Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1901 (Anul 5, nr. 122-243)
1901-10-14 / nr. 191
i hirurilor, care zădărniceşte cu totul putinţa de a ajunge la timp desbaterea budgetului. Ziarele maghiare aduc ştirea, în legătură cu cele expuse, că primul ministru austriac Dr. Körber va sosi în zilele aceste la Budapesta, pentru a-şi presenta Maiestăţii Sale demisiunea. Politică de naţionalităţi. A venit Széll la cârma statului, săă aplice legile, sâ respecte drepturile şi sa facă dreptate. A venit să facă alegeri libere şi să asigure pe cetăţeni contra presiunel şi ameninţărilor. Ceea ce ar fi să însemneze totodată încătuşarea resbunarei politice. Dar abea trecură aceste alegeri „libere“, — iată că sentimentul şovinist primitiv îşi şi caută noul jertfe. Iată că regimul „liberal“ atât de puternic, a surprins o „crimă“, o „trădare“,—care cere resbunare. Crima este, că poporul slovac a isbutit sâ-şi aleagă cinci representanţi in dietă, cinci bărbaţi cu dragoste şi devotament pentru neamul lor oropsit de „liberalismul“ „patriotic". Şi cine e cel ce în numele „patriotismului“ pentru „mântuirea patriei“ din „primejdia panslavă" scoate sabia? Acela care ar trebui ca crucea să meargă în fruntea culturei şi educaţiuneî, ministrul cultelor şi instrucţiunei publice, Wlassics. E primejdie mare pentru „imperiul maghiar“ căci Slovacii îşi dau seamă de ce-l doare, de ce vor ! Deci fostul tovarăş al lui Bánffy vrea să taie, să taie din rodecina ceea ce e sănătos, pentru a altoi corupţiunea, demoralisarea, pentru a cultiva, pentru a pregăti şi forţa lăpădarea de sine, „pentru gloria maghiară“. Fostul colaborator al baronului Bánffy, vrea să desăvîrşească opera fostului său şef, şi acesta, sub regimul liberalismului Széllist, regimul „legile dreptului şi dreptăţii“. Guvernul, după cum spune „Kel. Krt.“, a luat hotărîrea de a statistifica succesiv toate şcoalele slovăceşti, pentru a pune stavilă, pentru a nimici pe această cale mişcarea naţionalistă a Slovacilor, pentru a omorî sentimentul naţional, pentru a preveni realegerea în viitor a representanţilor naţionali slovaci în dieta ţării. Câtă micime de suflet, ce puţinătate de încredere în forţele proprii, ce flagrantă violare a celor mai primitive drepturi. Nu poate şoviniscul cap şi inima îngustă să admită o existenţă alăturea de sine decât în opresiune; nu are şovinistul încredere în forţele sale, tremura, ca în faţa umbrei lui Banco, la gândul viitorului său, în basa presentului de usurpare; nu are scrupule şovinistul dedat la regimul terorismului, nici în „alt aer“. Va dura oare multă vreme încă acest „aer", aerul classics, la conducerea acestei ţări ? Nici regimului, nici popoarelor ei, dar mai ales patriei noastre numai spre bine nu-i va fi. De altfel ideaatificării, propriu zis, maghiarisării şcoalelor naţionalităţilor, nu este o idee noua, dar scoasă din nou la suprafaţă, ca o ameninţare, ca o resbunare faţă cu deputaţii Slovaci, desigur că nu va găsi în faţă braţe încrucişate. In orice cas însă, o astfel de resbunare, este ridicolă, dar o astfel de politică de naţionalităţi, nu poate aduce nici un resultat sperat şi forţat de cel ce o urmăresc. Caleaşca. — Scenă de garnizonă. — N. Gogol. (Urmare şi fine) — Adecă să vie ei la noi, gândi tinera femeie. Da de unde ! Doamne ! mi se pare... Dacă au întors spre pod, vin la noi... El a ţipat odată dând din mâni şi cât a putut a alergat spre casă drept la camera de culcare unde Cernokuțky dormea. — Scoală-te, scoală! scoală mai repede ! răcnea ea zgâțiind pe barbatu-ceu de mână. — Ce-e-e, mormăi proprietarul, cu ochii Inchiși. — Vin oaspeții... — Oaspeți ? Care oaspeți ?.... Zicând acestea dânsul a scos din gât un fel de „m... m... m.