Tribuna, ianuarie 1888 (Anul 5, nr. 3-24)

1888-01-16 / nr. 11

Pag. 46L­ fi apreciarea ce domnesce în Berlin. Se susţine adecă, că energia, cu care au fost respinse din Viena proposiţiunile foilor rusesci cu privire la o înţelegere între puteri asupra Bulgariei, are o impor­tanţă politică deosebită. Prin aceea s’a declarat prealabil, că dacă de aci îna­inte Rusia s’ar lapăda de pretinsa ei re­­servă şi ar cere înlăturarea prinţului Ferdinand, fără de a numi totodată un succesor acceptabil ori alte garanţe pen­tru menţinerea păcii în Balcani, cele­lalte guverne cu anevoe îşi vor da con­­simţementul la pretensiunea ei. La toată întâmplarea mai nainte ar trebui să ur­meze o înțelegere prealabilă asupra mi­jloacelor executării. „Le Matin“ din Paris publică o întrevorbire ce a avut-o corespondentul său cu deputatul Helfy. Acesta a declarat, că el se teme numai, că Ger­mania în momentul dat va voi să în­demne pe Austro-Ungaria la un compromis, ce ar sta în contradicere cu interesele Austro-Ungariei. El e însă convins, că în cas de răsboiu Germania va fi un aliat credincios. Coresponden­tul ’l-a întrebat: Nu credeţi în posibi­litatea unui compromis între Rusia şi Austro-Ungaria? — Helly ’i-a răspuns: Politica noastră faţă cu Rusia consistă simplu în dorinţa, de a veda Balcanul liber şi neatârnător. Declaraţiunile principelui de Bis­marck sunt comentate de cătră cer­curile politice într’acolo, că alianţa triplă este încheiată pe trei ani. Şi în faptă o corespondenţă vie­­neză a „Agenţiei Reuter“ încă asigură, că stipulaţiunile alianţei triple fac pe mai mulţi ani imposibilă o despărţire a celor trei puteri imperiale. Rusia îşi continuă într’aceste pre­gătirile sale militare. Oficioasa „Pol. Korr.“ primeşte din Varşovia împărtă­şirea, că în timpul din urmă s’au pus în perspectivă clădirea de casarme mari în guvernamentele Rusiei apusene şi că în decursul acestei jumătăţi de an au să se clădească deja trei casarme mari, una în Radomer şi două în guverna­mentul Lublin. Toate ch­eltuelile s au preliminat cu circa un milion şi jumă­tate fie ruble. Răspunzând la interpelaţi­unea lui Jazdzewski relativ la cassarea instrucţiunii în limba poloneză în Posen şi Prusia-de-Vest, ministrul cul­telor, în şedinţa dietei prusiane de la 25 i. c., a respins terminul „Marele ducat Posen“ drept incorect şi a­­RSI că ordonanţa privitoare la cassarea in­strucţiunii în limba poloneză urmăresce scopul de a familiariza cu limba germană pe supuşii prusiani de limbă poloneză, de a-’i elibera din isolarea socială şi economică şi de a-’i face capabili a participa mai mult ca pănă acum la viaţa publică şi economică din Prusia şi Germania. In desluşirile, pe­­ care le-a adaos declaraţiunilor sale, ministrul cultelor a accentuat, că cu p 1­a­n­u­l de învăţământ de pănă acum pentru răspândirea limbii germane a raportat cele mai favorabile succese în Oppeln şi Prusia-de-Vest; de aceea s’a adoptat acest sistem și pentru Posen. Ministrul se ex­primă din nou în contra confundării cestiunii de limbă cu aceea a instruc­ții Kennedy — am avut foarte mult de lucru! Dar’ fii sigur, nu m’aş fi depărtat fără de a-­ţi scrie. . . . — Ah, dar’ ce îmi pasă mie de asta. . . . — Pentru­ că am de gând să te iau cu mine. Scoțianul făcu o săritură, care îi putea servi de cinste unei