Tribuna, aprilie 1890 (Anul 7, nr. 75-97)
1890-04-08 / nr. 80
Cu la Aprilie v. 1890 se începe Abonament nou la „Tribuna“. Abonamentele se fac cu multă ies- Mre atât în monarchie, cât şi în România ■rin mandate poştale (Posta-utalvány — Post-Anweisung.) Se recomandă abonarea timpurie pentru regulata expediţie a foii. Domnii abonenţi sunt rugaţi a ne comunica eventual prelânga localitatea unde se află şi posta ultimă, car’ domnii abonaţi vechi spre uşurare pot lipi pe mandatul postai adresa tipărită dela fâşiile, în cari li a’a trimisziarul pănă acuma. Administraţiunea ziarului „Tribuna“. Sibiiu, 7 Aprilie st. ▼. Voind lupul să mănânce mielul, a fost pretext şi acela, că-’i turbură apa, deşi mielul se afla din jos de lup pe cursul apei. Astfel şi ministerul unguresc, voind să maghiariseze gimnasiul, n’a stat în loc de pretexte, ba nici nu ’şi-a dat silinţa să le născocească cu mare rafinerie, în comunicatul oficios de sub întrebare este însă o învinuire, care la nici o întâmplare nu se poate trece cu vederea şi la care cu totdeadinsul am aşteptat, ca să se răspundă dela locul competent. Se zice anume acolo, că însuşi episcopul gr.-cat. dela Orade amare ar fi cerut introducerea limbii maghiare pentru salvarea gimnasiului, după ce ministrul mi-a declarat, că din motivele mai sus arătate este îndreptăţit să închidă gimnasiul. Mărturisim, că la început n’am crezut această gravă învinuire. Şi eram în drept să nuo credem, după ce este deoparte atât de monstruoasă, care de alta ne aflăm într’o ţeară, în care de 23 de ani minciuna este efigrată în principiu de guvernare, mai ales faţă cu noi Românii şi faţă cu celelalte naţionalităţi nemaghiare. A trecut însă de la publicarea comunicatului guvernamental vreme la mijloc, atâta vreme, încât s’ar fi putut răspunde nu numai pe calea 4*ar*8t'c^ în care a fost publicat, ci chiar şi prin cea mai imposantă manifestaţiune a diecesei întregi. Dar’ în loc de aceste „bunul episcop“ dela Oradea-mare şi cercurile din arul spn__tap_ tăcerea pesc_ dau aparenţa, ca şi când întru nimica n’ar preţui şi nu ’i-ar gena gravele învinuiri, pe care guvernul ’i le-a făcut înaintea ţerii. Nici Preasfinţia Sa părintele episcop Mihail Pavel, nici vre-unul din membrii consistorului şi ai capitolului seu nu ’şi-au luat osteneala să dumerească lumea şi înainte de toate pe credincioşii sei, arătând ce este adevărat şi ce nu este adevărat în acasele guvernului şi ce este hotărît să se facă în faţa nedreptelor măsuri ale acestuia. Ear, aşa stând lucrul, mărturisim, că ne vine greu a refuza crezământul învinuirii guvernului, că însuşi episcopul a cerut maghiarizarea gimnasiului seu. Şi tare ni-e teamă, că în posiţia noastră vor mai fi şi alţi Români, mulţi Români, ceea ce foarte rău ar fi chiar în interesul conducerii diecesei de Oradeamare. Da, pentru că toate jertfele aduse pănă acum în interesul gimnasiului decătre părintele episcop Pavel, jertfe care se urcă la suma de sute de mii, devin zadarnice şi ilusofice în faţa acestei unice, dar cu desăvîrşire neiertate greşeli. Pentru că Românii cu sentimente de conservare naţională judecă astfel: Mai bine să fie închis şi desfiinţat gimnasiul, decât să fie mai ântâiu prevăzut din bani românesci cu toate cele trebuincioase, apoi maghiarisat cu scopul învederat, ca şi el să maghiariseze elevii, care toţi sânt Români şi numai Români. Aşa se vede că judecă şi Românii gr.-cat. din diecesa de Oradea - mare, ceea ce se vede din mişcarea şi interesul, care pe atât de mari sunt de jos în sus, precât de lâncede de sus în jos. Din desele corespondenţe ce se trimit ziarelor naţionale din cercurile pradane şi beiuşene, din condusele luate în adunările protopopesci etc., se vede lămurit, că diecesarii nicidecât nu sunt atât de concesivi, cum se spune că a fost ordinariatul lor, şi nu se mulţumesc numai cu conservarea „caracterului gr.cat.