Tribuna, martie 1898 (Anul 15, nr. 47-71)
1898-03-04 / nr. 49
Pag. 194 Sibiiu, Mercuri, _______TRIBUNA_________ 4/16 Martie 1898 Nr. 49 45. Ziua emigrărei, sau a pomirei prin sate a fost defiptă pe azi, 13 Martie, la 2 ore după ameazi, în 12 Martie pretorul din nou a făcut atenţi pe ţărani să fie pe pace. Poporul însă şi mai tare s’a agitat văzând mulţimea de gendarmi şi în faţa pretorului au declarat, că dacă nu le concede adunarea, vor aprinde oraşul în 4 locuri deodată, ceea ce au şi făcut Sâmbătă (12) seara, dar numai o casă a ars de tot. Duminecă, pe la 4 ore dimineaţa gendarmii au ocupat toate drumurile ce conduc de la Előszálás, Baracs, Bölcske Herczegfalva, Solt etc. şi toate cărările secrete pe unde au ştiut că pot să vină în Dunaföldvár ţăranii chemaţi la adunare, cu scop de a-i împedeca să între în oraş. Aceasta le-a şi succes încâtva, căci numai cam la 400 de străini au putut străbate pe furiş neobservaţi de gendarmi. Cu toate acestea nu au voit să conceadă poporului a ţină adunare. Pe la 3 ore s’au adunat în piaţa grâului ca la 5000 de oameni, bărbaţi şi femei. Mai ântâiu au cântat câteva cântece naţionale în cor, şi apoi au voit să înceapă adunarea formală. Din partea poliţiei au fost de faţă pretorul, primarul, 2 notari şi 30 de haiduci înarmaţi, car gendarii au fost 45, între ei un locotenent, un sublocotenent şi 7 sergenţi. Pretorul din nou a rugat pe oameni să se împrăştie şi să meargă la lucrurile sale, că adunarea nu li-o concede. Toate acestea nu au folosit nimic. In urmă locotenentul de gendarmi a ţinut o vorbire în care îi face atenţi, că dacă le este scumpă vieaţa şi copiii să se împrăştie, căci la cas contrar îi va împrăştia cu forţa. Poporul în gura mare a erupt în sudălmi la adresa gendarmilor, zicând că de 45 de oameni, fie şi înarmaţi, nu, sâ tem ! La moment gendarmii au dat năvală asupra poporului şi cu greu au împrăştiat poporul, ne mai căutând, de dau în came vie ori ba. Doi oameni au rămas morţi la moment ; răniţi în urma străpungerilor de baionete sunt mai mult ca 50 inşi. Cei greu răniţi au fost duşi îndată la spital. Poporul din nou s’a adunat laolaltă şi car’ s’a început cearta, de astă-dată însă fără omoruri, fiindcă nu au mai format grupe mari, ci mici, şi aşa mai uşor se împrăştiau şi car’ se adunau. Tot oraşul este într’o ferbere foarte mare. Poporul să pregăteşte se atace spre noapte casa oraşului. Pretorul a cerut pe cale telegrafică miliţie, şi anume 200 de husari. Gendarmii au cerut o întărire cu 30 gendarmi din Alba-Regală. Husarii au şi sosit deja la 7 ore seara, din Tolna, care gendarmii sosesc dimineaţă din Alba-Regală. Poporul însă nu arată nici un semn Că s’ar linişti, şi cine ştie ce se mai poate Întâmpla. — Rămâi sănătos, die împărat, rămâi sănătos, e timpul să plec. — Imposibil! Vrei să te întorci îndată? Abia ai sosit, după cum spui. Rămâi aici pe cheltueala mea și visitează Viena. — Nu pot, die împărat, trebue să plec; n’aş pută sta aici nici un cias, căci acasă mă aşteaptă cu dor şi Îngrijire şi eu trebue să merg opt zile până voi sosi acasă. — Primeşte măcar suma aceasta, zise Iosif, voind să-i dee câţiva galbeni, ’ia-’ţi o trăsură ca să ajungi mai degrabă acasă. — Nu pot, d-le împărat, zise ţăranul refusând aurul cu mândrie. Nu pot primi bani dela d-ta, în acest cias sfânt, nu vreau sămi se plătească osteneala şi vreau să mă întorc pe jos, cum am venit, căci aşa am făgăduit. Rimai sănătos ! Ţăranul plecă spre uşe. împăratul li puse mâna pe umăr şi zise: — Văd că n'am putere să te reţin, nici nu vreau să mai încerc, dar’ spune-’mi cum te chiamă, să cunosc măcar numele unui prieten al meu dintre Români. — Numele meu vreai să-’l ştii, d-le împărat? Numele