Tribuna, iunie 1890 (Anul 7, nr. 123-147)
1890-06-10 / nr. 131
Pag. 522 tate, de a cere în această privinţă indemnisare dela dietă. Dealtfel se zice, că cestiunea aceasta a format deja obiectul unei discuţiuni ,şi în conferenţele ministeriale comune, care au avut loc în Viena înainte de a se întruni delegaţiunile. Deja în acele conferenţe miniştrii unguresci s’au fost pus pe punctul de vedere al contelui Apponyi şi s’au pronunţat, că cestiunea trecerii trupelor bosniece prin Ungaria trebue să se reguleze necondiţionat prin o lege specială, în legătură cu aceste amintiri, că corespondentul vienez al chiatului „Narodni Listy“ împărtăşesce, câ vizita contelui de Hartenau (principele Alexandru de Battenberg) în Bosnia ar fi avut şi motive politice; există adecă planul, de a numi pe contele de Hartenau şef al provinciilor ocupate. După o altă versiune, contele Hartenau va primi în caşul unui resboiu comanda în Bosnia. Relaţiunile dintre Austro-Ungaria şi România. „Politische Korrespondenz“ constată buna impresiune ce au făcut la Bucuresci declaraţiunile contelui Kálnoky, prin care arată, că relaţiunile între Austro-Ungaria şi România sunt amicale şi recunoasce, că nu trebue să se acuse guvernele acestor două ţeri de stagnaţiunea, în care se găsesc negocierile pentru un arangeament comercial. Resistenţa ce întimpină încheierea un asemenea arangiament din partea partidelor politice şi căruia ministrul împăratului atribue această stagnaţiune, se justifică prin opiniunea publică, care aruncă asupra Ungariei o mare parte de responsabilitate a stării actuale de lucruri. Afară de aceasta opinnea publică vede în măsurile luate contra Sârbiei o manifestaţiune ostilă contra României. Ungaria s’a arătat totdeauna neînduplecată, România din contră nu ’şi-a mărit pretensiunile, deşi ar fi putut-o face, productele sale agricole şi în parte şi vitele sale găsind altea debuşeuri favorabile. Cu toate aceste nu s’a renunţat la dorinţa de a ajunge la o înţelegere cu Austro-Ungaria, dar’ în acest moment această înţelegere este mai dificilă. România nu poate renunţa la avantagiile ce este ţinută a garanta industriei sale născânde şi pe de altă parte nu s’ar pută lupta contra sentimentului public. Serbia şi monarchia austro-ungară. După o împărtăşire, pe care „Pesti Napló“ o primesce din Belgrad, regentul sârbesc Ristici are de gând să vină la Viena, poate pentru a consulta medicii despre starea lui sanitară, parte pentru a se consulta asupra situaţiei din Serbia, produsă mai ales prin afacerea următorilor. Faţă cu desminţirea legatului Sinici cu privire la întrevorbirile lui din Budapesta, „Egyetértés“ persistă prelângă afirmaţiunea, că raportul acestui chiar despre întrevorbirea cunoscută se 21 Iunie. Trăescfile atât de fericite, cum bunul D-ljeu le-a făcut numai pentru sfinţii sei, întâmple-se cu mine ori-şi-ce, eu nu pot zice, că nu am gustat bucuriile, cele mai curate bucurii ale vieţii. Soli de Wahlheim; acolo m’am etablisat cu desăvîrşire, de acolo este numai o jumătate de oară pănă la Lotta, acolo mă simt pe mine însumi şi toată fericirea ce este dată omului. Unde aş fi cugetat, când ’mi-am ales în Wahlheim ţinta plimbărilor, că este atât de aproape de raiul De câte ori am văcjut castelul de vânătoare, care acum cuprinde toate dorinţele mele, în excursiunile mele depărtate, când din deal, când de pe şes, de preste rîu! Iubite Wilhelm, m’am gândit în fel şi formă la pofta omului de a se lăţi, de a face descoperiri, de a rătăci în toate părţile; şi apoi cară la pornirea din lăuntru de a să deda cu restrîngerile, de a merge în văgaşul obicenuinţei, de a nu mai privi nici în dreapta, nici în stânga. Este minunat: când am venit aici şi m’am uitat de pe colină în frumoasa vale, toate m'au atras din giur. Acolo