“ al gimnasiului în contul românităţii lui, precum ne spune des amintitul comunicat guvernamental, că ar fi făcut episcopul Pavel. Sperăm, că mişcarea produsă între credincioşii diecesei în cele din urmă va trebui să aibă drept cea dintâiu consecvenţă convocarea sinodului dorit de toţi. In acesta se va arăta apoi, sau că guvernul n’are dreptate, când astfel învinuesce pe capul diecesei, ceea ce noi din toată inima dorim, sau că episcopul trebue să ţină cont de dorinţa şi voinţa diecesarilor şi să repareze greşeala, dacă în adevăr a făcut-o, ceea ce cu toată hotărîrea aşteptăm. (2) Inarul nostru dela 22 Martie a. c. am fost făcut amintire despre un comunicat oficios, prin care guvernul își expune „motivele“, care ’l-au îndemnat să maghiariseze gimnasiul gr.-cat. dela Beiuș. Am scis atunci, că acele pretinse motive' sunt'nîao*r-grave învifipiri Oiyi nri^l 9011 la adresa cercurilor normative din die- &•***'■cesa Oradiei mari și că acestora 5§ pune să răspundă şi să arete ce vină au, ce au făcut în această afacere. Ce se ţine de meritul acestor învinuiri, ele sânt atât de frivole, atât de nelogice, încât n’ar merita să se ocupe nimenea cu ele. A dupeide curentul, că un profesor din Beiuş a fost destituit pentru beţie; că un elev a avut 300 de oare nescusate; că alt elev a doborît steagul maghiar de pe clădirea gimnasiului; că s au întâmplat furturi între elevi etc.; ministerul a fost quasi silit drept remediu de îndreptare să maghiariseze gimnasiul; arice asemenea lucruri este ceva cât se poate mai nelogic și nu merită nici o combatere. Singurul răspuns potrivit ar fi fabula mielului cu lupul, care cu drept cuvânt a citat-o corespondentul nostru Săteanul în Niul dela 5/17 Aprilie. Anul VII ABONAMENTELE Pentru Sibiiul lună 85 cr., */* an 2 fl. 50 cr., */* an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */* an 3 fl. 50 cr., */* an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: l0 an 10 franci, l/s an 20 franci, 1 an 40 franci Sibiiu, Duminecă 8|20 Aprilie 1890 Abonamentele se fac mimai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua bară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşti primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază .In număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. FOIȚA „TRIBUNEI. Guvernanta. — Farsă într’un act — de Teodor Körner. (Urmare.) Scena III. Luisa. Francisca. Luisa. Se duce! Francisca. Da, se duce! Luisa. Și noi ? Francisca. Noi trebue să rămânem! Luisa. Poate cineva să ajungă la atâta enzime ? Francisca. Curierii au intrat — Luisa. Au dat scrisorile — Francisca. Și noi, noi nu stim nimica ! Luisa. S’a mai avejit așa ceva? Francisca. Acum perd răbdarea toată! Luisa. Asta puțin îți ajută! Acum numai cu rugarea ajungem la scop. — Nu poate ea să resiste. Francisca. Degeaba creiji asta; ea rămâne inimă de peatră pe vecie. Luisa. Dacă nu reușim cu rugarea, vom isbuti doar’ cu șireția. Francisca. Luisa. N’ar fi oare mai înțelepțesce, dacă ’i-am ascunde ochielarii ? Cel puţin nu poate afla conţinutul. Francisca (îi ascunde undeva): Foarte bine ! Adă-’i încoace ! — Aici sunt sigur bine grijiţi; micul Amor are să-’şi laude elevii. Luisa. Francisca. Are scrisorile în mână ! Luisa. Aide! începem cu rugarea, apoi urmează şiretlicul. Scena IV. Aceleaşi. Guvernanta (cu două scrisori în mână vine pe uşa din mijloc). Guvernanta. O, ce păcătoasă părechie! — Ah, de n’aş fi aflat nici-odată ! — Nu este destul, că primiţi aşa Bilet-doux, nu, ce-i mai mult, un servitor — Ciel! — să le spună în faţă trase frumoase. — Pe vremea mea să fi făcut eu un lucru ca acesta ! — Un servitor ! — Dumnedeule! temps, voită tes horreurs, Francisca. — Doamne! Pentru ce să fii atât de severă ? Mai întrebi ? Luisa. Am să mă rușinez din toată inima îndată, numai să stiu pentru ce ? Guvernanta. Pentru ce? — Doamne sfinte! Lucrul cel mai sfânt a ajuns oare în lumea aceasta de batjocură? Virtutea nu mai are nici o valoare ? Luisa. Curioase arme ai d-ta! — Ce are de a face virtutea cu o scrisoare ! — Nu cumva inima noastră este acum stricată cu desăvîrșire, fiindcă un cutare domnișor ne scrie, că stă să moară de dragoste ? Guvernanta. A, e altfel de scrisoare! E scrisă de o mână iubită; postilionul d’amour se vede că e cunoscut la