Tribuna, iunie 1884 (Anul 1, nr. 38-62)
1884-06-01 / nr. 38
Nr. 38 colo de Dunăre, se găsesc atât naivi cari cad într’un mod inconscient în laturile întinsei conspiraţii, cât şi trădători infami, această buruiană ce cresce pretutindenea, nutrită fiind de decadenţa morală a unei părţi a societăţii române. Apariţiunea unor foi iredentiste române, bulgare, propagarea unei republice slave, simpatiile rusofile respândite în Ardeal, sunt niste evenimente cari trebue se deştepte atenţia noastră şi se ne facă se veghiăm, ca nu cumva surprinşi, se cădem în lanţurile ce ni se întind de duşmanii seculari ai ţerei româneşci. Donc declaraţiuni noue privitoare lay Mila împărătească. I. Subscrişii preoţi ai tractului protopresbiteral al Braşovului I, având cunoscinţă de emisul d-lui ministru de culte şi instrucţiune, prin care s’a decretat, că ajutorul împărătesc menit pentru preoţii săraci şi binemeritaţi din archidiecesa ort. orient, a Transilvaniei pe viitor nu se va mai împărţi, ca în trecut, prin Archiepiscopul şi consistorul nostru, ci prin dl ministru însuşi, — s’au întrunit la data mai jos însemnată în conferenţă, şi considerând, că prin citatul emis ministerial: a) se vatămă autoritatea şi autonomia bisericei noastră garantată prin lege, precum şi vada Archiepiscopului şi a celorlalte organe ale noastre superioare; b) că prin punerea în practică a citatului emis ministerial se deschide drumul, pe care se vor strecura felurite influenţe ale politicei dominante în biserica noastră, în detrimentul bisericei şi poporului nostru; c) considerând, că sinodul nostru archidiecesan a decis, ca la cas, când toţi paşii, ce se vor face la înaltul regim şi la Majestatea Sa împăratul şi Regele, ar rămâne fără resultatul dorit, archidiecesa ort. orient, a Transilvaniei să renunţe la acel ajutor împărătesc, — din motivul tuturor acestor considerante subscrişii preoţi ai tractului protopresbiteral I al Braşovului ort. orient, dăm în mod solemn următoarea Declaraţiune: 1. Preoţimea din protopresbiteratul Braşovului I, exprimându-şi recunoscinţa sa cătră sinodul archidiecesan pentru iniţiativa luată, aderează la condusul adus în cestiunea ajutorului împărătesc menit pentru preoţii ort orieni, sărmani şi binemeritaţi din archidiecesa Transilvaniei; prin urmare, 2. La cas, când acel ajutor nu s’ar da pe basa disposiţiunilor primitive din anul 1861, ci înaltul regim ar insista pe lângă condiţiunile umilitoare cuprinse în emisul d-lui ministru de culte, preoţimea subsemnată renunţă la acel ajutor. Braşov, 17 Maiu 1884. Iosif Barac m. p., protop. Ioan Petrie m. p., protop. Radu Popea m. p., paroch. Bartoki la sfîrşitul anului?“ „Lasă-te în nădejdea mea.“ Sterie bacalul s’a ţinut de cuvent. O singură dată n’a întrebat de băetul seu. Ionică înveţa, înveţaji şi noapte. Nu e lucru uşor pentru cel ce-a rămas în urmă se ajungă pe ceilalţi. Dar încă să-i întreacă!? Inse voinţa e lucru mare! Şi în băetul cel cu perul roşu era o voinţă de fer. Anul se apropia de sfîrşit, adecă anul şcolar şi silinţa lui Ionică părea, că cresce cu fiecare di. Abia mânca; abia dormia; slăbise, de pe faţa lui acum palidă dispăruseră pistruii şi cu toate, că era cu părul roş şi cu trăsături neregulate, părea acum plăcut. Avea un aer distins şi serios, care l’ai căuta de multe ori în zadar la oameni mult mai mari. Era blănd şi liniştit şi ca preocupat de o idee mare. — Mama începu să fie îngrijită. Veniră şi trecură esamenele. Nimenea nu afla acasă cum s’au petrecut lucrurile. Vr’o două zile înainte de împărţirea premiilor veni băetul acasă cu totul alterat. — Nu îşi afla loc. Tată şi mamă începu deodată — „nu voiţi se mergeţi cu mine la împărţirea premiilor?