Tribuna, ianuarie 1891 (Anul 8, nr. 1-25)
1891-01-24 / nr. 19
Anul VT!! Nr. 19 Sibiiu, Joi 24 Ianuarie (5 Februarie) 1891 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., */* an 2 fl. 50 cr., */* an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., */* an 3 fl. 50 cr., */* an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: l/t an 10 franci, ‘/* an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucuresui primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. O conferenţă culturală, română la Baia-mare. Mai mulţi fruntaşi români din ţinuturile Sătmarului şi al Selagiului convoacă la Baia-mare o conferenţă culturală a Românilor din acel ţinut cu următorul program : 1. Cuvântul de deschidere. 2. Constituirea conferenţei. 3. Statorirea şi subscrierea texturilor de adresă, îndreptate cătră ministrul de culte şi instrucţiune şi cătră dieta ţarii în causa religiunii şi limbii române. 4. Desbaterea unor propuneri eventuale insinuate previe la presidiu. 5. Exmiterea unei comisiuni pentru censurarea acestor propuneri. 6. Exmiterea unei comisiuni pentru verifcarea procesului verbal din această conferenţă. 7. închiderea conferenţei. Convocatorul cuprinde următoarele aprecieri vrednice de băgat în seamă: „Limba naţională este mijlocul de a revela tesaurele culturale ce sânt în vieaţa unui popor. — Ear’ religia, — care se manifestă în „credinţă tare şi nădejde în cer“, — cuprinde garanţia morală a desvoltării şi cultivării lor. Popoarele toate în concertul cultural al omenirii prin limba lor naţională se afimi. Credinţa, virtutea, cultura şi aspiraţiile unui popor prin limba lui naţională se manifestă. Durerea, neîndestulirea, suferinţele unui popor din poesia lui naţională, prin limba lui naţională se descopere. Vitalitatea, maturitatea politică a unui popor se revelează prin atitudinea lui în cauza desvoltării limbii sale naţionale. Scris este cu neşterse caractere în istoria neamurilor, că noi Românii ne-am distins pururea prin o alipire sinceră cătră legea şi limba noastră dulce naţională, prin un adevărat eroism. „Valachi autem“, scrie Anonimus, „plus pro linguae, quam pro vitae incolumitate certasse violentur“. Adecă părinţii noştri mai mult au preţuit limba dulce naţională şi drepturile ei, decât vieaţa însăşi: „Limba, legea vorbe sfinte „La părinţi erau*.Românul nu voesce se trăeasca fără 77 limba şi legea sa naţională. Ca fii credincioşi ai părinţilor noştri trebue să ne oferim, se ne jertfim chiar şi vieaţa pentru drepturile limbii şi religiunii noastre naţionale. Cu atât mai vîrtos ni se impune în această epocă a libertăţii şi a luminii, ca să cultivăm cu toată grija limba noastră dulce naţională şi cu toate mijloacele legale, oneste şi constituţionale, să ne intuim a promova cultura ei, să operăm drepturile ei. Asta pretinde conscienţa noastră naţională, cultura elementului românesc şi interesele prea bine pricepute ale patriei comune. De aceea pentru o consfătuire serioasă asupra mijloacelor, care ar fi necesare a se adopera în interesul desvoltării limbii noastre naţionale şi a invidualităţii noastre religioso-morale, pe baza legilor existente şi în spiritul libertăţilor publice constituţionale, prin acesta cu toată onoare Vă invităm la Conferenţă publică ce se va ţină în Baia-mare, în sala hotelului „Europa“ la 17 Februarie 1891 sun. 10 care din Dorinţa comună ar fi, ca toţi Românii din aceste ţinuturi să fie de faţă la acea conferenţă, ca aşa în mod cât mai impunător să spunem în faţa lumii justele noastre dorinţe“. Convocătorul poartă următoarele iscălituri: Alimpiu Barboloviciu m. p., vicar for. gr.