Tribuna, octombrie 1899 (Anul 16, nr. 216-240)

1899-10-14 / nr. 227

Anul XVI Sibiiu, Joi 14/26 Octomvrie 1899 ABONAMENTELE Pentru Sibinn: 1 lună 85 cr., ** an 2 fl. 50 cr., 1/1 an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casa cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentm monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/1 an 3 fl. 50 cr., */, an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/4 an 10 franci, 1/i an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru Nr. 227 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 cr., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Popice Nr. 15. Se prenumără şi la poate şi îa librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici în cr. se vând în Sibiiu: la librăria »Tipografiei», societate pe acţiuni şi la librăria L. Michaelis, strada Cisnădiei, 27. — In Alba-Iulia: la librăria WeiszBernat ,la loterie« Falşi şi imorali. (m.) Din estrasele ce am făcut din cartea cea mai nouă a lui Beksics, credem, că cetitorii ’şi-au putut face o judecată asupra teoriilor şi proiectelor acestui pioner al statului naţional maghiar. Cartea aceasta este scrisă frumos, în un stil avântat şi romantic, dar cuprinsul ei, adecă proiectele şi combinaţiile autorului, sunt fantaste şi ridicate pe base false. Datele statistice ale lui Beksics, una dintre cele mai puternice dovezi pentru combinaţiile ulterioare, se deosebesc chiar şi de datele statistice oficiale şi tocmai aceste, cari sunt mai sigure, ne arată din an în an o oscilaţie aşa de mare, încât pe ele nu se pot întemeia teoriile din carte. Dar p e de prisos să mai pronunţăm noi o sentenţă asupra proiectului lui Beksics, căci au făcut-o alţii, despre cari nu se poate zice, că ar fi preocupaţi, fiind conaţionali cu autorul. Astfel d. e. în »Hazánk“, după o minuţioasă analisare a cărţei, se zice între altele, că proiectul lui Beksics »e lipsit de vitalitate, nu se poate realisa şi e întemeiat pe o basă falsă, care se ruinează înainte de a o pune sub coperiş«. Nu voim deci să analisăm şi să supunem la o nouă apreciare proiectele lui Beksics, căci în privinţa aceasta părerea oricărui om cu judecată nepreocupată trebue să fie identică cu cea din „Hazánk“, citată mai sus, dar’ voim să relevăm tendenţa autorului, care e imorală şi caracteristică pentru Maghiari şi In special pentru liberalismul maghiar. Scopul ce-l urmăreşte Beksics este, ca naţionalităţile să devie in atîrnare economică dela Maghiari, cu alte cuvinte, Maghiarii, dela magnaţi până jos la ţărani să fie toţi proprietari, moşieri, să stăpânească ei tot pământul, car’ noi ăştialalţi locuitori să fim arendatori pe vecie, adecă iobagi. Pentru naţionalităţi curată iobăgie ar voi să introducă Beksics, atât în Ardeal, cât şi în Ungarianordică, unde ar fi să se transpună moşiile de fidei-comis, pe cari apoi să le lucre braţele româneşti şi slovace, fără ca din agoniseala muncei lor aceste popoare să poată cumpăra pământ. Beksics recunoaşte, că instituţia de fidei-comis nu mai e modernă, şi stă în calea espansiunei poporului maghiar, deci e stricăcioasă, dar’ pentru Ardeal o află de bună şi atât de potrivită, încât zice, că nici atunci nu ar trebui cassată, când nu ar mai esista nicăiri în lume. In alt loc apoi ne spune, că prin mutarea fidei-comisarilor şi parcelarea latifundiilor de pe Alföld, poporaţiunea maghiară ar fi ridicată din tradiţiile evului mediu şi — aceasta o întregim noi — am fi înfundaţi noi în aceste tradiţii, adecă în jugul iobăgiei medievale. In al treilea loc îl scapă gura pe dinainte şi mărturiseşte, că cu sistemul de arendă »ţărănimea maghiară pe încetul ar ajunge de nou în jugul feudalismului, în noua iobăgie, creată prin sistemul de arendă«. Ei, dar’ Beksics