Tribuna, iulie 1898 (Anul 15, nr. 141-166)
1898-07-22 / nr. 158
Pag. 634 8ibna, Mercuri, TRIBUNA 22 Iulie (3 August) 1898 Nr. 158 existentă cu puternica împărăţie a Maiestăţei Voastre se devină şi mai strînsă — dorinţa mea cea mai ferbinte este fericirea Maiestăţei Voastre şi a casei împărăteşti, şi rog prevedinţa divină, ca să reverse toate binecuvântările sale peste Maiestatea Voastră şi supuşii sei credincioşi. Ridic păharul meu pentru sănătatea Maiestăţei Voastre, pentru sănătatea Maiestăţei Sale Ţarevnei şi a augustei mame a Maiestăţei Voastre. Trăească Măiestăţile Lor«. După toastul Ţarului musica întonă imnul român, iare după al Regelui Carol cântă imnul rusesc. Revista de la Ţarskoe-Selo. Sâmbătă, la 30 August, a avut loc o mare revistă militară. In faţa Regelui Carol, Principelui moştenitor şi a Ţarului, au defilat 34.600 ostaşi cu 204 tunuri, sub comanda marelui duce Vladimir. Ţarul punându-se la fruntea trupelor, în persoană a făcut Regelui Carol onorurile militare. După revistă s-au reîntors cu toţii la Petesburg. Distincţiuni. împăratul a conferit dlui D. Sturdza, preşedinte al consiliului de miniştri al României, ordinul „Vulturul Alb“. A făcut cadou generalului Vlădescu o tabacheră împodobită cu briliante. Toată suita regală a primit dovezi de Înaltă distincţiune. Dl Rosseti- Solescu a primit ordinul „Sfintei Ana“ de clasa I-a. Visita Regelui Carol şi presa „ Journal des Debats“ din Paris vorbeşte în terimnii următori de visita Regelui Carol la curtea Rusiei: „Visita aceasta a Regelui Carol are o importanţă deosebită. Dela răsboiul din 1876 şi tratatul dela Berlin Încoace, relaţiunile erau destul de încordate între Bucureşti şi St.Petersburg. România nu voia să uite că, drept răsplată a serviciilor sale, ’i se luase Basarabia. Inconştienţă pretindea că se orientează spre tripla alianţă. De câtva timp s’a produs, totuşi, o descordare (détente): cu prilejul ultimei călătorii a Regelui la Iaşi. Ţarul trimisese, pentru a-’l saluta, pe guvernatorul provinciei vecine şi atenţiunea aceasta a fost foarte bine apreciată. S’a mai putut considera ca o dovadă de mai multă bunăvoinţă faptul, că o parte a ultimului Împrumut de conversiune română, 4 la sută fusese plasată la Paris... Şi trebue notat mai ales că evenimentele acestea se produceau sub un minister liberal, căci chiar liberalii au fost, sub Ioan Brătianu şi elevii sei, apostolii cei mai favorabili ai unei apropieri din ce In ce mai accentuată cătră tripla alianţă. Dl Dem. Sturdza presidiind călătoria la Petersburg nu încăpea nici o Îndoială, că interesul ţiirei şi dorinţele ei erau destul de evidente; şi in acelaşi timp era o garanţie pentru acei cari s'ar fi putut alarma şi crede intr’o convertire veritabilă. Noi cari n’avem in Balcani nici un interes direct şi a căror unică preocupare e menţinerea păcei, nu putem decât să ne felicităm pentru aceste disposiţiuni fericite. Tot ce va pută contribui să ţie In frău pasiunile populaţiunilor balcanice ne va plăcea: am aplaudat călătoria la Bucureşti a prinţului Bulgariei, cuvintele atât de călduroase ce s’au să-’şi străpună curtea la Buda, la din contră să le fie conces Ungurilor să-şi încoroneze un Rege nou în persoana lui Fr. Iosif moştenitorul coroanei. Bucureşti, 1 August. Aseară răspândindu-se în capitală ştirea, că trupele otomane sunt aproape de a întră în ţeară, se făcu o număroasă adunare în sala teatrului. I. C Brătianu expuse adunărei starea lucrurilor printr’un cuvânt plin de energie. Mai vorbiră şi alţii, apoi toţi cei de faţă într’un glas jurară că vor jertfi totul, chiar