Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1901 (Anul 5, nr. 1-121)
1901-01-28 / nr. 18
Amold Arad, Duminec& 10 Februarie n. (28 Ianuarie v.) 1901 Mp. IS REDACTIA Arad, Deák Ferencz u. Nr 8 ABONAMENTUL pentru Austro-Ungarui s pe un an 20 cor. pe Va an 10 cor.; pe V* de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N-nil de Duminecă pe an —1 coroane. — Pentru România și străinătate pe an: 40 frânei. Manuscripte nu senapoiază PORULUI ADMINISTRAŢIA: Arad, Deák Ferencz u. Nr 8 INSERŢIUNILE 1 de un şir gurmand: prima dată 11 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăt înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. Inveţăminte. (R) Fiind încă in vieaţă, Dr. Svetozar Miletici a fost consacrat drept unul dintre cei mai mari luptători naţionali al Serbilor din statul ungar. Acum, că a trecut la cele eterne şi prin urmare, cănd vieaţa sa publică aparţine istoriei, o reprivire asupra activităţii lui o să fie cu oarecare folos pentru orişicine urmăreşte cu interes rasele de desvoltare a naţionalităţilor de sub sceptrul Habsburgilor. Incontestabil, Miletici a fost o individualitate puternică. El era, aşa zicând, însăşi incarnaţiunea caracterului rassei sale. Inteligent, îndrăzneţ şi plin de patimă, la vârsta de abea douăzeci şi trei ani, el ajunge între cei dintâi conducători ai naţiei sale şi încă pe vremuri furtunoase, la 1848. Ca student încă în liceu, el părăseşte şcoala. Auzise pe Kossuth, spunând, că chestia sârbii, şi a celorlalte naţionalităţi, numai cu sabia se va resolva! Sub influenţa acestei vorbiri, grăbeşte de la Pojon acasă, să încingă spada, să contribue deci la resolvarea chestiei sârbe. Comitetul naţional din Carlovitz îl însărcinează să rescoale conflniile militare sârbe. In câteva zile Miletici pune în picioare pe toţi Sârbii. A mers din sat în sat, şi prin înfăţişarea sa simpatică, prin darul vorbirii, a fermecat şi fanatisat pe connaţionalil săi. Debutul i-a fost aproape miraculos. Se arătase duşman neîmpăcat al Ungurilor. Până la 1861 nu mai joacă însă rol decizator, ci în acest interval s’a instruit, făcând doctoratul îa drept, la Viena, pentru a ști să îndeplinească rolul de conducător — d’aci încolo — al Sârbilor. In acest an Serbii ţin o mare conferenţă politică în Carlovitz Aveau să hotărască dacă vor întră ori nu în Reichsrathul din Viena Cum după revoluţie o mulţime de Serbi — aproape toţi fruntaşii — ocupau funcţiuni mari în guvern, nici îndoială nu era că Serbii vor Intra în Reichsrath. Stoiacovici, consilier de Curte, în acest înţeles a şi vorbit în conferinţă, zicând între altele: ,Deşi voivodi aatul sârb a fost alipit Ungariei, aceasta nu trebue să sgudaen Sârbi convingerea, că într’o Austrie mare au un teren mult mai larg si mai uşor de a se desvolta, decât intr’o Ungarie condusă de şoviniştii maghiari. Austria este un stat cult, condus de o dinastie vechie, că rel Sârbii în vremuri grele au adus servicii. E peste putinţă ca asta să se uite vr’odată. Din vremuri îndepărtate, Austria este organisată aşa fel, că Intr’însa diferitele naţionalităţi pot să se mişte mai liber, decât în Ungaria, mai mult sau mai puţin independentă, condusă de nişte naţionalişti vrăjmaşi noui. Cuvântul Sârbilor în parlamentul austriac nu o să sune în pustie şi din casă, că acolo mai sunt representanţul a milionie de alţi fraţi slavi, cari nu o să fie indiferenţi faţă de durerile noastre. Cuvintele aceste ale unui bărbat cu adevărat politic, făcuseră un efect mare asupra Şerbilor. Era sigur, că ei vor hotărî să meargă în Reichsrath. Se sculă însă atunci Miletici, şi cu aceiaşi vervă, cu care la 1848 fanatizase massele, ţine un discurs cu conclusia: ,Nu, nu, nu ne vom duce în Reichsrath, nu vom mai întră în capcana Camarilei. De două sute de ani poporul nostru sângerează pentru Austria şi Dinastie şi numai Ingratitudinea ni a fost resplata. Acum oară ni se cere din Viena ca să sancţionăm principiul divide et impera. Am să virşit aceasta de multe ori; acum fie destuii Ungurii şi Serbii au fost duşmani; au stat faţă în faţă ca adversari, dar el, cum scade bine unu! popor cinstit, au luptat deschis Dacă în trecut am stat faţă In faţă ca potrivnici, aceasta să nu ne impedice In viitor să ne dăm mâna. Şi Ungurii sunt o naţiune mică; şi el s’au mai îmbogăţit cu o experienţa Locul nostru este sub steagul libertăţii. Acolo să ne adunăm a muri ori a Învinge. Tom ţine ca Ungarii !