tocmai acest sistem vrea să’l introducă în Ardeal şi Ungaria nordică, la Români şi Slovaci. Beksics pretinde a se aplica la Români şi Slovaci, ceea ce e rău şi stricăcios pentru ţăranul maghiar. Iată tendenţa imorală a inştinţelor şi doctrinelor lui Beksics. Dar, ea este totodată caracteristică şi pentru liberalismul, cum îl profesează Maghiarii. Beksics este unul dintre cei mai mari liberali, el laudă pe toţi miniştrii şi pe partidul liberal, adăugând, că acesta a corespuns şi până acum unui partid de guvernament şi a chemat a face »a doua reformă agrară«, se înţelege după prescripţiile lui Beksics. Ziarele liberale la rîndul lor au preamărit cartea şi proiectele din ea, căci prin aceste săva face din naţia maghiară o naţie mare şi puternică. Dar’ liberale sünt aceste prescripţii ? Din contră sunt cele mai retrograde, cari vreau a băga pe o parte din cetăţenii patriei iarăşi în sclăvie agrară şi a-’i ţină astfel, până ce se vor stîrpi. Această contrazicere se poate întâmpla numai la liberalii maghiari. Suntem dedaţi cu ea, căci am esperiat-o şi de alte ori, dar’ e bine să o marcăm pentru lumea mare şi pentru posteritate, de câte ori ni se dă prilej. Maghiarii se laudă în gura mare că sânt cei mai mari liberali, că au dat libertate popoarelor şi s’au jertfit pentru libertate. Mai de curând s’a lăudat Oudry la congresul orientaliştilor din Roma, că Maghiarii ’şi-au vărsat sângele pentru libertatea Italienilor. Aşa sânt Maghiarii. In lumea mare fac gură cu liberalismul lor, car’ acasă cearcă mijloace, prin cari vor a subjuga şi estirpa popoarele nemaghiare. Iată liberalismul maghiar fals în toată golătatea lui ! Cartea lui Beksics nu va face nici un serviciu Maghiarilor, din simpla causă că teoriile ei nu se pot valora, căci altcum şovinismul ar face serioase încercări pentru a le realiza. Pentru noi însă ea e preţioasă în atâta, că ne-a descoperit de nou tendenţa aceea a Maghiarilor de-a subjuga economiceşte pe popoarele nemaghiare, împărţind ţeara în două părţi: Maghiarii — domni şi nemaghiarii — slugi şi iobagi. Ear’ de altă parte ea ne dă none dovezi, că liberalismul maghiar e fals şi cu tendenţe nemorale. Sibiiu, 25 Oct. n. în chestia steagului. Semiofîcionul „Magyar ISemet“ ne spune, că proiectul de lege despre folosirea steagurilor la zile mari şi la festivităţi e aproape gata şi va fi în curând presentat parlamentului maghiar spre votare. Ideea fundamentală a proiectului de lege este respectarea şi valorarea tricolorului maghiar, în întreaga sa fiinţă, pe întreaga linie şi sub orice împrejurări. Pe lângă colorile statului vor fi însă respectate în proiectul de lege menţionat şi colorile comitatelor, oraşelor, şi ale altor corporaţiuni, cari asemenea pot fi folosite, înse pe lângă colorile statului. Tot numita foaie ne spune, că ordinul ministerial, adresat comitatului Ifrașov, în chestia colorilor săsești, el a fost revocat; prin urmare nu poate fi vorba de o capitulare sau de o retractare a guvernului, ci executarea ordinului a fost suspendată, până la regularea chestiei prin lege specială. Guvernul s-a convins anume, că colorile roşu-albastru sunt colorile oraşului Braşov, prin urmare pot fi folosite. Bine, guvernul n- a ştiut-o aceasta înainte de a da ordinul a cărui esecutare a fost silit să o suspendeze Cupla. Patrioţii noştri încep a se împăca cu ideea urcărei cuptei. O guvernamentală scrie de es, în primul ei de ieri următoarele: »E aproape sigur, că comisiunile cuptei vor afla cheia contribuirei la budgetul comun, a măsurat capabilităţei de prestaţiune a celor două state. Ambele state trebue să aibă în vedere interesele mari ale monarchiei şi dorinţa de a urma o pace şi linişte lungă în conducerea instituţiunilor comune«. Ceea ce este a se