Tribuna, aprilie 1890 (Anul 7, nr. 75-97)

1890-04-08 / nr. 80

­ Cu l­a Aprilie v. 1890 se începe Abonament nou la „Tribuna“.­ ­ Abonamentele se fac cu multă ies- Mre atât în monarchie, cât şi în România ■rin mandate poştale (Posta-utalvány — Post-Anweisung.) Se recomandă abonarea tim­purie pentru regulata expediţie a foii. Domnii abonenţi sunt rugaţi a ne comunica eventual prelânga localitatea unde se află şi posta ultimă, car’ domnii abonaţi vechi spre uşurare pot lipi pe mandatul postai adresa tipă­rită dela fâşiile, în cari li a’a trimis­­ziarul pănă acuma. Administraţiunea ziarului „T­ribun­a“. Sibiiu, 7 Aprilie st. ▼. Voind lupul să mănânce mielul, a fost pretext şi acela, că-’i turbură apa, deşi mielul se afla din jos de lup pe cursul apei. Astfel şi ministerul un­guresc, voind să maghiariseze gimnasiul, n’a stat în loc de pretexte, ba nici nu ’şi-a dat silinţa să le născocească cu mare rafinerie, în comunicatul oficios de sub în­trebare este însă o învinuire, care la nici o întâmplare nu se poate trece cu vederea şi la care cu totdeadinsul am aşteptat, ca să se răspundă dela locul competent. Se zice anume acolo, că însuşi episcopul gr.-cat. dela O­rade a­­mare ar fi cerut introducerea limbii maghiare pentru salvarea gimnasiului, după­ ce ministrul mi-a de­clarat, că din motivele mai sus arătate este îndreptăţit să închidă gimnasiul. Mărturisim, că la început n’am crezut această gravă învinuire. Şi eram în drept să nu­­o credem, după­ ce este deoparte atât de monstruoasă, care de alta ne aflăm într’o ţeară, în care de 23 de ani minciuna este efigrată în principiu de guvernare, mai ales faţă cu noi Românii şi faţă cu celelalte na­ţionalităţi nemaghiare. A trecut însă de la publicarea co­municatului guvernamental vreme la mijloc, atâta vreme, încât s’ar fi putut răspunde nu numai pe calea 4*ar*8t'c^ în care a fost publicat, ci chiar şi prin cea mai imposantă manifestaţi­une a diecesei întregi. Dar’ în loc de aceste „bunul epis­cop“ dela Oradea-mare şi cercurile din arul spn__tap_ tăcerea pesc_ dau aparenţa, ca­ şi­ când­ întru nimica n’ar preţui şi nu ’i-ar gena gravele în­vinuiri, pe care guvernul ’i­ le-a făcut înaintea ţerii. Nici Preasfinţia Sa părin­tele episcop Mihail Pavel, nici vre-unul din membrii consistorului şi ai capito­lului seu nu ’şi-au luat osteneala să du­merească lumea şi înainte de toate pe credincioşii sei, arătând ce este adevărat şi ce nu este adevărat în acasele gu­vernului şi ce este hotărît să se facă în faţa nedreptelor măsuri ale acestuia. Ear, aşa stând lucrul, mărturisim, că ne vine greu a refuza crezământul învinuirii guvernului, că însuşi episcopul a cerut maghiarizarea gimnasiului seu. Şi tare ni-e teamă, că în posiţia noastră vor mai fi şi alţi Români, mulţi Ro­mâni, ceea­ ce foarte rău ar fi chiar în interesul conducerii diecesei de Oradea­mare. Da, pentru­ că toate jertfele aduse pănă acum în interesul gimnasiului de­către părintele episcop Pavel, jertfe care se urcă la suma de sute de mii, devin za­darnice şi ilusofice în faţa acestei unice, dar­ cu desăvîrşire neiertate greşeli. Pen­tru­ că Românii cu sentimente de con­servare naţională judecă astfel: Mai bine să fie închis şi desfiinţat gimnasiul, de­cât să fie mai ântâiu prevăzut din bani românesci cu toate cele trebuincioase, apoi maghiarisat cu scopul învederat, ca şi el să maghiariseze elevii, care toţi sânt Români şi numai Români. Aşa se vede că judecă şi Românii gr.