meu este Horia ! — Horia ! Bine! N’am să uit acest nume, zise împăratul afabil. — Nici să nu uiţi numele Horia, răspunse ţăranul serios. Este numele unui om care-ţi datoreşte mulţumire şi care va dovedi, că a Înţeles nobilele şi frumoasele d-tale cuvinte. Rămâi sănătos, de împărat, ai să mai auzi de Horia. — Să mergi sănătos Horia, şi să auzim de bine! răspunse împăratul privind după figura herculică, care cu paşi repezi se apropia de uşe. Augustin Paul. 1848. Cronica anulat. Viena, 14 Martie. Abzicerea lui Metternich a făcut bună impresiune. Dar lumea nu se îndestuleşte cu o simplă schimbare de persoane. Ea cere schimbarea sistemului. Nemulţumirea şi indignarea creşte din ce în ce, când la 2 ore se anunţă, că guvernul a proclamat libertatea presei şi înfiinţarea gardei naţionale, sub conducerea contelui Ern. de Hoyos. Entusiasmul produs a fost enorm. Patrule de studenţi şi cetăţeni înarmaţi percurg oraşul vestind marea noutate. Oraşul e decorat îndată cu stindarde, pe care e scris: »Libertate de presă*. »Gardă naţională« şi »Ordine şi siguranţă«. Se pun cocarde albe la piept în semn de pace. O ceată veselă încununează statua lui Iosif II. şi-i pun în mână un steguleţ cu inscripţia: »Libertatea presei*. — La 4 ore se publică ordinul despre înfiinţarea »gardei naţionale». Cătră seară se publică un comunicat în care se anunţă ridicarea censurei şi se pune în prospect o lege de presă. — Principele Alfred Windischgrätz e numit comandant militar şi civil al capitalei. Pesta, 15 Martie. O ferbere neobicînuită domneşte în oraşul nostru de ieri. Azi la 10 ore a. m. studenţii s’au adunat la universitate; lor li s’au adaus oameni din toate clasele şi de toate rangurile, spre a desbate asupra unei proclamaţiuni lăţită deja, în care se cuprind dorinţele naţiunei. De aci s’au dus înatinea tipografiei »Länderer & Heckenast« pretinzând se le tipărească numai decât atât cele 12 cât şi o poesie naţională de Petőfi. Dorinţa li s’a împlinit şi peste 2 ciasuri tipăriturile erau împărţite printre mulţimea ce aştepta, în ploaie, la poartă. Acum toate colţurile sânt pline cu aceste placate, tipărite nemţeşte şi ungureşte. Punctele cele 12 sunt: 1. Libertatea tiparului şi desfiinţarea censurei. 2. Minister responsabil unguresc. 3. Dietă anuală la Pesta. 4. Egalitate politică şi religioasă. 5. Gardă naţională, adecă armarea poporului şi depărtarea armatei străine; miliţia se pună jurământ pe constituţiune. 6. Purtarea sarcinelor publice de cătră toţi locuitorii. 7. Desfiinţarea iobăgiei. 8. Jurii, adecă tribunale de cetăţeni juraţi. 9. Bancă naţională ungurească. 10. Desfiinţarea cancelariei şi a locotenenţei. 11. Libertatea condamnaţilor politici şi 12. Uniunea Transilvaniei cu Ungaria. La casa oraşului s’a întrunit senatul şi comunitate şi într’o şedinţă publică a desbătut şi primit petiţiunea cetăţenilor. Se vorbeşte, că o deputaţiune va aşterne-o la treptele tronului. Până în momentul acesta ordinea n’a fost turburată, şi se poate aştepta dela înţelepciunea autorităţilor şi dela tactul poporaţiunei, că nu-’şi vor uita de învăţătura înscrisă pe toate paginile istoriei, că adecă numai pe ordine se întemeiază adevărata libertate, că vor conlucra să împedece orice conturbare a ordinei, orice vătămare a persoanei şi proprietăţei şi vor reţină mişcarea ce a cuprins toate spiritele în arina normală şi legală. — Cum se aude, acum la 6 ore a fost eliberat Stancios, care era deţinut în prinsoare în Buda pentru delict de presă (Nemzeti Újság), Pesta, 15 Martie. Mulţimea entusiasmată de vorbirile lui Vasváry, Petőfi şi Jókai esupera eliberarea tuturor condamnaţilor politici. între prisonierii politici eliberaţi se află şi un Român din