte un singur Ungur de seamă ori ziar maghiar, care să ştie aprecia şi să aibă apoi curagiul a in­dica asupra primejdiei protectoratului rusesc în Balcani... Dacă în afaceri atât de impor­tante şi de­vedite conducătorii ma­ghiari sunt aşa de orbi, cum să pu­tem avea noi încredere, că vor şti să resolve chestiunile de natură de­stul de complicată a pacinicei con­vieţuiri a atâtor neamuri de oameni din patrie? Iată întrebarea ce ni­ se impune de câte­ ori numai îi prindem pe zia­riştii şi politicianii maghiari că de dragui unor interese momentane, jert­fesc interesele mari ale statului un­gar şi ale monarchiei. Evident, că faţă de asemeni he­­ghemoni nu poţi să fii îndestul de răbdător, precaut şi cuminte. „Amestecul t Unsurilor în politica Bucovinei. Secolul XXI, cunoscutul ziar liberal din Bucureşti, publică în numărul său din 17 ianuarie un articol remarcabil asupra situaţiei din Bucovina. Articolul spune mai întâiu ce poamă a fost ziarul padiştilor „Tim­­pUl”, arată, ce representanţi slabi are Buco­vina în urma alegerilor de astă-iarnă şi expune pe urmă, pe basa unei informaţiuni vieneze, una din căuşele, cari au contribuit ca baronul Bourguignon să combată atât de făţiş alegerea doctorului Popovici. .Secolul" susţine, că Ungurii, în urma atitudinei doc­torului Popoviciu la Pesta în delegaţiuni au sprijinit la Viena demersurile baronului Bour­guignon, având în vedere, că ,din rîndurile deputaţilor bucovineni trebue scoşi toţi aceia, cari prin talentul şi curagiul lor ar pută de­­veninoportuni în chestia transilvană*. Dacă ne aducem aminte — zice „Deş­teptarea“ — cum denunţa „ Timpul“ necontenit, că d nil Popovici şi Fiondor fac politică tran­silvăneană, versiunea dată de .Secolul* pare a fi exactă. Şi cât de austriacă, cât de patriotică, dar fireşte şi românească a fost cuvântarea doctorului Popovici la Pesta,­­ — o ştim cu toţii. * „Omul astmatic“. „Budapesti Hirlap“ îşi intitulează astfel un prim­­articol, în care se ocupă de soarta mo­narchiei, al cărei „chip mişcător stă în faţa noastră“. Compară monarchia noastră cu o­­mul care sufere de astmă, dar mănâncă bine, e frumos la înfăţişare, care ştie să poseze, dar... peste noapte el moare su­focat — de boală. „In Europa s’a pus deja chestiunea menţinerei monarchiei austro-ungare“,— urmează „Budapesti Hirlap“ — şi în această situaţie precară, „nu există po­litică la Viena, nu există politică la Budapesta“ decât ca formă, ca şi fru­museţea omului astmatic. „ Viena îşi are politica sa, pe seama Europei, de a reprima şi restrânge Ame­rica, cu puteri unite, nu are însă poli­tică pentru monarchie“. Tânguirea eremiadă a semioficio­­sului budapestan, care vorbeşte şi con­chide în sens decepţionist, fără să caute mijloace de „salvare“ din situaţia fatală, are un fond cu mult mai egoist decât ar dori „Budapesti Hirlap““ să se în­trevadă din spusele sale. Fondul plângerii e : că nu există politică externă „maghiară“! Dar poli­tica „vieneză“ nu poate face pe vînătorul în pustiu, de dragul... „ideel de stat maghiar“, înde lacrima e! Dar să presupunem că maghiarii ar avea drept şi vot de es, în Tripla­ Alianţă. Şi-ar avea atunci „Budapesta politica sa“ ! Rusofilism, bulgarofilism, Noul podesta al Fiumei. Eri, 4 Februarie, s’a făcut alegerea de primar, podesta, în oraşul Fiume. Din 54 voturi a întrunit şeful autonomi­ştilor, fostul podesta dr. Maylănder 51 de voturi. A fost deci ales din nou. * Comisia internaţională de pace şi regele Eduard. O depeşă din Bern din zilele trecute anunţa, că cu prilegiul morţii reginei Victoria, comisia internaţională pentru pace a trimis noului rege Eduard VII al Engli­­ter şi o adresă, în care acesta e rugat să fie cu mai multă cruţare faţă de poporul bur. Textul acestei adrese sate următorul: „Sire ! Comisia permanentă internaţio­nală pentru pace cu tot onorul işi ia voia să exprime Înaintea Majestăţii Tale cea mai adâncă condolenţă asupra jalei profunde, asupra tristeţei şi a durerii, ce-a atins fa­milia imperială regală şi întreg poporul ma­relui imperiu englez şi care în toată lumea a produs o adâncă condolenţă. Dar, îndem­naţi ne simţim în acest moment să proşter­­nem înaintea Majestăţii Tale şi acea dorinţă a noastră, ca domnia începută să aducă M Majestăţii Tale pacea, la care trebue să ţintească domnitorul unui mare imperiu. Pacea, care singură poate să aducă popo­rului nostru fericirea, ce luminează întreagă omenimea. Noi credem, că, dacă impregiu­­rări grave şi triste au conturbat orele din urmă ale marei şi glorioasei regine, dăm expresie speranţei noastre, că noua domnie înseamnă totodată şi sosirea unei ere nouă a resolvărilor pacinice, căci paginile istoriei, în care este imprimată urcarea în tron a unui nou domnitor, pot să provoace senti­mentul de mărire şi de nobleţă. Dar aceasta azi mai mult de­cât ori­când omenimea o ar întâmpina cu cea mai mare recunoştinţă şi admiraţiune. Suntem fericiţi a ne pute manifesta înaintea Majestăţii Tale cea mai deplină loialitate a noastră“. (Urmează iscă­liturile). banffysm, şi fel de fel de comedii ar representa atunci „interesele monarchiei ar face inhalaţii „astmaticului“! Cine poate lua în serios pe astfel de... politicaştri ?... * Din străinătate. Alianţă ruso americană. Comentând declaraţiile contelui Bu­low relative la urcarea tarifului vamal pentru cereale, „Nowoje Wremia* se exprimă în modul următor: „Faţă de tendiţa din ce in ce mai des repetată a guvernului prusian de a aduce o urcare a vămii pe cereale, Rusia şi Statele Unite trebue ca—în loc să se concureze una pe alta—să se unească în scopul de a a­­provisiona cu cereale pieţele europene. „Comunitatea intereselor dintre Rusia şi Statele Unite e atât de notorie, in­cât nu­mai prea multă îngrmfare a prietinilor şi concurenţilor Rusiei de dincolo de ocean pe pieţele europene îl poate orbi şi împe­­dica a vedea adevărata situaţie care vorbeşte în favorul unei alianţe ruso-americane. Ziarul rusesc inchee spunând că agi­taţiunile agrarienilor germani vor conduce la un rösboiu vamal—ori cât de triste ar fi urmările acestuia. * Englezii descurajaţi. Ziarul „Manchester Guardian* Intr’un prim articol, constată că englezii au fost reduși la defensivă In tot timpul rösboiului cu Burii, ceea­ ce constitue incidentul cel mai umilitor al campaniei.

Next