-cat. din diecesa de Oradea - mare, ceea­ ce se vede din mişcarea şi intere­sul, care pe atât de mari sunt de jos în sus, precât de lâncede de sus în jos. Din desele corespondenţe ce se trimit ziarelor naţionale din cercurile pradane şi beiuşene, din cond­usele luate în adu­nările protopopesci etc., se vede lămurit, că diecesarii nici­decât nu sunt atât de concesivi, cum se spune că a fost or­­dinariatul lor, şi nu se mulţumesc numai cu conservarea „caracterului gr.­­cat.“ al gimnasiului în contul românităţii lui, precum ne spune des amintitul comunicat guvernamental, că ar fi făcut episcopul Pavel. Sperăm, că mişcarea produsă între credincioşii diecesei în cele din urmă va trebui să aibă drept cea dintâiu consecvenţă convocarea sinodului dorit de toţi. In acesta se va arăta apoi, sau că guvernul n’are dreptate, când astfel în­­vinuesce pe capul diecesei, ceea­ ce noi din toată inima dorim, sau că episco­pul trebue să ţină cont de dorinţa şi voinţa diecesarilor şi să repareze gre­şeala, dacă în adevăr a făcut-o, ceea­ ce cu toată hotărîrea aşteptăm. (2) In­arul nostru dela 22 Martie a. c. am fost făcut amintire despre un co­municat oficios, prin care guvernul își expune „motivele“, care ’l-au îndemnat să maghiariseze gimnasiul gr.-cat. dela Beiuș. Am scis atunci, că acele pre­tinse motive' sunt'nîao*r-grave învifipiri O­iyi nri^l 9011 la adresa cercurilor normative din die- &•***'■­­cesa Oradiei­ mari și că acestora 5§ pune să răspundă şi să arete ce vină­­ au, ce au făcut în această afacere. Ce se ţine de meritul acestor în­vinuiri, ele sânt atât de frivole, atât de nelogice, încât n’ar merita să se ocupe nimenea cu ele. A dupei­de cu­rentul, că un profesor din Beiuş a fost destituit pentru beţie; că un elev a avut 300 de oare nescusate; că alt elev a doborît steagul maghiar de pe clădirea gimnasiului; că s au întâmplat furturi între elevi etc.; ministerul a fost quasi silit drept remediu de în­dreptare să maghiariseze gimnasiul; a­rice asemenea lucruri este ceva cât se poate mai nelogic și nu merită nici o combatere. Singurul răspuns potrivit ar fi fa­bula mielului cu lupul, care cu drept cuvânt a citat-o corespondentul nostru Săteanul în Niul dela 5/17 Aprilie. Anul VII ABONAMENTELE Pentru Sibiiu­­l lună 85 cr., */* an 2 fl. 50 cr., */* an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */* an 3 fl. 50 cr., */* an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: l0 an 10 franci, l/s an 20 franci, 1 an 40 franci Sibiiu, Duminecă 8|20 Aprilie 1890 Abonamentele se fac mimai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua bară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşti primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază .In număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. FOIȚA „TRIBUNEI. Guvernanta. — Farsă într’un act — de Teodor Körner. (Urmare.) Scena III. Luisa. Francisca. Luisa. Se duce! Francisca. Da, se duce! Luisa. Și noi ? Francisca. Noi trebue să rămânem! Luisa. Poate cineva să ajungă la atâta enzime ? Francisca. Curierii au intrat — Luisa. Au dat scrisorile — Francisca. Și noi, noi nu stim nimica ! Luisa. S’a