Tribuna, iunie 1884 (Anul 1, nr. 38-62)

1884-06-01 / nr. 38

Nr. 38 colo de Dunăre, se găsesc atât naivi cari cad într’un mod inconscient în laturile întinsei con­spiraţii, cât şi trădători infami, această buruiană ce cresce pretutindenea, nutrită fiind de deca­denţa morală a unei părţi a societăţii române. Apariţiunea unor foi iredentiste române, bulgare, propagarea unei republice slave, sim­patiile rusofile respândite în Ardeal, sunt niste evenimente cari trebue se deştepte atenţia noastră şi se ne facă se veghiăm, ca nu cumva surprinşi, se cădem în lanţurile ce ni se întind de duş­manii seculari ai ţerei româneşci. Donc declaraţiuni noue privitoare la­­y Mila împărătească. I. Subscrişii preoţi ai tractului protopresbiteral al Braşovului I, având cunoscinţă de emisul d-lui ministru de culte şi instrucţiune, prin care s’a decretat, că ajutorul împărătesc menit pentru preoţii săraci şi binemeritaţi din archidiecesa ort. orient, a Transilvaniei pe viitor nu se va mai împărţi, ca în trecut, prin Archiepiscopul şi con­­sistorul nostru, ci prin dl ministru însuşi, — s’au întrunit la data mai jos însemnată în conferenţă, şi considerând, că prin citatul emis ministerial: a) se vatămă autoritatea şi autonomia bi­­sericei noastră garantată prin lege, precum şi vada Archiepiscopului şi a celorlalte organe ale noastre superioare; b) că prin punerea în practică a citatului emis ministerial se deschide drumul, pe care se vor strecura felurite influenţe ale politicei domi­nante în biserica noastră, în detrimentul bisericei şi poporului nostru; c) considerând, că sinodul nostru archidie­­cesan a decis, ca la cas, când toţi paşii, ce se vor face la înaltul regim şi la Majestatea Sa împăratul şi Regele, ar răm­âne fără resultatul dorit, archidiecesa ort. orient, a Transilvaniei să renunţe la acel ajutor împărătesc, — din motivul tuturor acestor considerante subscrişii preoţi ai tractului protopresbiteral I al Braşovului ort. orient, dăm în mod solemn următoarea Declaraţiune: 1. Preoţimea din protopresbiteratul Bra­şovului I, exprimându-şi recunoscinţa sa cătră sinodul arch­idiecesan pentru iniţiativa luată, ade­rează la cond­usul adus în cestiunea ajutorului împărătesc menit pentru preoţii ort­ orieni, săr­mani şi binemeritaţi din archidiecesa Transilva­niei; prin urmare, 2. La cas, când acel ajutor nu s’ar da pe basa disposiţiunilor primitive din anul 1861, ci înaltul regim ar insista pe lângă condiţiunile umilitoare cuprinse în emisul d-lui ministru de culte, preoţimea subsemnată renunţă la acel ajutor. Braşov, 17 Maiu 1884. Iosif Barac m. p., protop. Ioan Petrie m. p., protop. Radu Popea m. p., paroch. Barto­ki la sfîrşitul anului?“ „Lasă-te în nădejdea mea.“ Sterie bacalul s’a ţinut de cuvent. O singură dată n’a întrebat de băetul seu. Ionică înveţa, înveţa­­ji şi noapte. Nu e lucru uşor pentru cel ce-a rămas în urmă se ajungă pe ceilalţi. Dar încă să-i întreacă!? Inse voinţa e lucru mare! Şi în băetul cel cu perul roşu era o voinţă de fer. Anul se apropia de sfîrşit, adecă anul şcolar şi silinţa lui Ionică părea, că cresce cu fiecare di. Abia mânca; abia dormia; slăbise, de pe faţa lui acum palidă dispăruseră pistruii şi cu toate, că era cu părul roş şi cu trăsături neregulate, părea acum plăcut. Avea un aer distins şi serios, care l’ai căuta de multe ori în zadar la oameni mult mai mari. Era blănd şi liniştit şi ca preocupat de o idee mare. — Mama începu să fie îngrijită. Ve­niră şi trecură esamenele. Nimenea nu afla a­casă cum s’au petrecut lucrurile. Vr’o două zile înainte de împărţirea premiilor veni băetul a­casă cu totul alterat. — Nu îşi afla loc. Tată şi mamă începu deodată — „nu voiţi se mergeţi cu mine la împărţirea premiilor?