Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1901 (Anul 5, nr. 122-243)

1901-10-14 / nr. 191

i hi­rurilor, care zădărniceşte cu totul putinţa de a ajunge la timp desbaterea budgetului. Ziarele maghiare aduc ştirea, în legătură cu cele expuse, că primul ministru austriac Dr. Körber va sosi în zilele aceste la Budapesta, pentru a-şi presenta Maiestăţii Sale demisiunea. Politică de naţionalităţi. A venit Széll la cârma statului, săă aplice legile, sâ respecte dreptu­rile şi sa facă dreptate. A venit să facă alegeri libere şi să asigure pe cetăţeni contra presiunel şi amenin­ţărilor. Ceea­ ce ar fi să însemneze totodată încătuşarea resbunarei poli­tice. Dar abea trecură aceste alegeri „libere“, — iată că sentimentul şovi­­nist primitiv îşi şi caută noul jertfe. Iată că regimul „liberal“ atât de pu­ternic, a surprins o „crimă“, o „tră­dare“,—care cere resbunare. Crima este, că poporul slovac a isbutit sâ-şi aleagă cinci representanţi in dietă, cinci bărbaţi cu dragoste şi devotament pentru neamul lor orop­sit de „liberalismul“ „patriotic". Şi cine e cel ce în numele „pa­triotismului“ pentru „mântuirea pa­triei“ din „primejdia panslavă" scoate sabia? Acela care ar trebui ca crucea să meargă în fruntea culturei şi edu­­caţiuneî, ministrul cultelor şi instruc­ţiunei publice, Wlassics. E primejdie mare pentru „impe­riul maghiar“ căci Slovacii îşi dau seamă de ce-l doare, de ce vor ! Deci fostul tovarăş al lui Bánffy vrea să taie, să taie din rodecina ceea­ ce e sănătos, pentru a altoi corupţiunea, demoralisarea, pentru a cultiva, pen­tru a pregăti şi forţa lăpădarea de sine, „pentru gloria maghiară“. Fostul colaborator al baronului Bánffy, vrea să desăvîrşească opera fostului său şef, şi acesta, sub regi­mul liberalismului Széllist, regimul „legile dreptului şi dreptăţii“. Guvernul, după cum spune „Kel. Krt.“, a luat hotărîrea de a statisti­­fica succesiv toate şcoalele slovă­­ceşti,­­ pentru a pune stavilă, pen­tru a nimici pe această cale mişca­rea naţionalistă a Slovacilor, pentru a omorî sentimentul naţional, pentru a preveni realegerea în viitor a re­­presentanţilor naţionali slovaci în dieta ţării. Câtă micime de suflet, ce puţi­nătate de încredere în forţele proprii, ce flagrantă violare a celor mai pri­mitive drepturi. Nu poate şovinis­cul cap şi inima îngustă să admită o existenţă alătu­rea de sine decât în opresiune; nu are şovinistul încredere în forţele sale, tremura, ca în faţa umbrei lui Banco, la gândul viitorului său, în basa presentul­ui de usurp­are; nu are scrupule şovinistul dedat la regimul terorismului, nici în­­ „alt aer“. Va dura oare multă vreme încă acest „aer", aerul classics, la con­ducerea acestei ţări ? Nici regimului, nici popoarelor ei, dar mai ales pa­triei noastre numai spre bine nu-i va fi. De altfel idea­­­­atificării, propriu zis, maghiarisării şcoalelor naţionali­tăţilor, nu este o idee noua, dar scoasă din nou la suprafaţă, ca o ameninţare, ca o resbunare faţă cu deputaţii Slovaci, de­sigur că nu va găsi în faţă braţe încrucişate. In ori­ce cas însă, o astfel de resbunare, este ridicolă, dar o astfel de politică de naţionalităţi, nu poate aduce nici un resultat sperat şi forţat de cel­ ce o urmăresc. Caleaşca. — Scenă de garnizonă. — N. Gogol. (Urmare şi fine) — Adecă să vie ei la noi, gândi tinera femeie. Da de unde ! Doamne ! mi­ se pare... Dacă au întors spre pod, vin la noi... El a ţipat odată dând din mâni şi cât a putut a alergat spre casă drept la camera de culcare unde Cernokuțky dormea. — Scoală-te, scoală! scoală mai repede ! răcnea ea zgâțiind pe barbatu-ceu de mână. — Ce-e-e, mormăi proprietarul, cu ochii Inchiși. — Vin oaspeții... — Oaspeți ? Care oaspeți ?.... Zicând acestea dânsul a scos din gât un fel de „m... m... m.