mai avejit așa ceva? Francisca. Acum perd răbdarea toată! Luisa. Asta puțin îți ajută! Acum numai cu rugarea ajungem la scop. — Nu poate ea să resiste. Francisca. Degeaba creiji asta; ea rămâne inimă de peatră pe vecie. Luisa. Dacă nu reușim cu rugarea, vom isbuti doar’ cu șireți­a. Francisca. Luisa. N’ar fi oare mai înțelepțesce, dacă ’i-am ascunde ochielarii ? Cel puţin nu poate afla conţinutul. Francisca (îi ascunde undeva): Foarte bine ! Adă-’i încoace ! — Aici sunt sigur bine grijiţi; micul Amor are să-’şi laude elevii. Luisa. Francisca. Are scrisorile în mână ! Luisa. Aide! începem cu rugarea, apoi ur­mează şiretlicul. Scena IV. Aceleaşi. Gu­ver­nan­ta (cu două scrisori în mână vine pe uşa din mijloc). Guvernanta. O, ce păcătoasă părechie! — Ah, de n’aş fi aflat nici-odată ! — Nu este destul, că primiţi aşa Bilet-doux, nu, ce-i mai mult, u­n servitor — Ciel! — să le spună în faţă trase frumoase. — Pe vremea mea să fi făcut eu un lucru ca acesta ! — Un servitor ! — Dum­­nedeule! temps, voită tes horreurs, Francisca. — Doamne! Pentru­ ce să fii atât de severă ? Mai întrebi ? Luisa. Am să mă rușinez din toată inima în­dată, numai să stiu pentru­ ce ? Gu­vernanta. Pentru­ ce? — Doamne sfinte! Lucrul cel mai sfânt a ajuns oare în lumea aceasta de batjocură? Virtutea nu mai are nici o valoare ? Luisa. Curioase arme ai d-ta! — Ce are de a face virtutea cu o scrisoare ! — Nu cumva inima noastră este acum stricată cu desăvîr­șire, fiindcă un cutare domnișor ne scrie, că stă să moară de dragoste ? Guvernanta. A, e altfel de scrisoare! E scrisă de o mână iubită; postilionul d’amour se vede că e cunoscut la castel. . . Francisca. Ei da, seim de unde sunt scrisorile, și am sei toate, dacă d-ta nu le-ai fi luat, îmi scrie tata. Luisa. Tutorul îmi scrie, ca să —­­Francisca. Ar trebui — Guvernanta. Da, ar trebui să rămâneţi copii fără de frica lui Dum­nedeu! — Pe mine n’aveţi să mă capacităţi, e osteneală degeaba; n’o să mă trageţi pe sfoară, Luisa. Cine gândesce la tras pe sfoară ? — Venim numai să te rugăm. A ascultat vre­odată inima d-tale cea bună aşa vorbe aspre ? Francisca. Şi dacă acum noi am greşit, este pen­tru ultima­ oară; scapâ-ne de chinul acesta grozav! Luisa. D-ta m­-ai arătat atât de adese­ori bună­tatea d-tale, te putem socoti cu drept cuvânt de o a doua mamă. . . Francisca. Tot ce am învăţat în lumea aceasta, bun şi frumos, am învăţat de la d-ta, au fost toate binecuvântate de mâna d tale. . . Luisa. Şi de aceea recunoscinţa e viuă în adân­cul inimilor noastre. — O, măcar o vorbă bună! Francisca. Şi după vorbă scrisorile! Guvernanta. Linguşitoarele se cunosc de pe netedire; puteţi tot netedi, eu totuşi rămân neclintită, şi nici-odată n’am fost atât de hotârîtă ca acum; scrisorile rămân la mine, pănă le voiu fi ci­tit, car’ după aceea le trimit sigilate părinţi­lor voştri. Francisca. Asta nu o voiu suferi! Guvernanta. Silence ! Lui­sa. Nici eu! Guvernanta. Taisez-vous! Ce vorbă a fost asta ? Ce ? Cum ? A nu suferi? Nu cumva eu să vă întreb pe d-voastre cu toată cuviinţa? Unde e respectul! Je n’ose pas le dire. Nu suferi Ah ciel! Vă împotriviţi? Ei bine, am să fiu de peatră! Şi eu am fost tinără, însă n’am citit nici­odată un Billet-doux; pe fereastră le aruncam adese cu duzina; aş fi putut să le citesc, că