căprioare. — Aha, — Zise el. — tu vrei dar’ ca să ne închiria pe amândoi în spitalul „Betle­­heim“ (casă de alienați în Londra). — Eu am calculat positiv la tine iubite Dick, și eu te-am ales pe tine, în vreme­­ ce am refusat pe foarte mulți. Kennedy nu se mai putea reculege. — Dacă m’ai asculta numai dece mi­nute, — răspunse doctorul aşezat, — ’mi-ai mulțumi. — Vorbesci serios ? — De tot serios. — Și dacă voiu refusa să te acompaniez ? — Nu vei refusa. — Ei, dar’ dacă voiu refusa? — Voiu merge singur. — Se ședem, — Z’de vânătorul, — și se vorbim fără patimă. Din momentul, în care nu mai glumesci, merită să vorbim de lucru. — Se vorbim, dar’ la dejun, dacă îți e pe­ voe, iubite Dick. Amicii se așezară față în față la o masă mică, între o grămadă de franzele și un gi­gantic aparat de d­aiu. (Va urma.)­ţiunii de religie, aceasta greşeală nu trebue să se mai întâmple. Pentru gu­vern a fost normativă şi experienţa, că copiii populaţiunii germane au fost în­străinaţi de către limba lor maternă. Ministrul a sfîrşit: „Guvernul a chib­zuit bine cestiunea şi are convingerea, că limba germană trebue să fie un bine comun pentru toţi membrii statului prusian; ţinta aceasta e îndreptăţită şi este datorinţa guvernului, de a o şi ajunge. Sta­ble­w­s­k­i a pus proc­ederea ministrului în paralelă cu brutalităţile ru­seşti şi cu politica maghiară. „Dacă nu în limba poloneză, mai bine nici o instrucţiune de religie! “ Acesta a fost refrenul tuturor expunerilor din partea Polonilor. Afacerea alegerii de deputat dietat în cercul Baia-de-Criş, Zarand, în ianuarie 1888. (Urmare şi fine.) Punctul al şeptelea. Oara de încheiere nu s’a ţinut. Cum­ că aceasta s’a întâmplat aşa şi nu altcum — fără a lua în considerare ponde­­roasele pasiuni ale unor martori, sprijinite prin multe alte împregiurări, se vede din protocoa­lele speciale şi cel general de alegere. — La comisiunea II, oara de închidere a fost fixată numai de 1/2, pe când minimul aceleia este 1 oară. Partea contrară susţine, că aceea s’a fixat la comisia II pentru un restimp de D/a, ear’ la cea I pentru 1 oară. In acest cas pare-’mi-se, că încă e necorect, pentru­ că legea prescrie, că în acelaşi timp şi pentru o du­rată egală are să se fixeze oara de încheiere. Ajunge atâta, că pas de pas se vede disordinea şi incorectitâţile, şi aceste încă dau dovadă despre aceea, că nici la acest punct n’a putut fi altfel. Cu acest punct sunt exhaumiate toate acele, care au fost decretate din partea comi­­siunii dietale ca substrat al investigaţiunii. Nu putem lăsa neamintită şi împregiu­­rarea, că ordinea externă a fost lăsată pradă volniciei unor oameni nechemaţi. Notarii cer­­cuali şi alţii şi mai inferiori, nealegători cor­­teşi de ai lui Hollaky, ceea­ ce se deduce de acolo, că aceştia au dispus închiderea alegă­torilor şi numai înţelepciunii acestora scurtaţi şi atacaţi în dreptul lor, se poate atribui, că n’au erupt în scene turbulente şi înfiorătoare. Asupra caşurilor, în care alegătorii au fost lipsiţi nu numai de libertatea votului, ci şi de cea personală, fiind închişi în Ziua ale­­gerii peste 30 alegători, precum şi asupra acelora (caşuri), în care nealegătorii, cu toate, că au fost amintiţi unii cu numele, au votat pentru alegătorii absenţi, nu s’a mai extins investigaţiunea. Motivul sigur poate