Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)
1859-05-21 / nr. 4
Tghiupna Șemiana re mulțimea, să aducă neîncredere in totul, și apoi, sub mască de liberalismu moderatu să scamoteze și dreptate și libertate. Exadă e compararea între ei și măntuitorii vecini, și nu greșimu nici cumu făcăndu-o. Șii unii și alții, in rolul loru voru să ne scăpe de comuniști și socialiști. Bară comuniști și socialiști în țeară la noi pu suntu, căci numai după capete are, bărna pe care stau așezate temeliile pripre unulu stă Dreptatea, și cărei societăți. Pe celu impuncișeatu stă Nedreptatea, fie line, dupre inima lui, merge la capătulu ce și alege. Petru Poni. numai în cărțile cărturariloru filosofi, nutagei, zice uuluga din contra, simțulu numai la noi în Romănia spre reatisare, macaru că ulu cănotărariu filosofu etuluzescu să se plăngă că: Slu întonsu mașina lumei, s'au întorcu cu capu'njos Toate mergu din împrotivă, anapoda și spritulu vise ce pomnește astăzi in toți omenii de bine , lumină și adevăru se și înaintarea ce face omenirea cătră acestu isvoru nesăcutu de numește fară nobleță omenească. Progresulu stă îneprnsu în inima fie cui, și ori ame voește el trăească la lumină, trebuie să creadă în elu și să conlucre spre agiungerea lui. Progresulu frămăntă toate mințile toți se silescu să apuce calea cătră dănsulu, însă el stă departe, în nemărginire, și nimene cu deplinătate nu lu poate agiunge. Căi multe sunt pănă a agiunge la progresu, și se silește ominirea prin tote puterile oiferite ei în minte de a afla pre cea mai scurtă ce ar duce cătră el. In urmă, numai e nici o îndiință că calea cea mai scurtă, ar fi și cea mai dreaptă. întru a larea călei a cești mai scurte cătră progresu în privința socială se luptă astăzi cu cuvăntulu prin cărți două sămi de ómeni, uni, se zicu socialiști și alții economiști. Școla socalistă e de totu nouă. Dicționariulu Academiei francese nu cunoștea cupăntulu acesta nici în a șesa ediție a ea sapus 1834), și numai doctorulu Raspail fu celu dintăiu publicistu celu întrebuință în înțelesulu seriosu alu seu. Elu înțelegea prin socialismul unu studiu neprecurmatu și desinteresatu a totu ce pote servi la îmbunătățirea nemărginită a statului moral și material al societăței ominești (vezi Slamanpeuli seu din 1819). Așa dupre dr. Raspail, tatălu și nașulu socialismului, socialistu e unu omu de studiu, dar nu unu răsturnătoriu VIOLEPTU. L. Luignieg, profesoru la scula de punți și șosele din Paris și unulu din cei de căpitenie autori ai dicționariului de ecomomie politică, ș a., zice: e Economia politică și socialismulu credu amănduoă în progresu; amănduoă dorescu imbunătățirea fisică, intelectuală și morală a neamului eminescu; însă ele se deosebescu din fundamentu prin mizaocele cărora se încredu Mai încolo, totu același dascalu și autoriu dă înțelesulu următoriu socialismului: e Socialismulu este pumitoriulu comun alu sistemeloru socistare propuse de reformatorii moderni, - definire aritmetică ce'și are orignalitatea ei' Ei bine, la progresu țintește socialistulu, la progresu țintește și economistulu. Progresulu este sintesea, conceptulu superioru, ce ține sub dănsulu pre cele duoe concepte înferiore cu totulu deosebite între ele. Socialistulu visează la egalitatea absolută a stăriloru sociale, și aici e căderea sa. Absorbitu de astă idee, e trasu, precumu, la chioar negarea principiului proprietăței Economistulu din contra, nu pricepe o societate fără de proprietate; și elu se ține mulțumitu cu egalitatea inaintea legei, cu egalitatea in privirea dreptului politicii, a jiustiției, a funcțiiloru publice, a sarciniloru statului, cu desființarea privilegiiloru abusive, și alte principii de acesta ordine de idei. Mai departe, și asupra ideei de statu socialismulu este incepută cu economia popică. moipiduntismulu este cingrena societeresului personalu e temelia societăței așezate, zice altulu. Pre scurtu: Progresul prin reforma abusuriloru, a strămbătățiloru, a monopoluriloru și a reglementeloru eronate: eată crezulu economiei politice. Socialismulu, din contra , se încrede, pentru a reforma societatea din temelii în oreșicare recepte societare care ar aduce deodată reforma socială Precumu economistulu așa și socialistulu nu vreu dărămare; amăndoi vreu înaintire, progresu, și anume progresu prin reforme. Reforme sociale, zice economistulu: Reforme sociale, zice și socialistulu Reforma este punctulu comunu de purcedere, bucățica de cale pe care mergu împreună atătu socialiștii cătu și economiștii cătră țelulu însemnatu, carele și pentru unii și pentru alții este progresulu. Din această scurtă ochire asupra socialismului comparatu cu economia politică, putemu vedea că socialismulu nu e altă de cătu o teorie curată despre progresu întocmai ca și economia politică. Amănduoă mergu prin reforme sociale cătră progresu; și