de multe­ ori eram singură ! Dară le duceam guvernantei mele, care le ardea plină de mănie, când lua cafeaua. Era cam severă, dar o bună femeie, deşi une­ori prea tocmai pe tocmai, cu toate­ că mă ruşinez de multe­ ori de blândeţa mea, nici acuma nu mi-ar veni la socoteală, dacă aş primi bilete de amor, sigur s’ar certa cu mine o jumătate de zi, buna St. Almi! Nu locuesce departe de aici, cam de cinci poşte. Sânt treitzeci de ani, de când n’am vădut-o! Eu am încărun­ţit şi ea sigur e aproape de şeptezeci de ani. Ea ar fi potrivită pentru voi! Francisca. Zadarnică osteneală, suntem mulţumite şi cu d-ta! Luisa. D-ta n’ai trebuinţă de ajutorul alteia. Francisca. Ma bonne ! scrisorile! Guvernanta. Nimic! Luisa. Scrisorile! Guvernanta. Taisez-vous! Mă duc la cabinet, încuiu uşa, să vaddă tata în cine se încrede. Respect, patience, silence ! ne faites pas de betises! (Ess într’o parte.) Scena V. Francisca. Luisa. Luisa (strigând în urma ei). îndurare! Să încercăm. Vine! Guvernanta. Deputaţi revoluţionari. In şedinţa de la 16 Aprilie a casei deputaţilor a luat parte la desbaterea asupra proiectului de re­gulare a proprietăţilor năsăudene şi deputatul kossuth-ist Acaţiu Beöthy, în vorbirea sa, prin care a respins proiectul, s’a folosit şi de următorul argument : „Instituţiunea graniţei militare nici-odată n’a stat pe basă constituţională, ci din contră a fost o trăsură de sach din partea guvernu­lui austriac contra constituţiei un­guresc! Este o reminiscenţă tristă, pe care a lăsat-o Nâsăudul în istoria Ungariei, regimentul 2 românesc, al cărui comandant a fost Urban“. Pentru cei neiniţiaţi observăm, că această „reminiscenţă tristă“ consistă în următorul fapt istoric: In 1848 regimentul 2 românesc de graniţă a rămas credin­cios monarch­ului seu legitim, şi cu toate opintirile, ameninţările şi strîmtorările re­voluţionarilor, care au detronat dinastia, bravii grăniţeri n’au voit să între în serviciile insurecţiunii maghiare. Pentru această atitu­dine eroică şi de înaltă virtute militară după revoluţiune steagul regimentului a fost deco­rat la Viena cu mare pompă de către Monar­­chul cu o medalie de aur, unică în toată ar­mata, care poartă inscripţiunea: „Für stand­haftes Ausharren in der beschworenen Treue“. (Pentru persistenţă statornică în credinţa jurată.) Această medalie şi as­­tăzi împodobesce steagul glorios al regimen­tului bravilor grăniţeri de la Năsăud, astăzi re­gimentul de infanterie Nr. 50 recrutat în Munţii­ Apuseni şi staţionat în Viena. Acesta este făptui istoric, pe care deputaţii kossuth­ işti, convocaţi de Coroană ca se des­­bată legile ţerii, cutează a-­l numi o „reminis­cenţă tristă“. Departe am ajuns. REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 7 Aprilie st. v Afaceri interne. Casa deputaţilor a absolvat ieri proiectele năsâudene, care, după un pledoar al deputatului Nicolau Kun pentru propunerea de respingere a lui Blasiu Orbán, au fost primite drept basă pentru desbaterea specială. Cei mai mulţi dintre membrii opoziţiei moderate au votat pentru proiectele guvernului. Trecând­u-se la desbaterea specială, contele Albert Apponyi, după o po­lemică cu expunerile ministrului de ju­stiţie Szilágyi din şedinţa premergătoare,­­şi-a motivat din nou propunerea sa cu privire la primirea unui