“ cum fac vițeii când caută gurguiul vacei. ,Mmi întinde, puicuţă, gâtul să te sărut. — Dragă, eeoaîâ­te, mai repede, pentru numele lui Dumnezeu; vre-o cinci trăsuri, generalul eu tot stabul seu ! Ah, ce ai tu in mustăţi ! Doamne Dumnezeule, mustăţii® sunt pline de seăeţi. — Generalul ? Aaa.. .a­v’a să zică el deja vine ? Dar, dracu să vă ia pe toţi, de ce nu m’aţi sculat ? Şi masa.... ce este cu masa? Tot e In bună regulă? — Care masă drăguţă ? a holbat femeia ochii. — Dar, parcă eu n'am comandat dineul ? — Ce vorbeşti Intraiurea, i-a răspuns nevasta, tu, tu ai sosit acasă pe la patru ore dimineaţa, şi cât nu te am întrebat, nimic nu mi-ai respins. Tu puişorule dor­meai aşa de bine, că mi-a fost jale ca să te trezesc, să-ţi stric somnul... ai dormit aşa de puţin... Ultimele cuvinte le-a spus cu o voce rugătoare. Certokoțky sau­ ochii, şi rămase în­cremenit, par’că trăsnit de un tunet; pe urmă deodată sări din pat numai In cămașă, uitând că nu-l politicos să facă una ca asta. — A, măgar, măgar, măgar ce sunt ! vorbi el, lovindu se cu pumnii peste cap. — Da i am Invitat pe toți la masă! Ce e de făcut, ce e de făcut, săracul de mine ! — Sunt departe ?... — Nu știu... trebue să fie numai — .Dragă... du-te de te ascunde repede! Ei cine e colo? Dute, de spune... ce tremuri, proasto? se adresă fetei din casă. Când vor sosi domni­ ofiţeri să spui feciorului să le spună că boerul nu e acasă, adecă că eu nu sunt acasă, şi că nici nu voi fi astă­zi, că boerul a plecat încă de dimineaţă.... aczi ? Şi la toţi oamenii să le spun­ aşa, ai înţeles? da te repedeI Spunând toate acestea, el repede apucă halatul, eşi repede din odaie şi prin grădină Intră In şură unde stăteau trăsurile, aici Îşi închipui că o să fie In siguranţă, că nimeni nu-l va găsi Insă după ce obs­ervă că sub şură nu este aşa de In tunere­c cum gândea. Începu să se gândească ce să facă. —­­Ah, am găsit*, zisa vesel, şi Intr’un moment deschide uscioară dela călească şi Intră Inlăuntru. Aici după ce a tras perdelele s’a luvelit bine In halat şi s’a culcat In fund. In timpul acesta trăsurile cu Invitaţii se apropiase de casă. Dintâiu s’a dat jos generalul şi scuturându-se şi răsueiad mu­staţa aştepta să­ ieasă stăpâna­ să’i în­tâlnească; colonelul, maiorul, căpitanii, s’au dat jos de pe cai apoi sublocotenenţii. Toţi se scuturau, îşi îndreptau pampoanele pe chipiuri, trăgeau de poalele b­endi­­reies. — Boerul nu este acasă, a spus feciorul, cu șapca In mână și salutând societatea. — Cum nu-i acasă? Dar trebuie să vie până la masă? — Nu va fl de loc. Domnia sa a plecat de azi-dimineață. —­ Poate să sosească numai mâne pe vremea asta... — Nați o bună, dapoi cura asta? fi spus generalul. Dar nu, n’ai înţeles, nu se poate, spui minciuni, canalie, eşti beat..., — „Spune drept, asta e o