“ „De ce nu“, zicea tata bucuros. In diua, când avea se fie festivitatea, Ionică să îmbracă cu multă îngrijire. „Nu cumva capătă şi el vr’un premiu, macar al patrulea“, şopti mama? „Asta nu!“ respunse tata, „da poate a căpăta o menţiune.“ Matilda Pani,­lomeiu Baiulescu m. p., paroch. Irimie Verzea m. p., paroch. Bonifaciu­ Pittiș m. p., paroch. George Persenariu m. p., paroch. Alexie Verzea m. p., paroch. Toma Frateș m. p., paroch. loan Maximilian m. p., paroch. loan Eft. Popo­vic­iu m. p., paroch. loan Pascu m. p., paroch. Petru Cârstocea m. p., paroch. Nicolau Soiu m. p., paroch. Vasilie Sfetea m. p., paroch. Toma Bârsan m. p., paroch. Stefan Manole m. p., capelan. Victor Popea m. p., paroch. Va­silie Voina m. p., paroch. George Urdea m. p., paroch. I. P. Craiovean m. p., paroch. II. Preoțimea subsemnată din tractul ortodox român II. al Brașovului ajungând la cunoscinţă, că împărţirea ajutorului de stat menit pentru preoţii români ortodoxi scăpătaţi şi binemeritaţi din archidiecesa Transilvaniei pe viitor nu se va mai împărţi, conform cu prea înalta resoluţiune împărătească din 29 Mai 1861 de cătră Archi­episcopul în înţelegere cu consistorul nostru, ci în urma unui normativ emis din partea d-lui ministru ing. de culte şi instrucţiune publică, după ce acesta va lua informaţiuni dela archi­episcopul, cari informaţiuni şi aşa vor fi decreră­­toare, se va împărţi prin însuşi d. ministru; s’a adunat astăz­i în conferenţă, şi având în vedere, că normativul ministerial susamintit a) este în contradicere cu resoluţiunea împără­tească din 29 Mai. n.; b) că prin acest normativ se vatămă autonomia bisericei noastre române ortodoxe garantată prin lege; c) că se degradează posiţiunea archiepiscopului nostru şi a consistorului la rolul unui birou de informaţiuni; d) că e foarte de temut, că la împărţirea aju­torului se vor preferi nu acei binemeritaţi şi lipsiţi preoţi, ci aceia, cari se vor abate dela misiunea pastorală; e) având în vedere cond­usul luat de sinodul nostru archidiecesan din ăst an, în urma căruia se vor face paşii necesari la locurile competente pentru revindicarea acestui drept, şi când nu s’ar obţine resultatul dorit archi­diecesa română ortodoxă din Transilvania renunţă la acel ajutor, declară în mod so­­lemn­: 1. întreaga preoţime din protopresbiteratul român ortodox II. al Braşovului votează recu­­noscinţă şi încredere sinodului archidiecesan şi declară, că aderează la acel conclus adus în cestiunea ajutorului împărătesc, care condlus tinde a salva vacia, autoritatea şi autonomia bisericei noastre, şi prin urmare 2. La întâmplare, când paşii făcuţi de autorităţile noastre bisericesci nu vor ave resul­tatul dorit, şi înaltul regim ar persista pe lângă umilitoarele condiţiuni cuprinse în normativul şi­„Bună şi asta!“ murmura femeea, şi tustrei plecară împreună. — Sala era şi mai plină decăt anul trecut. Ionică, de când intrase în sală, părea că-i pe altă lume. Inima lui bătea, şi din ochii lui aţintiţi pe estradă părea că iasă foc. Pre­fectul întră, tăcere se făcu în sală, şi luând lista în mănă începu să cetească. Şcoala din Păcu­rari, clasa a patra, premiant­­ cu cunună Ion Sterie. Un ţipet înăbuşit se audi din mulţime. Era un glas femeesc. Musica începu se cânte şi un băet palid cu părul roşu trecu încet, ca visând, prin mulţimea care-i facea loc. Era Ionică. Prefectul ii puse cununa pe cap, ii dădu un pachet de cărţi, şi el să întoarsă înapoi liniştit şi serios. Şi nimene n’a zimbit în sală vedjend cununa pe părul cel roşu. El se apropie de mama lui, care-i întindea braţele, plângând de bucurie. „Mamă, vrei să uiţi ruşinea de azi un an?“ Şi cununa lunecă încet pe braţul ei. —­­„Copilul meu! Copilul meu!