amănduoă, voindu progresulu, voescu dreptatea, înaintarea, dar nu dărămarea. Cumu se întămplă, însă, că socialismulu se făcu atătu de spăimăntăciosu? Iată ce nu ne vomu pute explica decătu în chipulu următoriu. În banchetele ce precedară în Francia, revoluția din 24 fevruarie 1848, mulți oratori închinară în sănătatea reformei, cuvăntu vagu pre care poporulu în înțelesulu reformei radicale a comuniștiloru, a nimicirei de-odată a temeliiloru societăței. Acestu reu înțelesu aduse, crezură unii, insurrecția cea săngeroasă din iunie, dupre care socialitu încelu a însemna omu cu doctrine subversive. îlu luă pe atunci toți neamicii progresului, fie pre arena politică sau socială, iși făcură din cuvăntulu socialismu o armă pe care să o socialiști ostreliu de porbe găndescu să înspumăn temănie în contra or cui s'ar încerca a face unu pasu macaru înainte. Totu pe atunci unulu dintre lacomii noștri vecini învăță pe neamicii progresului la noi, să ne zicăm că încercarea de regenerare a Romăniloru dela 1848 nu era de cătu opera unei minorități tulburătore, a căreia idei despre guvernămăntu nu erau de cătu unu splagiatu împrumutatu de la propaganda democratică și socialista . Apoi, ne aducemu bine aminte că totu între acele zile pe faste, cușu și preste patru ani în urmă căndu întră în țeară batalionele țarului, se încruzi iarăși gona asupra socialiștiloru! Totu sub cuvăntu că suntemu amenințați de voia și ceilalaltu vecinu alu nostru să și prelungească ocuparea țeriloru în anii 1856-18517. Totu sub cuvintu de a ne măntui, chipul, de comuniști, zicea și guvernămintul sultanului în Septemvrie 1848 că oștile turco-rusești veneau să ocupe militărește țerile Romăne! Căndu veni in sfărșitu timpulu ca cuestia regenerărei naționale să se puie formal pe tapetu în țerile nostre ziseră unii . Nu vomu are țeară, pănă ce pre toți îndivizii ce o formează nu'i vomu înteresa deopotrivă atătu la binele cătu și la reuluzie Abea fură auzite mpa cuninte, și toți cei ce stau înnăuntruluperei față cu dănsa, pre același gradu de amiciție pe care stau și pecinii mai susu pomeniți, se sculptă intr'unu glasu și otrigară, vată comunismulu, și socialismulu! Iată roșii! Cu REVISTĂ DIN LĂUNTRU. Iașii, 20 maiu 1859. În sfărșitu disitanța au începutu a circula între Iași și București, dar pănă ainstrucții și tarife distincte pasajeri, cumu, însă, nu s'au datu ca să poată priimi din scrisori, bani, etc. ceea ce căsionează guvernului pagubă, și face circularea în privirea relațiiloru private mai de totu zadarnică. Monitorulu din 18 maiu publică numirile în funcții următoare: 1-iua D-lui I. Sturza de membrulu comisiei centrală în loculu D-lui Gr. Cuza a căruia demisionare s'au priimit, 2-e a D-lui Calimac Papadopulo, de prefectu la Tecuciu, și 3-aa D-lui maior N. Pisoschi de prefect la spait. D Sturza este deputatu și ocupă scaunu în Adunare pe banca dela centru dreptu. D-lui au fostu ispravnicu la Tecuciu, membru la divanul domnescu, și căteva zile directoru la departamentul din lăuntru. D. Papadopulo au ocupatu postulu de scriigoru în depart. trebitoru dinafară apoi acel de membru la divanul de întărituri, și acumu trece prefectu. D. Pisoschi, după cumu spunu, este din cei mai vechi foncționari, care au începutu cariera sa înainte de întroducerea regulamentului organicu; se află, dar, în al treile regime de transformare prin care au trecut țeara; d-lui reprezentează tipulu foncționariului în toată vietatea; au servitu supt toate guvernămintele ce au avutu Moldova de la 1525 încoace. Serviciile sale au fostu prețuite nu numai de domnitorii reglementari, dar și de curțile țarului și a împăratului de la Beciu, iar fostulu Vogoride lau transformatu in militar; în Adunare are locu și votează la stănga. În no. 61 al Monitoriului din 18 maiu aflămu încă următoarele desnumiri: D. colonelulu P. Scheleti, adjutantu domnescu, dăndu și demisia, M. S. rornibul inu încuviințatu seliberarea cu totulu din oaste, D. can tanulu, peste complet, Petrachi Codreanu, și D. cornetulu de lăncieri M. Botezu, asemine suntu demisionați cu totul din oaste. Totu în foaia oficială din 18 maiu se puplică decretulu domnescu, cu data din Sinaiu, prin care se încredințează portofoliulu departamentului de finanțe D-sale lui Sevastianu Cananău. Asemine se menționează ordonanța domnească prin care se numește D. Alecu Bfstratiulu la postulu de membru al sfatului polițienescu giudețiaru, dreptatea, gresu. Ea Elu este este ținta în smima loru magcaru o scînteie de adevăs'aru Avea fi scoborătu, mai n'avemu nici dreptate idealulu la care tuturoru pope dosu. ce lume e ținmai au pro- - -zuliu- - ---zIURELI - mpăță. Triauna romănă minica și gioia. Biuroul lorei este acumu de o dată în dughenele orațilorișilor, ulița S. Spiridon- geraniu respuneeirie: 1 Holbanu va eși în toată detipopratia Beciumiuluii rominii corrigeu și p gusti tașii