“ „De ce nu“, zicea tata bucuros. In diua, când avea se fie festivitatea, Ionică să îmbracă cu multă îngrijire. „Nu cumva capătă şi el vr’un premiu, macar al patrulea“, şopti mama? „Asta nu!“ respunse tata, „da poate a căpăta o menţiune.“ Matilda Pani,lomeiu Baiulescu m. p., paroch. Irimie Verzea m. p., paroch. Bonifaciu Pittiș m. p., paroch. George Persenariu m. p., paroch. Alexie Verzea m. p., paroch. Toma Frateș m. p., paroch. loan Maximilian m. p., paroch. loan Eft. Popoviciu m. p., paroch. loan Pascu m. p., paroch. Petru Cârstocea m. p., paroch. Nicolau Soiu m. p., paroch. Vasilie Sfetea m. p., paroch. Toma Bârsan m. p., paroch. Stefan Manole m. p., capelan. Victor Popea m. p., paroch. Vasilie Voina m. p., paroch. George Urdea m. p., paroch. I. P. Craiovean m. p., paroch. II. Preoțimea subsemnată din tractul ortodox român II. al Brașovului ajungând la cunoscinţă, că împărţirea ajutorului de stat menit pentru preoţii români ortodoxi scăpătaţi şi binemeritaţi din archidiecesa Transilvaniei pe viitor nu se va mai împărţi, conform cu prea înalta resoluţiune împărătească din 29 Mai 1861 de cătră Archiepiscopul în înţelegere cu consistorul nostru, ci în urma unui normativ emis din partea d-lui ministru ing. de culte şi instrucţiune publică, după ce acesta va lua informaţiuni dela archiepiscopul, cari informaţiuni şi aşa vor fi decrerătoare, se va împărţi prin însuşi d. ministru; s’a adunat astăzi în conferenţă, şi având în vedere, că normativul ministerial susamintit a) este în contradicere cu resoluţiunea împărătească din 29 Mai. n.; b) că prin acest normativ se vatămă autonomia bisericei noastre române ortodoxe garantată prin lege; c) că se degradează posiţiunea archiepiscopului nostru şi a consistorului la rolul unui birou de informaţiuni; d) că e foarte de temut, că la împărţirea ajutorului se vor preferi nu acei binemeritaţi şi lipsiţi preoţi, ci aceia, cari se vor abate dela misiunea pastorală; e) având în vedere condusul luat de sinodul nostru archidiecesan din ăst an, în urma căruia se vor face paşii necesari la locurile competente pentru revindicarea acestui drept, şi când nu s’ar obţine resultatul dorit archidiecesa română ortodoxă din Transilvania renunţă la acel ajutor, declară în mod solemn: 1. întreaga preoţime din protopresbiteratul român ortodox II. al Braşovului votează recunoscinţă şi încredere sinodului archidiecesan şi declară, că aderează la acel conclus adus în cestiunea ajutorului împărătesc, care condlus tinde a salva vacia, autoritatea şi autonomia bisericei noastre, şi prin urmare 2. La întâmplare, când paşii făcuţi de autorităţile noastre bisericesci nu vor ave resultatul dorit, şi înaltul regim ar persista pe lângă umilitoarele condiţiuni cuprinse în normativul şi„Bună şi asta!“ murmura femeea, şi tustrei plecară împreună. — Sala era şi mai plină decăt anul trecut. Ionică, de când intrase în sală, părea că-i pe altă lume. Inima lui bătea, şi din ochii lui aţintiţi pe estradă părea că iasă foc. Prefectul întră, tăcere se făcu în sală, şi luând lista în mănă începu să cetească. Şcoala din Păcurari, clasa a patra, premiant cu cunună Ion Sterie. Un ţipet înăbuşit se audi din mulţime. Era un glas femeesc. Musica începu se cânte şi un băet palid cu părul roşu trecu încet, ca visând, prin mulţimea care-i facea loc. Era Ionică. Prefectul ii puse cununa pe cap, ii dădu un pachet de cărţi, şi el să întoarsă înapoi liniştit şi serios. Şi nimene n’a zimbit în sală vedjend cununa pe părul cel roşu. El se apropie de mama lui, care-i întindea braţele, plângând de bucurie. „Mamă, vrei să uiţi ruşinea de azi un an?“ Şi cununa lunecă încet pe braţul ei. —„Copilul meu! Copilul meu!