fi acela, că s’a documentat pe deplin nevaliditatea ale­gerii, prin cele constatate în decursul cer­cetării. Fasiunea unor martori, care au fost in­teresaţi în afacere şi chiar au umblat să co­­rum­pă alegătorii, precum şi a protopretorilor, în deosebi a celui din Baia-de-Criş, care le a fost în conţin de faţă şi a fasionat mai în urmă, — având a se socoti de apărare ar fi să se excipieze. S’au încercat a justifica neajungerea la urnă a alegătorilor, prin întunecimea nopţii şi tumult, recte îmbulzirea mulţimii, însă la ocu­­lată s’a arătat ca în depărtarea de 45—50 stângini lungime şi 4—5 stângini lăţime dela localul comisiunii II, la carea alegătorii lui Truţa au ocupat loc nemijlocit lângă intrarea salei de votare, pănă la locuinţa lui Truţa, carea este mai în jos cu 5—6 stângini de sala de votare dela comisiunea I, sânt 4 rampe, care sigur au trebuit să fie aprinse şi au stat la disposiţiune pentru asigurarea liberei in­trări a votanţilor 120 militari şi 36 gendarmi, prin urmare întunecimea şi îmbulzeala nu pot servi ca motive de mântuinţă. Din toate aceste, procedura urmată la alegere se afirmă de un mijloc de batjocură constituţională. Nu ajung mijloacele — for­marea cercurilor şi censul —, prin care se pa­­ralisează într’un stat poliglot exercitarea ce­lui mai de căpetenie drept cetăţenesc a unei părţi însemnate a civilor, trebue ca şi execu­tiva să-’şi facă mendrele sale. Noi am prevăzut-o aceasta şi eram ho­­tărîţi să rămânem de o parte dela mişcările electorale, să renunţăm în aceste împregiu­rări dela exercitarea dreptului electoral, însă am trebuit să fim solidari cu cond­usele aduse în conferenţa partidului naţional, şi dacă s’a hotărît pasivitatea relativă pentru părţile un­­gurene, fiindcă noi, care în acest cerc în pe­riodul trecut am avut deputatul nostru naţio­nal, aveam să fim consecvenţi cu ţinuta po­litică generală a Românilor, decretată de că­tre forul naţional competent, şi s-o sprijinim pe aceea prin acţiunea noastră. Chiar aceasta acţiune este un argument puternic, cum­­că în cadrul constituţiunii ungare, naţionalităţile şi în special Românii n’au loc, TRIBUNA şi în zadar se «buciumă a ajunge acolo, — şi că pe nedrept ni se fac imputări, că cu voea ne absţinem dela viaţa publică politică, pentru­ că nu ne putem ajunge scopurile extravagante, contrare existenţei statului. — Istoria nepar­ţială este pe partea noastră. Nimenea nu ne-a întrecut în alipirea şi apărarea ţerii noa­stre (patriei). Lumea nu e oarbă, 1­2 de­putaţi nu sânt în stare să răstoarne ordinea, ba chiar statul după­ cum sântem invinuiţi. Se va nimici alegerea din cestiune sau ba, în urma antecedenţilor puţin ne mai im­­poartă. Ne sânt amare experienţele ce le-am făcut. Chiar în caşul favorabil, dacă pu­tem să-­l mai­ numim aşa, este greu, în urma complicaţiunilor, în care vom fi aduşi, de a an­ticipa de pe acum, că ce atitudine o să fie alegătorii acestui cerc. Noi bucuros am voi să luptăm pentru binele şi prosperarea patriei — în adevăratul înţeles — şi am dori să ni se deschidă por­ţile spre a pute intra în şirul acelor comba­­tenţi, cari sânt pătrunşi de asemenea prin­cipii, însă dacă acei, care au la mână cheile, nu voesc aceasta, ei vor răspunde la timp de nevoe pentru urmările dezastroase, care pot — și chiar vor isvorî din usurparea acestor drepturi. Ce va mai fi, vom vede. Urmi... CRONICA. Numire. Ministrul lucrărilor publice a numit pe inginerul dela oficiul de construcţii din Sighişoara Gavrilă Kovács de preşedinte al oficiului de construcţie din Făgăraş. * Pensionare. Preşedintele oficiului de construcţie din Făgăraş, inginerul suprem Iosif S o m p e k, la propria sa cerere, s-a pus în pensiune.