păduricea! — O de te-ai pute mesteca în umbrele ei ! — Acolo vîrful dealului! — O de ai pute privi de acolo preste regiunea largă. — Colinele înlănţuite una de alta şi încântătoarele văi! — O de m’aş pute perde în ele! Am alergat acolo, m’am reîntors şi nu am găsit ce căutam. O, depărtarea este ca viitorul! Un întreg mare şi întunecos zace dinaintea noastră, simţirea noastră se perde ca şi ochiul nostru şi ni-e dor, vai, să ne dăm toată fiinţa. Se pare că în Helgolanda cedarea ce s’a făcut a deşteptat sentimente deosebite. Precând, „Allgemeine Zeitung“ din München spune, că în Helgolanda domnesce mare agitaţiune, „Hamburger Korresp.“ împărtăşesce, că cedarea a fost acolo întimpinată cu bucurie nespusă şi desigur au să se facă manifestaţiuni şi ovaţiuni vii pentru Germania după predarea definitivă a ţerii, să ne umplem cu deliciul unui mare, singur şi strălucit simţământ, ear’ dacă alergăm acolo, vai, dacă acolo a devenit aicea, toate sânt ca şi mai înainte, ear’ noi stăm în sărăcia noastră, în firea noastră mărginită şi sufletul se usucă după deliciul, care nu’l găsesce. Astfel cel mai neliniştit vagabund se doresce în cele din urmă car’ în patrie şi şi găsesce în coliba lui, la sinul nevestei, în cercul copiilor sei, în purtarea de grije pentru susţinerea lor, deliciul pe care în toată lumea în zadar ’l-a căutat. Când mă duc dimineaţa cu răsăritul soarelui la Wahlheim, când îmi adun acolo singur păstăile de mazăre, mă aşed şi le cureţ citind din Homer; când îmi aleg în mica bucătărie o oală, iau unt, pun păstăile la foc şi mă aşez lângă el, ca să le mai scutur câteodată; atunci simţesc viu, cum peţitorii desfrânaţi ai Penelopei tăiau, frângeau şi frigeau la gligani. Nimica nu mă umple de simţăminte liniştite şi adevărate, ca vieaţa patriarchală, care, mulţumită Domnului, fără afecţiune se potrivesce cu propriul meu mod de vieaţă. Atât de bine mă simţesc, când inima mea se poate umple de deliciurile nevinovate ale omului simplu, care îşi pune pe masă căpăţina de varză, pe care el a cultivat-o, şi nu se gândesce numai la varză, ci la toate «filele bune, la toate dimineţile frumoase şi serile plăcute, în care a sădit-o, a udat-o şi s’a bucurat de desvoltarea ei şi acum se bucură de toate deodată. (Va urma.) întemeiază pe adevăr şi declaraţiunile legatului sârbesc au fost fidel reproduse. Cât priveste însăşi d is p o s iţ ia din Sârbia faţă cu Austro-Ungaria, aceasta pare a se mai fi liniştit. Dar, încă tot există semne, că Sârbia are de gând să se folosească de represalii faţă cu monarchia noastră. Autorităţile de vamă sârbesci fac o mulţime de greutăţi extrădării mărfurilor austro-ungare, pretinzând mereu certificate de provenienţă şi alte legalizări. Dealtfel „Neues Wiener Tagblatt“ află din Belgrad, că ministrul de interne Tauşanovici a făcut baronului Thomel o visită şii-a dat declaraţiuni despre realitatea Sârbiei. Ministrul sârbesc ’şi-a dat în special silinţa, de a dovedi, că în ciuda simpatiilor pentru Ţarul, în Sârbia nu există nici o înrîurire rusească. Guvernul nici nu ar suferi un amestec rusesc. Nota Bulgariei cătră Poarta. Cu privire la nota, pe care Bulgaria a adresat-o Porţii, se vorbesce în Viena, că guvernul bulgar voia prin aceasta să pregătească în mod favorabil alegerile pentru Sobranie ce se vor face în August şi avea mai ales de gând să-’şi marcheze, după încheierea procesului Paniţa, punctul ei de plecare neschimbat. într’o corespondenţă din Viena străbate, că nota ar fi fost redigeată după o înţelegere prealabilă avută cu Poarta. Dealtmintrelea, adauge corespondenţa respectivă, Bulgaria scie înainte, că Poarta nu se va grăbi cu răspunsul la nota ei. „Pol. Korr.