castel. . . Francisca. Ei da, seim de unde sunt scrisorile, și am sei toate, dacă d-ta nu le-ai fi luat, îmi scrie tata. Luisa. Tutorul îmi scrie, ca să —Francisca. Ar trebui — Guvernanta. Da, ar trebui să rămâneţi copii fără de frica lui Dumnedeu! — Pe mine n’aveţi să mă capacităţi, e osteneală degeaba; n’o să mă trageţi pe sfoară, Luisa. Cine gândesce la tras pe sfoară ? — Venim numai să te rugăm. A ascultat vreodată inima d-tale cea bună aşa vorbe aspre ? Francisca. Şi dacă acum noi am greşit, este pentru ultima oară; scapâ-ne de chinul acesta grozav! Luisa. D-ta m-ai arătat atât de adeseori bunătatea d-tale, te putem socoti cu drept cuvânt de o a doua mamă. . . Francisca. Tot ce am învăţat în lumea aceasta, bun şi frumos, am învăţat de la d-ta, au fost toate binecuvântate de mâna d tale. . . Luisa. Şi de aceea recunoscinţa e viuă în adâncul inimilor noastre. — O, măcar o vorbă bună! Francisca. Şi după vorbă scrisorile! Guvernanta. Linguşitoarele se cunosc de pe netedire; puteţi tot netedi, eu totuşi rămân neclintită, şi nici-odată n’am fost atât de hotârîtă ca acum; scrisorile rămân la mine, pănă le voiu fi citit, car’ după aceea le trimit sigilate părinţilor voştri. Francisca. Asta nu o voiu suferi! Guvernanta. Silence ! Luisa. Nici eu! Guvernanta. Taisez-vous! Ce vorbă a fost asta ? Ce ? Cum ? A nu suferi? Nu cumva eu să vă întreb pe d-voastre cu toată cuviinţa? Unde e respectul! Je n’ose pas le dire. Nu suferi Ah ciel! Vă împotriviţi? Ei bine, am să fiu de peatră! Şi eu am fost tinără, însă n’am citit niciodată un Billet-doux; pe fereastră le aruncam adese cu duzina; aş fi putut să le citesc, că de multe ori eram singură ! Dară le duceam guvernantei mele, care le ardea plină de mănie, când lua cafeaua. Era cam severă, dar o bună femeie, deşi uneori prea tocmai pe tocmai, cu toate că mă ruşinez de multe ori de blândeţa mea, nici acuma nu mi-ar veni la socoteală, dacă aş primi bilete de amor, sigur s’ar certa cu mine o jumătate de zi, buna St. Almi! Nu locuesce departe de aici, cam de cinci poşte. Sânt treitzeci de ani, de când n’am vădut-o! Eu am încărunţit şi ea sigur e aproape de şeptezeci de ani. Ea ar fi potrivită pentru voi! Francisca. Zadarnică osteneală, suntem mulţumite şi cu d-ta! Luisa. D-ta n’ai trebuinţă de ajutorul alteia. Francisca. Ma bonne ! scrisorile! Guvernanta. Nimic! Luisa. Scrisorile! Guvernanta. Taisez-vous! Mă duc la cabinet, încuiu uşa, să vaddă tata în cine se încrede. Respect, patience, silence ! ne faites pas de betises! (Ess într’o parte.) Scena V. Francisca. Luisa. Luisa (strigând în urma ei). îndurare! Să încercăm. Vine! Guvernanta. Deputaţi revoluţionari. In şedinţa de la 16 Aprilie a casei deputaţilor a luat parte la desbaterea asupra proiectului de regulare a proprietăţilor năsăudene şi deputatul kossuth-ist Acaţiu Beöthy, în vorbirea sa, prin care a respins proiectul, s’a folosit şi de următorul argument : „Instituţiunea graniţei militare nici-odată n’a stat pe basă constituţională, ci din contră a fost o trăsură de sach din partea guvernului austriac contra constituţiei unguresc! Este o reminiscenţă tristă, pe care a lăsat-o Nâsăudul în istoria Ungariei, regimentul 2 românesc, al cărui comandant a fost Urban“. Pentru cei neiniţiaţi observăm, că această „reminiscenţă tristă“ consistă în următorul fapt istoric: In 1848 regimentul 2 românesc de graniţă a rămas credincios monarchului seu legitim, şi cu toate opintirile, ameninţările şi strîmtorările revoluţionarilor, care au detronat dinastia, bravii grăniţeri n’au voit să între în serviciile insurecţiunii maghiare. Pentru această atitudine eroică şi de înaltă virtute militară după revoluţiune steagul regimentului a fost decorat la Viena cu mare pompă de către Monarchul cu o medalie de aur, unică în toată armata, care poartă inscripţiunea: „Für standhaftes Ausharren in der beschworenen Treue“. (Pentru persistenţă statornică în credinţa jurată.) Această medalie şi astăzi împodobesce steagul glorios al regimentului bravilor grăniţeri de la Năsăud, astăzi regimentul de infanterie Nr. 50 