* Profesorul Dr. I. U. Jarnik, cunos­cutul filoromân a fost numit profesor ordo­na­r al filologiei romanice la universitatea ce­­chică din Prag­a.* Convenţia pentru delimitarea gra­niţelor austro-ungaro-române. Am adus notiţă alaltăieri, că partidul independent în­­tr’o şedinţă a sa intimă a hotărît a respinge proiectul guvernului maghiar, relativ la con­venţia ce se va încheia între Austro-Ungaria şi România pentru delimitarea graniţelor. Ho­­tărîrea partidului independent a fost motivată prin violarea dreptului public. „Egyetér­tés“, organul acestui partid, ne dă astăzi desluşirile cuvenite relativ la pretinsa „violare a dreptului public“. Convenţia vorbeşte în mai multe locuri despre „hotarele austro-un­­gare“, care după dreptul public e o concep­­ţiune neexistentă. La împărţirea cheltuelilor de delimitare se întrebuinţează termini nepotri­viţi. Comisiunea administrativă şi cea judi­ciară a camarii au protestat în contra acestor violări şi au cerut îndreptarea lor, ca nu cumva independenţa Ungariei să fie atinsă în dreptul public prin unele expresiuni vătămă­toare. Guvernul a observat greşala şi după­­cât sântem informaţi, ministrul de interne, ba­ronul Orczy a plecat la Viena pentru­ ca să facă paşii de lipsă în acest sens. Guver­nul nu cere schimbarea textului con­v­enţiei, ci se mulţumesce cu o declaraţiune, ce s’ar induce în procesul verbal, prin care s’ar ac­centua independenţa Ungariei şi ar protesta în contra aceleia, ca caşul de faţă să servea­scă vre­odată de un precedent. Noi credem că camera deputaţilor nu se poate mulţumi cu un astfel de protest. Convenţia de deli­mitare e un document internaţional, care printr’o parţială hotărîre a camerii nu se poate verifica. Textul convenţiei trebue să fie schimbat şi cu atât mai vîrtos trebue să fie în concordanţă cu dreptul nostru public, şi trebue ca convenţia să accentueze în mod pregnant independenţa statului nostru, pen­tru­ că avem de a face cu un mic stat ve­cin, ba chiar cu România, cuibul încălzit al conspiraţiunilor contra independenţei statului nostru“­.* Corul plugarilor români din Mer­­evia arangiază Duminecă în 24 Ianuarie (5 Februarie) 1888 in localitatea şcoalei răsări­tene române o serată ordinară cu urmă­torul program: „Din depărtare“ de M. D. Cornea, exec. de corul vocal; „Vivan­­diera“ exec. de corul vocal; „Cântec si­cilian“ de C. G. Porumbescu, exec. de corul vocal; „Tatarul“ exec. de corul vocal; „Barna“ de C. G. Porumbescu, exec. de corul vocal; „Iată Ziua triumfală“ de V. Humpel, exec. de corul vocal. Acestor piese decant urmează: „Pa­racli­serul“ sau „Florin şi Fl­oric­a“, piesă teatrală, operetă într’un act de V. Alexandri. » Oprire. Poliţia din Braşov a oprit cerşitul în întreg raionul oraşului, începând cu 1 Februarie n.