“ primesce din Sofia împărtăşirea, că nota bulgară ar sta în legătură cu situaţia bisericii bulgare din Macedonia, cu afacerea episcopului bulgar Teodos ie, care, după cum se scie, a trebuit să părăsească oraşul Vesküb, cu toate că marele-vizir Kramil-Paşa şi-a dat autorizarea, de a se duce acolo şi de a săvîrşi funcţiuni archieresci, în Germania nu se prea dă mare atenţiune soirilor ce vin din Bulgaria. Pănă acum numai două foi se ocupă cu acele. „Nationalzeitung“ e de părere, că Poarta ar pute să recunoască în toată liniştea pe principele din Bulgaria, căci în această direcţie ar fi sprijinită de Austria, Anglia şi Italia. Cestiunea macedo-bulgară conţine însă adevărate pericole. „Norddeutsche Allgemeine Zeitung“ zice, că Bulgaria ar face bine, dacă ar urma sfaturile contelui Kálnoky şi să nu accelereze şi să nici nu provoace lucrurile. Cedarea Helgolandei. TRIBUNA Din Paris se depeşează, că D e Ionele a încunosciinţat în scris pe R ib ot, că el are de gând să interpeleze în privinţa stării de lucruri în Zanzibar în urma convenţiei anglo-germane. Delande spune, că la anul 1862 Anglia şi Francia au subscris o declaraţiune, prin care îşi interzic reciproc a întreprinde vre-un atac în contra independenţei Sultanului din Zanzibar. La 1866 Germania s’a alăturat la această declaraţiune şi această declaraţiune are încă valoare. Interpelantul va întreba pe ministru, că ce măsuri are de gând să fee, pentru a menţină respectarea declaraţiei subscrise de Thouvenel şi Lord Cowley. „XIX Siacle“ pretinde apei, că convenţia anglo-germană conţine o clausulă secretă, prin care se stabilesce recunoascerea ocupării definitive a Egipetului prin Anglia. Raporturile cu Serbia ir lumină guvernamentală. Reproducem din „Pester Lloyd“ de la 20. c. următorul prim articol: Din cauza măsurilor de poliţie veterinară relative la importul rîmătorilor sârbesci, dau vecinii domni bărbaţi de stat din mâni şi din picioare ca băieţii cei răi de şcoală, care au căpătat o porţie de joarde, îngreunaţi de vină, cum se simt faţă cu monarchia noastră, este foarte natural, că văd în controla înăsprită de la graniţă cu tot preţul o retorsiune politică, precând în realitate este vorba numai de un act de profilaxă economică în mod imperativ impusă. O experienţă foarte cunoscută ar pute să clarifice pe onorabilii domni. Se scie, că relaţiunile noastre cu Germania sânt de ani de «fire tot aşa de intime şi mai aşa de importante ca şi cu Sârbia. Dar cu toate aceste Germania a oprit importul rîmătorilor unguresci, deşi nu erau suspecţi de boale. Şi noi am simţit greu această măsură, dar nui-a venit nici unui om cuminte gândul să vadă în aceasta altceva, decât o măsură veterinară. Mai târ fiu această măsură a fost atenuată şi astăifi importul în Germania merge cu mult mai uşor. Dar, tocmai de aceea este dator guvernul ungar să păzească cu toată rigoarea, ca boalele să nu fie importate pe teritorul nostru şi să nu se pericliteze din nou comerciul nostru cu Germania. Aceast este starea lucrurilor, car’ dacă politicianii sârbesci nu ar fi în rătăcire atât de mare, ar judeca şi ei situaţiunea din acest punct de vedere. Dar’ în loc de aceasta ei fără minte fac tot ce este cu putinţă pentru a compromită afacerea şi politicesce. Ei iau contramăsuri, care seamănă ca ou cu ou cu o provocare, precât de obrasnică, pe atât de bădărană. Ei resping la graniţă pelea importată din Austro-Ungaria, pentru că provine de la vite pretinse bolnave, ca şi când domnii regenţi şi miniştri ar sta în raport spiritistic ca sufletele vitelor, care li-ar fi comunicat, că rămăşiţele pământesci li-ar fi fost bolnave. Tot atât de ingenioasă este metoda de a constata conţinutul veninos al culorilor mărfurilor textile austro-ungare şi a construi din el oprirea importului. Metoda este supărăcioasă din causa intenţiunii ei, dar ne simţim aproape dezarmaţi, pentru