glumă şi nu alt­ceva; în viaţa mea nu mi s’a InAmplat... frumos, n’am ce zice, vorba colonelului către major. ~~ Dar nu, e cu neputinţă, cum se poate una ca alta, urmă generalul furios, şi gâfâind greu, căci soarele de Iulie ardea de ţi topea creerii. Titi, drace, dacă nu poţi primi, de ce pofteşti oamenii? — Eu, escelenţă, nu Înţeleg, cum se poate aşa să facă, a spus un tiner loco­tenent “­Ce? a întrebat generalul, c­are avea obiceiul, când vorbea c’un grnd inferior, jla totdeauna se repete acest .ce"* I« »s 14|27 Oetomvrie 1901 Conspirație contra principelui Fer­­dinand al Bulgariei. Acum doi ani principele Iosif de Bat­­temberg s’a căsătorit cu principesa Ana, fiica lui N.thia al Muntenigru’ui. Această căsătorie a făcut mare sensaţie , căci părea lucru ciudat, ca principele Nichita, imudit de aproape cu două mari familii domnitoare, să-’şi de­a faţa unui principe sărac de tot, cum este Iosif de Battemberg. Dar acum s’a aflat, că importante motive politice au militat pentru această căsătorie, şi anume: Principele Ioaif Battemberg, fratele lui Ale­xandru Battemberg, a călătorit acum câţi­va ani prin Bulgaria şi a scris chiar o cărte des­pre călătoria sa. S’a convins, in timpul petre­­cerei sale în Bulgaria, că numele Battem­berg tot mai are farmec pentru urechile bulgăreşti şi i-a venit idea să păşească de pretendent la tron. In tabăra vrăjmaşilor principelui Ferdinand şi a şi găsit mulţi adever­ţ’, dar toţi aceia au accentuat, că numai cu sprijinul Rusiei va pute reuşi. Ştiind principele Batten­b­erg că prin­cipele Nichita e binevăzut la Petersburg, dar acesta de asemenea știind că Battem­­berg are șansa In Bulgaria, uşor s’au pu­tut Învoi asupra căsătoriei principesei Ana cu Batemberg. In aceeași vreme, Nichita si a măritat pe altă fată după principele Caragheorghevici, pretendent la tronul Ser­biei. S’a făcut nunta, s’a pornit şi agitaţie In Bulgaria, în favorul lui Battemberg. Şefii agitaţiei a fost Karavelov şi Zsincov, dar representantul rusesc din Sofia sprijinea mişcarea. Terenul era atât de pregătit, încât dacă ar fi fost chemat la putere ca guvern rusofil, Batemberg numai decât ar fi ocupat tronul. Emigranţii din Rusia, precum şi ofiţerii reveniţi din Rusia, toţi erau pe partea lui Battemberg şi aşteptau numai semnalul dela Petersburg. Dar semnalul nu s’a dat, căci Rusia se temea de primejdioase complicaţiuni în Balcani, aşa că planul a rămas in suspens. De curând ministrul de interne bul­gar Sarafofi a fost la Paris, unde Întâlnind pe principele de Battemberg, l-a sfătuit să abdice pe planul de a ajurge pe tronul Bulgariei. Battemberg în ă, a urmat şi după aceasta să ’şi întreţină legăturile cu amicii săi, cu Caravelov şi Zancov. Principelui Ferdinand abia acum i-a ajuns la cunoştinţă conspiraţia, aşa că si­tuaţia primului-ministru Caravelov e foarte delicată. In acelaşi timp, relaţiunile Intre Bulgaria şi Curtea furnisorului de frumoase voevodine s’au răcit foarte m­­ut. Representantul rus la Sofia, Rachme­­llen, îşi dă toată silinţa să spele pe Cara­velo. In faţa principelui Ferdinand, dar nu pare a şanse. Situaţia principelui Fer­dinand, la nici un cas nu este de invidiat. DIN ROMÂNIA. Disensiunea în partidul conservator creşte. După Întrunirile — de la Iaşi şi Bu­cureşti — ce au ţinut