Bănat, renumitul Doctor şi advocat Eutimie Murgu, care pe la anii 1845 făcu o posiţiune sistemului de abusuri şi defraudări al funcţionarilor municipali. El a fost arestat şi închis în Pesta la 1845 sub pretext, că ar fi agitat poporul contra funcţionarilor şi ar fi uneltit contra unităţei ţarei. Viena, 15 Martie. Deputaţiunea celor trei sute Maghiari a sosit aici şi a fost primită cu mari ovaţiuni. Kossuth este obiectul atenţiunei tuturor. Cluj, 15 Martie. Guvernatorul Ardealului a chemat la Cluj pe episcopul de la Blaj spre a se consfătui în faţa evenimentelor neaşteptate. Braşov, 15 Martie. »Siebenbürger Wochenblatt« scrie: Sensaţie şi frică a produs faptul, că poşta de ieri n’a adus ziare nici din Viena, nici din străinătate. Circulează cele mai curioase ştiri. Să * Partea I, e cunoscută cetitorilor noştri din anii 14-19 ai „Tribunei", spune, că unii bărbaţi din regiunile mai înalte s’au retras dela conducerea afacerilor. Regele Ludovic de Bavaria a abdicat în favorul fiului seu. încă şi alte ştiri sânt în circulaţie, pe cari nici nu le mai amintim. In Revue des Deux Mondes dela I Decemvrie anul trecut In partea II, din studiul dlui Charles Benoist*) „La monarchie Austro-Hongroise etl’equilibre européen* se află o caracteristică descriere. Iată cum e privit şi considerat baronul Bánffy în Francia: «Baronul Bánffy trece drept un om care ştie 80’şi zdrobească adversarii. Obstrucţiunea ce ’i s’a făcut la cameră toată luna lui Iulie, era pornită tocmai din această causă, tocmai pentru că de nanumerats-ori a probat intr’un chip cam dur originalitatea «liberalismului" seu, și care, nu se vede mai bine decât în perioade electorale, când sate întregi votează intre gendarmi, când dinaintea alegătorilor, presupuşi ostili, dispar punţile peste râuri, care drumurile de apă sau de uscat sânt oprite. Votul, cugetă baronul Bánffy, ca şi multe alte lucruri este şi el păcătos, şi ca atare are nevoe de a fi corijat. „Să-l vezi din galeriile camerei, înalt şi gros, purtând pe cap un fes de melasă neagră, ’ţi-ar veni să crezi, — cu toate că mustaţa sa sălbatică se lăţeşte pe obraz ca nişte favoriţi scurte, atribut belicos al călăreţilor lui Attilla ori Árpád, — că are nu ştiu ce de aşezat, de liniştit şi de părintesc. Gând te sfii lângă dînsul şi începe a vorbi cu ochii sei gălbui, aruncând priviri vioaie,ţi se pare că pătrunde şi priveşte drept înainte, o privire de om de simţ, de voinţă şi de sinceritate, la nevoe brutală. Dar’ când pune fesul pe masă se duce dracului şi sinceritatea şi birocraţia şi paternitatea şi nu rămâne decât un zdrohon cam mitocănos, ce se trage din mitocănoşii Bánffy, dintre cari unuia, pe timpul dominaţiei otomane, ’i s’a rătezat capul din ordinul unui Teleki. «Ca transilvănean, căci în Transilvania a debutat In calitate de comite suprem, detractorii sei spun, că cunoaşte ca nimeni altul afacerile Transilvaniei. Ba merg până acolo, încât spun că baronul Bánffy mai pe urmă, fie ca preşedinte al camerei sau ca preşedinte al consiliului de miniştri, ar fi făcut proba altor talente şi mai mari, astfel după ce mi s’a imputat că nu cruţă pe inamic în luptă, închipuiţi-vă că n i se mai impută alte două lucruri : profesorii pretind că nu e învăţat, dar' tinerimea nobilă că nu e elegant. Sa poate prea bine să nu ştie tot ce se poate şti, dar’ ştie tot ce se poate voi... «In cel mai critic moment al crisei, când nu se putea prevedă finitul obstrucţiunei care II ameninţa să-’l învălue şi să-’l răstoarne, zicea liniştit: „Am în cameră o majoritate incontestabilă (vre-o 280 voturi din 413). Maj. Sa îmi ordonă de a nu părăsi postul; de ce dar’ m’aş duce? Când oposiţia se va sătura, va desarma". Cu toate astea