şi vieaţa pentru sfânta causă a poporului, şi că nu se vor odihni până ce România nu va fi liberă şi fericită. Noaptea a sosit Pinghir Efendi din partea E. S. Soliman Paşa cu o scrisoare cătră Metropolitul. Poporul înştiinţat despre aceasta ceru, ca cetirea scrisoarei să se facă înaintea membrilor guvernului provisor şi după ameazi se adună pe »Câmpul Libertăţei« în număr de vreo 25.000 şi protesta în contra acestei încălcări a ţărei arătând că ar fi neîndreptăţită, întrucât »prin nici un articol din constituţie nu se atinge cât de puţin drepturile sublimei Porţi«. Apoi se primi acest protest: 1. Dacă Poarta va respecta drepturile Românilor şi va primi constituţia ce îşi deteră, atunci Românii recunoscători bunului Suveran nu numai că îi jură credinţă, dragoste şi supunere, dar’ încă şi mai mult, că vor sluji de scut Constantinopolului. 2. Că dacă sublima Poartă nu-şi va retrage trupele de pe pământul român şi dacă va căuta ca prin puterea armată să se mestece în trebile interne ale ţărei: toate tractatele ce există se socotesc chiar de Poartă desfiinţate. 3. în atare cas naţiunea română este liberă de orice îndatorire aravă cătră înalta Poartă. 4. Că orice legi ori aşezăminte se vor impune Românilor dela străini, acele vor fi socotite ca ilegale şi prin urmare este datoria oricărui Român de a nu li se supune de bunăvoe. 5. Că orice Român va unelti sau va contribui ca să aducă armate străine în ţeară, sau ca să oprească mai multă vreme pe cele aduse, perde dreptul de Român, este declarat ca duşmanul societăţei şi afară de lege. După primirea acestor puncte poporul cu musica în frunte, s’a dus la palat, unde îl aşteptau membrii guvernului provisor. Trecând înaintea locuinţei lui Pinghir Efendii strigătele de: Să trăească M. S. Sultanul, să trăească România, răsunau şi umpleau aerul. Ajunşi la palat N. Bălcescu adresă poporului câteva cuvinte de mulţumire şi pe urmă I. C. Brătianu îi îndemnă pe toţi la linişte şi ordine şi apoi se împrăştiară. (Pruncul Român. Heliade: Memoires.) pronunţat şi visita In acea Dobroge, pe care irredentismul bulgar a considerat-o atâta timp ca pe a sa. Vedem ca şi mai multă favoare exodurile spre Petersburg a prinţilor supăraţi până acum cu Rusia şi sforţarea lor de a se asocia azi la politica inaugurată de cei doi împăraţi, politică de echilibru şi de pace“. * Ziarul rusesc Novosti consideră sosirea M. S. Regele României în Rusia ca un eveniment de cea mai mare însemnătate politică. Această foaie respinge versiunea după care România ar fi un instrument al triplei alianţe şi expune că România n’a fost niciodată agentul triplei alianţe şi probabil că nu va fi nici pe viitor. Politica României s’a distins întotdeauna prin independenţa sa. Călătoria solemnă a M. S. Regelui Carol în Rusia va întări şi mai mult legăturile ce există între Rusia şi poporul coreligionar, care luptă contra inimicului comun. în unirea strînsă şi frăţească cu Rusia, România găseşte toate condiţiunile pentru desvoltarea în toate direcţiunile, a forţelor sale naturale şi a misiunei sale. Moartea lui Bismarck. Ultimele momente. In timpul din urmă Bismarck se părea că merge spre bine. Schweninger, medicul seu de casă după cum s’a exprimat cătră mai mulţi, nu s’a aşteptat la o catastrofă aşa grabnică. Sâmbătă boala principelui s’a agravat. Dimineaţa s’a simţit de tot rău. Schweninger a fost chemat imediat la patul bolnavului. La ameazi in urma unui atac de apoplexie ’şi-a perdut conştienţă, şi nu mai recunoştea pe nime. Agonia ’i s’a lnceput la orele 9 seara. In jurul muribundului erau toţi