“ cum fac vițeii când caută gurguiul vacei. ,Mmi întinde, puicuţă, gâtul să te sărut. — Dragă, eeoaîâte, mai repede, pentru numele lui Dumnezeu; vre-o cinci trăsuri, generalul eu tot stabul seu ! Ah, ce ai tu in mustăţi ! Doamne Dumnezeule, mustăţii® sunt pline de seăeţi. — Generalul ? Aaa.. .av’a să zică el deja vine ? Dar, dracu să vă ia pe toţi, de ce nu m’aţi sculat ? Şi masa.... ce este cu masa? Tot e In bună regulă? — Care masă drăguţă ? a holbat femeia ochii. — Dar, parcă eu n'am comandat dineul ? — Ce vorbeşti Intraiurea, i-a răspuns nevasta, tu, tu ai sosit acasă pe la patru ore dimineaţa, şi cât nu te am întrebat, nimic nu mi-ai respins. Tu puişorule dormeai aşa de bine, că mi-a fost jale ca să te trezesc, să-ţi stric somnul... ai dormit aşa de puţin... Ultimele cuvinte le-a spus cu o voce rugătoare. Certokoțky sau ochii, şi rămase încremenit, par’că trăsnit de un tunet; pe urmă deodată sări din pat numai In cămașă, uitând că nu-l politicos să facă una ca asta. — A, măgar, măgar, măgar ce sunt ! vorbi el, lovindu se cu pumnii peste cap. — Da i am Invitat pe toți la masă! Ce e de făcut, ce e de făcut, săracul de mine ! — Sunt departe ?... — Nu știu... trebue să fie numai — .Dragă... du-te de te ascunde repede! Ei cine e colo? Dute, de spune... ce tremuri, proasto? se adresă fetei din casă. Când vor sosi domni ofiţeri să spui feciorului să le spună că boerul nu e acasă, adecă că eu nu sunt acasă, şi că nici nu voi fi astăzi, că boerul a plecat încă de dimineaţă.... aczi ? Şi la toţi oamenii să le spun aşa, ai înţeles? da te repedeI Spunând toate acestea, el repede apucă halatul, eşi repede din odaie şi prin grădină Intră In şură unde stăteau trăsurile, aici Îşi închipui că o să fie In siguranţă, că nimeni nu-l va găsi Insă după ce observă că sub şură nu este aşa de In tunerec cum gândea. Începu să se gândească ce să facă. —Ah, am găsit*, zisa vesel, şi Intr’un moment deschide uscioară dela călească şi Intră Inlăuntru. Aici după ce a tras perdelele s’a luvelit bine In halat şi s’a culcat In fund. In timpul acesta trăsurile cu Invitaţii se apropiase de casă. Dintâiu s’a dat jos generalul şi scuturându-se şi răsueiad mustaţa aştepta să ieasă stăpâna să’i întâlnească; colonelul, maiorul, căpitanii, s’au dat jos de pe cai apoi sublocotenenţii. Toţi se scuturau, îşi îndreptau pampoanele pe chipiuri, trăgeau de poalele bendireies. — Boerul nu este acasă, a spus feciorul, cu șapca In mână și salutând societatea. — Cum nu-i acasă? Dar trebuie să vie până la masă? — Nu va fl de loc. Domnia sa a plecat de azi-dimineață. — Poate să sosească numai mâne pe vremea asta... — Nați o bună, dapoi cura asta? fi spus generalul. Dar nu, n’ai înţeles, nu se poate, spui minciuni, canalie, eşti beat..., — „Spune drept, asta e