că este atât de proastă. Oamenii cuminte ar găsi şi pentru manifestarea duşmăniei o formă mai puţin bădărană. Dar’ prostie, neprostie, dacă acele măsuri sârbesci vor fi în adevăr aplicate, apoi am sta în faţa unei brutale rumperi a convenţiunii şi afacerea s’ar afla fără îndoeală pe terenul politic. Că mai bine va fi atunci pentru vecinii noştri, uşor vor pute afla în primul moment de calmitate. Căci înainte de toate mai dispunem de mulţime de represalii economice cu efect. Nu demult am publicat un conspect despre vitele cornute sârbesci importate în Austro-Ungaria, din care lămurit se poate vedea, că printr’o retorsiune din partea noastră mai poate fi lovit în mod simţitor un ram important al producţiunii sârbesci. Ce cred domnii: Va suporta Sârbia mai uşor desavantagiile opririi importului de râmători, dacă vom opri şi importul vitelor? Sau îşi închipuesc, că vor putea purta un asemenea resboiu mai multă vreme ca Austro-Ungaria ? Şi acesta este numai momentul economic. Dar’ sânt deposedării puterii sârbesci atât de orbiţi de patimă şi de ură, încât nu recunosc ce ar însemna pentru ei o ruptură politică cu Austro-Ungaria? Astăi deja ei trimit un strigăt după ajutor la Petersburg. Fraţii ruşi să vină întru ajutor fraţilor sârbi şi diplomaţia rusească să arete ce poate. Ei bine, presupunerea este nostimă, ca diplomaţia rusească să-şi facă de lucru din causa rîmătorilor sârbesci. Ca satiră asupra pretensiunilor fraţilor celor mici faţă cu marele frate rusesc este destul de bun acest apel. Dar’ dacă uinii în adevăr sânt curioşi să afle, ce poate diplomaţia rusească, li-o spunem în confidenţă. Absolut nimica în caşul acesta. Ea se va feri de blamagiul unei intervenţiuni, care cu desăvîrşire ar fi neîndreptăţită şi din acest motiv fără resultat. Dar, orice cuvânt în această privinţă este superfluu şi noi avem cu mult mai mare respect faţă cu diplomaţii ruşi, decât să presupunem o astfel de absurditate din partea lor. Dar’ tocmai aceasta trebue să li-o spunem vecinilor noştri de atâtea ori: Cerul e înalt, Ţarul e departe, car’ Austro-Ungaria este în nemijlocită apropiere. Cum stau lucrurile astăzfi, patronanţa rusească poate să fie platonică, poate să mai dee câteodată semne sunătoare, dar nu este în stare să paraliseze manifestaţiunile directe ale puterii austro-ungare. Dacă Sârbii cu toate experienţele făcute se mai amăgesc, apoi este un malheur pentru ei şi se pot felicita, dacă vorşi teafări din această rătăcire. Va fi deci bine, dacă anii de stat sârbesci se vor ţine de realismul situaţiunii. Pănă acuma conducerea politicei noastre externe n’a tăgăduit Sârbiei bunăvoinţa sa. Chiar şi prin expresiunile de legitimă neîncredere ale contelui Kálnoky a transpirat dorinţa înţelegerii amicale. Tot aşa şi din manifestaţiunile delegaţiunilor, care cu bună intenţiune au evitat orice cuvânt amar, orice ameninţare. Ea nu s’a dubitat nici chiar în intenţiunile guvernanţilor sârbesci şi s’a regretat numai lipsa lor de autoritate faţă cu uneltirile iresponsabile ale ultraiştilor. Drumul spre reîntoarcere li-a fost indicat şi ei foarte bine ar fi putut schimba cursul fără de a se strica cu fraţii ruşi. Căci nu este adevărat, că am avea ceva în contră, dacă Sârbia întreţine bune relaţiuni cu ace a Rusiei, care-şi respectă independenţa şi nu se atinge de garanţiile desvoltării sale pacinice. Dacă însă se va arăta, că regenţa şi guvernul, în loc de a-şi lua la inimă advertismentul, vor încărca păcat preste păcat, în loc de a se reîntoarce, vor merge până la marginea extremă a exceselor politice, apoi ar fi slăbiciune neseusabilă, dacă conducerea politicei noastre externe nu ar tracta situaţiunea în forma în care apare, fără considerare, că adversarul neastâmpărat este mic şi prietenii dela spatele lui