cele două ramuri ale partidului. In presă a început o ceartă încă şi mai violentă ca nainte. Astfel ,Epoca4 scrie la adresa d-lui Take Ionescu şi a ce­lor de sub şe­fia d-lu! Cantacuzino urmă­toarele : MU Întâi definiţia tekismului. Aceasta am găsit’o In însuşi .Conser­vatorul“, când a declarat: .Faptul că o mulţime de funcţionari s’au văzut atunci, fără veste, la Intrarea la iarnă, aruncaţi pe drumuri, e bine să se ştie că este imputabil exclusiv d-lul Carp. .Răposaţii L. Catargiu, Al. L­io­vari aveau mai multă durere de inimă pentru cei mici, pentru colaboratorii şi partizanii modeşti ai partidului. .Paşi de soartă într’o situaţiune care­­ lăsa absolut indiferenţi, din punctul de ve­dere al intereselor materiale, la vicisitudi­­nile politice, dânşii nu uitau că şefii au răs­punderea existenţei a mii de oameni, sol­daţi obscuri al partidului, pentru cari o schimbare de guvern însemnează sărăcia şi disperarea Intrând în casă, pierderea pâinei de toate zilele a soţiei şi copiilor lor !“ Intru cât ne priveşte, primim ca foarte exact atitudinea ce ni­ se atribue faţă de clientelă. Aceasta e şi linia de despărţire Intre noi şi tekism. Iată acum şi câte­va procedeuri ale şcolei. După mai multe luni de reculegere, fracţiunea fevruaristă ţine o întrunire poli­tică In Iaş!. Cele ce s’au vorbit, cu acest prilej, sunt azi cunoscute. Faţă de una din cele mai grele situaţiuni pentru ţară, am auzit corifeii unei grupări politice mărginindu-se la rost­rea unui şir de invective personale la adresa unor vechi şi vrednici membri ai partidului conservator. Bă şi reculeagă ori­ce conservator amintirile, şi să spue, dacă vre­o dată, de când există partidul conservator, s’a auzit tntr’o adunare conservatoare, un limbagiu mal nedemn? Se şi cădea să se facă In acest mediu şi In această atmosferă, apologia takismului. Se pare că înşişi takiştii şi-au dat seamă de efectul desastros ce au produs şi se zice că au hotărî­t să schimbe tonul In celelalte întruniri. « In ziua întrunire! dela dl Olănescu, sa produce un fapt unic In analele partidului conservator. S’au produs In sinul acestui partid neînțelegeri lăuntrice. Ele au pastrat Insă, In totdauna un caracter de perfectă urba­nitate. A trebuit ca takismul să bântue o fracţiune a partidului conservator pentru ca ea să se coboare până a posta bande de bătăuşi In faţa casei unde se ţinea o întru­nire a celelalte­ ramure a partidului conser­vator. Ca culme, un membru din dl .» destul de celebrul comitet dirigent al fracţiune! fevruariste, dl Păltineanu, s’a pus In mijlo­cul bătăuşilor şi spunea Împreună cu Fole­­stină trecătorilor, că adunarea a’a aminat. Unul fost funcţionar i-a spus că dacă va merge la întrunire, nu-i va mal da slujbă, la care persoana Ia chestiune­­ a respuns că are mult mal puţin nevoe de leafă ca dl Păltineanu. Timp de maî bine de o oră acest om nedemn, colegul Iacă până azi al d lui Centacuzico într’un comitet ce pretinde, spre ruşinea noastră, să dirijeze o fracţiun­e a partidului conservator, a staţionat la aşa condiţiuul in faţa casei d lui Oisnescu. # In presă vedem acest straniu specta­col: Cestiunile de ordine internă a parti­dului conservator tratate spre slăvirea ta­­kismului, de ziarul unui escroc socialist, republican și antidinastic. Nr. 191

Next