recrutat în Munţii Apuseni şi staţionat în Viena. Acesta este făptui istoric, pe care deputaţii kossuth işti, convocaţi de Coroană ca se desbată legile ţerii, cutează a-l numi o „reminiscenţă tristă“. Departe am ajuns. REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 7 Aprilie st. v Afaceri interne. Casa deputaţilor a absolvat ieri proiectele năsâudene, care, după un pledoar al deputatului Nicolau Kun pentru propunerea de respingere a lui Blasiu Orbán, au fost primite drept basă pentru desbaterea specială. Cei mai mulţi dintre membrii opoziţiei moderate au votat pentru proiectele guvernului. Trecându-se la desbaterea specială, contele Albert Apponyi, după o polemică cu expunerile ministrului de justiţie Szilágyi din şedinţa premergătoare,şi-a motivat din nou propunerea sa cu privire la primirea unui pasagiu, d care înstrăinarea de averi ale statului ce s’a urmat fără prealabila aprobare a dietei pe viitor să nu formeze cas de precedenţă. Ministrul de justiţie Szilágyi a dovedit apoi, că un asemenea amendament e de prisos chiar şi din cauză, că guvernul a crezut de bine a presenta casei proiectele din cestiune. După replica lui Apponyi şi replica ministrului de justiţie au vorbit încă Alexandru Almássy, Alexiu Győri şi Acaţiu Beöthy pentru amendamentul contelui Apponyi. Ernest Tóth şi Hefy din stânga deasemenea au pledat pentru acest amendament. Punându-se la vot, majoritatea a respins amendamentul. Amândouă opoziţiile şi şi unii membri ai partidului liberal au votat „pen tru“. Toate proiectele năsăudene au fost apoi acceptate fără nici o schimbare. La sfîrşitul şedinţei, ministrul de justiţie a presentat proiectul despre decentralizarea tablelor reg. După acest proiect, numărul tablelor regelei va fi de 11. Statul lor consistă din preşedintele, preşedinţii de senat şi judecătorii; personalul auxiliar din secretarul presidiar şi notarii de senat şi, unde e de lipsă, din translatorii şi tălmacii receruţi; personalul de manipulare din directorul, oficialul de cancelarie şi din cancelişti; personalul de contabilitate din consilierul de contabilitate, din oficiali şi din practicanţi de contabilitate. La serviciul notarilor de senat şi la serviciul de concipienţi, ministrul de justiţie va aplica subjudi. Pentru acest serviciu subludii primesc un adaus de 200 fl. la leafa lor, cei chiemaţi din provincie de 400 fl. Numărul tuturor judecătorilor dela tablele reg. nu poate trece suma de 233. Leafa preşedintelui e de 6000 fl., bani de cuartit 1000 fl., care adausul local pentru preşedintele dela tabla reg. din Budapesta e de 2000 fl. Preşedinţii de senat sunt împărţiţi ca şi judii în două clase, cei din cl. I. primesc un salar anual de 5000 fl., cei de cl. II. de 4000 fl. afară de banii de cuartir şi de adausul local pentru Budapesta. Judii de clasa I. vor avă un salar de 3000 fl., plus banii de cuartir de 400 fl. şi adaus local pentru Budapesta de 600 fl., cei de clasa a II-a 2500 fl., bani de cuartir 300 fl. şi adaus local pentru Budapesta 600 fl. In residenţa fiecărei table reg. va fi o procuratură de stat supremă cu un cerc de activitate identic cu cercul de comp. al tablelor, cafa unui procuror suprin clasa I, ace 5000 "flSpimbani de cuartir 400 fl. şi adausul local de 1000 fl. pentru Budapesta. Funcţionarii de pănă acuma de la tablele regesei din Budapesta şi Murăş-Oşorheiu pot fi pensionaţi în urma acestei organisări, dar’ pensiunea judilor, a procurorilor supremi şi a substituţilor de procuror nu poate fi mai mică de jumătatea lefilor lor actuale. Ministrul de justiţie va hotărî din zi când are să se înceapă activitatea nouelor table regesei şi când are să încete activitatea celor vechi. Ministrul de justiţie va designa pe calea ordonanţei acele table regesei, înaintea cărora se vor face examenele de judi practice. „Pester Lloyd“ împărtăşesce, că după absolvarea proiectelor de lege ce sunt la ordinea zilei, casa deputaţilor nu va ţină şedinţe vre-o câteva deîn timpul acesta ministrul-preşedinte Szapáry şi ministrul de finance Weckerle vor merge la Viena, spre Nr. 80