membrii familiei. Lupta cu moartea ’i-a fost lungă şi dureroasă. Corpul ’i se sbătea cuprins de sudori răci şi horcăitul li suna atât de Înfiorător, cât femeile din jur, pătrane de milă au părăsit chilia, ne mai putând resista priveliştei Înfiorătoare, ce o da luptându-se cu moartea. Moartea s’a întâmplat la orele 11 noaptea. Ştirea morţei şi Imperatul. Principele Herbert, fiiul lui Bismarck, a înştiinţat telegrafic pe împăratul Wilhelm despre moartea tatălui său. La porunca împăratului, un regiment de ostaşi a sosit la Friedrichsruhe, să ţină cordon in jurul castelului. împăratul Wilhelm,şi-a exprimat telegrafic condolenţele întristatei familii. Telegrama e ţinută iu termini foarte intimi şi elogioşi la adresa lui Bismarck, pe care ti numeşte „model de devotament“. Contele Pozodowszki, a fost trimis de către Împăratul la Friedrichsruhe, ca şi cu graiul viu, să exprime condorenţele împăratului întristatei familii. împăratul a cerut telegrafic ca Bismarck să fie înmormântat în Berlin. La aceasta a răspuns Herbert, că tatăl seu a dispus prin testament să fie Înmormântat ln Friedrichsruhe, pe o colină din apropierea castelului. Ziua Inmormântărei nu e Încă fixată, însuşi Împăratul vrea să vadă programul, după care se va face ceremonialul funebral. Cadavrul a fost aşezat pe catafalc, dar’ un castel nu e permis nimărui să Intre. Străinii cu mulţimea sosesc în Friedrichsruhe, ca să poată asista la înmormântare, aşa încât locuinţe nu se mai pot căpăta numai cu preţuri mari. Pregătirile pentru Înmormântare se fac. Corpul lui Bismarck va fi îmbalsamat, car’ deasupra criptei se va ridica o frumoasă capelă. Doliul. Telegramele de condolenţă şi cununile sosesc necontenit la Friedrichsruhe. Condolence telegrafice au trimis Monarchul nostru Francisc Iosif, regele Umberto al Italiei, regina Victoria a Angliei, Ţarul etc. Germania întreagă e un doliu. Din mandat Împărătesc, pe edificiile publice din toată ţeara sunt arborate stindarde de doliu. întreagă presa europeană se ocupă pe larg de Bismarck. Opinia Francezilor, în Paris ştirea morţei lui Bismarck nu a produs nici o sensaţie. Unele foi nici nu înregistrează ştirea, altele foarte pe scurt. Toate Insă se unesc Intru a-’i critica aspru ţinuta politică. Ziarul Rappel scrie, că politica lui Bismarck se poate coprinde In două cuvinte:«fi sânge, ear’ triumful acestei politici a fost o fatalitate oarbă. Radical zice, că Bismarck a tmpedecat progresul şi civilisaţiunea. Petit Journal deşi recunoaşte că a fost mare bărbat de stat, susţine că a fost tiran, care cu sânge şi viclenie a zidit unitatea imperiului german. Figarotn un articol mai lung apreciază evenimentele răsboiului din 1870 şi sfârşeşte cu cuvintele, că Bismarck va rămână deapururea o persoană odioasă Înaintea Francezilor. Matin 11 caracterisează ca pe un om cu talente rari, care însă nu a cunoscut cinste, drept și loialitate și a fost un mare despot. Date biografice. Otto Eduard Leopold principe de Bismarck, fost cancelar al imperiului german și prim-ministru prusian, n. 1 Apr. 1815 dintr’o veche familie nobilă, pe moșia familiei sale Schönhausen. Studiile secundare ’și le-a făcut In Berlin. In 1832 se duse la Gottingen, unde urmă cursurile facultăţei de drept, fără Insă a se obosi prea mult cu stadiile obligătorii, ci căutând mai ales a-şi dobândi cunoştinţe după cum ii venia lui la socoteală. Cu chipul acesta el nu ajunse să obţină o diplomă academică. El Intră Inse In curând In serviciul administrativ şi In această calitate fu permutat la Aachen. In 1838 îşi făcu anul militar la al II. batalion