o glumă şi nu altceva; în viaţa mea nu mi s’a InAmplat... frumos, n’am ce zice, vorba colonelului către major. ~~ Dar nu, e cu neputinţă, cum se poate una ca alta, urmă generalul furios, şi gâfâind greu, căci soarele de Iulie ardea de ţi topea creerii. Titi, drace, dacă nu poţi primi, de ce pofteşti oamenii? — Eu, escelenţă, nu Înţeleg, cum se poate aşa să facă, a spus un tiner locotenent “Ce? a întrebat generalul, care avea obiceiul, când vorbea c’un grnd inferior, jla totdeauna se repete acest .ce"* I« »s 14|27 Oetomvrie 1901 Conspirație contra principelui Ferdinand al Bulgariei. Acum doi ani principele Iosif de Battemberg s’a căsătorit cu principesa Ana, fiica lui N.thia al Muntenigru’ui. Această căsătorie a făcut mare sensaţie , căci părea lucru ciudat, ca principele Nichita, imudit de aproape cu două mari familii domnitoare, să-’şi dea faţa unui principe sărac de tot, cum este Iosif de Battemberg. Dar acum s’a aflat, că importante motive politice au militat pentru această căsătorie, şi anume: Principele Ioaif Battemberg, fratele lui Alexandru Battemberg, a călătorit acum câţiva ani prin Bulgaria şi a scris chiar o cărte despre călătoria sa. S’a convins, in timpul petrecerei sale în Bulgaria, că numele Battemberg tot mai are farmec pentru urechile bulgăreşti şi i-a venit idea să păşească de pretendent la tron. In tabăra vrăjmaşilor principelui Ferdinand şi a şi găsit mulţi adeverţ’, dar toţi aceia au accentuat, că numai cu sprijinul Rusiei va pute reuşi. Ştiind principele Battenberg că principele Nichita e binevăzut la Petersburg, dar acesta de asemenea știind că Battemberg are șansa In Bulgaria, uşor s’au putut Învoi asupra căsătoriei principesei Ana cu Batemberg. In aceeași vreme, Nichita si a măritat pe altă fată după principele Caragheorghevici, pretendent la tronul Serbiei. S’a făcut nunta, s’a pornit şi agitaţie In Bulgaria, în favorul lui Battemberg. Şefii agitaţiei a fost Karavelov şi Zsincov, dar representantul rusesc din Sofia sprijinea mişcarea. Terenul era atât de pregătit, încât dacă ar fi fost chemat la putere ca guvern rusofil, Batemberg numai decât ar fi ocupat tronul. Emigranţii din Rusia, precum şi ofiţerii reveniţi din Rusia, toţi erau pe partea lui Battemberg şi aşteptau numai semnalul dela Petersburg. Dar semnalul nu s’a dat, căci Rusia se temea de primejdioase complicaţiuni în Balcani, aşa că planul a rămas in suspens. De curând ministrul de interne bulgar Sarafofi a fost la Paris, unde Întâlnind pe principele de Battemberg, l-a sfătuit să abdice pe planul de a ajurge pe tronul Bulgariei. Battemberg în ă, a urmat şi după aceasta să ’şi întreţină legăturile cu amicii săi, cu Caravelov şi Zancov. Principelui Ferdinand abia acum i-a ajuns la cunoştinţă conspiraţia, aşa că situaţia primului-ministru Caravelov e foarte delicată. In acelaşi timp, relaţiunile Intre Bulgaria şi Curtea furnisorului de frumoase voevodine s’au răcit foarte mut. Representantul rus la Sofia, Rachmellen, îşi dă toată silinţa să spele pe Caravelo. In faţa principelui Ferdinand, dar nu pare a şanse. Situaţia principelui Ferdinand, la nici un cas nu este de invidiat. DIN ROMÂNIA. Disensiunea în partidul conservator creşte. După Întrunirile — de la Iaşi şi Bucureşti — ce au