filuia melancolic un călindar, nu din plictiseală, dar’de, regretând vacanţele perdute. La urma urmei greutăţile politice, atât cele din parlament, cât şi cele din afară, îl lăsau nepăsător. Greva lucrătorilor rurali, care putea să compromită recolta în Alföld, grânarul Ungariei nu prea îl mişcase, cu toate că credea, că greva n’a fost străină de socialismul agrar. Făcu o listă împărţită in două: de o parte braţe cerute şi de alta braţe oferite, unde lipsiau lucrători aduse alţii din depărtări, şi când nu se ajungea, împlinit cu soldaţi. Spectrul roşu nu-’l înspăimânta sub orice formă s’ar arăta. Când primia una din acele scrisori, pe care adevăraţii sau falşii anarchişti ie adresează la toate guvernele şi care nu vorbesc decât de moarte, baronul Bâoffy presupunea, că e la mijloc vre-o escrocherie sau vre-o mistificaţie. Şi dacă, totuşi, mi se amintea, că o bombă făcuse expresie dinaintea pofţei sale, la picioarele monumentului Hentzy, trebuia să-i audă cineva în ce ton răspundea, dând din umere: „Ce să faci, sânt ponoasele miseriei!" Nu uita însă să cerceteze autorii, teribili ori nu, totdeauna suspecţi ai acestor glume stupide şi criminale; car’ când prindea pe vre-unul, zicea: „Va fi pedepsit după cum merită". Trebue se’i credem, că erau aspru pedepsiţi. „Dintr’un alt punct de vedere nu e nimerit să ’i se aducă baronului Bánffy revendicările naţionalităţilor basate pe vreun drept istoric, căci îndată întreabă: «Ce-o fi şi ala drept istoric, dacă nu e un drept viu", adecă mai lămurit: ce să fie un drept istoric, dacă nu este un drept de forţă? Prinţul de Bismarck a făcut şcoală, şi în Europa n’are un elev mai bun, poate, ca baronul Bánffy". Din Macedonia. — Scrisoare particulară a «Tribunei“. — — Folosul presei şi conferenţelor la şcoalele române din Turcia. — Motova, 6 Martie 1. In momentul actual, când chestiunea naţionalităţilor este atât de discutabilă, şi mai ales în imperiul turcesc, am crezut de datorie să fac şi eu ceva pentru fraţii mei români. Noi deşi sântem meniţi să jucăm un mare rol în aceste părţi, şi aceasta din mai multe puncte de vedere, neglijăm totuşi mult apostolia noastră, dând răgaz vecinilor noştri Bulgari şi Şerbi să ne ia locul, şi mai târziu chiar se ne copleşească. Şi pentru ce aceasta? Pentrucă nu ne am silit să răspândim lumina până în cele mai întunecoase straturi ale poporaţiunei, până în vatra săteanului, basa oricărei naţiuni. Apoi lumina se introduce prin cărţi, ceea ce lipsesc aici deşi şcoalele sânt prevăzute cu bune cărţi, însă poporului îi trebue cărţi cu producţiuni de ale lui şi în dialectul seu propriu, adecă în dialectul macedonean, şi nu cel român, care este cunoscut numai de cei ce frecventează şcoala. Nu trebue să luăm acestea în consideraţiune, că nu ne adresăm micului număr, ci întregi masse a naţiunei. Iată deci importanţa unei tipografii româneşti in Salonic, Monastir sau Sabina, nu în Constantinopol, departe de centrul Românilor. La din contră, neinfiinţându-se tipografie, cel puţin o revistă macedoneană la care să colaboreze d-şii profesori şi orice erudit Român macedonean. Mai mult Revista să fie imprimată în dialectul macedonean şi în limba franceză, ca să putem dovedi şi lumei culte că lucrăm şi noi ca nişte Români. Bulgarii, cari tipăresc în Constantinopol o gazetă numai şi numai pentru Bulgarii din Macedonia, iată că ne au lăsat îa urmă şi mai ales acum când Sârbii au obţinut dela înalta Poartă să înfiinţeze şcoli în judeţele Salonic şi Monastir, iată că sânt cunoscuţi ca naţiune aparte. S’a vezut în Francia şi aiurea pe unde s’au înfiinţat conferenţe profesorale de Dumineca şi sărbători, ce roade au dat, deci de ce să nu se înfiinţeze şi în aceste