* Bar Ungurii deciseseră deja să nu între în Reichsrath. Efectul vorbirii lui Miletici fusese decizător. Agitatorul învinse curentul pornit de bărbaţii politici. La Viena, e lesne de înţeles, Sârbii perduseră simpatiile, fără ca în schimb să fie însă asiguraţi cu ceva din partea Ungurilor. Miletici se apropiase, ce-i drept, de Andrássy, Deák şi Eötvös, cărora, desigur, le făcuse servicii mari. Când ajunseră să negocieze însă, Ungurii nimic n’au vrut să dea Sârbilor, dar dela Viena de asemeni, cine să mal Intervină In folosul lor? La 1866 întemeiază deci „Zastava“, în care porneşte o luptă violentă împotriva Ungurilor. Nu mai era deci acum nici cu Austria nici cu Ungurii, ci fericirea poporului său o aştepta dela prăbuşirea monarchiei, ceea ce aştepta dela răsboiul oriental, pe care ştia că Rusia va trebui să-l provoace. Dinamic al Polonilor, în favorul căror agita, şi din duşman al Rusiei, împotriva căreia tuna şi fulgera, se face muscalofil şi devisul era: Lume slavă dela Neva până la Adria! A luptat contra dualismului, contra ocupării Bosniei şi Herţegovinei, ca un zel şi un temperament de admirat. Fericirea naţiunei sale era dorinţa ce-’l încălzea întreaga fiinţă... S’a pus însă în conflict atât de acut cu stăpânii situaţiei, încât frângerea lui a fost o urmare fatală a luptei pătimaşe ce a purtat. Aşa, că dacă după ce a eșit din temniţă sufletul său A. 9 * s’a întunecat încetul cu încetul, a fost nu atât din causa torturelor ce a suferit dela pârcălab, ci din întristarea că lupta sa desinteresată şi vitejească, dusă un lung şir de ani, a rămas fără resultat practic pentru neamul său, cărui nici măcar o autonomie bisericească n’a ştiut să-’l câştige. Cumi să fie căuşele acestui sfîrşit fatal a unui caracter superior? Toate se pot reduce la o singură causă: Miletici era impresionist. El se conducea după sentiment numai şi adesea de impresiuni momentane. Raţiunea rece, ce se cere unui bărbat politic, răbdarea fără margini, perseveranţa de-a nu te abate după calea pe care ai judecat o ca este bună — calităţi pe cari de pildă Şaguna le avea cu atâta îmbelşugare — Miletici nu le poseda. Căci dacă le-ar fi avut, era peste putinţă să găsim în vieaţa lui atâtea sărituri, atâtea inconsecvenţe, să se încreadă mai mult Ungurilor, decât Austriacilor, să ceară Voivodinai, când vedea strimtoarea austriacilor şi să se supere că Austria nu dă ceea ce nici Ungurii nu au făgăduit. De aceea, pe când de Şaguna al nostru, spre pildă, se leagă o mulţime de creaţiuni, căci el era bărbat politic, Miletici al Serbilor îşi ia locul în istoria luptelor dintre 1861—82 ca un agitator ideal, ce-’i drept, dar’ care putu înzecit mai mult să folosească neamului sau dacă precumpenea într'însul elementul raţional care nu cel emoţionant. majestatea sa despre pact. După cum se anunţă din Viena, M. Sa a onorat balul industriaşilor , presenta sa. Cu acea ocasiune M. V. vorbind cu un mare fabricant, careşi-a exprimat temerea pentru viitoarele convenţiuni comerciale, i-a răspuns: — Va fi în adevăr o grea muncă aducerea sub un acoperiş a convenţiunilor comerciale. Vorbind cu un alt fabricant, dela care M Sa căuta a se informa asupra stărilor industriale şi care s'a exprimat, că posifiunea industriaşilor depinde dela convenţia vamală cu Ungaria, M. Sa a răspuns: — Cu toată siguranța, vom rămâne Împreună! Această zicere Monarchul a repetat-o mai multor proprietari industriali, cu cari s'a întreținut. * Nouă reformă electorală în Austria. ,Reicshpost* publică în unul din numerele sale din urmă următoarele interesante rînduri. »După ce am dat în zilele trecute ştirea, că guvernul proiectează introducerea votului universal, egal şi direct, am aflat că în această privinţă guvernul s’a consultat