-cat. al Silvaniei; Ciriac Barbul m. p., a.-diaconul părţilor sătmărene ; George Pop m. p., posesor; Gavriil Barbul m. p., posesor; A. Costa a m. p., advocat; Antoniu Gitta m. p., protopop onor.; loan Serbu m. p. v.-protopop onor.; loan Pop m. p., paroch; Gavrilă Lazar de Purcăreţi m. p., protopopul Careilor; Sigismund Eug. Catoca m. p., paroch; Augustin Pelle m. p., protopop; Alexiu Berinde m. p., paroch; Dr. Vasilie Lucăciu m. p., paroch ; Andreiu Medan m. p., posesor; Vasilie Dragoş m. p., advocat. Domnii Martin Ţapu şi Adrian Diacon convoacă o conferenţă a Românilor de partid naţional din cercul electoral al Bocşei pe Joi în 12 Februarie st. n. la 10 oare a. m. în Bocşa-românâ, pentru consultare asupra proiectului de lege al asilelor de copii. Mişcarea Românilor contra „kisdedev“-urilor. Domnii Dr. Ioan Raţiu, Ioan Mesaroş şi Iuliu C. Vlăduţ convoacă pe alegătorii români din cercurile pretoriale Turda, Murăş-Ludoş şi Virţulde sus la o conferenţă ce se va ţină joi în 12 Februarie st. n. la 2 oare d. r. în Turda. In ordinea de 6 cuprins şi proiectul „kisdedev“-urilor. Metoda dorită de intimidare. „Pester Lloyd“ primesce din Caransebeş cu data de 2 Februarie o telegramă, după care în casina de acolo s’ar fi ţinut o mare conferenţă a Românilor de pe „întreg teritorul Severinului“; în aceea s’ar fi votat încredere lui Mocsáry şi s'ar fi luat hotărîrea, de a aşterne o „representaţiune“ „congresului românesc din Sibiiu“ în scopul de a lua posiţie faţă cu legea despre asilele de copii. în aceeaaşi telegramă se spune, că în contra casinei române din Caransebeş s’ar fi introdus cercetarea din partea autorităţii pentru pertractarea nepermisă a cestiunilor politice. E curios, că biroul oficios de presă din Budapesta a ignorat pănă acum preste tot mişcările Românilor în contra „kisdedev“-urilor. Chiar şi corespondentul său din Sibiiu, care dealtfel îşi vîră nasul pretutindeni, a lipsit de la conferenţă de ieri din Sibiiu. Acum vine primul organ al guvernului ca din bun senin şi publică un neadevăr, trimiterea unei „representaţiuni“ „congresului dela Sibiiu“, un lucru care, după cum se scie, nu s’a hotărît la Caransebeş, şi pe deasupra mai voesce să şi intimideze prin scriea despre cercetarea ce se pretinde a se fi introdusă contra casinei române de acolo. Adunarea alegătorilor români din Sibiiu contra „Kisdedóv“-urilor. Ieri s-au pronunţat în contra proiectului de lege despre aşa numitele „Kisdedóv“-uri şi alegătorii români din cercurile electorale Sibiiu (oraş), Sişte-Cristian, Răşinari-Cisnădie şi Nocrich. Imposanta adunare s’a ţinut în cea mai mare sală ce o are Sibiiu, în sala dela „Gesellschafthaus“, care era pe aci să se dovedească prea mică pentru a cuprinde un număr atât de mare de alegători români. Numărul acestora s’a urcat aproape la 1000 (una miie), fiind de faţă întreaga inteligenţă română din loc, aproape toată preoţimea din protopresbiteratele Sibiiu şi Sălişte şi foarte mulţi ţerani din giur. O nouă dovadă, cât de neîntemeiete sânt insinuaţiunile fiarelor maghiaro-jidane despre vre-o câţiva gazetari şi pretinşi agitatori şi că poporul român e nemulţumit şi scie să-’şi dee cu demnitate expresiune acestei nemulţumiri, când o reclamă trebuinţa şi împregiurările. La masa biroului şedeau convocătorii adunării, car’ la masajariştilor am văitat pe representanţii 4'arel°r „Gazeta Transilvaniei“, „Telegraful Român“, „Românul“, „Tribuna“ şi „Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt“. La 2Va oare dl Dr. Aurel Brote a deschis adunarea prin un discurs înflăcărat, în care, între vii aclamaţiuni, a arătat, că ’şi-a luat voe dimpreună cu colegul seu dl Piposiu a conchiema pe alegătorii români la o întrunire, ca să-’şi dee expresiune într’o cestiune atât de importantă, cum este cestiunea proiectului de lege despre asilele de copii, pe care dl ministru de instrucţiune ’l-a substernut în dieta ţerii şi care s’a desbătut cu un zel, dictat de şovinismul cel mai exagerat. Vorbitorul presupune, că cuprinsul proiectului de lege care neliniştesce poporaţiunea nemaghiară dela un corn al ţerii până la altul, dela Leitba pănă la Predeal, e în mare parte cunoscut. Se raărgineşce deci a aminti unele dintre principiile nesănătoase şi vătămătoare, pe care este basat acel proiect. Amintesce mai anteiu de sila, care se decretează în acea lege. Toţi părinţii sunt obligaţi a-’şi da copiii lor în etate de 3 pănă în 6 ani în asilele de copii; a-’i despărţi de mame, de rude şi a-ş i concrede unei persoane, care nu va cunoasce datinele, limba şi religiunea copiilor, omnipotenţa statului îşi întinde mâna pănă în sinul familiei, sanctuarul acela, pe care îl credeam scutit de ingerenţa statului. Asta e o vătămare a libertăţii personale şi a drepturilor părinteşti. Amintesc, mai departe, că scopul proiectului de lege este maghiarizarea naţionalităţilor nevaaghiare. Un deputat maghiar însuşi a constatat în parlament, că proiectul din cestiune ignorează spiritul legii de naţionalitate din 1868, ba mai mult, se eludează mai multe disposiţiuni ale acelei legi. A constatat mai departe, că proiectul de lege despre aşile este maghiarisarea pe faţă, că naţionalităţile nemaghiare îşi văd existenţa lor periclitată, mai cu seamă, dacă statul însuşi ia în mână ducerea indeplinire a maghiarisarii. Alţi deputaţi au făcut dlui ministru imputarea, pentru ce n’a spus pe faţă, că scopul legii este maghiarizarea. Noi voim însă să rămânem Români! Trebue să se spună aceasta legiuitorilor noştri la fiecare ocasiune! Mai amintesce apoi vorbitorul de sarcinile financiare, cu care este împreunat proiectul de lege, statul nu va plăti el chieltuelile necesare pentru înfiinţarea asilelor de copii, ci impune comunelor un arunc de 3°/0 lângă dările directe. Noua sarcină se va simţi cu atât mai greu, cu cât dările presente apasă în destul. Trebue ridicat deci glasul în contra creării unei astfel de legi asupritoare și trebue protestat sărbătoresce în contra ei aici, căci acolo, unde se desbate despre ea, unde se hotăresce asupra noastră, intrarea ne este închisă. La invitarea vorbitorului, adunarea se constitue, alegând pe dl Dr. A. Brote de preşedinte, pe dl Neamţu de secret I şi pe dnii Z. Boiu, P. Cosma şi I. Papiu de verificatori ai protocolului. Cerând cuvântul, domnul Pompiliu Piposiu, între dese întreruperi şi aplause frenetice ale adunării, a desvoltat cam în următorul mod stricăcioasele însuşiri ale proiectului de lege ostil existenţei naţionalităţilor: „Domnilor alegători! Domnul preşedinte Dr. Aurel Brote v-a expus motivele, care ne-au îndemnat a face apel la patriotismul şi la sentimentele d-voastre naţionale, rugându-vă, ca să vă întruniţi astăzi aici în centrul comitatului nostru. Cestiunea, faţă cu care trebue să luăm o poziţie şi faţă cu care trebue să ne pronunţăm cu toată hotărîrea pe această cale, e o cestiune de cea mai mare importanţă pentru toţi locuitorii patriei noastre, de o îndoită importanţă însă pentru naţionalităţile