înţelege aşa, că comisiunea maghiară va abandona punctul ei de vedere de până acum, care culmina în: nu dăm mai mult! De altcum e uşor patrioţilor ,se dec mai mulţi, pentru că nu dau din al lor, nou ministru de interne, în persoana deputatului Horánszky, precum şi a ministrului de culte şi instrucţiune publică, in locul lui Wlassics, care cu toate desminţirile, totuşi va ajunge — fisc al Coroanei. Ca urmaş al lui Wlassics sunt luate in combinaţie următoarele persoane: Contele Apponyi, contele Csăky şi Berzeviczy. In ordinea aceasta li se va face ofertul se între în cabinet, dar’ se ştie cu positivitate că cei doi dintâiu nu primesc ofertul, şi astfel soartea va cădii pe Berzeviczy. Chestia naţională. Ziarul »Egyetértés* nu a mulţumit cu declaraţia lui Széli din zilele trecute, făcută în chestia naţională. Zice că, frase ca aceea, că : »nu cu forţa vom câştiga naţionalităţile, ci aşa dacă le dăm administraţie şi justiţie bună şi tratăm în mod just cu ele*, — nu constitue nici un fel de program de acţiune în chestia naţionalităţilor. E politică, nu-i vorbă, dar, e politică rea, pentru că e o simplă desavoare a politicei de mai nainte în chestia naţionalităţilor, şi aceasta naţionalităţile o vor considera de aprobare din partea guvernului a punctului lor de vedere şi le va servi de împintenire. Face imputări guvernului pentru trimiterea lui Jancsó şi Jeszenszky la primblare, singurii oameni cari cunoşteau din fir în păr chestia naţionalităţilor. Széli nu o cunoaşte. Széli nu ştie, că chestia a eşit din cadrele unei chestii cu care se poate face agitaţie simplă şi se poate influenţa disposiţia sufletească, şi a devenit o chestie de putere şi încă o chestie complicată de putere! Cu un cuvânt, politica lui Széli în chestia naţionalităţilor e rea, — zice »Egyetértés« indignat, — pentru că e basată pe — pipăiri. Dar’ când a fost politica maghiară — altcum, onorabile ? !Reconstruirea cabinetului. O foaie maghiară, cu pretenţii de a fi bine informată, scrie, că în curend se va face o remaniare ministerială, reconstruindu-se cabinetul Széll cu câteva puteri noue. Remaniarea nu se va face în direcţia ventilată mai de demult, anume, cu eşirea miniştrilor Lukács şi Plosz din cabinet, ci cu numirea unui ! De acord, die Széli! (v). Chestiunea naţionalităţilor, această pădure dela Firnam a politicei ungureşti (care însă n’are nici un Macbeth, ci numai — caraghioşi), — a avut darul să provoace iarăşi pe ântâiul ministru dl Coloman Széli a se esplica, dacă e peste tot admisibil că politica maghiară de naţionalităţi se poate »esplica«. Ce-a spus dl prim-ministru de »eră nouă« ? Aceleaşi lucruri vechi şi discreditate, îmbâcsite de mucegaiul infecţios al şovinismului. Nimic nou şi nimic înţelept. Toate cunoscute şi toate fleacuri de bâlciu sărăcăcios. Nici dl Széli nu cunoaşte în materia asta mai mult şi mai serios raţionament decât uitaţii sei predecesori. Şi dl Széli a rămas în chestia naţionalităţilor analfabet. Nu trebue să le mai spună, pentru că le ştim noi prea bine mofturile , d’al d’astea: »clădirea statului maghiar, în cadrele scopurilor statului unitar naţional maghiar«, — »membru egal îndreptăţit al naţiunei politice unitare , fiecare fiu al patriei«, — »...