de vânători de la Greifswald, unde se apucă de stadiul agriculturei, pentru că avea de gând să-şi administreze el însuşi moşia părintească. După moartea tatălui seu el fu ales deputat la dieta provincială a Saxoniei. B. înţelese repede, că Prusia ar trebui să-’şi dee o constituţie ceva mai liberală. Părerile sale In această privinţă erau Insă cu mult mai moderate decât ale generaţiei sale pornite In curentul liberalismului, aşa că ’i se făcea imputarea că ar fi reacţionar. Constituţia dela 184911 nemulţumea, pentru că, după opiniunea lui, ea acordase coroanei prea puţine drepturi. Scopul meu era atunci să înfiinţeze un puternic partid regalist. Regele Frideric Wilhelm IV. II numi consilier de legaţie la ambasada federală din Frankfurt a. M. Pe acea vreme statele germane formau o confederaţie fără nici o consistenţă reală. In posiţiunea sa B. avu prilej a se convinge de neajunsurile acestei legături politice dintre statele germane, precum şi de ostilitatea acestor state, faţă de Prusia, pentru a cărei hegemonie B. căuta să-şi câştige aderenţi. In Frankfurt a. M. B. se ocupă cu ideea creărei unui parlament vamal. în 1859 el accentua cu putere principiul, că Prusia ar trebui să se emancipeze de tutela Austriei şi să-şi asigure hegemonia In ţările germane. Ideea lui Inse nu găsi aprobarea guvernului Hohenzollern-Schleinitz şi astfel B. fu rechemat şi trimis ca ambasador la Petersburg. Aci el rămase trei ani şi’şi câştigă favoarea Ţarului şi a diplomaţiei ruseşti. In 1862 el fu trimis ca ambasador la Paris, car’ In toamna aceluiaşi an fu numit ministru şi provisor president al consiliului de miniştri. B. se angaja să asigure reorganisarea armatei, o dorinţă a Regelui, şi spre acest sfîrşit el păşi foarte conciliant în comisiunea budgetară dela 30 Septemvrie, arătând că Prusia are nevoe de o mare şi puternică armată, pentru că Germania nu trebue să se peardă iu teorii liberale, ci are trebuinţă de forţă, căci marile chestiuni politice nu se lasoiva cu discursuri şi conduse de ale majorităţei, ci „prin fel şi sânge". Majoritatea camerei Insă nu avea Încredere In B. şi nu voia să audă de credite pentru noua organisaţie militară. B. se hotărî atuncia a guverna fără budget şi incepu a vorbi camerei pe un ton violent, declarându-’i, că toată chestia se reduce la un joc de forţă, car’ cel ce are puterea va proceda după cum crede de cuviinţă. Astfel prăpastia Intre B. şi cameră deveni enormă. Insă în acest timp B. se apucă a da chestiunei germane o soluţiune: în 1863 el ceruse deja Austriei, ca aceasta se împartă cu Prusia conducerea afacerilor germane, sau, în caz contrar, relaţiile dintre Prusia şi Austria vor fi compromise. Austria Insă credea pe Prusia slăbită de conflicte constituţionale şi nu cedă, aşa că relaţiile Intre aceste două ţări fură rupte. B. îşi făcfi din Italia o aliată. Pe câmpul de răsboiu Prusia rămase învingătoare şi B. se mulţumi să arondeze teritorul prusian prin anexiunea statelor Schleswig- Holstein, Hannovers, Kurhessen, Nassau şi Frankfurt şi intemeia astfel hegemonia Prusiei asupra Germaniei de nord, pe care o alia apoi cu statele germane de sud prin o alianţă ofensivă şi defensivă. Succesele militare şi diplomatice ale lui B. schimbară opinia publică In favoarea lui şi el găsi chiar sprijin la opoziţia liberală. Spre a evita un conflict cu Francia, care ceruse compensaţiuni In provinţa renană, el căută să amine Intrarea statelor germane de sud In federaţiunea germană. Francezii le se perdură în curând răbdarea şi se folosiră de chestiunea candidaturei la tronul Spaniei