Tribuna Româna, 1864-1865 (Anul 6, nr. 198-254)
1865-04-08 / nr. 253
te: Tribuingi Pombni. 2 D. C. Aricescu aseminea cere cuvăntul. După terminarea cetizei procesului-verbal, D. Cr. Tell a văndu cuvăntul zice, că după cumu sunt reproduse cuvintele sale în procesul-verbal, D-lui însuși nu se mai cunoaște și că nu vede altu modu putinciosu de îndreptare decătu acela de a fi cu desăvărșire prefăcut. D. Tell arată apoi că în acea ședință de cătră d. vice-președinte D. Gusti, carele în absența d-lui președinte ocupa fotoliul președinței, au fostu chematu la ordine pentru că au arătatu aprobațiune asupra opiniunilor colegului său d. Aricescu și că regulamentul Adunării, lăsăndu dreptu deputaților a arăta aprobațiuni sau desaprobațiuni, d. vicepreședinte nu era în dreptu de a'l chema la ordine. Pentru aceste cuvinte d. Tell vine cu totu respectul a depune demisiunea sa de deputatu. D. Tell părăsește sala adunărei. D. C Aricescu zice că domnia sa în ședința din 20 cetindu discursul seu, după cum aceasta este știutu, domnii stenografi nu l'au mai notatu, ci domnia sa, știindu că în procesele-verbale discursurile se reproducu numai în estradu, au făcutu însuși estradtul din discursul seu și l'au datu domnului redactor al proceselor-verbale, că discursul era de patru coale și că estractul făcutu era abia de patru pagine adecă pe jumătate. Dar că din acestu estractu al d-sale s'au făcutu unu ce pe care nu lu mai poate recunoaște de locu. Că unu asemenea casu întămplănduse acum pentru a treia oară, datoria sa îi comandă de a nu face decătu să urmeze pe domnul Tell, deoarece în acesta locu nu mai e posibilă libera discuțiune. D. Aricescu părăsește sala adunărei. D. M. Cogălniceanu, președintele consiliului de miniștri, arată că domnia sa mai înainte de onor. d. Tell și onor. d. Aricescu, care au esprimatu în contra redacțiunei procesului-verbal, că domnia sa au fostu cel întăiu care asemenea au rugatu pe onor. președinte să binevoească a grăbi mai curîndu cu concursul stenografilor ce lipsescu, spre a se putea cuvintele domnilor deputați religia astfeliu, ca să esprime cugetările dumnialor. Așadar, adaogă domnul ministru, căndu am venitu și amuzesu aceste cuvinte, socoteamu că de mai înainte s'au datu dreptul fiecăruia din dumnevoastră domnilor deputați, întemeindu vă chiar pe cuvintele mele de președinte al consiliului să cereți de la biurou rectificarea vorbelor acolo unde ar fi fost denaturate. Imi pare n'au servitu întru liniștea onor. d. Aricescu. Demisiunea însă pe care d-lui au propus'o este are alte motive de că tu areu că aceste cuvinte cu totul altfeliu, d-lui Tell. Onor. d. Tell au pututu foarte bine, într'unu momentu de nemulțumire, nemulțemire altmintrele întemeiată, au pututu să zică: îmi dau demisiunea fiindu că amu fostu pe nedrept chematu la ordine. Și în adevăru recunoscu eu însumi văntul zisu de domnul Gusti era nemotivatu; cuvăntu pe care sunt siguru că domnul unu Gusti îlu regretează și pe care îl au rostitu poate din necunoștință exactă a regulamen- Așadar domnul Tell, înfățoșindu'și presintă camerei ocasiunea prăda o satisfacțiune, prin care să lu cută de ai asigure despre nedreptățirea ce i s'au făcutu, și domnul Gusti asemenea de a se acusa și a invita pe domnul Tel de alși relua locul În această cameră. Iar cănd domnul Aricescu vine aici și numai pentru că nu s'au luatu de temeiu estractul d-sale, poate pentru motive care buna cuviință oprește pe președintele adunărei de a le spune, căci cănd s'ar fi analisat curănatunci biurcultul scrisu al d-lui Aricescu, trebuia de zece ori să'lu cheme la ordine, pentru că el cuprindea niște alusiuni ce nu e permisu unui deputatu a le face; cănd vine domnia sa și spune că în această bine, domzice apoi cameră nu e liberă discuțiunea, ei nilor, trebue să-i priimiți această demisiune! Cum domnilor? cănd în cestiunea budgetelor, președintele consiliului vine și însuși roagă pe adunare a se acorda fiecăruia voia de a vorbi, și a discuta în toată libertatea. Cănd astăzi, asemenea vine și declară de mai înainte, cum că procesul verbal nu e bine redactatul cănd zice în fața tuturora și roagă pe domnul președinte al adunărei să grăbească cu complectarea numerului stenografilor, ca discursul să se poată reproduce cu toată esactitatea, să vie și să insulte înaintea dumnevoastră omul acela care întotdeauna au cerutu libertatea discuțiunei? Ei bine domnilor! vă rogu acum să nu priimiți demisiunea pentru ca să dovediți prin aceasta, cum guvernul care o merită după de dănsul, nu se temu de elocința foarte mare, că majoritatea acestei cameri și lucrările sevărșite dar foarte sburdalnică a d-lui Aricescu. Cătu pentru domnul Tell vă declara au fost în dreptu să-și dea demisiunea, dar că în urma satisfacțiunei ce i se va da, domnia sa ca bine voia'și relua locul. D. vice-președinte D. Gusti arată că în adevăru domnia sa au comisu o eroare în privința domnului Tell, dar că domnul Tell să fie bine încredințatu că aceasta nu