“ murmură mama. „Dumnezzeu se-ţi răsplătească bucuria, pe care ne-ai facut-o“ Tata îşi freca manele şi se uita împregiur. Ar fi vrut se-l vadă toată lumea cât e de fericit. Ionică a mers tot aşa înainte. Adi e unul din cei mai învăţaţi, a ajuns om mare, şi părinţii lui au trăit şi l’au vădut în rond cu cei mai dintăiu. In una nu s’a schimbat Ionică Sterie: a remas o voinţă de fer şi-o inimă de aur. TRIBUNA misterial, preoţimea subsemnată renunţă la acel ajutor. Braşov, în 25 Maiu 1884. Ioan Petrie, protopresbiter; Alesie Frateş, paroch. Georgiu Ludu, preot; Ioana Oltean, preot; Georgiu Olariu, paroch; loan Pop, paroch; Nicolau Puia, paroch; Alexandru Maeruşan, paroch; Nicolae Goga, paroch în Apaţa; Iosif Micu, paroch în Feldioară; Nicolau Frateş, paroch în Sânpetru; G. D ogariu D ariu, paroch în Herman ; IoanLeucescu, paroch în Rotbav; loan Tulbure, paroch; loan Mariu, paroch gr. or. CRONICA. Creiu pentru Sălişteni şi Poienari. Pentru Sélişte — cale ferată, pentru Poiana — postă! Eacă momeală electorală pusă de un jude, dacă-i adevărat, chiar jude r. u. cercual, va se clică de un om al justiţiei, şi de un notar, care abia apucă să-şi vadă pe fiiul seu postar. Suferi - va oare floarea mărginimei noastre a i se preţui inteligenţa într’atâta, ca să fie aplecată măcar un singur moment a şi crede în aceea,ce-şi permit nescai corteşi aşa de nedibaci a presenta drept preţ pentru alegerea Sasului Caro l Sch o chte r u s ? ! ■» D-l Carol Sch o ch ter us ne invită prin o scrisoare să rectificăm scriea ce-am comunicat în numărul de ieri relativ la unele declaraţiuni ce ar fi făcut D-sa faţă cu nişte alegători din Cristian. Regretăm, că d-l Schochterus nu rectifică notiţa dată de noi, ci ne trimite o rectificare în limba germană a traducerii nu tocmai exacte, comunicate de colegii noştri de la „S. I. Tagblatt“. Trebue dar să ne mărginim a reproduce notiţa noastră şi a pune alăturea cu ea desminţirea dată de d-l Schochterus, pentru ca şi d-l Schochterus să se convingă însuşi, că nu se potrivesc una cu alta. Candidatul guvernamental d-nul Schochterus, precum audim din parte acreditată, a declinat în faţa alegătorilor saşi din Cristian „onorul de a fi trimis de Români în dietă“, de vreme ce o deputăţie din Selişte „n’ar fi avut parte de graţia d-sale“. Aşteptăm acuma ca d-l Schochterus se declare faţă cu nescai „păcate“ din Selişte, că Domnia lui doresce a fi cu deosebire candidatul Românilor. Iată şi desminţirea: „N’am fost de mai multe septemâni în Cristian, nu am putut dar se vorbesc despre aceea, dacă Românii vor alege ori nu, tot atât de puţin am putut vorbi despre o deputaţiune din Selişte, deoarece pănă astăzi nu mi s’a presentat nici una.“ „Declar prin urmare, că împărtăşirea făcută din parte bine informată (wohl unterrichtet) este o minciună.“ Carol Schochterus. Dar n’am zis că dl Schochterus a fost la Cristian, nici că i s’a presentat o deputaţiune, nici că eram „wohl unterrichtet.“ ■* Societatea sciinţelor medicale din Bucuresci a decis a convoca o Adunare generală a medicilor veterinari şi a farmaciştilor din ţară şi a numit un comitet însărcinat cu organisarea acestei adunări. Această adunare generală se va ţină în Bucuresci în zilele de 6, 7 şi 8 Octomvre 1884. D. dr. Felix, preşedintele acestui comitet, va face cunoscut oara şi localul întrunirei. Direcţiunea căilor ferate va face o reducere de preţ pentru membrii din judeţe. O Română doctor de medicină. „Românului“ i se scrie din Paris că la 5 iunie, la facultatea de medicină, a susţinut în mod distins tesa de doctor în medicină, d-şoara Cutzarida, prima femeie română, ce are onoarea a fi obţinut această distincţiune. Din punctul de vedere scienţific, tesa sa asupra hydrorheiei, ca prim caracter pathognomonic al cancerului corpului uterin, este o lucrare cu totul nouă şi foarte importantă, asupra căreia juriul a felicitat-o în repetite rânduri. Emigraţiunea evreiască din sudul Rusiei continuă; cel mai mare contingent al emigraţilor se îndreaptă spre America. Căuşele cari fac ca această emigraţiune să nu înceteze este aplicarea legei, prin care se interdice în Rusia Ovreilor de a locui în comunele rurale. („Telegr.