spre a declara Prusiei răsboiu. Spre a sili pe Euglitera a persista In neutralitate, B. publică la 29 iulie 1870 o serie de desvăliri, arătând planurile lui Napoleon asupra Belgiei. Răsboiul se termină cu noroc pentru Prusia şi B. anexă Alsaţia şi Lotaringia spre a asigura Prusiei o frontieră de fortăreţe. In Versailles apoi el Încheie tratatele, prin care statele germane de sud Intrară in federaţiunea germană. Pacea dela Frankfurt a. M. o încheie tot el. Cu înfiinţareaimperiului german“, B. fu numit cancelar al imperiului. Înălţat la rangul de principe şi dotat cu un mare domeniu la Laaanburg. Dela răsboiu Încoace B. purtă o luptă înverşunată In contra partidului catolic şi se ocupă mai ales cu chestiunile sociale şi financiare ale imperiului. în politica exterioară scopul seu era de aci Înainte menţinerea păcei. După congresul dela Berlin el încheie tn 1879 o alianţă cu Austria, căreiai se adause mai târziu şi Italia. Naţiunea germană, recunoscătoare pentru meritele sale,i-a manifestat de repeţite ori simpatiile ei. După urcarea pe tron a împăratului Wilhelm II., se iviră diferenţe între tinărul monarch şi fondatorul unităţei germane, aşa că acesta îşi dădun 1891 demisia şi se retrase la Friedrichsruhe. Antagonismul dintre B. şi Împăratul Wilhelm a produs o adâncă deprimare în opinia publică germană. (Din .Encicl. rom.“) Procesul Mahr—Szabó. — Raport particular al „Tribunei“. — n. Caransebeş, 27 iulie. Pertractarea continuă cu ascultarea acusaţilor. Szabó întreabă pe Balogh, ori de ’l-a rugat el mai de multe ori, ca se Intre vină pentru transferarea lui Mahr? Advocatul lui Mahr: Ştie acusatul ce referinţe au fost Intre Mahr şi Szabó? Acusatul: Nu ştie! Petroviciu László, fostul notar in Bănia . A subscris arătarea la provocarea lui Szabó. N’a cunoscut cuprinsul. A subscris-o fără să o cetească. Ar subscrie-o şi acum. îl îndeamnă referinţa duşmănoasă, care există între el şi judele Mahr. Mahr s’a amestecat in afacerile administrative la alegerile de primari, căci el a fost membru în partida naţională română. Voeşte să dovedească, că aici e şi partidă naţională şi aminteşte, că Românii au trfiinţat o bancă românească. Mahr a scos pomii milionari. Fapta aceasta a judelui a avut urmări rele, căci şi alţii au scos pomii milionari. Procurorul: In care casină eşti membru ? Acusatul: In cea maghiară. Procurorul: D-ta n’ai umblat cu naţionaliştii ? Acusatul: Nu. Procurorul: Ce păcat este, că Mahr a vorbit cu Miletici şi Bogoeviciu? Acusatul: Fiecare guvernamental s’a ferit să convină cu oamenii aceştia. Bieleilerencz (Neamţ): A subscris arătarea in cancelaria protopretorială. N’a cetit-o, fiindcă nu ştie ungureşte şi nici nu ’i s’a spus cuprinsul. Szabó ’l-a îndemnat să subscrie. A subscris, pentru ca unul dintre cei doi să fie transferat. N’ar fi subscris, dacă ar fi ştiut că este timbrat de om periculos. Mahr nu a mers In casina maghiară şi un hotel nu s’a pus la masa lor. Nu ştie, că pomii scoşi de Mahr să fi fost millenari. Judele: Ştii că Mahr a convenit cu naţionalişti ? Acusatul: Da. Judele: Dar’ şi d ta ai convenit cu ei? Acusatul: Nu-’i fac imputare, pentru că a umblat cu naţionaliştii. Adv. lui Mahr: A umblat Mahr şi Înainte de a se certa cu Szabó cu aşa numiţii naţionalişti ? Acusatul: Mai nainte a fost membru în casina maghiară şi a fost cu noi. Judele: Umblă şi alţii cu naţionaliştii? Acusatul: Da. Adv. lui Szabó: Este adevărat, că cu ocasiunea unei alegeri ar fi zis Mahr, că el se ţine de partida română? Acusatul: Mahr a zis, că dacă m’aş fi ţinut de partida sa, aş fi eşit