pasagiu, d care înstrăinarea de averi ale statului ce s’a urmat fără prealabila aprobare a dietei pe viitor să nu formeze cas de precedenţă. Ministrul de justiţie Szi­lágyi a dovedit apoi, că un asemenea amendament e de prisos chiar şi din cauză, că guvernul a crezut de bine a presenta casei proiectele din cestiune. După replica lui Apponyi şi replica ministrului de justiţie au vorbit încă Alexandru A­l­m­á­s­s­y, Alexiu Győri şi Acaţiu Beöthy pentru amendamentul contelui Apponyi. Ernest Tóth şi H­e­­­f­y din stânga dease­­menea au pledat pentru acest amenda­ment. Punându-se la vot, majoritatea a respins amendamentul. Amândouă opoziţiile şi şi unii membri ai parti­dului liberal au votat „pe­n t­r­u“. Toate proiectele năsăudene au fost apoi acceptate fără nici o schimbare. La sfîrşitul şedinţei, ministrul de justiţie a presentat proiectul des­pre decentralizarea tablelor reg. După acest proiect, numărul table­lor regelei va fi de 11. Statul lor con­sistă din preşedintele, preşedinţii de senat şi judecătorii; personalul auxiliar din secretarul presidiar şi notarii de se­nat şi, unde e de lipsă, din translatorii şi tălmacii receruţi; personalul de ma­nipulare din directorul, oficialul de cancelarie şi din cancelişti; personalul de contabilitate din consilierul de con­tabilitate, din oficiali şi din practicanţi de contabilitate. La serviciul notarilor de senat şi la serviciul de concipienţi, mi­nistrul de justiţie va aplica subjudi. Pentru acest serviciu subludii primesc un adaus de 200 fl. la leafa lor, cei chiemaţi din provincie de 400 fl. Nu­mărul tuturor judecătorilor dela tablele reg. nu poate trece suma de 233. Leafa preşedintelui e de 6000 fl., bani de cuartit 1000 fl., care adausul lo­cal pentru preşedintele dela tabla reg. din Budapesta e de 2000 fl. Preşedinţii de senat sunt împărţiţi ca şi judii în două clase, cei din cl. I. primesc un salar anual de 5000 fl., cei de cl. II. de 4000 fl. afară de banii de cuartir şi de adausul local pentru Budapesta. Judii de clasa I. vor avă un salar de 3000 fl., plus banii de cuartir de 400 fl. şi adaus local pentru Budapesta de 600 fl., cei de clasa a II-a 2500 fl., bani de cuar­tir 300 fl. şi adaus local pentru Buda­pesta 600 fl. In residenţa fiecărei table reg. va fi o procuratură de stat supremă cu un cerc de activitate identic cu cercul de comp. al tablelor, cafa unui procuror­ suprin clasa I, ace 5000 "flSpimbani de cuartir 400 fl. şi adausul local de 1000 fl.­­ pentru Budapesta. Funcţionarii de pănă acuma de la tablele regesei din Budapesta şi Murăş-Oşorheiu pot fi pensionaţi în urma acestei organisări, dar’ pensiunea judilor, a procurorilor­ supremi şi a sub­stituţilor de procuror nu poate fi mai mică de jumătatea lefilor lor actuale. Ministrul de justiţie va hotărî din zi când are să se înceapă activitatea noue­­lor table regesei şi când are să în­cete activitatea celor vechi. Ministrul de justiţie va designa pe calea ordo­nanţei acele table regesei, înaintea că­rora se vor face examenele de judi practice. „Pester Lloyd“ împărtăşesce, că după absolvarea proiectelor de lege ce sunt la ordinea zilei, casa deputaţilor nu va ţină şedinţe vre-o câteva d­e­­în timpul acesta ministrul-preşedinte Szapáry şi ministrul de finance Weckerle vor merge la Viena, spre Nr. 80

Next