nemaghiare şi în special pentru noi Românii, căci ea privesce cele mai vitale interese ale noastre. (Aşa e) E vorba, domnilor, de un proiect de lege, care s’a primit deja într'una din casele parlamentului maghiar şi care are în vedere regularea pe cale legislativă a instituţiunii grădinilor şi asilelor de copii. „Noi, dlor, nu ar fi să avem nimic în contra regularii acestei instituţiuni, dacă această regulare nu ar fi împreunată cu noue şi grele poveri ce cad în sarcina contribuabililor, dacă ea mai ales s’ar face pe basa unor principii adevărat pedagogice şi umanitare şi dacă nu ar ave tendenţe ascunse nepermise, tendenţe, care nu se vor realiza niciodată (Aşa el), dar, care prelângă aceea, că au să împedece desvoltarea firească a viitoarelor generaţiuni, supt cu atât mai mult potrivite a tulbura pacea şi liniştea dintre deosebitele popoare ce constituesc statul nostru. „Noi Românii, după cum, durere, cu toţii prea bine păciţi, nu ne mai găsim în poziţie, de a ne apăra interesele noastre, de a ne presenta gravaminele noastre şi de a combate măsurile ce se intenţionează a se lua în contra noastră acolo, unde ar fi locul ca să o facem, în representanţa ţerii. Actuala lege electorală, sistemul de guvernare greşit şi în consecvenţă abusurile cele multe, pe care organele guvernului de toată categoria le comit cu prilegiul alegerilor dietale, ne-au împedecat pănă acum şi ne împedecă încă şi astăzi a pute păşi la urnă şi a ne alege de representanţi ai noştri în legislativa ţerii pe acei bărbaţi, pe care noi voim să-i trimitem şi de care suntem siguri, că au să represente cu demnitate interesele poporului nostru. Excluşi astfel din cadrele constituţiunii (Aşa e !), none, afară de presă nu ni-a rămas decât acest unic mijloc, prin care putem da expresiune durerilor, dorinţelor şi pretenţiunilor noastre, întrunirile publice, precum e şi întrunirea noastră de astăzji. Să folosim deci, dilor, de dreptul, pe care ni-l mai dă legea, şi să ne pronunţăm cu bărbăţie în importanta cestiune a asilelor de copii. „Dl preşedinte a avut bunătatea, de a ne spune care sunt în liniamente generale disposiţiunile faimosului proiect de lege, în disrecţia aceasta deci nu mă voiu mai extinde. E destul dacă ştim, că în fiecare comună au să se înfiinţeze grădini sau aşile de copii pentru grijirea copiilor în etatea dela 3—6 ani, că toţi copiii în această vîrstă sînt îndatoraţi (Oho!) a cerceta azilele, dacă părinţii nu vor pute dovedi în mod suficient, că copiii iau acasă sau altundeva sub o grije continuă şi corespunzătoare. Aceia, care se vor opune şi nu-’şi vor trimite copiii în acele institute, au să fie pedepsiţi în bani. Aceste noue institute sunt de două feluri: grădini de copii şi asile de copii. Asilele încă se împart în asile stabile şi aule de rasă. Dar’ în sfîrşit aceasta acum nu ne privesce mai deaproape. Ceea ce e mai important e, că atât grădinile cât şisilele de copii stau sub conducerea unor grijitoare şi ajutoare de grijitoare, pregătite anume spre acest scop în preparandii de grijitoare. Toate grijitoarele trebue să aibă cel puţin examen practic din limba maghiară, căci, după proiect, deprinderile şi ocupaţiunile copiilor nemaghiari trebue să fie împreunate cu introducerea lor în elementele limbii maghiare. (Nu ne dăm copiii acolo!) Aşile şi grădini de copii sunt în drept de a înfiinţa: statul, comunele politice, confesiunile, corporaţiunile şi particularii, şi acolo, unde nu înfiinţează nimeni sau unde institutele nu corespund cerinţelor legii înfiinţează