cu mai mulţi bărbaţi politici fruntaşi, Intre carie şi Lueger. Toţi s’au declarat pentru reformă, şi părerea generală este, că dintre deputaţii curților privilegiate cel mult clubul polonez ar pune pieitedt realizării unei astfel de reforme. Este vădit, ceea ce s’a văzut cu ocasiunea ultimelor alegeri, că cu înlăturarea sistemului de alegere indirect, este de neapărată trebuinţă să se reformeze sistemul electoral. — Din partea deputaţilor se poate aştepta guvernul la sprijin, însă nu este plăcută în cercurile de sus o atare reformă rmnnniMn n niaIa AAaa4Î4K tMA wcvishmc auuiv ooto ot/uueiua um rea proprietate de garanţie a constituţiei actuale. Dar, se crede, că dacă şi actualul Reichsrath va fi disolvat, neputând să lucreze, va înceta şi din partea cercul lor de sus opoziţia pentru numita reformă. Fiecare zi, care prelungeşte actuala criză parlamentară, ajută realizarea reformei electorale. Pe când în Austria vedem mereu căutându-se stabilirea raporturilor dintre popoare şi representanţa legislativă în forma cea mai echitabilă, în Ungaria stăm tot pe basa unor legi mediavele, — căci ,nu e timpul oportun“ pentru reforma electorală! ♦ Scandal în parlamentul unguresc. Şedinţa de Joi, 7 Februarie n., a parlamentului unguresc a fost un teatru de scene din cele mai scandaloase. Răul în *.oaie l-au avut Kossuthiştii, în frunte cu Frânezi, fiul tătânesiu, cari cu o furie nebună s’au năpăstuit asupra guvernului, din pricina vărsării de sânge săcuesc la alegerea ultimă în Murăş-Oşorheiu, întreagă şedinţa numai de acest scandal a fost mistuită. Cel dintâiu a dat năvala Kossuth Ferencz, urmat apoi de toată ceata sa şovinistă din Dietă. „înaintea noastră — a erupt Kossuth — sângele maghiar e scump şi cu toată puterea revoltei noastre ar trebui să-i cerem socoteală unui astfel de guvern, care mai mult preţueşte silnicia puterii, decât sângele cetăţenilor maghiari. Pretindem pedepsire exemplară şi nu va fi pace, nici desbateri liniştite în Dietă, câtă vreme cei vinovaţi nu vor fi pedepsiţi cu cea mai mare asprime. Sângele concetăţenilor noştri strigă la ceriu şi noi în numele cadavrelor lor pretindem dreptate!“ In acelaşi ton şi doar’ cu mai multă bruscheţă au păşit apoi pe rînd ceilalţi Rossihişti, provocând un scandal, cum rar s’a mai pomenit în Dieta ungurească. După rostirea mulţimea de interpelaţii în causă, toţi au ameninţat guvernul, că şedinţe n’au să se mai ţină în Dietă, până ce nu li se împlineşte cererea aşa cum ei o vor, faţă de cei ce au pricinuit vărsarea sângelui de Săcai turbulenţi. Zadarnic li s’a promis ancheta cea mai severă în afacerea alegerii. — Kossuthiştii neîmblânziţi au rămas, înţelegem şi noi indignaţiunea lor pentru acest cas recent; uită însă şoviniştii, că de zeci de ori mai barbari au fost geandarmii lor faţă de Români în mai multe locuri şi la dese ocasiuni; dar atunci Kossuthiştii tot se făceau urechie surdă și nu știau, nu vedeau nimic. Cu tot dreptul întreabă deci aBudapesti Hírlap, în numărul de eri pe Kossuth Ferencz, că sub guvernul lui Bánffy unde era el oare?—Ivitu-s’au atunci îndeosebi caşuri de-acestea, cu mult mai revoltătoare, chiar la comandă de sus. Atunci și pentru acel sânge de cetăţeni vărsat n’a avut Kossuth Ferencz inimă să se revolte? — Atunci Kossuth nu voia să ştie nimic de caşuri de-asemenea natură; le privia printre degete şi nu’l apuca nici o furie în contra celui mai vinovat de sângele vărsat. Natural! Doar’ Kossuth nu simţia pe atunci; el era omul lui Bánffy, de care numai numele’l deosebeşte şi azi. * Ruina „domnilor*. Ziarul _Magyar Szó*, ocupându-se de ruina progresivă a proprietăţii din Ungaria propriu zisă, aduce o serie de date oficiale, cari cu drept cuvânt pot pune pe gânduri pe cel ce se preocupă de soartea poporului ighemon. Bată seama proprietăţilor vândute prin licitaţie într’o serie de ani. Din aceste date resultă, că numărul proprietarilor, cari se ruinează, e în creştere ; şi că dela 1891 1899 1891, s’au vândut 14.978 proprietăţi. 1893, 1893, 1894, 1897, 1898, 1899, 990 16.090 15.363 14.922 18.857 18 070 19.930