învingător. Advocatul: Şi care partidă e aceasta ? Acusatul: Partida poporală! Advocatul: Şi ce partidă e aceasta română? Acusatul: Acolo sânt numai Români, toţi alegătorii sânt Români. Călin Vuiescu, primar in Dalboseţ: A fost bolnav la ziua aceea şi a trimis pretorul după el. Acolo a aflat pe notar, carei-a provocat şi subscrie un atestat de moralitate pentru Szabó. Dacă ar fi ştiut că e arătare contra lui Mahr, nar fi subscris. Ascultarea martorilor. Mokosay, pe atunci pretor In Bozoviciu. In Martie 1896 Szabó ’i-a propus să cerceteze pe toţi notarii, ca să’i cunoască mai bine. înainte de a pleca, dl Szabó ’mi-a predat o scrisoare să o predau lui Popoviciu şi la reîntoarcere se ’i-o predau. Gând am dus scrisoarea in comună, n’am cunoscut cuprinsul. Nu ştie nimic rău despre Mahr, nu s'a ocupat cu afacerea aceasta. Judele: Szabó In arătarea sa zice, că mai mulţi ’l-au rugat să ceară transferarea lui Mahr. Martorul: Nu ştie. Lazar Cerbu: A fost de faţă în cancelaria lui Popoviciu şi a auzit, că notarul a zis cătră învăţătorul Bodeni să subscrie un atestat de moralitate pentru Szabó. învăţătorul n’a cetit arătarea. Nicolae Negru: A fost de faţă în cancelaria notarială din Dalboseţ şi a auzit despre atestat de moralitate pentru Szabó. Trăilă Purca, învăţător In Şopotul nou. A căpătat scrisoare să meargă cu sigilul la cancelaria notarială în Dalboseţ. Notarul ’i-a spus să subscrie o rugare contra lui Mahr şi atunci s’a dus acasă fără să subscrie. George Drăgilă: A fost de faţă, când notarul Popoviciu a spus, că e un ateßtat pentru Szabó. Notarul ’şi-a dat cuvântul de onoare, că e ateßtat. De Mahr n’a fost vorbă. loan lovanel mărturiseşte ca George Drăgilă. Vichentie Puia din Bania: Dl Mahr a zis te se unească cu toţii la alegeri, ca să înceteze odată certele Intre ei. Nu este adevărat, că Mahr ’i-ar fi îndemnat să se alieze cu popii. Ilie Albu din Bănia, mărturiseşte ca şi loan Iovanel. Aron Bihoiu din Bozoviciu: N’a văzut, că Mahr să fi jucat vre-un joc naţional român. Se înfăţişează cu notarul Balogh László şi îi spune acestuia, că el a văzut pe Mahr jucând cuadul. Fekete Károly, fost birtaș la casina română . N’a auzit să fi jucat Mahr jocuri române. Mahr a fost aproape toată ziua In casina română, dar’ de politică nu s’a vorbit nici când Balogh ’i-a zis, că-’i dă 50 fi., dacă îl va pălmuî și arunca afară pe Mahr. Cinci Țigani mărturisesc, că ei nu au văzut pe Mahr jucând, când s’a cântat doina lui Lucaciu — Lukács nóta — Kafka, poatar, spune, că la o şedinţă dl Mahr a făcut propunerea, ca casinei să nu ’i-Be dee colorit naţional maghiar, pentru ca să poată şi Românii Intra ca membri şi astfel să se înmulţească numărul membrilor. Spune, că cel mai bun prieten al lui Szabó a fost Miletici, tot împreună au fost în casină. Szaból-a întitulat per „Miletici bácsi*. Ai și noapte au fost laolaltă. Gusovsky József, apotecar, spune, că și el a votat cu propunerea lui Mahr. Sperger Ignatz cunoaște pe Mahr de bun patriot. George Acăin nu cunoaşte pe Mahr de contrar Maghiarilor. E membru In casina maghiară şi română. loan loanoviciu din Bozoviciu, fost membru In casina maghiară. Nu ştie din ce motiv a făcut Mahr propunerea, ca să se şteargă cuvântul „naţional“. Petru Majlariu din Bănia, a auzit că Mahr a zis: „Dacă e de vină Petroviciu, puteţi să-l prriţi“. Donszky Lukács, directorul şcoalelor civile din Caransebeş, a călătorit acum 3 ani la Bozoviciu şi a auzit de la Szabó, Grama, vineinspector, Grama, învăţător, că purtarea lui Mahr nu corăspunde cu oficial sea, pentru că petrece mult în societatea românească.