statul asile şi grădini de copii. „Şi ce vedem de aci, dlor? înainte de toate vedem, că se plănuesce o instituţiune, care pănă acum nu e generalisata prin legi nici chiar în cele mai culte şi bogate state europene şi care aici la noi pune la grele încercări mai ales capabilitatea de prestaţiune a poporaţiunii dela ţeară şi aşa sleită şi istovită de ne mai suportabilele dări ale statului. (Aşa e!) Căci în zadar mă va lăsa statul pe mine ca confesiune, ca comună politică, ca corporaţiune ori ca particular să-’mi înfiinţez aşile de copii, tot eu din sărăcia mea trebue să jertfesc, din care apoi mă silesce să dau, dacă nu o fac de voe bună. Şi într’un cas şi într’altul deci înfiinţarea acelor institute cade tot în sarcina bieţilor cetăţeni contribuabili. De unde să mai putem plăti atâtea dări? Bietul ţeran, agricultorul ca şi economul de vite, abia poate să-şi agonisească atâta cât să plătească dările cele multe de pănă acum, şi numai puţin îi mai rămâne, pentru ca să poată şi trăi. (Aşa e!) Şi acum cere statul de la el noue jertfe, pentru ca în schimb să smulgă copiii din braţele mamelor şi să-i înfunde cu grămada de câte 80 la un loc, nu pentru ca să fie grijiţi, ci pentru ca să fie desbrăcaţi de naţionalitatea şi de credinţa părinţilor lor. (Protestăm!) „Şi atât sila în direcţiunea aceasta, cât şi îndatorirea părinţilor, de a-şi trimite copiii să-ş i crească alţii în alte obiceiuri, în altă limbă şi în altă credinţă, e una dintre cele mai flagrante violări ale sanctuarului familiei. (Aşa el Ruşine!) „închipuiţi-vă, dlor, că de aci înainte copiii noştri, mititei abia trecuţi de trei ani, care abia învăţarâ a umbla, abia învăţarâ a gângăi vre o câteva cuvinte în limba dulce a mamelor lor, au să fie depărtaţi de la sinul acestora, câte 6—8 ba 10 oare pe 4* au să fie daţi pe mâna unor straini, care nu au poate nici sentiment, nici durere pentru năcazurile copiilor, car’ noi părinţii să ne lipsim de cea mai mare bucurie ce o poate ave un părinte, de bucuria, de a ne vedè mititeii în giurul nostru, de a ne veseli de veselia lor copilărească şi astfel de a ne mângâia de multe ori în mijlocul năcazurilor şi grijilor ce le avem în lupta pentru existenţă. (Aşa e !) Un lucru ne maipomenit, dlor, ca eu să nu pot dispune de copiii mei mici măcar pănă la vîrsta, în care legea pretutindenea îi deobligă a merge la şcoală. „Dovadă, dlor, că aceia, în ai căror creeri s’a zemislit idea, de a regula în acest fel instituţiunea asilelor de copii, nu au avut în vedere binele părinţilor sau mai bine zis binele copiilor lipsiţi de grja corăspunzătoare, ci cu totul altceva: desnaţionalizarea copiilor nemaghiarilor şi uşurarea asimilării celoralalte popoare din ţeară cu rasa maghiară. (Aşa e!) „Aceasta e de un timp îndelungat încoace preocupaţiunea de căpetenie a concetăţenilor noştri maghiari. Guvernul şi societatea maghiară lucrează mereu în această direcţie. Nu o neagă aceasta nici presa maghiară, nu a negat-o nici unul dintre apărătorii proiectului de lege din casa deputaţilor. Şi această tendenţă străbate din întreg proiectul, de la început pănă în sfîrşit. Şi şi sila înfiinţării de asile şi cercetarea obligatorică a lor , reclamată de această tendenţă. Doar’ în proiect e un paragraf, care zice lămurit, că ocupaţiunea copiilor nemaghiarilor e a se aduce în legătură cu introducerea lor în elementele limbii maghiare. Şi pentru ca să se poată face acest lucru, grijitoarele trebue să scie limba maghiară şi să o dovedească aceasta prin atestat primit fie de la o preparandie