“) * Vremea în toată ţeara României merge spre îndreptare. Alaltăieri a plouat în mulţime de localităţi. Ieri însă, cerul a fost numai nourat în toate părţile, totuşi a plouat la Argeş, Bârlad, Brăila, Buzeu, Calafat, Câmpina, Focşani, Galaţi, Isaccea, Moineşci, Olteniţa, Râmnicu-Sărat, Râmnicu-Vâlcea, Sinaia, Valea Călugărească, şi alte localităţi. Pe la 7 oare dimineaţa, la Craiova a fost o furtună cu grindină. Pag. 151 Director şi redactor responsabil Ioan Slavici. VARIETĂȚI. (Veniturile poştelor.) Biroul internaţional din Berna a publicat resultatele financiare obţinute de serviciile poştale ale fiecărei ţări ce face parte din Uniunea poştală, pe timpul anului expirat. Iată tabloul veniturilor după naţiuni: Statele Unite 220.579,892, Germania 213.111,609, Anglia şi colonii 206.270,024, Franţa şi colonii 157.599,772, Austro-Ungaria 66.276.833, Rusia 60.944,468, Italia 32.670,886, Elveţia 17.106,436, Spania 14.902,639, Belgia 12.754,276, Suedia şi Norvegia 10.573,576, Ţările de Jos 9.910,374, Japonia 9.077,987, Danemarca 6.177,560, România 4.076,921, Mexico 3.615,398, Portugalia 3.018,868, Republica Argentină 2.319,160, Egiptul 2.215,713, Chili 1.709,100, Grecia 903,552, Bulgaria 483,733, Luxemburgul 446,585. (Două-treci şi cinci de doamne condamnate). Tribunalul din Carlsruhe a condamnat (filele aceste două-treci şi cinci doamne din Pferzhim, aparţinând unei bune societăţi din acest oraş, la pedepse de la o lună pănă la nouă luni închisoare. O moaşe, care făcuse servicii acestor doamne, a fost condamnată la doi ani închisoare. Această afacere, ţinută cu totul secretă de presa din marele ducat de Baden, a produs în toată ţara o viuă emoţiune. („Telegrafului“ bucurescian i se scrie din Basarabia), că în orăşelul Soroca s’a ivit o nouă sectă foarte misterioasă, ai cărei proseliţi în curând vor fi judecaţi de cătră curtea cu juraţi din Chişineu. Afacerea constă în următorul fapt: o femeie bătrână anume Anisia a visat în ajunul zilei Sf. Constantin şi Elena că a venit la densa Maica Precestă şi i-a dat o icoană, pe care au fost zugrăviţi sus numiţii sfinţi, apoi i-a mai dis, că trebuiesc arse toate alte icoane şi a se închina numai celor, cari represintă pe Sf. Constantin şi Elena. Anisia povesti visul rudeniei sale şi imediat s’a format o sectă nouă, socrul femeii Anisia nevoind a întră în această sectă a fost omorît şi acest omor a dat pe faţă întreaga sectă. (Poetul rusesc şi censorul.) Din anul 1833: Poetul: „Mi-ar plăce să răpesc surisul ceresc al buzelor tale . . . .“ Censorul: Femeia nu-i doamnă de-a-i urni surisul ceresc. Poetul: „Tu ai înţeles pentru ce arde sufletul meu.............“ Censorul: Neadmisibil, căci îndrăsnesce a vorbi despre suflet. Poetul: „O singură privire gingaşă a ta este pentru mine mai mult, decât privirea întregului univers.“ Censorul: Neadmisibil deoarece în univers sunt puteri, cari trebue preţuite mai mult, ca privirea unei femei. Poetul: „Oh! cum aş dori să mă aflu cu tine în singurătate şi se gust lângă tine fericirea . . . .“ Censorul: Neadmisibil, căci fericirea nu se află la femeie, ci în evangeliu. — (O sectă nouă), formată în Statele Unite ale Americei, a străbătut,zice Ortodoxul, prin Elveţia şi a ajuns pănă şi în România. Este vorba de societatea adventiştilor zilei a şeptea, o societate nici curat protestantă nici curat jidovească. Ea a făcut proselit în Pitești pe un domn Toma G. Aslan.