Tribuna Româna, 1866-1867 (Anul 8, nr. 255-285)

1866-09-11 / nr. 263

Tribuna si o mână, nationale espresse de tote Adunările noas­­­­tre, incepandu de la Adunările ad hoc din­­ 1857, si pen’la adunarea constituinte din urma, voturi realisate de-abia si cu atata truda dela 1859 pen’acum­u! se parera nu potemu suppune la o critica seriosa scriptulu acesta: elu este, de buna sansa, si prin conceptiunea si prin forma sa, mai pe giosu de ori-ce critica. Rea cu­getată si prostii formulata, ideea D-lui Ion Mo­rari­u nu se poate privi nici macar ca espressiunea unei convecțiuni individuale, singulare- necumu ca curentulu de ordine al vreunui partitu. Que si partitele, ce au cuventulu lor de a fi intr'o societate, treime, mai anteiu si mai presusu de toa­te, se vorbească inttelegerei tuturor, tre­ime se aiba unu rostii logicii si lealii. Alt­­mintrele, opiniunea generala nu le da nici­ o importantia, nici le considera de­­catu ca facțiuni fora trecutu si fora vii­torii­. Asta, pentru ca se intiellegemu ce­va din Espuherea separatista a D-lui Ion Morariu amu trebuitu d’o punem­u alătu­rea cu Epistolii Prin­ciul­ui Constantin Moruz, adresata domniei-sale d-lui plin­ei­u Ion Ghica, ministru secretariu de statu, sef, cu data din 22 aprilie trecutu. In adeveru, numai cu ajutoriulu scriso­­rei d-lui Constantin Moruz către d. Ion Ghica potemu pricepe de unde vine si incotro tinde acestu factum al necunoscu­tului Ion Morariu ”din ocolulu Moldovei.“ Scrisoarea d-lui C. Moruz, brosiura tiparita in 15 pagine, are o legătură, are o forma, are preste toate meritulu de a explica deplina totu ce au vrutu se cuprin­dă si se esprime brosiura obscurului se­paratiștii Ion Morariu. Cu d. Constantin Mo­ruz, princiu moldovanu, personagiu cunos­cutii, proprietarii­ mare in Moldova, care, precumu insusi dice (pag. 8 din brosiura sa) poate se-si capete dru­mile politice gnandu ar arca durintta, vomu cauta deci si vomu isbuti mai usioru a explica pe Ion Morariu, persoana necunoscta, in­se care se recomenda pe sine ca ”cres­­tinii ortodoxii, pamenteanu de o­potriva cu corelu­jionarii sei moldoveni din Princi­­patulu Moldovei,.. La pagina 1 Morariulu dice ca este din ocolulu Moldovei, si a­­poi, (pag. 3), adressanduse iubitiloru sei compatrioti, cu inima plina de întrista­re si sfasieta de durere„ promitte o mi­ca descriere atata despre situatiunea a­­cestui Principatu (al Moldovei) catu si despre tristele evenimente din Ias si de la 3 (15) aprilie. Princiulu Constantin Moruz, in Epistola sa, au facutu dease­­mine o descriere a situatiunei Moldovei si o relatiune asemine despre nenoroci­tele intamplari de la 3 (15) aprilie din Iassi, inse princiulu au vrutu inca a cer­ceta ”cu toata receala“ si causa care au produsu acele triste evenimente. Amu disu ca cu princiulu vomu esplica pe mo­rariu , apoi avenul se venimu la Morariu, ca se vedemu ce țarina ne macină. Mora­riulu obscurii face commentariele Prin­­ciului illu­stru. In li­te­ratura brosiurista va si in altele, testulu este mai pretiosu, iar commenta­riele sunt rediose. Vomu prescurta dara catu se poate commentariulu, si vomu insista mai multu asupra testului. 8i Princiulu, ca si Morariu, se arata de la inceputu foarte amaritu ; inse Prin­ciulu dice ca suffletulu­i este petrunsu "de cea mai vie amaraciun­e“ (pag. 1.) numai pentru ca au vezutu numele prin­ciulu­i Ion Ghica sub­semnatu pe nota adresata domnului consulii rusescu din Bucuresti prin care domnia-sa, princiulu Constantin Moruz, este calomniații. Nu s’ascepta, dice, nici odinioară que „buimăceala, nebuniile si pasiunile po­litice vor conduce ouata pe Ion Ghica „a calomnia pe Costachi Moruz”. Costa­­chi Moruz, amicalu lui Ion Ghica, amicii din teneretie, amicii care nu de multa preschimbase, la București, cu amiculu seu, idei "asupra nenorocirilor tierrei“, si convorbiri "despre viitoriulu ei“­ Cos­tachi Moruz ”acelu oniu, care la 1848 au acquitatu prin inchisori in Ilossia si persecutiuni monstruoase simtimintele si cooperatiuea pentru causa amicilor si a f­rat Hont­sei din teneretie, trebuia se tie scutitu de pîrile minciunoase ale unui Golescu, trebuia se tie crutiatu de amiculu seu Ion Ghica!" Eac­asia! !). Costachi Moruz pretindea a fi scutitu si crutiatu, deara de ce si pentru ce? Pen­tru ca nimine mai pucinu decatu dum­­­nialui nu s'au ocupatii de evolutiunile politice de la 11­ (23) fevruarie si in­­coace ? (Vedi pag. 2­3). Pentru ca nan facutu alta decatu a’si cauta de intere­sele particulare, "fiindu din nenorocire proprietariu mare in partea Bessarabiei annexata Moldovei, avendu si toate re­­latiunile de familie in Moldova?