Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)
1860-03-20 / nr. 76
Stbnna Momina. Moldaeia 43 franci (7,93%5, 25 -42). rescumpărarea de făcutu cu prețul legalu al boierescului ar fi în Valahia de 44,33 franci, adecă în ducitu mai multu decătu face adevărata valoare a pămîntului. Rescumpărarea cu prețul realu al muncei obligatorie ar călca pe unu țeranu la 100 franci? Efectul legei urbariale este, clară, de a ține renta pămîntului cuadruplă de valoarea sa normală. Această împilare legală formează marea greutate a problemului rescumpărărei. Cu toate aceste, iată o socoteală făcută de D. Golescu pentru rescumpărarea boierescului cu aceste trei ipotetice prețuri. ”Din totalul numeru al țăranilor din Principatele Unite de 450.000 familii, adecă 200.000 în Valahia și 170.000 în Moldavia, se găsescu pe moșii boierești 320.000 familii, adecă 210.000 familii în Valahia și 120.000 în Moldavia; ceilalți sunt așăzați pe moșiile mănăstirești 70.000 în Valahia și 50.000 în Moldavia. e”Cu prețuluirea de a tăia, adevărata sumă de rescumpărare a boierescului se suie la 8.250 000 franci. DDDDDDDPDJD Cu aduoa, acea legală. .. 16.500.000 - 33.000.000 ”Aceste trei deosebite rente capitalizănduse dau suma de plătitu pentru rescumpărarea boierescului după chipul de ntăiu 82.500 000; după chipul al cincile. .....165.000.000; după chipul al trei de. ..... 330.000 000. Una din aceste sume ar trebui a se constitui datoria Statului.” Statul, după D. Golescu, trebuie a se constitui platnicu cătră proprietari pentru suma rescumpărărei. D. Golescu arată Statului următoarele trei sistemuri: Spre a putea face aceasta, elelu întăiu sistemu consistă de a da mijloace guvernămăntului spre a plăti îndată, în monetă sunătoare, suma totală a boierescului. Acestu sistemu se potrivește mai alesu la unu guvernămăntu carele s'ar simți în putere de a îndatori pe particulari a da țeranilor pămîntul cu prețul seu normalu, desbrăcatu de toate abuzurile și inicuitățile așăzămintului în vigoare. Toată chestiunea se reduce la a pune pe guvernămăntu în stare de a vărsa în circe pațiune o valoare monetarie de 82,500,000 franci. Unii agronomu moldovanu, D. Ioan Ionescu, au propusu pentru acestu sfirșitu a se face unu împrumutu în Europa cu dobăndă de 5 la 100 și cu amanetarea pămîntului țeranilor. Suma împrumutată ar trebui să formeze cassa metalică a unei bance naționale, care ar avansa pentru țerani suma ce ar datori proprietarilor. Banca națională, închcind capitalul ei, va emite bileturi, care nici într'o întămplare nu vor trebui să treacă peste trei ori averea ei metalică. Țeranii ar plăti bancei pe fiecare anu 10 la 100, dobănda și amorțirea capitalului, așa că tu celu multu în 20 de ani să custuiască suma avansată lor în conga rescumpărărei și se remăie cu pășunturile afranșisate și cu toate foloasele ce ar realisa banca. Unu împrumutu de 50 milioane este îndeagiunsit spre a realisa de îndată ideea D-lui I. Ionescu, iar amorțirea capitalului cu 10 la 100 se poate face în mai puținu de 25 ani. Unu asemene împrumutu nu este vreo treabă grea, și nu are în sine nimic de temutu pentru țeară, mai alesu căndu se va statornici ca datoria să fie plătită de țerani în o dare anuală cătră Visteria țerei care va sta în contu curentu cu banca națională pentru soldarea pămîntului datu țeanilor.”) ?) Aceasta este opinia emisă de D. I. Ionescu la 1848. „Al deoile sistemu de rescumpărare consistă de a pune pe