sânt mari. Va fi atunci inevitabil să amintim vecinilor cu toată stăruinţa, că în sfera intereselor noastre nu vom suferi nici o tendenţă, care înveninează liniştea şi pacea şi dau o poporaţiune harnică pradă conspiraţiunilor maliţioase. Scurt şi bine: Guvernanţii sârbesci nu vor ajuta causei lor, dacă în loc de a se îndrepta, vor urmări un sistem de a provoca Austro-Ungaria. picem causa lor, căci multă vreme poporaţiunea sârbească nu-’i va sprijini. Deşi a fost posibil a nebuni spiritul calm şi practic al poporului cu fel de fel de amăgiri, nu va fi posibil a-l ţine multă vreme în amăgire. Astăzi deja va fi ajuns deasupra recunoascerea adevărului, că precum graţia, aşa şi disgraţia marei puteri austro-ungare se poate manifesta în mod foarte palpabil, şi că într’un resboiu cu frivolitate provocat contra monarchiei noastre pentru Sârbi nu este altă instanţă de apelaţiune decât eară monarchia noastră. Ear’ urmările acestui adevăr se vor îndrepta contra lor înainte de a visa dnii astăzji încă dătători de ton în Belgrad, contra acelor bărbaţi, care fără causă, fără motiv, fără reson au sguduit un raport ce totdeauna s’a dovedit a fi în avantagiul naţiunii sârbesci. De aceasta să se ţină. Cu toată hotărîrea îi putem asigura, că cu toate provocaţiunile nu vor ajunge la altceva, decât la manifestarea energică a neîncrederii şi neprieteniei noastre. Ear’ dacă voesc să afle trecerea la raportul cel vechiu prietenesc, ceea ce însă trebue să se manifesteze în fapte şi nu în trase goale, apoi guvernul nostru sigur va face tot ce-i stă în puteri, ca să le uşureze reîntoarcerea. CRONICĂ. De la Curte. Maiestatea Sa împărăteasa Regină şi Archiducesa Maria Valeria vor pleca Marţia viitoare din staţiunea Penzing pentru petrecere de o lună la Gastein şi vor sosi apoi la 26 Iulie în Ischl. Maiestatea Sa Monarchul se va duce numai în luna viitoare la Gastein pentru opt pentru care timp familia domnitoare a proiectat o excursiune la lacul Bockhart, la care va lua parte și Archiducele Francisc Salvator. Monarchul va petrece în Ischl pănă în 19 August, car’ Impărăteasa-Regină pănă la finea lui August.* Dineuri de Curte, în castelul regal din Buda vor avea loc la 22 și 24 i. e. n. dineuri de Curte, la care sânt invitați delegații austriaci și ungari.* Noul comandant al gardei arderilor. Maiestatea Sa a numit pe locot. mar. Iosif prinț de Windischgrätz căpitan al gardei de corp a arderilor în locul răposatului general de artilerie Alexandru bar. Koller.* Nr. ISI Numiri. Juriștii absolvenți Alexandru Murat şi Andreiu Gergely au fost numiţi practicanți în drept cu diurnă, cel dintâiu la tribunalul reg. din Bistrița și al doilea la judecătoria cerc. din Giorgiu-Sânmiclăuș. * Statute aprobate. Ministrul reg. ing. de interne a provăiat cu clausula de aprobare sub Nr. 40.428 statutele reuniunii pompierilor voluntari din Munihiul-Gherlei. # Comisiunea economică a comitatului Sibiiu va ţine Luni în 23 i. e. n. la 5 oare p. m. o şedinţă în sala de consultaţiune a casei comitatului.* Ioan Orth (Archiducele loan) va sosi încă în luna asta, după cum anunţă „Deutsche La Plata-Zeitung“, ca comandant al corăbiei sale „Sta. Margareta“ în La Plata (America). Pentru primirea lui în mod festiv s’a format un comitet și la primire va participa în număr mare colonia austroungară.* Nou doctor român. Dl Amos Frâncu a fost promovat Luni în 16 i. c. la gradul de doctor în drepturi al facultății juridice dela universitatea din Budapesta. * Un lucru curios! La conscrierea alegătorilor oraşului Cluj ce decurge acum s-a constatat faptul interesant, că nu mai puţin ca 233 de alegătorişi-au perdut dreptul de alegere din cauză, că au rămas în restanţă cu darea. Apoi să maifică lumea, că administraţia ungurească nu e bună! • Scrie şcolară. Programa examenelor publice dela şcoala română capit. gr.