“ murmură mama. „Dumnezzeu se-ţi răsplătească bucuria, pe care ne-ai facut-o“ Tata î­şi freca manele şi se uita împregiur. Ar fi vrut se-­l vadă toată lumea cât e de fericit. Ionică a mers tot aşa înainte. Adi e unul din cei mai învăţaţi, a ajuns om mare, şi părinţii lui au trăit şi l’au văd­ut în rond cu cei mai dintăiu. In una nu s’a schimbat Ionică Sterie: a remas o voinţă de fer şi-o inimă de aur. TRIBUNA misterial, preoţimea subsemnată renunţă la acel ajutor. Braşov, în 25 Maiu 1884. Ioan Petrie, protopresbiter; Alesie Frateş, paroch. Georgiu Ludu, preot; Ioana Ol­tean, preot; Georgiu Olariu, paroch; loan Pop, paroch; Nicolau Puia, paroch; Ale­xandru Maeruşan, paroch; Nicolae Gog­a, paroch în Apaţa; Iosif Micu, paroch în Fel­­dioară; Nicolau Frateş, paroch în Sânpetru; G. D o­g­a­r­i­u D a­r­i­u, paroch în Herman ; IoanLeucescu, paroch în Rotbav; loan Tul­bure, paroch; loan Mar­iu, paroch gr. or. CRONICA. Cr­e­i­u p­e­n­t­r­u Sălişteni ş­i Poienari. Pentru Sélişte — cale ferată, pentru Poiana — postă! Eacă momeală elec­torală pusă de un jude, dacă-i adevărat, chiar jude r. u. cercual, va se clică de un om al justiţiei, şi de un notar, care abia apucă să-şi vadă pe fiiul seu postar. Suferi - va oare floarea mărginimei noastre a i­ se preţui inteligenţa într’atâta, ca să fie aplecată măcar un singur mo­ment a şi c­r­e­d­e în aceea,ce-şi permit nescai corteşi aşa de nedibaci a presenta drept preţ pentru alegerea Sasului Caro l Sch o ch­­te r u s ? ! ■» D-l Carol Sch o ch­ ter us ne in­vită prin o scrisoare să rectificăm scriea ce-am comunicat în numărul de ieri relativ la unele declaraţiuni ce ar fi făcut D-sa faţă cu nişte alegători din Cristian. Regretăm, că d-l Schochterus nu rec­tifică notiţa dată de noi, ci ne trimite o rectificare în limba germană a tradu­cerii nu tocmai exacte, comunicate de co­legii noştri de la „S. I­. Tagblatt“. Trebue dar să ne mărginim a reproduce notiţa noastră şi a pune alăturea cu ea desmin­­ţirea dată de d-l Sch­ochterus, pentru­ ca şi d-l Sch­ochterus să se convingă însu­şi, că nu se potrivesc una cu alta. Candidatul guvernamental d-nul Schochterus, precum audim din parte acre­ditată, a declinat în faţa alegătorilor saşi din Cristian „onorul de a fi trimis de Români în dietă“, de vreme ce o deputăţie din Selişte „n’ar fi avut parte de graţia d-sale“. Aşteptăm acuma ca d-l Schochterus se declare faţă cu nescai „păcate“ din Selişte, că Domnia lui doresce a fi cu deosebire candidatul Românilor. Iată şi desminţirea: „N’am fost de mai multe septemâni în Cristian, nu am putut dar se vorbesc despre aceea, dacă Românii vor alege ori nu, tot atât de puţin am putut vorbi despre o deputaţiune din Selişte, de­oare­ce pănă astăzi nu mi s’a presentat nici una.“ „Declar prin urmare, că împărtăşirea făcută din parte bine informată (wohl unterrichtet) este o minciună.“ Carol Schochterus. Dar n’am zis că dl Schochterus a fost la Cristian, nici că i s’a presentat o deputaţiune, nici că eram „wohl unter­richtet.“ ■* Societatea sciinţelor medi­cale din Bucuresci a decis a convoca o Adunare generală a medicilor veterinari şi a farmaciştilor din ţară şi a numit un comitet însărcinat cu organisarea acestei adunări. Această adunare generală se va ţină în Bucuresci în zilele de 6, 7 şi 8 Oc­­tomvre 1884. D. dr. Felix, preşedintele acestui comitet, va face cunoscut oara şi localul întrunirei. Direcţiunea căilor fe­rate va face o reducere de preţ pentru membrii din judeţe. O Română doctor de medicină. „Românului“ i se scrie din Paris că la 5 iunie, la facultatea de medicină, a susţinut în mod distins tesa de doctor în me­dicină, d-şoara Cutzarida, prima fe­meie română, ce are onoarea a fi ob­ţinut această distincţiune. Din punctul de vedere scienţific, tesa sa asupra hydrorheiei, ca prim caracter pathognomonic al cancerului corpului uterin, este o lucrare cu totul nouă şi foarte im­portantă, asupra căreia juriul a felicitat-o în repetite rânduri. Emigraţiunea evreiască din sudul Ru­siei continuă; cel mai mare contingent al emigraţilor se îndreaptă spre America. Căuşele cari fac ca această emigraţiune să nu înceteze este aplicarea legei, prin care se interdice în Rusia Ovreilor de a locui în comunele rurale. („Telegr.