de grijitoare, fie de la inspectorul reg. de şcoale, în privinţa limbii materne a copiilor şi în privinţa aceea, dacă grijitoarea trebue sau nu să scie limba maternă a copiilor de sub grija ei, proiectul nu conţine nici o disposiţiune. „Care va fi resultatul? Mai rău ca acela, pe carel-am dobândit după introducerea limbii maghiare în şcoalele poporale. (Aşa e) Acolo băiatul încă îşi perde timpul cu învăţarea unei limbi grele şi, cât mai ales pentru băiatul român, străine de firea limbii lui materne, şi rămâne astfel îndărăt în ce priveste însuşirea altor cunoscinţe mai folositoare pentru vieaţa. Aşa că acela, care ese din aceste şcoale şi se aplică, fie la meserii, fie la economie, nu are nici un folos de cei 2—3 ani petrecuţi în şcoală, nu scie nimic, dar nu scie nici limba maghiară, de care în vieaţa şi aşa nu mai are nici o trebuinţă. Ce se va întâmpla acum cu bieţii copii dela 3—6 ani, care nu sciu vorbi încă cum se cade nici în limba lor maternă? în capetele acelora trebue să se producă un chaos grozav şi în cele din urma se vor alege şi ei cu uimica şi li se vor tîmpi cu desăvîrşire minţile. (Aşa e!) „Tot în felul acesta se îngrijesce proiectul de lege şi de educaţiunea morală a copiilor. El în general nu permite deloc, ca în aşile copiii să fie crescuţi în credinţa părinţilor lor. El dispune învăţarea unor „rugăciuni evlavioase“ lipsite de orice caracter confesional. (Batjocură!) „Acum, după ce grijitoarele trebue să scie limba maghiară, un lucru, care mai cu seamă aci în părţile noastre cu anevoie se va putè realiza, statul va numi în aceste funcţiuni importante străine importate de pe aiurea, sau în cel mai rău cas va reflecta la Ovreicele de prin comunele noastre, căci aceste toate sciu unguresce. Şi în loc ca fata preotului sau a învăţătorului, ca cele mai competente într’o comună că să ocupe locurile de grijitoare, ne vom pomeni ca bunăoară pe Ţeara Oltului şi pe alte locuri fata arândaşului evreu are să fie încredinţată cu crescerea copiilor creştinilor. (Nu ne dăm copiii pe mâna lor!) După acest proiect, copiii noştri au să fie daţi pe mâna unor persoane străine şi de limba, şi de obiceiurile şi de credinţa noastră. Copiii vor fi chinuiţi cu învăţarea unei limbi străine, vor fi învăţaţi la niste rugăciuni, care desigur nu vor fi nici „Angerelul“, nici „Tatăl nostru“ şi care niciodată nu le vor pute aduce aminte de principiile credinţei lor. Cu un cuvânt, în loc ca copiii să primească o crescere creştinească de la părinţii lor, ei vor fi crescuţi fără nici o religiune, mai rău ca oesce păgâni. (Sgomot.) în toate privinţele proiectul acesta e o tortură pentru nemaghiari. Nici numele oficial al acelor institute nu-l poate pronunţa cum se cade orişicine. încercaţi numai d-voastră se pronunţaţi cuvântul „Kisdedovo“-uri, că aveţi să vă sfărîmaţi limba, pănă o scoateţi la capăt. „Şi pentru toate aceste se aplică sila înfiinţării unor asemenea „Kisdedovo“-uri, ni se va impune un adaus de dare de 3% pentru ele, şi dacă nu ne vom trimite copiii în aceste institute de tortură, vom mai fi globiţi încă şi cu bani. (Protestăm!) „Domnilor! Prin acest proiect se atentează întâiu la avutul nostru, ni se violează cel mai sfânt drept cetăţenesc, libera disposiţiune asupra copiilor noştri în cea mai fragedă etate, şi se înstrăinează copiii de părinţi, de limba şi de credinţa lor. „Un asemenea proiect nu poate să întimpine aprobarea noastră, dări nu poate fi aprobat de nimeni, căruia îi zace la inimă adevăratele interese ale patriei. Căci nu ma-