-or. din Sebeş cu finea anului şcolastic 1889/90 este următoarea: Duminecă în 17/29 Iunie: dela 10—101/» a. m. deschidere; dela 101/*—121/, clasa III. şi IV. de elevi; dela 4—6 p. m. d. I. de eleve. Luni în 18/30 iunie dela 7—9 a. m. d. I. de elevi; dela 9—11 clasa II. de elevi; dela 2—4 p. m. clasa II. de eleve; dela 4—6 clasa III. de eleve; dela 6—7 gimnastica, visitarea grădinii de pomărit şi încheierea anului şcolastic. La aceste examene se învită cu toată onoarea părinţii elevilor, precum şi toţi amicii şi binevoitorii acestei şcoale. Sebeş, în 1 Iunie 1890 v. Direcţiunea. * Cas de moarte. Generalul de artilerie Iosif baron D o r m u s, cavaler al ordinului „Maria Teresia“, a muritfilele aceste în Lemberg în etate de 79 ani. • Cel mai vechiu proces de defraudaţiune e de present în curgere la tribunalul reg. din Seghedin. încă în anul 1867 s’a fost introdus cercetarea în contra controlorului de căi ferate loan K i s s şi a altor trei complici ai sei pentru defraudarea unei sume de 13.000 fl. De atunci cei din urmă au murit, car’ protocoalele dela perceptoratul de dare, care ar fi fost cele mai însemnate dovefir, s’au perdut cu ocasiunea inundaţiunii din 1879. Spesele cercetării s’au urcat deja pană acum la suma de 12.000 fl. şi pănă când se va fini, vor întrece sigur suma defraudată.* Un accident în cupeu. „Budapester Tagblatt“ împărtăşesce, că pe calea ferată ungară de stat între Viena și Budapesta a avut loc într’una dinfilele trecute următorul accident: Un pasager, Vienez cu numele Ferdinand Riba, stătea înaintea ferestrii cupeului cu mâna întinsă afară, când deodată trenul în apropiere de Gran a ajuns la un podişor. Podişorul a fost aşa de august, că la trecerea trenului mâna dreaptă a pasagerului a carambolat cu bariera podului şi în urma acesteia a fost zdrobită de tot. * Holera nostras. O foaie din Dobriţin anunţă, că locuitorul din Hajdu-Dorog cu numele Mihail Volczinevsky a murit la 16 i. e. n. sub simptome de holera nostras, (nu asiatică) și fisicul comitatului a plecat la Dorog pentru cercetarea cașului. * Petrecere de vară se va arangia din partea junimii române din giurul Sintereagului în favorul bisericii și școalei gr.-cat. în Sintereag (Somkerék), la 13 iulie st. n. a. c. Preţul intrării de persoană 80 cr., în familie 70 cr. Comitetul este compus din dnii: Ioan Rotar, preşedinte; Demetriu Făgărăşan, cassar; V. Murăşan, controlor, şi din membrii: Alexandru Măierean, Alexandru Chifa, Aurel Oltean, David Parascan, Gavriil Marţian, Iacob Făgărăşan, Ioan Rusu, Aurel Oltean. începutul la 4 oare p. m. Notă: Preastimatele familii sânt avisate la provisiunea proprie. Suprasolvirile se primesc cu mulţumită şi se vor curta pe cale Ziaristică. * Princesa Cuza soră de caritate. Princesa fostului domn Alexandru Cuza, lovită de perderea fiilor sei, a intrat infirmieră la spitalul de copii „Caritatea“ din Iaşi, luând patru paturi sub îngrijirea sa şi dăruind spitalului un venit anual de 25.000 lei. Princesa face serviciul şi trăesce sub regimul tuturor celoralalte infirmiere angajate cu 20—30 lei pe lună. Tinărul principe defunct a lăsat prin testament toată averea în proprietatea soției sale, iar’ usufructul ’l-a lăsat principesei-mame pre cât timp va trăi. Acest usufruct se urcă la 110.000 lei pe an. * Marco Brociner. O foaie umoristică ilustrată din Viena publică o critică a „poetului“ Marco Brociner, care merită să o păstrăm şi pentru posteritatea românească. Iată ceva din ea: „Să trăească noua dramatică cu putere, fluidităţi şi temniţi! Cititorilor noştri li-am mai spune, că după părerea noastră nepretenţioasă un poet dramatic, cu cât este mai nedestoinic să obţină efecte în adevăr sufletesci, cu atât lucră mai mult cu