“) * Vremea în toată ţeara României merge spre îndreptare. Alaltăieri a plouat în mulţime de localităţi. Ieri însă, cerul a fost numai nourat în toate părţile, totuşi a plouat la Argeş, Bârlad, Brăila, Buzeu, Calafat, Câmpina, Focşani, Galaţi, Isaccea, Moineşci, Olteniţa, Râmnicu-Sărat, Râm­­nicu-Vâlcea, Sinaia, Valea­ Călugărească, şi alte localităţi. Pe la 7 oare dimineaţa, la Craiova a fost o furtună cu grindină. Pag. 151 Director şi redactor responsabil Ioan Slavici. VARIETĂȚI. (Veniturile poştelor.) Biroul inter­naţional din Berna a publicat resultatele finan­ciare obţinute de serviciile poştale ale fiecărei ţări ce face parte din Uniunea poştală, pe timpul anului expirat. Iată tabloul veniturilor după naţiuni: Sta­tele Unite 220.579,892, Germania 213.111,609, Anglia şi colonii 206.270,024, Franţa şi colonii 157.599,772, Austro-Ungaria 66.276.833, Rusia 60.944,468, Italia 32.670,886, Elveţia 17.106,436, Spania 14.902,639, Belgia 12.754,276, Suedia şi Norvegia 10.573,576, Ţările de Jos 9.910,374, Japonia 9.077,987, Danemarca 6.177,560, Ro­mânia 4.076,921, Mexico 3.615,398, Portugalia 3.018,868, Republica Argentină 2.319,160, Egiptul 2.215,713, Chili 1.709,100, Grecia 903,552, Bulgaria 483,733, Luxemburgul 446,585. (Două-treci şi cinci de doamne condamnate). Tribunalul din Carlsruhe a condamnat (filele aceste două-treci şi cinci doamne din Pferzhim, aparţinând unei bune societăţi din acest oraş, la pe­depse de la o lună pănă la nouă luni în­chisoare. O moaşe, care făcuse servicii acestor doamne, a fost condamnată la doi ani închisoare. Această afacere, ţinută cu totul se­cretă de presa din marele ducat de Baden, a produs în toată ţara o viuă emoţiune. („Telegrafulu­i“ bucurescian i se scrie din Basarabia), că în oră­şelul Soroca s’a ivit o nouă sectă foarte misterioasă, ai cărei proseliţi în curând vor fi judecaţi de cătră curtea cu juraţi din Chişineu. Afacerea constă în următorul fapt: o femeie bătrână anume Anisia a visat în ajunul zilei Sf. Constantin şi Elena că a venit la densa Maica Precestă şi i-a dat o icoană, pe care au fost zugrăviţi sus numiţii sfinţi, apoi i-a mai dis, că trebu­iesc arse toate alte icoane şi a se închina numai celor, cari represintă pe Sf. Constantin şi Elena. Anisia povesti visul rudeniei sale şi imediat s’a format o sectă nouă, socrul femeii Anisia nevoind a întră în această sectă a fost omorît şi acest omor a dat pe faţă întreaga sectă. (Poetul rusesc şi censorul.) Din anul 1833: Poetul: „Mi-ar plăce să răpesc surisul ceresc al buzelor tale . . . .“ Censorul: Femeia nu-i doamnă de-a-i urni surisul ceresc. Poetul: „Tu ai înţeles pentru ce arde sufletul meu.............“ Censorul: Neadmisibil, căci îndrăsnesce a vorbi despre suflet. Poetul: „O singură privire gingaşă a ta este pentru mine mai mult, decât privirea între­gului univers.“ Censorul: Neadmisibil deoarece în uni­vers sunt puteri, cari trebue preţuite mai mult, ca privirea unei femei. Poetul: „Oh! cum aş dori să mă aflu cu tine în singurătate şi se gust lângă tine feri­cirea . . . .“ Censorul: Neadmisibil, căci fericirea nu se află la femeie, ci în evangeliu. — (O sectă nouă), formată în Statele­ Unite ale Americei, a străbătut,­­zice Ortodoxul, prin Elveţia şi a ajuns pănă şi în România. Este vorba de societatea adventiştilor zilei a şeptea, o socie­tate nici curat protestantă nici curat jidovească. Ea a făcut proselit în Pitești pe un domn Toma G. Aslan.

Next