guvernămîntu în stare să plătească deodată datoria publică (prețul rescumpărărei boierescului) fără a ave nevoie de a contracta unu împrumutu în străinătate. Istoricul patriotu Nicu Bălcescu, pentru acestu sfărșitu, au propusu a se crea o instituțiune națională de creditu foncieru pe ipoteca pămăntului de rescumpăratu și a domenurilor Statului. Această bancă ipotecarie va trebui să plătească îndată suma datoriei cu cărți de amanatu (ettges de gage) de 100-200-500, și 1000 de lei, de plătitu la înfățășitoriu, purtănd dobăndă plătită in numerătoare sau în bani de hărtie, bilete de bancă. Aceste bilete de gaju ar crea adevărata rentă asupra Statului cu avantajele de a putea circula ca și moneta cu cursu silitu. Anuitățile plătite de țerani ar trebui să servească în plata dobănzei și a amorțirei progresive a bileturilor de gaju, care se vor nimici cu plătirea prin tragerea de sorți pănă la stingerea întreagă a datoriei. Acestu sistemu se deosebește de al D-luil Ionescu numai Intru aceea că îln locu de bani de luatu cu imprumutare se pune hărtie fabricată în țeavă care are garanții îndestul de mari, înse în toate celelalte disposițiuni se poate combina cu sistemul D-lui I. Ionescu așa că eu să concentreze într'o singură instituțiune naționale toate resursurile creditului publicu') și să dea producerei națională o mișcare capabilă de a combate criza momentanie de la trecere bruscă a lucrului silitu la lucrul liberu? Al treilea sistemu este acela ce se propune de D. A. G. Golescu, carele zice ”că"su propunem că doară aru fi mai preferabilu decătu acela al DD. IL Ionescu și Bălcescu, care sunt, fără îndoeală, zice dușmanui, cele mai bune și mai espeditive, dar ca mai însușitu pentru Elu poate să funcționeze și fără învoilrea proprietar trage învoirea proprietarilor, filor, și în aceasta se deosebește de celelalte duoe.” Iată în ce consistă sistemul D-lui A. Golescu: „Guvernămăntul ar începe a se ocupa de soarta plugarilor așăzați pe moșiile mănăstirești, declarate domenuri ale Statului. Elu aru împuțina progresivu numerul zilelor de lucru de făcutu, în puterea legei în vigoare, așa ca în 11 ani să le stingă înlăturăndu cu încetișoru perturbațiunea trece- Cu că lu țeranii vor începe a se desărcina de o parte din lucrul silitu cu atăturor începe rei de la munca silită la acea liberă, a plăti în proporție o dare anuală de imposițiune a rescumpararei, numai pe giumătate din prețul legalu al muncei pentru fiecare zi ce s'aru scăde din numerul zilelor de pontu. Aceasta ar aduce o ușurare țeranilor carii, după 11 ani, nu ar plăti altu boierescu de cătu 25 de franci de familiei. Tot odată nevoia de a plăti acestu biru va sili pe țeranii de a căuta de lucru la proprietatea mare., „Productul dărei de rescumpărare a țeranilor din domenurile Statului se va aduna într'o cassă specială și va forma o bancă națională. „Guvernămăntul va da țeranilor pămănturi în domenuirile Statului și cu prisosul muncitorilor va acoperi paguba anuală de desființare progresivă a boierescului. Darea în vecinica stăpănire a țeranilor de pămănturi din domenurile Statului la toți căți vor veni a se așăza în domeniiri, și carii se vor supucumpvinarea sistemelor propuse de D. I. Ionescu și N. Bălcescu caracterisează scrierea D-lui Plasu despre Desrobirea proprietăței prin slobozirea peranilor. D. Plasu au admisu mai multu ideele D-lui Ionescu de cătți ale răpostului N. Bălcescu, ne a plăti contribuțiunea