* Serviciu sanitar în Cluj. Alaltăerii a fost o şedinţă în Cluj în sala primăriei, la care au luat parte bărbaţi specialişti în de ale serviciului sanitar. Şedinţa ţinută sub preşe­­dinţa fişpanului Iosika a hotărît în princi­piu înfiinţarea unei secţiuni pentru serviciul sanitar. S’a constituit o comisiune pentru ela­borarea unui proiect. * Necrolog. Cornelia Maior din Chi­lioara, fiica preotului gr.-cat. Leone Maior, în urma unui atac de boală vehement a în­cetat din viață la 22 i. c. în etate de 16 ani. * Alienat. După­ cum se anunță din Beci­­cberecul-mare, advocatul de acolo Axente Po­povici a fost lovit de o boală de creeri, în urma căreia a fost transportat în institutul de alienaţi din Budapesta. * Un Metil sa­le un unguresc. In Lugoj, în Ungaria, a murit Zilele trecute un oficer de cavalerie din timpul lui Iosif II. Era în vârstă de 132 de ani şi lângă patul seu de moarte şedea fiul seu mai mare, în vârstă de 104 ani. Afară de acesta mai avea 13 copii, 37 nepoţi, 18 strănepoţi, fără a se mai nu­măra cei care se vor mai nasce. Maghiarii pentru Sultan. Maghiarii, care asta vară au fost în Constantinopol au trimis un album Sultanului şi o adresă, prin care mulţumesc Sultanului de ospitalitatea Con­­stantinopolilor. — După Abdul-Kerim vine Sul­tanul şi după Sultan . . . cine stie dacă n’or trimite Maghiarii o semilună atotputernicului Mahomet şi în larmă ceva dar naţional ma­­ghiaro-ovreesc Prea Atotputernicului Allah ! * Din Bucovina. Corespondentul nostru din Cernăuţi ne trimite următoarele informa­­ţiuni: Practicantul de drept Lazar Grigo­­r­o­v­i­c­i e denumit de cătră tribunalul superior din Leov de c. r. ascultant la tribunalul din Suceava. Pe şese ani s’au denumit ca con­silieri şcolari ai ţerii următorii domni: Dr. Klauser, directorul gimnasiului din Ră­dăuţi, Dimitrie Isopescul, directorul pedagogiului c. r. din Cernăuţi, Dr. Vasi­­lie Mitrofanovici şi Eusebiu Popo­­vici, profesori universitari, Kostecki, preot gr.-cat. rutean din Cernăuţi, Naftili Tittinger Kerk, pastor evangelic. — Ca inspectori districtuali s’au denumit pe şese ani de cătră ministrul de culte următorii domni: pentru oraşul Cernăuţi dl Vasilie R­e­p­­­a, profesor universitar, pentru districtul Cernăuţilor, dl Georgie Iancovschi, învăţător la pedagogia din Cernăuţi, pentru districtele Siret şi Rădăuţi al M. S. Mae­ran, învăţător în Cernăuţi, pentru districtele Câmpulung şi Suceava d-nul Bărbuţă, director al şcoalei normale gr.-or. din Cernăuţi şi pentru districtul Coti­­mani-Vijniti dl Martinovici, paroch în Oroşeni. — Eri s’a închis dieta ţerii, după­ ce a lucrat în decurs de vr’o şese săp­tămâni. Anul acesta s’a restrins activitatea ei mai mult pe ceştii curat administrative ale comitetului ţerii. S’au votat feluritele bud­gete pentru susţinerea fondurilor şi institutelor ţerii, s’au acordat foarte multe subvenţiuni la felurite societăţi din ţeară, s’au luat decisiuni asupra petiţiilor diferitelor persoane particu­lare şi s’a decis asupra drepturilor mai multor amploiaţi ai ţerii pentru pensiuni. Dintre societăţi au primit subvenţiuni socie­tatea română „Şcoala“ din Suceava în suma de 250 fl. şi societatea filarmonică „A­r­­monia“. La acordarea subvenţiunilor nu făcea majoritatea română a dietei nici o dis­tingere între naţionalităţi. Găsim deci, că au căpătat subvenţiuni societăţi rusesci, germane etc. Cea mai interesantă lucrare a dietei a fost fără îndoeală votarea legii sanitare pentru