părţi, unde sânt de cel mai mare folos pentru luminarea fraţilor noştri, cari au fost orbiţi de învăţământul papagalicesc al Grecilor. Sânt de părere, că înfiinţându se astfel de conferenţe, oamenii se vor pătrunde de adevăr, observând ce progrese facem şi nu alergăm după meschinării şi alte învăţaturi îngrozitoare, ci lucrăm pe o cale justă şi raţionalistâ. Zi cu zi vălul de întunerec ce acopere ochii lor se va sfâşia şi ei vor zări lumina cea atât de aşteptată. Ar trebui o mână de fel să resiste curentului bulgar şi Bârb. Mâna de for se dobândeşte prin muncă şi energie, astfel încât mă adresez celor în competenţă să ia în vedere pericolele ce ne ameninţă torentele străine, ce vin dinspre Nord. Sânt de părere, că întroducerea noţiunilor elementare de agricultură, viticultură, horticultura şi alte meserii manuale, în şcoalele primare, ba chiar şi gimnasii, ar fi mai folositoare decât înmulţirea gimnaziilor clasice, prin care tinerii se rătăcesc în străinătate şi nu se mai reîntorc la căminurile părinteşti, ceea ce nu e privit cu ochi buşi de oameni, temându-se ca copii lor să nu-’i părăsească cu înaintarea studiilor mai departe. Dragostea pentru progresul naţiunei mele m’a făcut să scriu aceste şire. Vasile Diamandi, român, la 8 Martie 1898. Fie-’i ţirîna uşoară şi memoria eternă! — Cu inima înfrântă de durere anunţă jalnica familie adormirea în Domnul a scumpei sale mame, fiice, sore şi bunice Amalia Pop născ. Vestemean, preoteasă văduvă, care în 14 l. c., la 12 ore, în anul 53 al etăţei saleşi-a dat nobilul suflet în mânile Creatorului. Osemintele răposatei se vor înmormânta în 16 i. c., la 2 ore p. m., în cimiterul gr.-cat. dela Poarta Turnului, Sibiiu, 14 Martie 1898. Dormi în pace, noi nu te vom uita! Tainica familie. • Domnule deputat, plătește! Faimoasele desvăliri ale deputatului Rohonczy au aflat viu ochou Intre acei alegători, csri ’ni-a* dst voturile mamelueilor lui Bánffy. Anume din mai multe cercuri electoral© s’au adresat scrisori, prin car© alegătorii cer dela „aleşii" lor mamaluci, să dee poporului sărac banii „electorali" primiţi dela Bánffy. O astfel de scrisoare a primit ziarul „Magyarország" dela alegătorii din cercul Nddlac, al căror representant în dietă , un mamelic, Krstófy József. Scrisoarea având un cuprins interesant, o dăm în următoarele: „De vreme ce în cercul electoral Nddlac neîndestulirea creşte din zi în zi, poporul flămânzeşte şi reameninţă foametea, provocam pe deputatul dictat Kristófy József, ca să restitue Ioi Bánffy cele 19.000 fl. ce a primit pentru coruperea noastră — din dările plătite din filerii câştigaţi cu sudorile noastre de sânge — şi să stărue ca această sumă să se împartă între săracii din cercul electoral. .. Urmează subscrierile tuturor alegătorilor. • n Sibiiu, 15 Martie 1858 De tabileul Monarchului nostru, colonia austro-ungară din Berlin a decis a întemeia o fundaţiune, care va purta numele de „Francisc-Iosif”. Fundaţiunea va avă de scop ajutorarea supuşilor austro-ungari din Berlin, ajunşi in miserie. Regele belgian la Viena. Se anunţă din Bruxelles, că regele belgian Leopold şi principesa Clementina vor sosi către sfîrşitul lui Martie la Viena. Această călătorie se aduce în legătură cu nişte diferenţe familiare de natură discretă, ivite între principele Ferdinand de Coburg şi între soţia lui principesa Luisa, rudenii ale casei regale belgiene. Necrolog. Primim următoarele anunţuri fanebrale: Elena, ca soţie; Anton, Călciunent, ca fraţi şi Paraschiva, ca soră, în numele lor şi a număros lor nepoţi, nepoate, consângeni şi afini, cu inima frântă de durere aduc la cunoştinţa, că neuitatul lor soţ, frate etc. Mihaiu Domide, învăţător dir. în pens., după un