între limittele pe cari le formează unitatea politică a ţărei şi posibilitatea guvernărei şi a administrărei practice«, . şi alte asemenea, ori şi mai boacăne, gogoşi politiceşti ungureşti. Ar fi de remarcat din acest morman de zăpăcite enunciaţii patrioticeşti doar singur faptul îmbucurător, că dl Széli e cel puţin atât de inteligent să vorbească numai de o »clădire a statului maghiar«, dar’ nu de »consolidarea“ lui, după cum spuneau cu emfasă antecesorii d-sale. Cu alte cuvinte, dl Széli recunoaşte, că până acum nici pomeneală nu poate fi de un »stat maghiar«, ce-ar trebui »consolidat«, ci simplu de un stat (fatalmente neesistent), — care ar trebui »clădit«. Dacă dl Széli ne-ar asigura că nul-a luat gura pe dinainte, ci a fost conştient când a rostit acest mare adevăr, şi dacă ne-ar promite să se ţină de el, — suntem gata să-i recunoaştem că nu-’i chiar aşa de bătut la cap în chestia naţionalităţilor ca antecesorii sei. Da, »stat maghiar« nu esistă, şi — noi spunem mai mult — nici nu poate să fie »clădit«. Aici suntem de acord, onorabile die Széli. Dar’ întâmplarea vrea, pe semne, să-şi râdă de dl Széli şi aşa ne mai aduce de acord cu d-sa într’un punct foarte important, după ce va trebui să facem unele omisiuni inevitabile în declaraţia d-sale cu pricina. Dl prim-ministru al »promisiunilor« înşelăciuni, spune în răspunsul seu la interpelaţia ce ’i s’a adresat în secţia financiară a camerei de la Pesta. »Dacă cineva agitează în contra unităţei statului maghiar şi în contra ideei (??) de stat maghiar, guvernul va aplica asprimea legei. Pentru că nu va suferi ca să se facă agitaţie în contra legei, constituţiei şi în contra statului ungar*. Ştiu că Ungurii au un noroc mare pentru ei, nu posed termin pentru noţiunea juridică »ungar«. Ei se scapă cu »maghiar«. Dar’ asta nu poate însemna nici pentru o lume că noţiunea ungar ar fi identică cu acea de »maghiar«. în urmare, sentimentul de drept absolut obiectiv şi adevărul istoric depus chiar şi în dreptul public al ţărei eserciază asupra noastră constrîngerea de-a substitui în declaraţia dlui Széli espresiei »maghiar« cuvântul singur corect »ungar«. Ear’ pentru că în contra unei ficţiuni poreclite »idei« om cu mintea sănătoasă nu poate admite că poate esista o agitaţie penibilă, — nu Se va supăra di Széli dacă în respectivul pasaj al declaraţiilor d-sale vom elimina cu totul neînţeleasa »agitaţie contra ideei«. După aceste omisiuni de sine înţelese, pentru oricine respectă dreptul şi logica, ne găsim în fericita posiţie de a ne mărturisi perfect de acord cu dl prim- ministru în următoarele: Să se aplice rigoarea legii în contra acelor cari agitează in contra unităței statului ungar şi să nu se tolereze agitația în contra legei, constituției şi a statului ungar. Repetăm: suntem complet de acord! Politica noastră naţională şi în genere politica naţionalităţilor nemaghiare din ţară a reclamat totdeauna aceste măsuri, dar’ chiar guvernanţii maghiari n’au voit să le acoarde baremi o singură dată. Noi am pretins şi pretindem dela orice guvern, Antâiu, să aplice rigoarea legei faţă cu toţi aceia, cari agită în contra unităţei statului ungar, adecă faţă cu toţi şoviniştii maghiari, oficiali şi neoficiali, cari oprimă majoritatea cetăţenilor ţărei şi prin asta ţin în continuă fericere statul şi agită în contra unităţei lui, — pentru că unde lipseşte pacea şi liniştea, eo ipso lipseşte unitatea ! Al doilea, să nu tolereze agitaţie în contra legei, constituţiei şi statului ungar. Cu alte cuvinte, să nu fie tolerat nici un guvern care nu numai nu execută legea de naţionalităţi şi alte legi neplăcute şovinismului unguresc, dar agită în contra lor prin ucazuri ilegale şi alte dispoziţii de samavolnicie. Să nu tolereze parlamentul ungar, care nu dă în judecată asemenea guverne anti-constituţionale, cari violând legile fundamentale, se fac capabile de adevărată agitaţie contra statului. Să nu tolereze guvernul nici actuala administraţie, care nu execută legi ori le calcă în picioare, nici actuala justiţie, care nu aplică legile în mod legal, fapte cari constitue tot atâtea agitaţii în contra legei, constituţiei şi statului ungar. Să te vedem deci pe muncă, die Széli. Noi suntem de acord cu vederile d-tale. De perfect acord ! Societatea de cultura