comunele rurale din ţeară, în anii din urmă boalele difteritis etc. au causat mai ales printre copii multe jertfe, aşa încât în multe comune au murit mai toţi copiii. In 25 ianuarie se deschide dieta imperială din Viena, la care au şi pornit deputaţii imperiali bucovineni, care cum e cunoscut, afară de unul, sânt toţi Români. — In Decemvrie a. tr. avusem în Cernăuţi teatru român, venit din România. Teatrul acesta sub direcţiunea d-lui C­hi­ri­mes­cu a dat în sala societăţii filarmonice române „Armonia“ 7 representaţiuni. Tea­trul a fost câte­odată foarte bine cercetat, câte odată foarte slab. Trupa jucase foarte bine. Din Cernăuţi se pornise trupa la Siret, Rădăuţi şi Suceava, u­­de au dat câteva representanţiuni. * Monumentul poetului Mikievici. Ora­şul Cracovia va ridica în curând un monu­ment în amintirea celebrului poet polon Mikie­vici, fost profesor de limbile slave la colegiul de Francia. Suma pentru ridicarea acestei statue, strînsă pănă acum prin subscripţie na­ţională se ridică la 400.000 lei. Acest monu­ment va fi cel mai mare din Europa în genul acesta; el va avea o înălţime de 15 metri. Sculptorul Golbeski, autorul monumentului lui Theophil Gauthier, la cimitirul Montmartre e însărcinat cu lucrarea acestui monument. Blocul se compune din două părţi, basa având la cele patru colţuri figuri alegorice, represen­­tând personagiile principale din operele poetu­lui; un basorelief representă pe poet pe ca­tedra de la colegiul de Francia, încungiurat de auditorii sei Quinet, Michelet etc. etc. Această parte poartă deasupra un alt piedestal în stil Renaissance, având un hant-relief represen­­tând pe Apolo pe Pegase, dând o coroană poetului, care stă în partea cea mai ridicată a monumentului. * Datoria publică a României dela 1862 pănă la 1886/7. dată care sânt anuitățile împrumuturilor, după „Rom. Lib. “, contractate dela 1886/87 inclusiv: 1862 fr. 1,783,6331875 fr.43,532,483 * Jubileul universității din Bologna. In iunie îşi va serba universitatea din Bo­logna a 800-a aniversare a înfiinţării sale. 1874n 27,282,695 1863v 621,1901876n 40,349,427 1864 T) 3,796,2861877n 42,359,842 1865n 3,604,5131878n 42,921,222 1866 T) 11,197,7331879n 42,570,456 1867n 10,534,8681880/81n 43,575,476 1868 11 15,290,6091881/82n 44,516,358 1869n 18,952,7721882/83n 42,237,560 1870­n­ 16,889,9131883/84 n­ 45,800,520 1871n 19,607,8941884/85n 48,564,260 1872n 20,497,4981885/86i 48,914,985 1873n 26,060,1321886/87 n­ 54,329,915 Comassările. De advocatul Anania Moldovan. (Urmare.) înainte de a face un pas în comas­­saţie, — stai pe loc şi ascultă-mă ce ai să faci — dară mai bine dis, ascultă-mă să-­ţi spun ce ai să nu faci. Trebue să scii, că pănă ce ţine co­­massaţia, aceia, care nu sânt cu tine sânt în contra ta, şi pănă se va sfîrşi comassaţia aceia sânt contrarii tăi! La contrari omul cu minte nu-­şi spune sfaturile, ci le ţine ascunse. Să scii, iubite prietene, că îndată­ ce se va face vorbă de comassaţie te vor întreba şi pe tine, adecă vă vor întreba pe voi, care voiţi a lua locurile la­olaltă, că unde şi în care parte de hotar voiţi să vă luaţi părţile? — Da, încă vă vor şi îmbia ca să luaţi unde numai vă place, toate le vor face, ca numai să scie unde ai tu voe se-’ţi iai locul! Aceasta nu o face iubite prietene! pentru­ că îndată ce tu îţi