ţinut cele două ramuri ale partidului. In presă a început o ceartă încă şi mai violentă ca nainte. Astfel ,Epoca4 scrie la adresa d-lui Take Ionescu şi a celor de sub şefia d-lu! Cantacuzino următoarele : MU Întâi definiţia tekismului. Aceasta am găsit’o In însuşi .Conservatorul“, când a declarat: .Faptul că o mulţime de funcţionari s’au văzut atunci, fără veste, la Intrarea la iarnă, aruncaţi pe drumuri, e bine să se ştie că este imputabil exclusiv d-lul Carp. .Răposaţii L. Catargiu, Al. Liovari aveau mai multă durere de inimă pentru cei mici, pentru colaboratorii şi partizanii modeşti ai partidului. .Paşi de soartă într’o situaţiune care lăsa absolut indiferenţi, din punctul de vedere al intereselor materiale, la vicisitudinile politice, dânşii nu uitau că şefii au răspunderea existenţei a mii de oameni, soldaţi obscuri al partidului, pentru cari o schimbare de guvern însemnează sărăcia şi disperarea Intrând în casă, pierderea pâinei de toate zilele a soţiei şi copiilor lor !“ Intru cât ne priveşte, primim ca foarte exact atitudinea ce ni se atribue faţă de clientelă. Aceasta e şi linia de despărţire Intre noi şi tekism. Iată acum şi câteva procedeuri ale şcolei. După mai multe luni de reculegere, fracţiunea fevruaristă ţine o întrunire politică In Iaş!. Cele ce s’au vorbit, cu acest prilej, sunt azi cunoscute. Faţă de una din cele mai grele situaţiuni pentru ţară, am auzit corifeii unei grupări politice mărginindu-se la rostrea unui şir de invective personale la adresa unor vechi şi vrednici membri ai partidului conservator. Bă şi reculeagă orice conservator amintirile, şi să spue, dacă vreo dată, de când există partidul conservator, s’a auzit tntr’o adunare conservatoare, un limbagiu mal nedemn? Se şi cădea să se facă In acest mediu şi In această atmosferă, apologia takismului. Se pare că înşişi takiştii şi-au dat seamă de efectul desastros ce au produs şi se zice că au hotărît să schimbe tonul In celelalte întruniri. « In ziua întrunire! dela dl Olănescu, sa produce un fapt unic In analele partidului conservator. S’au produs In sinul acestui partid neînțelegeri lăuntrice. Ele au pastrat Insă, In totdauna un caracter de perfectă urbanitate. A trebuit ca takismul să bântue o fracţiune a partidului conservator pentru ca ea să se coboare până a posta bande de bătăuşi In faţa casei unde se ţinea o întrunire a celelalte ramure a partidului conservator. Ca culme, un membru din dl .» destul de celebrul comitet dirigent al fracţiune! fevruariste, dl Păltineanu, s’a pus In mijlocul bătăuşilor şi spunea Împreună cu Folestină trecătorilor, că adunarea a’a aminat. Unul fost funcţionar i-a spus că dacă va merge la întrunire, nu-i va mal da slujbă, la care persoana Ia chestiune a respuns că are mult mal puţin nevoe de leafă ca dl Păltineanu. Timp de maî bine de o oră acest om nedemn, colegul Iacă până azi al d lui Centacuzico într’un comitet ce pretinde, spre ruşinea noastră, să dirijeze o fracţiune a partidului conservator, a staţionat la aşa condiţiuul in faţa casei d lui Oisnescu. # In presă vedem acest straniu spectacol: Cestiunile de ordine internă a partidului conservator tratate spre slăvirea takismului, de ziarul unui escroc socialist, republican și antidinastic. Nr. 191