i s'au făcutu cu vreo intențiune ci numai din greșală. D. Gusti termină invităndu pe domnul Tell a locul seu pe aceste bande pe carele relua presința d-sale l'au onoratu și lu onorează așa de multu. D. preșeadinte A. Elorescu ca unul ce are datoria a face să se păzască Regulamentul, cere permisiunea de a'și da și d-lui cuvăntul în cestiunea de față. D. Președinte zice apoi că, după violența cu care s'au esprimatu d. Aricescu, ar fi putut prea bine să facă o cestiune de biurou, și se propue onorabilei Adunări a se pronunța între dănsul și între d. Aricescu. Dar desbrăcăndu reclamațiunile domniloru Tell și Aricescu de tot ce au putut avea de exageratu în ele, vine numai la aplicațiunea strictă a regulamentului, și la îndatorirea ce el îi impune. D. Președinte citește art. 119 din regulamentu, după care redacțiunea proceselor-verbale este pusă sub înalta direcțiune a președintelui Adunărei, și încredințată redactorilor și stenografilor oficiali. Art. 120 care prescrie ca procesul-verbal să cuprindă numele membrilor ce au luatu cuvăntul în cursul ședinței și însemnarea pe scurtu a opiniilor esprimate de dănșii, și în fine art. 123 ce lasă facultatea fiecăruia membru al Adunărei de a tipări cu cheltueala sa cuvintele rostite de dănsul și reproduse prin stenografia oficială, după anume forma ce să prescrie de acestu articlu. După aceasta d. președinte mărturisește că procesul-verbal asupra căruia urmează discuțiunea este alcătuită nu întocmai după art. 120, căci în locu de o menționare prescurtă a opiniunilor emisă, biuroul au lăsat o cua discursurilor rostite; dar cu toate acestea fie ce deputatu totuși putea face la reproducerea cuvintelor sale, fi putut urma înțelegere asupra acelor rectificări, cașul fără cursul acestei sesiuni. Că d. Tell și Aricescu în locu dn urma acestei procedări și a cere rectificările ce ar fi crezutu necesare a se face în reproducerea cuvintelor, d-lor, din contra au venitu a impune oarecum Camerei, dănduși demisiunile ca o amenințare. Nu este de demnitatea Camerei a suferi capriciul nimului, zice d. președinte, după care adaogă, că în ceea ce privește demisiunile d-lor Tell și Aricescu, rămăne negreșitu ca Adunarea să aprecieze sau să le primească ori nu, dar că întru că nu privește procesulverbal și cuvintele d-lui Tell și acele ale d-lui Aricescu n'au putut fi trecute altfeliu, decătu așa cum s'au făcutu, după rostirea regulamentului. Se înțelege de la sine, zice d. președinte, că cuvintele membrilor guvernului și ai consiliului de Statu, trebue a fi cuprinse în procesul-verbal, cu oarecare estensiune, fiind-că regulamentul, cănd acordă facultatea de a se cere și obține învoirea de a tipări în întregime cuvintele rostite în Adunare, a face aceasta anume pentru membrii Adunărei, memble Statu nu sunt supuși la această formalitate, dar ei au buni guvernului și ai consiliului dreptul de a cere ca cuvintele d-lor să fie întotdeauna trecute în estenso în procesele verbale, avănd o importanță politică multu mai întinsă de cătu acelea a deputaților. Biuroul deci, adaogă d. președinte, redactăndu astfeliu procesul verbal n'au făcutu de cătu a se ține de prescripțiunea regulamentului și nici că putea face altfeliu. Se poate fără îndoială să fie oare dere lipse în cuvintele reproduse, și aceasta din cauză că cu ocasiunea organisărei cancelariei senatului, pe jumătate din vechii stenografi ai camerei au trecutu acolo, așa încătu numerul stenografilor în ființă fiindu foarte redusu este cu putință ca într'o lungă discuțiune să fie oarecare lacune în reproducerea ei, dar că de s'au văzutu frase și nu e acum întăia dată regretabil, se ivescu cereri rectificări, că totdeauna Eu, aceasta e din causa nechiar cuvinte omise, domnilor, mu știu, completului numeru al domnilor stenografi sau din acea că biuroul socoate a trece numai pre scurtu cuvintele oratorilor, din causă că nu se trece de locu nici ideea unui orator, că în procesul-verbal ce s'au cititu, chiar discursul d-lui președinte al ministeriului au fost rău reprodusu. Oratorul espune părerea de rău că s'au zisu că d d. Tell și Aricescu au fostu violenți în darea demisiunilor d-lor, și că ar fi adus difăimare Camerei, că domnia sa n'au văzutu întru aceasta nici o difăimare, căci se poate ca cineva să fie de o natură mai iute precum la d. Aricescu chiar vărsta poate contribui la aceasta. D. Pădeanu arată acemines de d. Aricescu, nici de d. Tell, ci din contra, regretează darea demisiunelor pentru că paapii în Cameră nu este a se teme mitului. demisiunea, C. Cua- - că prindere întinsă și dacă nu s'ar complecta. D. Pădleanu, că veni și cere viință a de la biurou, mentului, rectificările ce ar s'ar fi supus Adunărei, cumu aceasta sau armatu ocupă acrimonografilor și speră că admiterea și ea ar fi sau respingerea reclamațiunii, după cu complectarea în virtutea regulanumerului sfezice fi găsitu în curăndu că incidentul ivitu de cuîndoeală hotăritu de mai multe ori bidroulu se vor însecă și este