vei da pe faţă că unde voesci se-’ţi iai partea ta, din acel moment tu vei fi înşelat, pentru­ că locurile domnilor, care sânt în acea parte de hotar unde voeşci tu să capeţi, se vor preţui scump, — mai scump decum sânt vrednice, eară locurile tale, care vor veni în tablele domnilor, se vor preţui mai lesne decum sânt vrednice — ca acela, care le va căpăta să capete mai mult pământ. Aşadară tu nu spune nimenui unde voesci se-’ţi iai locurile — dară nici tu nu te lega morţiş de un loc, — fără aşteaptă pănă va trece preţuirea locurilor şi, dacă vei vedè cum sânt preţuite, atunci alege, căci atunci nu te vei afla înşelat. Despre preţuire însă vă voiu vorbi mai pe larg de altădată, acum se vedem pas de pas, ce mai ai de a face. Am dis mai nainte că trebue se-­ţi strîngi la un loc toate puterile şi între altele şi cele bănesci, de­oare­ce comas­saţia este împreunată cu cheltueli. Să vă spun acum pentru­ ce vă tre­bue bani: 1. Plata inginerului, plata oameni­lor care ajută la inginer, plata preţuitori­­lor, plata inginerului care supracercetează lucrările, plata judecătorului şi alte chel­tueli, toate aveţi a le suporta şi voi în măsură câtă avere, respective cât pământ aveţi. Aceşti bani se string prin repar­­tiţiune deodată cu darea şi tu trebue să te îngrijeşti, ca să le plătesci regulat, că dacă nu, ântâiu şi mai ântâiu pe tine te vor execua, de pe tine te vor scoate şi încă cu multe cheltueli. 2. Dacă veţi vedea, că nu puteţi voi singuri i eşi la cale, veţi avea lipsă şi de apărător, de advocat, pe care încă trebue să-’l plătiţi. Despre advocat încă vă voiu vorbi deschilinit, — acum numai de aceea vă spun ca să vedeţi că veţi avea lipsă, de bani, şi pentru advocat şi pentru un in­giner şi pentru alţi pricepători de lucru, care să vă stea într’ajutor. Destul că trebuinţă de bani veţi avea în tot timpul, cât va ţinte comissaţia. Dară de unde se iai bani? Lucrul cel mai firesc este, că dacă ai bani gata, dai din ei uşor, — e foarte greu însă când n’ai bani la mână. Apoi trebue să scii, iubite prietene, că, având bani gata când îţi trebue, mai bine te folosesci cu 100 fi., ca mai târ­­ziu cu 200 pănă la 300 fi., drept că trebue să vă străduiţi a avă totdeuna bani gata pentru cheltueli. Să vă arăt o cale, prin care să pu­teţi mai pe uşor face ca să aveţi totdeuna bani gata pentru acoperirea tre­buinţelor. Veţi fi audit că în cele mai multe ţinuturi Românii noştri­­şi-au făcut „casse de păstrare“, de unde nu numai că poţi lua împrumut,­­ fără poţi şi de­pune bani, sume mai mărunte, pe care apoi le poţi scoate odată, ori mai de multe­ ori cu carnete , cu tot, şi când ai lipsă. Spre acest scop alegeţi-ve din sinul vostru un colector, la acela plătiţi în toată Dumineca câte 10 ori 20 cruceri, şi acela banii ce îi va strînge dela voi, în fie­care săptămână îi va depune la vre-o bancă română, ori în lipsa aceleia la o bancă străină. Aceasta să o faceţi regulat în toată săptămâna — şi aşa veţi pută să vă strîngeţi bani, — din care apoi veţi purta ch­eltuelile sus arătate, —­ şi ce vă va rămână după terminarea comassaţiei îi veţi folosi mai târziu pentru alte lipse de ale voastre, precum: pentru facerea dru­murilor noue pe hotar, facerea podurilor şi a adăpătorilor. Trebue să sciţi, fraţi­lor, că după comassaţie tocmai aşa veţi Nr. 11

Next