anuală de rescumparare, va face să vie țerani din toate părțile., „Efectul celu dentăiu al acestui sistemu se arată prin stărnirea interesului proprietarilor de a'și ține țeranii ce le cultivează moșiile și de a face și ei pentru țeranii lor a ceea ce face Statul în domeniiri., D. Golescu constată paguba ce va avea Statul din veniturile anuale de astăzi a moșiilor mănăstirești prin degrevarea boierescului în folosul țeranilor și arată compensațiunea acestei pagube în îmmulțirea locuitorilor și în îmbunătățirea lucrării pămăntului, prin chiemarea de companii străine spre a lucra pămănturile sterpe cu îndatorire de a aduce colonii și de a face ferme-modele. Însfărșitu, D. Golescu crede că la al 11-lea nu va avea încă de emancipatu și de împroprietăritu 200.000 de familii pentru care îi va trebui 220 milioane de franci. La al 11-le ani, banca națională va fi în stare de a scoate bilete de 220 milioane de franci trebuitori pentru rescumpărarea boierescului. Sminteala de căpitenie a sistemului D-lui Golescu este de a amăna cu 11 ani îmbunătățirea stărei țăranilor. Această amănare, în față cu stipulațiunea de la articul 46 a Convențiunei, cu acea formală otărire dată de puterile Europei de a se proceda fără întărziere la revizuirea legei boierescului, es- Cu- Golescu te cu neputință, nu se poate admite.văntul de a fi a sistemului D-lui este ca în acești 11 ani să se formeze ca Căndu capitalul este formatu gata astăzi, cumu arpitalul rescumpărărei boierescu ar fi și după 11 ani, nu vedemu nici o necesitate de așteptare. În 11 ani sistemul lui N. Bălcescu sfărșește de făcutu acea rescumpărare. Proprietarii au cerutu în divanul ad-hoc al Moldovei desființarea boierescului dempreună cu toate celelalte clase a locuitorilor țerei. Dacă țeara întreagă au cerutu desființarea boierescului, totu țeara ăși va pune pieptul spre a face această îmbunătățire fără de a jigni nici drepturile proprietarilor, nici drepturile țeraniloru. Prin rescumpărare se dobăndește acestu rezultatu; prin urmare, răscumpărarea este a se face imediată, și ca măsură generală pentru toți țeranii. Nu este nevoie de a vări chestiunea moșiilor mănăstirești în deslegarea problemului plăței pentru rescumpărarea boierescului, căndu Statul se constituă cătră proprietari plătitoriu pentru țerani, Statul are garanție în averea, în munca, în pămăntulu țeranilor, pentru ca să însufle creditu în spiritul proprietarilor și să-i convingă că nu vor remăne păgubași, să'i convingă prin argumentul celu mai iresistibilu, adecă, numerăndule îndată, în ziua rescumpărărei, toată despăgubirea sau în bani, sau ln bonuri ale Visteriei, sau și cu bani și cu vonuri. Preocupațiunea D-lui Golescu de a găsi unu mijlocu, sau cu muzicu Turcii unu tertipu pentru a sili pre proprietari la emanciparea și afrancisarea pămănturilor țeranilor prin golirea moșiilor boierești de muncitori, lovește și în drepturile imprescriptibile ale țeranilor, acele adecă de a se hrăni în locurile unde sunt așezați. Pentru acestu cuvăntu nu ne putemu pleca a admite sistemul D-lui Golescu. Credemu că nimicu nu poate fi mai abătutu de la dreptul cuvăntu, de la atribuțiunile supreme ale puteriloru publice, de cătu această nenorocită idee ce s'au emisu de D. Golescu de a lovi pe proprietari cu o siluire de feliul acesta. În epoca de renaștere a neamului nostru nu trebuie să lăsămu a se infiltra în instituțiunile publice nici măcar . Cu a treia, acea reală,. „