“ Pentru atata lucru, firesce, I­. Costa­chi Moruz are dreptate se tie amaritu vedienduse calomniatu ca face intrigi po­litice. Inse domnialui singurii ne spune (prig. 8) ca ”cu persoanele care veneau sedii radia n’au socotitu de datoria sa de a ascunde opiniunea sa, care au fost si este, cil Europa nu acceptata nici­odată de a incuviint­ă unirea cu prin­cipele strainn de casa suverana, precumu au doritii si dorescu toti cei cari au fostii de buna credintta; si ca unirea cu unu printru p­amante unu este o pagubitoare insi claciune pentru Moldova."" Minunații 1). Costachi Moruz declara ca este pen­tru dobendirea unirei cu unii principi streina, domnialui ne spune curata ci putea se convorbească si se se sfatu­iasca cu proprietarii cari aveau dritur politice; ca, si acei cu drituri si ace tara dritturi politice, nu puteau se si abtie de a da consursului lor pentru do­­­bendirea m­irei ca ana principe straina Minunatul Minunatu esti luminate prin eiule moldoveanu, si minunate sunt vor­bele tale. Dara faptele? Insusi le arati (pag. 9 si celelalte). Dici ca socoteai de o santa datorie de a nu lassa singurii pe cumnatulu d-tale, in impregiurari asta de gretie; ca nu poteai refusa sfatuirile esperientiei d-tale la o ruda asta de a­­proape, pe care'lu consideri ca unu tilu, si aceasta intr'unu momentu unde el a era chiamafu a'si implini datoriile de adeveru tu cel'atianu. Vrea se dica a­­cumu trebue se vedemu care era ch­ia­­marea cumnatului domnului C. Moruz, ca adeveratu cetatianu, pentru ca se inttelegemu ce rolu au jucatu 1). Mo­ruz in evenimentele triste de la aprilie trecutu? 1­. Rosnovanu, cumnatulu dom­nului C. Moruz, au făcutu parte dintr’unu comitetu alesu dupre toata forma (pag. 5). Acestu Comitetu au asu­statu profe­siunea sa de credintia. Locotenentia dom­neasca au respinsu pe delagatii acestui Comitetu. Policia iran pututu se nimi­cească toate lucrările acestui comitetu. I­. Moruz au vorbitii domnului prefecții al policiei si i­au disu. ”ca, dupre a sa „socotind­a, singurulu chipu de a preveni „o catastrofa, prin potolirea spiritelor, este „ca dumnealui insusi (ad. prefectulu po­­„liciei, D. Gr. Sturza) se prevină pe acei „de la carii atarna grabnica espe di­re din „lassi a fraților Golesci, si numirea unui „prefect dintre Moldoveni.” (­ ech pag. 10). Deaie i­nainte lucrurile incepu a se le­­muri cu totulu. Moldovenii au sufiferitu prin unirea Cusai; guvernulu de la 11 fevruarie i-au implutit de indignatiune prin destituiri nemeritate, prin trimit­­terea de militari si alți funcționari mun­teni, prin numirea Cornescului ca com­­mandantu, si a* Golescului ca prefectu districtului Iassi, ’ spre a inlocui pe Mol­dovenii numiți cu cate-va dille inainte, si scosi in modulu celu mai necuviinciosu : meșteri, dice, care nu pucinu au contribuita a preface nemultiumirea Moldo­venii ort in indignatiune obșteasca." Eacasia! Nu­mirea unui commandantu militariu si a unui prefecții de districtu in Iassi au fostu causa indignatiunei generale! Si aceasta indignatiune s'ar fi alinata daca se pu­nea, precumu s’au facutu in urma, in locuia unui Golescu pe D. Grigoritta Sturza prefecții al districtului ! Este oare aceasta, din partea d-lui Costachi Moruz, o argumentare serioasa? Nu! de buna sama nu ! Queci insusi domnialui ne spu­ne (pag. 11) cele ce urmează: 1 „La 2 april (dice, pag. 11) procla­­" „mați deschiderea plebiscitului pentru 3 „april; locotenentia sorea prea bine ho­­­tarirea poporului care era a nu sub­scrie, si a face manifestare in contra „acelui plebiscita; si la 3 a liniei, la 9 „spre 10 oare, asindia trupele pe dru­­­mulu pe care trebuia se treaca Mitro­­„poli totu si eu poporala, pentru a merge „la Palatu, spre a manifesta respunsulu

Next