macedo-română. Primim spre publicare următorul apel: Români macedoneni! Datorii sfinte ne chiamă a fi uniţi şi în gând şi în faptă, mai ales acum, când deasupra noastră lucesc razele speranţei şi ale iubirei frăţeşti, când lupta este deschisă, când locul nostru ne este dinainte arătat. A sosit timpul când putem spera: idealurile noastre sacre şi pacinice au fost prea bine înţelese şi mărinimosul Sultan ştie, că are în câmpiile Macedoniei, Epirului, Tesaliei şi Albaniei un popor întreg, devotat şi care nu cere decât a trăi ca naţiune, strînşi în jurul credinţelor şi culturei naţionale, spre a pute fi de folos imperiului din care face parte ; deci răuvoitorii au întrat în umbră, cu toată ceata lor de intrigi şi legende, create asupra aspiraţiunilor naţionale ale Românilor macedoneni. Noi voim pacea, voim progresul civilisator, care să facă din acele mii şi sutimi de mii de Români, ce rătăcesc încă în noaptea grea a neştiinţei şi uitărei, un popor demn de numele ce-’l poartă. Şi singurul mijloc ce-l găsim şi bun şi cinstit este cultura, este însuflarea iubirei patriei, a pământului macedonean. Atunci noi vom fi conştienţi şi întinsele şiruri de munţi, ce se trag din Olimpiul divin, văile tăcute ale Albaniei şi plaiurile înfloritei Macedonii, vor fi în veci neatinse, în veci apărate şi marele protector M. S. imperială Sultanul Abdul Hamid Han, se poate răzima pe tradiţionala credinţă a Macedo-Românilor. „ Pământul acela ne e scump, el e sacru, deoarece de multe ori strămoşii şi părinţii noştrişi-au dat sângele şi vieaţa pentru el. Şi e o nespusă durere, văzând cum aceşti Români se stîng în negurile străine, apăsaţi de ignoranţă, de puţinul interes pe care îl au de la ceialalţi. Trebue oare să mărturisim că povîrnişul pe care alunecă aceste fapte, este acela al pietrei ? Nu. Toţi cei ce au o inimă, o ştiu şi o simt prea bine. România nu a venit în ajutor, mai ales în timpul acesta, bărbaţi prea luminaţi şi buni patrioţi lucrează mult pentru propăşirea culturei naţionale a Românilor din Macedonia. Se înfiinţează şcoale, se trimit profesori instruiţi, preoţi români, apostoli ai românismului. Nimic nu s’a cruţat. Dar, în schimb noi ce facem? Stăm prea isolaţi, trebue să ne unim cu toţii în jurul steagului sfânt Români ! Sunteţi atâţia fraţi macedoneni răspândiţi în România şi aiurea. Veniţi cu toţii laolaltă, ajutaţi cu toţii cât de puţin la marea causă comună şi nimic nu va fi în zădar. Roadele vor fi strălucite. Societatea de cultură macedo-română, a cărei devisă e însă şi acea mântuire, aşteaptă sprijinul vostru. De unde sânteţi, veniţi la dînsa, adunaţi-vă cu toţii, căci ajutorul vostru e prielnic, căci răul din Macedonia e greu. Românii îşi uită nobila lor origine, vanităţi străine şi de lege şi de ţeară îi răpesc unul câte unul din mijlocul nostru. Mulţi nu mai ştiu româneşte, altora le este ruşine a spune că sânt Români şi pe D-zeu îl adoră într’o limbă străină şi tot avutul lor, toată vieaţa ’şi-o consacră acelor străini ce au ştiut a-’i linguşi şi a le înşela atât de mult minţile. Acei renegaţi sunt perduţi pentru noi. Cu lacrămile în ochi, cu sufletul întristat, privim cum se duc, cum mor acei fraţi... Români macedoneni ! Deja voi depinde reuşita şi vieaţa ce trebue să o dăm în acele frumoase locuri ce le iubim atât de mult. întăriţi Societatea de cultură macedo-română, care e a voastră, a tuturor, lăsaţi generaţiilor viitoare o nouă podoabă strălucită, punând numele vostru.. . Patrioţi cu nobile şi sfinte sentimente, grăbiţi mâna de ajutor ce acei fraţi o cer şi pe care datoria o cere. Acolo sunt părinţii ori fii voştri, ce sufer, ce sânt cutropiţi, ucişi sufleteşte şi pentru ei trebue să sacrificăm, pe sfântul altar al patriei. Const. I. Naum. saîsssangs."