îndelungat şi greu morb, împărtăşit fiind cu sfintele taine,şi-a dat nobilul suflet în mânile Creatorului Marţi, ia 9 Martie a. c., la 5 ore a. m., in etate de 56 ani. Sângeorgiul-* Fraţii pentru fraţi. cu foaia poporală bocorîneană Deşteptarea citim următoarele : Românilor din Ungaria, Bănat şi Transilvania, cari au abonat gazeta noastră şi ni-au trimis scrisori de încurajare, mulţumească-le Dumnezeu pentru bunătatea lor! Noi nu le putem mulţumi! Cu lacrămi în ochi am cetit scrisorile lor. în straşnica lor luptă cu Ungurul ei n'au uitat nici de ţipetele „Deşteptare^. Ei, cari îs mai tari la’număr, mai tari in învăţătură, mai tari în avere decât noi Bucovinenii, să nu uite nici de acuma de noi! Dee-ne mână de ajutor! Facă ce pot pentru «Deşteptarea" noastră! Sărăcia ne sugrume. Sprijinească-ne cât pot!! * Miserie în Croaţia. Recolta slabă din anul trecut a provocat şi în Croaţia foamete. Poporaţia nea e ameninţată "de cea mai cumplită miserie. Din Agram se anunţă, că foametea ia proporţiuni mari în toate părţile ţârei. Mulţi ţărani economi îşi demolează casele şi vând lemnele edificiilor, pentru bucate şi bani, ca să înfrunte foamea. S’a constatat oficios un cas de moarte prin foame. * Patrioţi noi. Ceata neo-maghiarilor s’a sporit cu an trifoliu. Asuma după cum vestesc cu mare satisfacțiane patrioticele, acum de curând ’şi-au patriotisat numele trei inşi: Dr. Divid Goldschmidt din Bozdan s’a metamorfosat in Gál, Frász Jäckel din Hatzfeld în Jenei și Johann Hirsch din Temes-Moravitz* în Vég. — Vég să le fie tuturor. * Industria românească in Bucofolti ' Așteptarea din Cernăuţi publică ur! Priea veste bună pentru fraţii bucovineni: Consiliul şcolar şi ţâre* a trimis şcolilor noastre porunci aspre, ca învăţătoarele de lucruri de mână de acuma înainte să nu mai înveţe copilele noastre de acele lucruri de mână cari îs luate dela Nemţi, ci numai de acele, cari se trag dela moşii şi strămoşii noştri şi-s curat româneşti. Unde este loc destul chiar stative să aibă şcoala, ca copilele în şcoală să se deprindă cu ţesutul. Dieta ţărei e gata să cheltuiască cu cumpărarea stativelor pentru şcoli poporale până la 300 da florini. Duelul Eszterházy—Picquart a rămas baltă, pentru că locotenent - colonelul Picquart a denegat categoric majorului Eszterházy orice satisfacţie In urma acestui fapt Emerházy a publicat prin ziarele din Paris o scrisoare declarând pe Picquart laş şi miserabil, cu care nu poate trata decât cu biciuşca. Piquart a răspuns printr’un interview cu un corespondent al lui Figaro, spunând că el nu poate sta de vorbă cu Eszterházy, care în curând va fi desvilit în adevărata sa valoare. * Expediţie pentru măsurarea adâncimea mărilor. In luna lui August, anul curent, an mare vapor german al liniei transatlantice va fi trimis în oceanele principale din lume ca să le măsure adâncime. Se va cere parlamentului german în acest scop un credit de 300.000 de mărci. Expediţia va începe măsurarea din nordul oceanului Atlantic, o va urma spre sud până în dreptul capului Bunei Speranţe; d’aci va trece în oceanul Indian, apoi în Marea Mediterană. Guvernul german, care speră că parlamentul va vota creditul pentru expediţie, se Îngrijeşte de pe acum să aibă o hartă exactă a mărilor şi oceanelor.* Ştimi mărunte: La Budapesta a fost arestată o baronesă, Fernanda Dilfart, care s’a făcut vinovată de derandare. — Socialiștii din Budapesta au ținut Duminecă o adunare pentru libertatea presei; demonstrații nu s’au făcut. — La Paris o damă bogată, numită Chassegros, a testat 2 milioane franci societăţei pariziene pentru apărarea animalelor; caracteristice, că în vieaţa sa foarte aventurioasă dama avea pasiunea să schime animalele .